Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

166
adevărat nişte complemente indirecte ale unor adverbe, atunci cu timpul structurile (aproape de,
departe de, conform, împreună cu) s-au transformat, prin gramaticalizare, în nişte locuţiuni
prepoziţionale ce preced complemente circumstanţiale de loc, respectiv, de mod, sociativ. Cf.
Lucrează concomitent cu colegii săi; Şi-a închipuit că aci are să găsească o atmosferă favorabilă
unei acţiuni în cercurile aristocratice (G. Călinescu).
5. Anticiparea sau reluarea complementului indirect
Ca şi complementul direct, complementul indirect poate fi reluat sau anticipat, adică se
poate exprima prin nume nonclitice dublate prin clitice coreferenţiale, tot în cazul dativ: Numai
imbecililor le e indiferent ce opinie au (Camil Petrescu); Altora le cîntă-n crîng privighetoarea;
I-am scris mamei o scrisoare; Pînă şi cea mai corectă pedeapsă i se pare injustă celui asupra
căruia este aplicată (A. Pleşu) ş.a.
Cînd un complement indirect este exprimat prin pronume personale neaccentuate plasate înaintea
verbului, atunci are loc fenomenul de reluare, iar cînd este exprimat în urma verbului, are loc
anticiparea. Vom menţiona regulile de dublare clitică a complementului indirect:
* Reluarea obligatorie se realizează:
- dacă complementul indirect este exprimat prin substantive în cazul dativ: Copilei îi plăcea să-l
vadă în preajma ei (M. Sadoveanu);
- dacă complementul indirect este exprimat prin pronume personale, demonstrative sau relativ
interogative (cu excepţia lui cine): Mie, uneia, îmi este indiferent ce veţi face.
* Reluarea facultativă se realizează:
- dacă complementul indirect este exprimat prin dativul pronumelor nehotărîte, negative şi al
relativ-interogativului cine: Grija noastră n-aib-o nime / Cui ce-i pasă că-mi eşti drag? (M.
Eminescu).
Anticiparea complementului indirect este reversul reluării, avînd adesea caracter popular şi
fiind o precizare stilistică provenită din vorbirea curentă. La fel ca şi reluarea, ea are două aspecte:
* Anticiparea obligatorie se realizează:
dacă este exprimat prin formele accentuate de dativ ale pronumelui personal sau prin pronume
demonstrativ, plasate în postpoziţia verbului: Le-a spus celorlalţi să se grăbească.
* Anticiparea facultativă se realizează:
- dacă este exprimat prin substantive, nume de persoană (proprii sau comune): Dar aceasta nu i
putea spune lui Ion.
- dacă este exprimat prin pronume nehotărît sau negativ: Nu i-am promis nimănui că voi putea
soluţiona toate problemele.
6. Topica şi punctuaţia
Complementul indirect poate fi plasat după regent (topica firească, în enunţuri nonemfatice)
sau înaintea lui (topică afectivă), fără a se despărţi pin virgulă de regent. Dacă e plasat în poziţie
tematică (topicalizat) şi între el şi regent se intercalează un alt component al enunţului,
complementul indirect se desparte prin virgulă de segmentul intercalat: Mariei, nu lui Ion, i-am
oferit acest loc.
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ COMPLETIVĂ INDIRECTĂ
1. Definiţie, caracteristici
Propoziţia subordonată completivă indirectă este subordonata care îndeplineşte funcţia
sintactică de complement indirect pe lîngă un verb (o locuţiune verbală, un adjectiv, un adverb sau o
intejecţie predicativă) din propoziţia regentă, arătînd obiectul asupra căruia se răsfrînge indirect
acţiunea unui verb sau căruia i se atribuie o acţiune (prin intermediul unui verb), o însuşire (prin
intermediul unor adjective) sau o caracteristică (prin intermediul unui adverb): Sisif nu întrevede
ceva care le scapă celor ce-l privesc, ci depăşeşte lucid absenţa nădejdii (Sanda Golopenţia).
166