Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

141
adjectival (mai ales că poate fi trecut la plural): Zborul repede al avionului i-a dezorientat;
Zborurile repezi ...
Atributul interjecţional este o specie săracă (nici nu e menţionat în G.A), întîlnită în limba
populară, în limba vorbită şi, accidental, în limba literaturii artistice: Are o căruţă zdroncazdronca!;
Halal prieten!
După forma lor atributele se clasifică în:
* Simplu (parte de vorbire cu sens lexical suficient, însoţită sau nu de prepoziţie)
* Complex (o parte de vorbire cu sens lexical suficient, precedată de un adverb de mod,
de precizare, de întărire, de exclusivitate sau de aproximaţie: Plecarea lui chiar acum ar
simplifica mult lucrurile. Am fost expuse nişte bijuterii exclusiv false. A tras un cîmp
cam strîmb.
* Multiplu (două sau mai multe părţi de vorbire cu sens lexical suficient, aflate în raport
de coordonare: Era duminică şi lumea, cîtă fusese şi cîtă nu fusese la biserică, năvălise
în crîşmă (C. Hogaş); Dascălul, subţire şi palid, dădea alături răspunsul pe alt glas (E.
Barbu).
* Dezvoltat: Hărnicia bunică-sii era recunoscută; Drumul de zeci de kilometri l-a
plictisit. Vestea de acum cîteva zile l-a dărîmat. Programul de azi încolo este cel afişat.
Plecarea de mîine în două zile ridică serioase probleme.
Notă: În limbile romanice există o categorie de atribute adjectivale indispensabile în
configurarea unor sintagme introduse prin prepoziţia de (cf. l. portugheză Casa de dimensão
média, l. franceză Un homme de taille moyenne). Şi româna conţine asemenea construcţii,
calchiate ca structură, în care adjectivul atribut este cerut de insuficienţa semantică a
substantivului regent şi de insuficienţa gramaticală a acestuia, pe care o probează
imposibilitatea aplicării testuli comutării cu zero (cf. Om de talie mijlocie; M-a impresionat
fata cu ochi albaştri).
Sub aspectul semantic, atributele se clasifică în:
* calificativ (realizează o caracteristică dominantă, obiectivă sau subiectivă, a realităţii
extralingvistice cître care trimite termenul regent): Un coşmar fără limite ar fi un
coşmar zadarnic (O. Paler);
* de identificare (atribuie „obiectului” interpretat lingvistic prin regent o anumită
identitate, în desfăşurarea raportului general-particular, care face posibilă recunoaşterea
lui de către amîndoi protagoniştii actului lingvistic): Deasupra casei tale ies / Şi azi
aceleaşi stele (M. Eminescu); Am chei pe toate uşile-ncuiată (T. Arghezi); Cerul se
dăruieşte apelor de jos (L. Blaga)
* de clasificare (detaşează dintr-o clasă de „obiecte” (spre care trimite regentul, prin
conţinutul său lexical) o anumită subclasă, aceasta, individualizată printr-o anumită
trăsătură distinctivă (descrisă de termenul atribut): Complemente indirecte care
determină verbe unipersonale sau forme unipersonale ale unor verbe personale au rol
de subiect logic.
* de complinire (împlineşte cîmpul semantico-sintactic deschis de regent, ca expresie a
unei limite exterioare a acţiunii (stării exprimate, substantival, prin planul semantic al
regentului): De mine au nevoie pînă la apariţia altuia cu un dosar mai bun; Vederea
acelei clădiri care tipărea cărţi parcă m-a apropiat vertiginos de un scop pe care îl
aveam în minte. (M. Preda).
* descriptiv (introduce în enunţ componente semanticecare descriu în sine obiectul spre
care trimite regentul, fără a-l individualiza în interiorul raportului obiect-clasă de
obiecte. Din acest punct de vedere, „obiectul” spre care trimite termenul regent este deja
individualizat, prin alte atribute, mai ales prin cel de identificare, prin ASH sau prin
însăşi natura lexico-gramaticală a regentului (subst. propriu sau pronume): Untarul, alb,
s-a ridicat fără să spună un cuvînt; Rudele, cu capetele descoperite, ascultau glasul
preotului (E. Barbu).
141