Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

123
Notă: Subiectul inclus gramatical primeşte expresie pronominală cînd vorbitorul îl încarcă cu
o anumită valoare stilistică, cu rol activ în dezvoltarea semnificaţiei poetice în enunţuri artistice,
cînd vrem să punem în relief subiectul, pentru a-l preciza, pentru a sublinia o antiteză sau pentru a
exprima anumite nuanţe afective: Străin la vorbă şi la port / Luceşti fără de viaţă, / Căci eu sînt vie,
tu eşti mort/ Şi ochiul tău mă-ngheaţă (M. Eminescu); Te-oi duce eu, Sînziană, eu, care venisem să
ucid zmeul; Eu străjuiesc aici, voi la ferestre; Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau... şi dacă voi nu
mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi (C. Negruzzi); Dar cum ai vrea să mă cobor? / Au nu-nţelegi tu oare
/ Cum că eu sînt nemuritor, / Şi tu eşti muritoare (M. Eminescu); Noi nu ne înţelegem: voi vreţi a
noastră limbă / S-o înnoiţi, surpîndu-i temeiurile vechi! (A. Mateevici).
Cind verbul este la imperativ, subiectul ramine totdeauna inclus: Incearca acum, daca zici ca nu
ti-e frica, relua cea dintii. Ghiceste. Care-i tiganca? (M. Eliade). Identitatea sa concret-lexicală
poate fi transferată unui vocativ, pronominal, de persoana a II-a, sau substantival, care rămîne în
afara unei funcţii sintactice propriu-zise. Cf. Tu, iartă-mă, fecioaăa, tu, caprioara mea! (N. Labis)
* subiect subînţeles (deductibil) este subiectul neexprimat corespunzător unui predicat
de persoanele a III-a şi a VI-a, subiect a cărui recuperare semantică este integrală şi se obţine în
exclusivitate anaforic, prin trimitere la o sursă referenţială exprimată anterior 101 , adică e cunoscut
din propoziţiile anterioare şi reprezentat prin pronumele personal de persoana a III-a, singular şi
plural: Dumneata nu-l cunoşti pe Simeon; Totdeauna a fost niţel scrîntit (G. Călinescu); Stă
CASTELUL singuratic, oglindindu-se în lacuri, / Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de
veacuri; / Se înalţă în tăcere dintre rariştea de brazi, / Dînd atîta întuneric rotitorului talaz. (M.
Eminescu). Principiul economiei limbii şi exigenţe ale organizării stilistice a enunţului lingvistic
determină limitarea la o singură exprimare lexical-sintactică a unei aceleiaşi realităţi
extralingvistice. În consecinţă, dacă identitatea lui concret-lexicală este cunoscută dintr-un enunţ
imediat anterior sau dintr-o parte a enunţului în desfăşurare sintagmatică, unde a putut ocupa
diferite poziţii sintactice, subiectul nu mai primeşte expresie sintactică.
Notă: Dacă subiectul se realizează explicit şi în relaţie cu alt predicat din acelaşi enunţ, fiind
redundant, primeşte relief stilistic, iar, în textele literare, se impune ca semn marcat în dezvoltarea
semnificaţiei artistice: Toţi nu mai sînt / Toţi au plecat, de cînd ai plecat, / Toţi s-au culcat (T.
Arghezi).
În ce priveşte cuvîntul subînţeles ca subiect, deosebim două situaţii:
1. Acesta are aceeaşi funcţie (subiect) şi în propoziţia (precedentă sau succedentă) în care
apare ca exprimat: După ce şi-au făcut lecţiile, copiii mei se uită la televizor.
2. Cuvîntul subînţeles ca subiect are altă funcţie sintactică în propoziţia în care apare: Cînd
l-am văzut prima dată pe campion, nu m-a impresionat în mod deosebit; Lui Ionel îi place înotul şi
de aceea merge zilnic la bazin; Cărţile lui Mihai sînt curate, pentru că are grijă de ele.
După sensul gramatical pe care-l exprimă:
* subiect determinat, cînd trimite precis la obiectul gramatical denumit (fiinţă,
lucru, fenomen); sfera lui semantică se înscrie în limitele informaţionale date, precis
determinate sau determinabile în contextul extralingvistic al enunţului;
* subiect nedeterminat, cînd nu trimite precis la obiectul gramatical denumit sau la
persoana reprezentată, avînd un caracter general; cînd nu este cunoscut ca autor sigur al
acţiunii verbului-predicat sau ca destinatar al atribuirii unei calităţi: Nu ştii de unde sare
iepurele; Să fim serioşi! Acesta, la rîndul său, poate fi:
* subiect general – identitatea lui semantică este deschisă; poate primi datele concrete ale
oricărui subiect extralingvistic, variabil odată cu schimbarea protagoniştilor procesului de
comunicare lingvistică: Ce e rău şi ce e bine // Tu te-ntreabă şi socoate. (M. Eminescu). Bine faci,
101 În raport cu subiectul inclus, a cărui identificare referenţială este deictică, în cazul subiectului subînţeles,
identificarea este anaforică.
123