Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

167
Corespondenţa dintre propoziţia subordonată completivă indirectă şi complementul indirect
este aproape totală şi ea se reflectă nu numai în conţinut (ideea de obiect indirect) şi în denumirile
lor asemănătoare, ci şi în folosirea aceloraşi întrebări, a aceloraşi elemente determinate, a aceluiaşi
procedeu de anticipare şi reluare, a aceleiaşi topici şi punctuaţii, în absenţa elementelor corelative.
De asemenea, ea se reflectă şi în faptul că această subordonată este tot atît de bine reprezentată
cantitativ, în planul frazei, ca şi complementul indirect în planul propoziţiei.
Întrebări. Propoziţia subordonată completivă indirectă se află cu aceleaşi întrebări ca şi
complementul indirect: Cui? Contra (împotriva) cui? Asupra cui? ş.a. Cf. Răspund cui mă întreabă
(cui răspund?);
2. Elemente regente
Propoziţia subordonată completivă indirectă are ca elemente regente:
- Un verb activ (tranzitiv sau intranzitiv): I-a dat cui i-a cerut.
- Un verb copulativ + un nume predicativ: Cui îi place analiza sintactică a frazei îi pare un
deliciu.
- Un adjectiv: Este o comisie favorabilă celor ce s-au pregătit; Nu era un om în stare
(locuţiune adjectivală) să se supere.
- O interjecţie: Vai celui ce strigă în urechea surdului; Şi pe neaşteptate, pleosc una cui
spunea aceasta.
Notă: A nu se confunda subordonatele completive indirecte cerute de verbe de adresare şi
introduse prin către cine („cui”) şi spre cine („cui”), cu subordonatele circumstanţiale de loc,
cerute de verbele de mişcare şi introduse prin aceleaşi mijloace, dar lipsite de sensul amintit (cf. M-
am adresat către cine intrase şi Se îndreaptă către cine-i vorbise în felul acesta; A pornit furios
spre cine îl striga.
3. Conectori
Elemente de relaţie care introduc o propoziţie subordonată completivă indirectă în frază pot
fi pronume şi adjective nehotărîte cu funcţie de relaţie (de obicei în cazul dativ sau în acuzativ,
folosite singure sau cu prepoziţii): oricare, oricine, orice, oricîţi, oricîte. Cf. Am răspuns la oricare
întrebare mi s-a pus; Expediază-le oricui are nevoie de ele ş.a.
4. Anticiparea şi reluarea
Propoziţia subordonată completivă indirectă, ca şi complementul indirect, poate fi anticipată
sau reluată (mai frecvent) prin formele neaccentuate de dativ, persoana a III-a singular, ale
pronumelui personal (procedeu cu valoare afectivă la origine, de provenienţă populară şi familiară,
gramaticalizat cu timpul): Nu-i dă cui nu-i trebuie – Cui nu-i trebuie nu-i dă; Îi face observaţie
celui ce nu ascultă - Celui ce nu ascultă, îi face observaţie.
5. Topica şi punctuaţia
Propoziţia subordonată completivă indirectă stă, în mod obişnuit (într-o topică neafectivă),
după propoziţia regentă. Ea poate sta însă şi înaintea propoziţiei regente (într-o topică afectivă): Săţi
tot ajut, m-am săturat; Cui i-au trebuit, i-am dat întotdeauna; Cum se va fi descurcat fără ea, mă
mir şi-n ziua de azi.
Propoziţia subordonată completivă indirectă, aşezată după regentă, nu se desparte prin
virgulă de aceasta. Cea aşezată înaintea regentei se desparte prin virgulă de aceasta.
6. Contragerea
Îi răspund cui întreabă > Îi răspund lui Ion; Se interesează dacă soseşte mîine > Se
interesează de sosirea de mîine.
Aplicaţie
G. G. Neamţu, Elemente de analiză gramaticală. 99 de confuzii / distincţii, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1989, p. 270-277; 265-269.
167