Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

139
Coşbuc); S-arată-n deal, cu faţa purpurie, / A nopţilor fermecătoare Doamnă (D.
Zamfirescu).
Notă: În limba română el se mai construieşte şi cu prepoziţiile a, la şi de la (ultimele
două fiind caracteristice limbii populare): Puterea a doi oameni întrece puterea unui singur
om; Părerea a numeroşi savanţi trebuie luată în seamă; A rupt nasturele de la rochie; A
lăsat uşa la casă descuiată.
Notă: În limba română vorbită, populară şi familiară, sensul specific genitivului se
redă prin intermediul construcţiilor prepoziţionale. Cf. A lăsat uşa la casă deschisă; A rupt
coperta de la carte.
* în cazul dativ (adnominal) (cu sau fără prepoziţie). Cînd determină substantive
nearticulate, se construieşte fără prepoziţie şi este specific limbii române vechi: Şi bogat
în sărăcia-i ca un astru el apune, / Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet (M.
Eminescu); Acest prunc fi-va poate, cîndva, domn ţării (M. Sadoveanu); Du-mă prin
lunci, unde soarele / Bînd dimineaţa izvoarele / Merge nuntaş, iar tu ginere / Florilor
tinere (Zamfirescu); Se bate miezul nopţii în clopotul de-aramă / Şi somnul, vameş vieţii,
nu vrea să-mi ieie vamă (M. Eminescu); Copiii mei sînt nepoţi surorii mele; Nu mă lăsa
să sper / Că liber-mare-mîndru prin condamnarea ta / N-oi coborî în iaduri de demoni
salutat, / Ca unul ce menitu-i de a le fi stăpîn - / Stăpîn geniilor pierii. (M. Eminescu).
Cînd atributul substantival în Dativ determină substantive articulate, el se construieşte cu
prepoziţie, se izolează între virgule şi este specific limbii române literare contemporane:
Soluţionarea rapidă a problemei date, graţie intervenţiei lui, i-a mulţumit pe toţi; Executarea
întocmai a programului, conform ordinului, aduce beneficii.
Un tip de structură cu atribut în Dativ se întîlneşte prin excelenţă în limba română modernă
în contexte conţinînd: un determinat (substantiv comun articulat hotărît provenit dintr-un „infinitiv
lung”) + o intercalare – atribut în Dativ: Acordarea unui spaţiu exagerat problemei divorţului;
Înapoierea bogăţiilor ţării poporului etc.
Atribut numeral: A fost un geamăt întreit / Din totul inimii pornit (G. Coşbuc); Îmi pare
rău că n-am luat măcar spînul cel de-al doilea cu mine (I. Creangă); Copierea de zece ori a
aceluiaşi text e utilă uneori;Conflictul cu al doilea surprinde pe mulţi (Ac.); X este nepoată
celor doi (D).
Notă 1: Interpretarea atributelor exprimate prin numerale ca atribute „adjectivale” (chiar
dacă uneori există un acord al unora dintre ele cu substantivele determinate), ca atribute
„substantivale” sau ca atribute „adverbiale” este cu totul greşită, deoarece numeralele respective nuşi
pierd sensurile lor fundamentale de numerale, nu trec, prin schimbarea valorii lor gramaticale, în
clasa adjectivelor, a substantivelor sau a adverbelor.
Notă 2: Numeralele cardinale compuse de tipul douăzeci etc. (A cumpărat douăzeci de cărţi)
ridică probleme de interpretare sintactică. Pentru unii lingvişti, prezenţa prepoziţiei de între numeral
şi substantiv ar fi un indiciu că aceste numerale se comportă formal ca nişte determinate ale
substantivelor, ca nişte elemente regente ale acestora, cu funcţie de complemente sau de subiecte,
după care ar urma nişte substantive atribute, legate de ele prin prepoziţia de. Pentru alţi linvişti însă
ele se comportă ca nişte determinante ale substantivelor complemente sau subiecte pe care le
preced, ca atribute ale acestora. De fapt, logic şi semantic, trăsătura fundamentală a numeralului (ca
şi aceea a adjectivului) este cea de „determinant”, şi nu cea de „determinat”; cea de subordonat, şi
nu de regent. Substantivul are deci prioritate, ascendenţă în raport cu numeralul, subordonîndu-şil.
Atribut pronominal (pron. sau locuţiune pronominală):
* în dativ (dativul posesiv). Se exprimă cu ajutorul formelor neaccentuate de dativ ale
pronumelui personal şi reflexiv. El stă mai ales pe lîngă substantive sau adjective
articulate hotărît (rar pe lîngă substantive nearticulate) şi e prezent mai ales în limbajul
poetic. Sensul fundamental al structurii pronominale este de posesie: Toamna cu-a ei
albă frunte / Şi cu galbenii-i conduri / A lăsat argint pemunte / Şi rugină pe păduri (G.
Topîrceanu); Dar cînd inima-ţi frămîntă / Doruri vii şi patimi multe (M. Eminescu); Iar
139