Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

113
formă flexionară a pronumelui personal de persoana I sau persoana a II-a singular plus unul din
pronumele relative care, ce, cîţi, cel ce, ăl de plus un verb predicat sau din structura predicatului la
persoana I sau a II-a singular sau plural, adică la aceeaşi persoană cu a formei de pronume personal
care precede pronumele relativ: Eu, care cînt, mă bucur de viaţă; Voi, care cîntaţi, vă bucuraţi de
viaţă.
Această direcţie este inecceptabilă pentru mulţi, în schimb, alţi autori apreciază că această
structurare actuală trebuie admisă ca o normă a limbii române, întrucît anacolutul pe care îl conţine
este generalizat.
În concluzie, putem menţiona că, dată fiind complexitaea normelor şi diversitatea
problemelor pe care le ridică acordul predicatului cu subiectul în limba română, orice tip de
investigaţie lingvistică este susceptibilă de exhaustivitate şi necesită o prezentare cât mai detaliată şi
nuanţată a limbii. Or, „Nu noi suntem stăpânii limbii, limba este stăpâna noastră.” (Mihai
Eminescu).
113