Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

160
principală, deşi nu e sesizat destul de concret”. [A. Ciobanu, Probleme dificile de gramatică, Chişinău, Lumina, 1969,
p. 74]. Aceşti cercetători susţin că, în asemenea cazuri, avem senzaţia prezenţei subiectului „lumea”, „oamenii” etc. ca
şi în cazul unor construcţii sinonime semantic din limba franceză: on dit = homme dit, sau în germanăman sagt = Mann
sagt . De exemplu: Se crede că a ajuns cu bine. (= „Oamenii cred că a ajuns cu bine.”). Considerăm interpretarea
construcţiilor de tipul lumea zice (ştie) că... şi se zice (se ştie că) în acelaşi fel - deci regentînd completive directe – ca
inadmisibilă pe motiv că folosite cu pronumele se, formele de persoana a III-a a verbelor a zice, a spune, a crede, a
observa etc. încetează de a mai fi tranzitive şi deoarece în astfel de construcţii ele refuză prezenţa unui subiect
„personal” * , dar admit, în schimb, un complement de agent (autorul real al acţiunii) – Se zice de către lume (oameni,
cineva etc.) - este clar că aceste construcţii impersonale ca formă au şi sens pasiv.
- o locuţiune verbală (cu sens tranzitiv): Am băgat de seamă că nimeni nu mai era pe stradă;
Şi atunci găsi cu cale să se mai reţină.
- interjecţie predicativă: Uite ce face ea; Poftim ce-ai uitat la mine.
3. Conective
- Conjuncţii subordonare ca, să, dacă, de , ca să, ca ... să etc.: Savanţii cercetează dacă
atmosfera pămîntului se încălzeşte; Aş cere ca binele pe care ţi l-a făcut să i-l întorci; Zicea
supărat precum că duşmanul n-a mai dat de mult pe la ei.
- Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: cum că (veche şi populară), precum că: Au aflat
de la iscoadele trimise cum că duşmanul tăbărîse la Dunăre; Zicea upărat precum că n-au
mai dat nici astăzi pe la dînsul.
- Pronumele sau adjectivele pronominale relative: care, ce cît cîtă, cîţi, cîte, cine etc.:
Presupun pe care îl va invita la nuntă; Iată cîţi îmi doresc aceasta; Apreciez pe cel ce
dovedeşte cumpătare.
Notă: A nu se confunda propoziţia subordonată completivă directă şi subordonata atributivă
atunci cînd ambele sînt introduse prin aceleaşi pronume relative. Cînd subordonata nu are elemente
corelative, este completivă directă, iar cînd are este atributivă: L-am ales pe care mi-ai propus
(Propoziţia subordonată completivă directă); Pe acela mi l-am ales pe care mi l-ai propus tu
(propoziţia subordonată atributivă);
- Pronumele şi adjectivele pronominale nehotărîte: oricare, orice, oricît, oricine etc.: Să
blesteme pe-oricine de mine-o avea milă (M. Eminescu); Mănînci oricîte mere vrei.
Notă: A nu se confunda propoziţia subordonată completivă directă, introdusă prin pronumele
şi adjectivele nehotărîte cu funcţie de relaţie, cu subordonatele circumstanţiale concesive, introduse
prin aceleaşi mijloace. Adeseori limita dintre ele este minimă şi numai topica, prezenţa sau absenţa
prepoziţiilor, punctuaţia şi intonaţia uşurează interpretarea corectă: Plăteşte el orice-o fi (orice
cheltuieli faci); Îl ghicesc pe oricine-ar fi (Propoziţia subordonată completivă directă). Dacă între
subordonate şi regente facem însă pauză, marcată cu virgulă sau dacă inversăm locurile
propoziţiilor în frază, tot cu pauză marcată, subordonatele devin concesive: Plăteşte el, orice-o fi.
Orice-o fi, plăteşte el; Plăteşte el, orice cheltuieli faci; Îl ghicesc oricine-ar fi; Oricine-ar fi, îl
ghicesc.
Valoarea concesivelor este şi mai pregnantă, dacă adăugăm regentelor adverbul corelativ totuşi.
- Adverbe relative: unde, cînd, cum, cît, încotro etc.: Află încotro s-au dus; Am văzut cît
rezistă firul; Ţin minte cînd aţi plecat.
Notă: Cînd propoziţia subordonată completivă directă depinde de verbe tranzitive, cu sens de
informare, ca a întreba, a cerceta, a studia, a analiza, a afla, a şti, a cunoaşte etc., ea este
introdusă, de obicei, prin pronume, adjective sau adverbe cu valoare dublă (interogativ-relativă) şi
au, în acelaşi timp, valoarea unor propoziţii interogative indirecte: A întrebat cine a pregătit tema
pentru acasă (ce mai fac copiii; unde au plecat, cît costă etc.).
* Introducerea acestuia se poate face numai cu sacrificarea, adică modificarea expresiei. În acest caz însă se va
analiza o altă construcţie: Lumea (cineva) zice (crede, spune, observă etc.) că... Altfel zis, fiind sinonime din punct de
vedere semantic, enunţurile Lumea zice că... şi Se zice că... nu sînt echivalente sintactic.
160