Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

155
Reguli de utilizare a lui pe în cazul complementului direct
Substantive inanimate
Prietenul mănîncă (ce?) – bomboane
Colegul admiră (ce?) – florile
Eu văd (ce?) – un munte
El vede (ce?) - nişte copaci
Substantive animate (gen personal)
A. Persoane necunoscute
(gradul minim de individualizare)
Caut un prieten.
Văd un profesor.
Aştept pe un student.
Întreb pe colege.
B. * Persoane cunoscute
(gradul maxim de individualizare)
O aştept pe mama.
Îl caut pe prietenul meu.
Îl văd pe profesorul acesta.
Le întreb pe colegele voastre.
* Nume proprii
În contrazic pe Radu.
O stimez pe Lilia.
- Topica este modalitatea prin care se marchează identitatea funcţională a complementului
direct realizat prin pronume nepersonal sau substantiv, cînd opoziţia nominativ/acuzativ se
neutralizează: complementul direct urmează verbul-predicat, în timp ce subiectul îl precede. Cf.
Părinţii iubesc copiii. / Copiii iubesc părinţii.
Notă: Dacă modificarea topicii duce la schimbarea funcţiei sintactice, determinarea prin articol,
asociată cu topica şi cu intonaţia contribuie la distingerea complementului direct de subiect. Cf.
Apele trec. (subiect) // Ape trec. (complement direct)
3. 4. Expimarea complementului direct
Poziţia sintactică de complement direct este susceptibilă de diferite realizări:
a) substantiv în acuzativ cu sau fără pe:
Ţi-am spus uneori: ia sfatul vestalelor, dacă / Flacăra vrei s-o-ntreţii. / Ţi-am zis alte
dăţi: vezi tu jăraticul, truda în vatră? (L. Blaga)
b) pronume: Pe acesta îl aştept o viaţă; Îi iubesc şi-i apreciez pe amîndoi.
c) numerale: Am luat numai trei.
d) verbe la moduri nepredicative: Văzuse dispărînd coloana.
e) interjecţii: Am strigat ura! (interj.) pînă cînd într-un nor de praf s-a pierdut departe
trăsura domnească cu ale suitei (I. L. Caragiale).
Notă 1: Complementul direct mai poate fi exprimat prin substantive nearticulate, la plural,
precedate de ex-prepoziţia la, care are o valoare afectivă şi chiar un sens de cantitate
numerică, mare şi nedeterminată („atîţia”, „atîtea”, „mulţi” etc.): Am descoperit la defecte;
Am făcut la cumpărături.
Notă 2: Sînt complemente directe şi cele exprimate prin substantive comune, precedate de
numerale şi aşezate după anumite verbe tranzitive, deşi dau impresia unor complemente
circumstanţiale de mod de măsură (datorită faptului că ne impresionează în primul rînd mărimea sau
cantitatea exprimată de numeralele care ocupă primul loc în construcţie): Am douăzeci de cărţi noi;
Ţi-am cumpărat 30 de lucruri; Am văzut trei ţări. Prepoziţia de care apare nu se grupează cu
substantivul şi nu impune acestuia restricţie de caz.
155