Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

148
Sau îşi pierde calitatea de conjuncţie coordonatoare disjunctivă şi devine adverb într-o
structură apozitivă, marcând identitatea semantică dintre apoziţie şi bază.
* modalizatoare: poate, probabil, cu siguranţă, în mod sigur, desigur, probabil;
Un coleg, probabil un student mai bun, l-a depăşit.
Vorbitorul transpune baza care aparţine unui alt registru stilistic, în propriul său registru,
printr-un verb de tip “dicendi” - a zice, a spune: aş zice, cum se zice, s-ar putea spune:
Sentimentul de disponibilitate şi chinuitoare hotărâre, s-ar putea spune de
nedeterminare, rămase acelaşi. (Ivasiuc)
Fuga de la faţa locului, s-ar fi cuvenit să zic laşitatea, nu este de iertat.
A redactat o lucrare slabă, o capodoperă că să zic aşa.
3. Mijloacele de exprimare a apoziţiei
Apoziţia poate fi exprimată sau reprezentată prin aceleaşi părţi de vorbire, al căror conţinut
îl reia şi-l precizează:
* Substantive la orice caz: Ion, contabilul, este fratele Mariei. (N); Pe Ion, grădinarul,
l-am vizitat ieri. (acuzativ); I-am expediat o invitaţie lui Mihnea, matematicianului
(matematicianul).(dativ/acuzativ). Ideea profesorului, domnului Teodorescu (dl
Teodorscu), a stîrnit discuţii în contradictoriu. (genitiv/acuzativ); Locuiesc în casa unei
rude, a unui unchi îndepărtat (genitiv); Ei, mamei, îi datora totul; Copile, năzdrăvanule,
unde te-ai ascuns? (vocativ) etc.
* Adjective calificative: Vecinii, sărmanii, au suferit mult din cauza lui. A venit abătut,
adică foarte supărat.
* Numerale cardinale, ordinale, colective: Ion şi Maria, ambii, îşi rezolvă toate
problemele în comun. Studentul, al doilea, a răspuns excelent.
* Pronume personale, demonstrative sau nehotărîte: Colegii mei, aceştia, m-au susţinut .
o prietenă, alta, mia- propus să vin în ospeţie.
* Verbe la infinitiv, gerunziu sau supin: Citind toate operele, adică muncind mult, poţi
avea rezultate foarte bune. Cartea citită, adică studiată din scoarţă în scoarţă, nu o va
uita nicicînd.
* Adverbe de loc, de timp, de mod: Aici, la Bălţi, îmi fac studiile.
Apoziţia şi baza pot aparţine unor clase morfologice diferite: Ceilalţi comercianţi, al doilea
şi al treilea, se mulţumiră să încuviinţeze ş.a.
Notă: Apoziţia nu trebuie confundată cu atributul substantival în Nominativ, de care se
deosebeşte prin:
* Apoziţia întotdeauna se izolează de termenul reluat, explicat şi precizat;
* Apoziţia se caracterizează printr-o intonaţie specifică, printr-o pauză marcată cu
ajutorul virgulei (a două puncte, a liniei de pauză sau paranteze);
* Legătura sa cu termenul reluat este slabă.
Aşadar, apoziţia se aseamănă prin expresie, conţinut, referire şi topică, cu subiectul, cu
atributul, cu numele predicativ, cu complementul şi cu elementul predicativ suplimentar. Ea poate
înlocui fără a modifica sensul comunicării.
4. Clasificarea apoziţiilor
După natura morfologică a expresiei sale:
* Apoziţie substantivală
* Apoziţie adjectivală
* Apoziţie numerală
* Apoziţie pronominală
* Apoziţie verbală
* Apoziţie adverbială
După structură:
148