Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

142
După caracterul legăturii gramaticale dintre atribut şi cuvîntul determinat:
* Acordate (se uniformizează din punct de vedere morfologic cu cuvîntul determinat,
adică capătă acelaşi număr, gen şu caz) – adjectivele, locuţiunile adjectivale (lat în spete,
bun la suflet, rumen la faţă, bun la inimă etc.), adjectivele deverbale (postverbale:
participiile, gerunziile; unele numerale (cardinale, ordinale, colective, nehotărîte),
pronume (posesive, de accentuare, demonstrative, nehotărîte), construcţii participiale.
Acordul poate fi complet sau incomplet.
Notă: În cadrul atributelor acordate sînt incluse şi atributele pronominale în Dativ posesiv.
Deoarece atributul exprimat prin pronume posesiv e acordat, dar pronumele personal îi ţine
locul, el e considerat acordat (e vorba de acordul semantic).
* Neacordate (nu-şi uniformizează genul, numărul şi cazul după cuvîntul determinat) –
substantivale, adverbiale, verbale (infinitiv, supin), interjecţionale, îmbinări de cuvinte
(Băiatul, cu capul în umeri, părea că nu mai suflă).
3. Atributul circumstanţial
Atributul circumstanţial exprimă o caracteristică suplimentară a elementului determinant
care este în acelaşi timp legată şi de ideea exprimată de predicat; el exprimă, deci, odată cu
caracterizarea obiectului, şi o idee circumstanţială referitoare la predicat” [GA, p. 138]. Întocmai ca
elementul predicativ suplimentar, el are deci o dublă referire: la substantivul subiect şi la verbul
predicat: Malca, îmbărbătată de moş Nichifor, se suie în căruţă şi se culcă (I. Creangă).
Fiind o determinare facultativă, atît a numelui (pronumelui), cît şi a verbului, termenulatribut
poate lipsi, fără consecinţe asupra autonomiei semantice sau structurale a enunţului: Malca
se suie în căruţă... Enunţul sintactic îşi păstrează autonomia şi în absenţa regentului nominal, dar
funcţia termenului determinant se poate schimba; înscriindu-se într-o relaţie de dependenţă simplă,
unilaterală, termenul realizează funcţia de circumstanţial: Îmbărbătată de moş Nichifor, se suie...
Întrucît regentul verbal funcţionează ca predicat, absenţa sa ca atare, ca predicat, sau ca regent al
atributului circumstanţial, face imposibilă structurarea enunţului: Malca îmbărbătată.
Sub aspect semantic, atributul circumstanţial poate avea următoarele nuanţe circumstanţiale:
* Cauzală: Mirat de răspuns, omul a făcut ochii mari. Prevăzătoare, mama făcu toate
cumpărăturile din timp.
* Temporală: Tînăr, omul avuse mulţi prieteni. Bătrîn, el rămase aproape singur.
* De condiţie: Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrşită în
stare de legitimă apărare (CP); Numai atent la fiecare oră, el poate avea succese la
învăţătură; Sănătos, omul se poate apuca de orice lucru.
* De concesie: Doctrinele pozitive, fie religioase, filozofice, de drept, ori de stat, nu sînt
decît tot atîtea pledoarii ingeniaose ale minţii (M. Eminescu); Frumos ca fizic, el avea
multe defecte; Supărat pe el, se dusese totuşi la concert.
* De finalitate: Aici întîlniră un bătrîn pe care îl rugară să-i îndrepteze la vreun han,
unde să mîie noaptea. (PSA)
Un rol important în apariţia acestor nuanţe semantice circumstanţiale îl au intonaţia, pauza,
unele adverbe (de exclusivitate - numai - pentru valoarea condiţională, totuşi – la valoarea
concesivă) etc.
4. Izolarea atributului
1. Se izolează un atribut circumstanţial adjectival, cînd e plasat înaintea cuvîntului regent,
păstrîndu-şi forma gramaticală pe care o avea cînd stătea în locul lui obişnuit: Deşteaptă, fata a
replicat prompt. (Deşteapta fată a reacţionat prompt).
Situaţie: Studentul perseverent are rezultate bune.
Perseverent, studentul are rezultate bune.
Perseverentul student are rezultate bune.
142