Locotenent colonel Costel GUªTERIÞEAN

BAZA DE INSTRUIRE PENTRU APÃRARE NBC
REVISTA DE SPECIALITATE PENTRU ARMA
APÃRARE NUCLEARÃ, BIOLOGICÃ ªI CHIMICÃ
sub egida
STATULUI MAJOR AL FORÞELOR TERESTRE
Fondatã la 1 aprilie 1927, sub denumirea ,,ANTIGAZ”
- serie nouã - anul X -
Aniversãri
Artã militarã
SUMAR
Riscuri ºi ameninþãri
Opinii * Argumente
Protecþia forþei ºi protecþia mediului
Echipamente CBRN
Memorialisticã
Revista APÃRAREA NBC apare semestrial, de regulã, în lunile
mai ºi octombrie.
Încã nu existã posibilitatea legalã pentru efectuarea abonamentelor,
conform solicitãrilor cititorilor, la aceastã publicaþie de
armã. Baza de Instruire pentru Apãrare NBC va hotãrî numãrul de
exemplare al fiecãrei apariþii ºi destinaþiile revistei. Autorii sunt
rugaþi sã trimitã articolul pe suport magnetic ºi un exemplar listat
de manuscris, rezumatul fiind scris cel puþin în limba românã, pe
adresa redacþiei, cu fontul TIMES NEW ROMAN-14.
Articolele vor fi luate în considerare dacã vor fi primite la
redacþie pânã la 1 martie, respectiv 1 august, anual.
Manuscrisul va fi pregãtit astfel: titlul lucrãrii, fãrã abrevieri;
gradul, numele ºi prenumele autorului; funcþia ºi locul de muncã al
autorului; adresa de corespondenþã.
Responsabilitatea completã a asumãrii ºtiinþifice a articolelor trimise
redacþiei aparþine autorilor.
Informaþii se pot obþine la numerele de telefon:
0248/533.341- int.124, 126, 150,
fax: 0248/533.382
0751279105 (redactor-ºef)
e-mail: scoala.nbc@muscel.ro

CONSILIUL EDITORIAL
PREªEDINTE DE ONOARE
General de brigadã (r) dr. Nicolae POPESCU
PREªEDINTE
Locotenent colonel Ilie BÃLAN
MEMBRI
Col. dr. ing. Vasile ªOMOGHI
Colonel prof. univ .dr. Benoni SFÂRLOG
Colonel prof. univ. dr. Ion MITULEÞU
Locotenent colonel Stelian RÃDULESCU
Locotenent colonel Viorel BÃLÃCEANU
Locotenent colonel Petre CODIN
Locotenent colonel Gheorghe MITRICÃ
Locotenent colonel Costel GUªTERIÞEAN
Maior Dumitru ION
Cãpitan Ovidiu STÃNESCU
*
* *
General de brigadã (r) ing. Dumitru PRUNACHE
Colonel (r) Dumitru GHIÞÃ
Colonel (r) Dumitru BRÂNZEI
Colonel (r) Aurel MIHÃIESCU
Colonel (r) dr.ing.Ion SAVU
Colonel (r) Ion BEREVOIANU
Colonel (r) Mihail GRIGORESCU
Colonel (r) dr. Martin CATA
Locotenent-colonel (r) Romulus BARBU
CUPRINS
Aniversãri
- Cuvânt înainte la 150-a aniversare de la
înfiinþarea Statului Major General
O Locotenent colonel Ilie BÃLAN................................. pag.5
- Apãrarea NBC (chimie militarã) la cea de-a 150-
a aniversare a Statului Major General –
retrospectivã 1917-2009
O Colonel (r) prof. Mihail GRIGORESCU...................... pag.6
Artã militarã
- Transformarea/Modernizarea Apãrãrii CBRN –
incursiune în viitor -
O Locotenent colonel Costel GUªTERIÞEAN................... pag.14
- Apãrarea naþionalã –parte a apãrãrii colective
O Locotenent colonel Costel IONESCU.............................. pag.26
Riscuri ºi ameninþãri
- Efecte imediate ale rãzboiului nuclear
O Sublocotenet Dragoº RUS........................................... pag.29
- Antraxul – o ameninþare prezentã
O Sublocotenet Daniela HOIDRAG................................ pag.31
Opinii * Argumente
- Neproliferarea armelor nucleare - o problemã
majorã a secolului XXI
O Maior Dumitru ION, Cãpitan Ovidiu STÃNESCU.... pag.35
- Trupele de Apãrare NBC din Armata Rusã
O Maior Dumitru ION, Cãpitan Ovidiu STÃNESCU..... pag.41
- Influenþa condiþiilor meteorologice asupra
modului de abordare a riscului contaminãrii
chimice
O Cãpitan Alexandru HERCIU, Cãpitan Cosmin
MIHÃIESCU....................................................................... pag.43
- Efectele radiaþiei asupra materiei vii
O Cãpitan Tãnase-Marian TUDOR .............................. pag.47
- Câteva consideraþii privind apãrarea CBRN în
teatrele de operaþii
O Cãpitan Eduard-Ionuþ IONESCU.............................. pag.52
Protecþia forþei ºi protecþia mediului
- Decontaminarea radioactivã
O Locotenent colonel Florentina BEJAN.............................. pag.56
- Protecþia mediului în activitatea militarã
O Cãpitan Ghiþã ARAMÃ, Student sergent major
Maria-Cristina XANTOS ................................................. pag.59
Echipamente CBRN
- Tradiþie ºi modern în detecþia ºi decontaminarea
chimicã româneascã
O Locotenent colonel (r) ing. Viorel DINESCU...................... pag.62
- Apãrarea CBRN – trecut ºi prezent
O Locotenent colonel Costel GUªTERIÞEAN,
Locotenent Cãlin GAVA.................................................................. pag.67
- Competenþã între atitudine ºi capabilitate
O Locotenent colonel ing. Gabriel EPURE, Doctor ing.
Nicoleta GRIGORIU....................................................................... pag.70
Memorialisticã
- 91 de ani de la „Marea Unire” din 1 Decembrie
1918
O General de brigadã (r) Ioan A. DOBRESCU............... pag.76
- Sala muzealã a armei apãrare NBC
O Colonel (r) prof. Mihail GRIGORESCU, Locotenent
Cãlin GAVA........................................................................................ pag.79
2

CUPRINS
COLEGIUL DE REDACÞIE
Redactor-ºef
Locotenent colonel Costel GUªTERIÞEAN
Redactor
Colonel (r) Mihai GRIGORESCU
Maior Dumitru ION
Tehnoredactare, procesare text ºi imagine
P.c.c. Adriana DASCÃLU
Fotografie, procesare coperþi
Plutonier Viorel PASCU
Traducere
Locotenent colonel Costel GUªTERIÞEAN
Corectare ºi difuzare revistã
Plutonier adjutant Claudiu ªTEFAN
Adresa
Str.Mãrãºti, nr.48, Câmpulung
I.S.S.N. - 1583-4654
Tiparul a fost executat la
CENTRUL TEHNIC-EDITORIAL
AL ARMATEI
C-da:
B:
- BUCUREªTI -
3

CONTENTS
Anniversary
- Foreword at 150 th anniversary of General Staff
establishment
O Lieutenant colonel Ilie BÃLAN..................................... pag.5
- NBC Defence (military chemistry) on the 150 th
anniversary of General Staff – review 1917 – 2009
O Colonel (r) prof. Mihail GRIGORESCU......................... pag.6
Art of War
- Transformation/Modernization of CBRN Defence –
road to the future
O Lieutenant colonel Costel GUªTERIÞEAN................... pag.14
- National Defence – part of Collective Defence
O Lieutenant colonel Costel IONESCU............................. pag.26
Risks and threats
- Immediate effects of nuclear war
O 2 nd Lieutenant Dragoº RUS............................................
- Anthrax-a present threat
O
pag.29
2 nd Lieutenant Daniela HOIDRAG.............................. pag.31
Opinions * Arguments
- Defence on proliferation of nuclear weapons – a
major problem of XXI th century
O Major Dumitru ION, Captain Ovidiu STÃNESCU........ pag.35
- NBC Defence troops from Russian Army
O Major Dumitru ION, Captain Ovidiu STÃNESCU........ pag.41
- Meteorological conditions influence on chemical
contamination tackling way
O Captain Alexandru HERCIU, Captain Cosmin
MIHÃIESCU.......................................................................... pag.43
- Radiation effects on organized matter
O Captain Tãnase-Marian TUDOR.................................. pag.47
- Some considerations concerning NBC Defence in
operations
O Captain Eduard-Ionuþ IONESCU................................. pag.52
Environment and force protection
- Radioactive decontamination
O Lieutenant colonel Florentina BEJAN............................. pag.56
- Environment protection during military activities
O Captain Ghiþã ARAMÃ, Student sergent Maria-
Cristina XANTOS................................................................. pag.59
CBRN Equipments
- Tradition and modern in Romanian chemical
detection and decontamination
O Lieutenant colonel (r) eng. Emanoil Viorel Dinescu....... pag.62
- CBRN Defence – past and present
O Lieutenant colonel Costel GUªTERIÞEAN, Lieutenant
Cãlin GAVA.......................................................................... pag.67
- Competency between attitude and capability
O Lieutenant colonel eng. Gabiriel EPURE, Doctor eng.
Nicoleta GRIGORIU.......................................................................... pag.70
Memoris
- 91 st years from “Great Union” event took place on
December, 1 st 1918
O Brigadier General (r) Ioan A. DOBRESCU.................. pag.76
- NBC Defence branch museum hall
O Colonel (r) prof. Mihail GRIGORESCU, Lieutenant
Cãlin GAVA.......................................................................... pag.79
4

APÃRAREA NBC 18/2009
Aniversãri
CUVÂNT ÎNAINTE
LA 150-a ANIVERSARE DE LA ÎNFIINÞAREA
STATULUI MAJOR GENERAL
Locotenent colonel Ilie BÃLAN
Comandantul Bazei de Instruire pentru Apãrare NBC
1859un an cu profunde
semnificaþii, anul
uniri Principatelor
Române dar ºi anul în care domnitorul
Alexandru Ioan Cuza a semnat ordinul de înfiinþare
a Corpului de Stat Major General al
Armatei Principatelor Unite, fiind astfel statuatã
comanda unicã a instituþiei militare în ansamblul
ei. De-a lungul timpului aceastã instituþie, forul
suprem de conducere militarã al armatei aºa
cum a fost stipulat ºi în Legea organizãrii armatei
din 1930, instituþie ce a avut titulaturi diferite
cum ar fi Corpul de Stat Major General, Marele Stat
Major ºi în prezent Statul Major General, a avut
un rol extrem de important, acela de structurã
superioarã de concepþie ºi comandã necesarã
oricãrei armate moderne, o structurã aparte, cu
atribuþii clare în gestionarea problemelor
majore ale existenþei organismului militar în
ansamblul sãu, un element de stabilitate dar ºi
promotorul schimbãrilor ºi transformãrilor acestuia.
Transformãrile organismului militar în
general nu au vizat doar structurile de forþe ci ºi
instituþia de conducere în sine deoarece o
armatã modernã, fiabilã nu putea ºi nu poate fi
condusã de un organism greoi, supleþea, viteza
de reacþie în exercitarea actului de comandã ºi
conducere, adaptabilitatea la cerinþele în permanentã
schimbare, de ordin intern ºi internaþional
fiind necesitãþi imperioase.
Perioadele de restriºte, de rãzboi ºi permanente
frãmântãri au constituit pentru forul militar
suprem de conducere tot atâtea posibilitãþi
de afirmare a necesitãþii existenþei acestuia prin
pãstrarea unei verticalitãþi specifice chiar ºi în
momentele de imixtiune a politicului în
funcþionarea organismului militar, fapt ce nu ar
fi putut fi realizat fãrã oamenii de mare valoare
care fãceau parte din acesta. Evoluþia acestui
organism s-a aliniat permanent tendinþelor
vremii, parcurgând etape diferite fiind, prin particularitatea
sa generalizatã la nivelul întregii
armate, un promotor al stabilitãþii, al imaginii
þãrii, generator de încredere ºi speranþã. Aºa
cum o þarã nu poate exista izolatã într-un mediu
internaþional, aºa ºi armata s-a dezvoltat, reorganizat
ºi funcþionat fiind influenþatã de sistemul
de coaliþii ºi alianþe la care România a fost
parte de-a lungul istoriei, influenþã materializatã
în obiectivele ºi orientãrile politicilor de apãrare,
a elementelor constitutive ale sistemului
naþional de apãrare, a dotãrilor ºi echipamentelor
militare.
Transformarea apãrãrii CBRN, parte integrantã
a sistemului militar, a fost coordonatã ºi
condusã de cãtre Statul Major General pe baza
cerinþelor de capabilitate asumate de cãtre
România.
Prin tot ceea ce a însemnat de-a lungul timpului,
Statul Major General a dovedit necesitatea
legitimã de apariþie ca organism capabil sã
asigure conducerea unicã a armatei atât la pace
cât ºi la rãzboi, sã coordoneze procesul de reformã
ºi sã reprezinte prin întregul sistem militar,
un sprijin al naþiunii române pentru afirmarea,
susþinerea ºi apãrarea valorilor naþionale.
5

APÃRAREA NBC 18/2009
Aniversãri
APÃRAREA NBC (CHIMIE MILITARÃ) LA CEA DE-A 150 -A
ANIVERSARE A STATULUI MAJOR GENERAL
Retrospectiva 1917-2009
Colonel (r) Mihail GRIGORESCU
Chimia militarã, 1917-1945
N
ecesitatea creãrii în armatele statelor europene a unor structuri speciale care sã
studieze problemele rãzboiului chimic ºi sã stabileascã mãsuri corespunzãtoare pentru
instruirea ºi protecþia trupelor în vederea ducerii acþiunilor militare în condiþii de contaminare
chimicã a fost determinatã de mai mulþi factori. În primul rând, trebuie avute în vedere
consecinþele întrebuinþãrii masive a gazelor de luptã în Primul Rãzboi Mondial, soldatã cu pierderi
importante de vieþi omeneºti în rândul taberelor beligerante, mai ales pe Frontul de Vest 1 . În al
doilea rând, în ciuda interdicþiilor stipulate în documentele Tratatelor de la Versailles, a continuat ºi
s-a extins procesul de fabricare pe întreg mapamondul a substanþelor chimice de luptã. În al treilea
rând, un alt factor care a determinat luarea mãsurilor amintite se referã la imperfecþiunile principalei
convenþii internaþionale în domeiul armelor chimice (Protocolul de la Geneva, 1925), care
interzicea numai întrebuinþarea gazelor toxice, nu ºi producerea ºi stocarea acestora, ceea ce permitea
statelor sã fabrice ori sã achiziþioneze, arme chimice, la vedere sau pe ascuns. În fine, nu
puteau rãmâne fãrã urmãri protestele existente în cercurile tot mai largi ale opiniei publice, care
dupã încetarea rãzboiului aflase totul despre ororile rãzboiului chimic ºi conºtientiza pericolul ce îl
reprezentau armele chimice, inclusiv pentru populaþia din spatele frontului, îndeosebi din aglomerãrile
urbane.
Întrebuinþarea gazelor de luptã a avut consecinþe majore în planul organizãrii, instruirii ºi
înzestrãrii armatelor, a înrâurit profund arta militarã sub aspectul conceperii ºi ducerii acþiunilor militare.
Într-o conferinþã þinutã în 1931, la Societatea de Chimie din România, dr. Costin D. Neniþescu,
ilustreazã plastic acest lucru:
„Dupã descoperirea prafului de puºcã în secolul al XIII-lea, nici o altã invenþie nu a produs schimbãri
atât de profunde în arta militarã ca întrebuinþarea mijloacelor chimice de luptã în rãzboiul trecut 2 ”
Cele dintâi mãsuri de protecþie antichimicã în armata românã au fost aplicate în timpul
Primului Rãzboi Mondial. Astfel, prin Ordinul Circular 12071/26 octombrie 1917, semnat de generalul
de corp de armatã adjutant Constantin Prezan, întreaga chestiune a apãrãrii contra gazelor a
fost trecutã în seama Statului Major al Serviciului Sanitar al Armatei de Operaþii, condus de
colonelul Laurenþiu Bârzotescu. La Marele Cartier General (actualul Stat Major General/SMG) a
fost înfiinþat un BIROU DE APÃRARE CONTRA GAZELOR, iar la armate, divizii ºi regimente au
fost numiþi ofiþeri însãrcinaþi cu mãsurile de apãrare contra gazelor. Însã preocupãrile sistematice în
armata românã pentru studierea problemelor rãzboiului chimic, care au avut drept urmare înfiinþarea
unor structuri de chimie militarã, au început abia dupã terminarea rãzboiului.
1. În mesajul adresat seminarului naþional ,,Pregãtirea autoritãþilor publice în vederea aplicãrii Prevederilor
Convenþiei privind interzicerea armelor chimice (CWC), din 18 aprilie 1996, Bucureºti, ministrul apãrãrii naþionale
al României prezintã urmãtoarele cifre: vãtãmaþi cu gaze toxice 1.300.000 oameni, dintre care 90.000 morþi.
2. Revista ,,ANTIGAZ" nr.9-10/1931, Conferinþã þinutã de dr.Costin D.Neniþescu la Societatea de Chimie din
România, 25 martie 1931, ,,Din problemele rãzboiului chimic".
6

APÃRAREA NBC 18/2009
Aniversãri
În conformitate cu Decizia Ministerialã nr. 297/08.05.1923, publicatã în Monitorul oastei nr.
28/1923, la 15 mai 1923, a luat fiinþã COMITETUL CONSULTATIV PENTRU CHESTIUNILE TEHNICE
PRIVITOARE LA RÃZBOIUL CHIMIC, subordonat Direcþiei a XI-a Tehnicã Superioarã din Ministerul
de Rãzboi. Comitetul Consultativ avea rolul de organ de consultanþã ºi de control ºtiinþific, activitatea
acestuia circumscriindu-se studiului aspectelor teoretice, ºtiinþifice, ale rãzboiului chimic ºi formulãrii
propunerilor ce erau prezentate factorilor militari de decizie.
Dupã vizitele unor delegaþii române mixte (alcãtuite din militari ºi din civili savanþi chimiºti)
în Polonia, Franþa ºi Anglia, în prima ºedinþa a Comitetului Consultativ (4 august 1923), s-a propus
crearea în cadrul Direcþiei a XI-a Tehnice a unui organ special denumit SECÞIA IV GAZE DE
LUPTÃ, care la 18 septembrie, acelaºi an, s-a ºi înfiinþat (Decizia Ministerialã nr. 297/1923), avându-l
ca ºef pe locotenent-colonelul George E. Popescu. Înfiinþarea acestei secþii a marcat începutul
de facto al serviciului gazelor de luptã în armata noastrã.
Secþia IV Gaze de Luptã era compusã din trei birouri:
a) informaþii tehnice ºi secrete (misiuni, acþiuni propagandistice, cooperarea
cu aliaþii);
b) atacul cu gaze;
c) apãrarea contra gazelor.
În subordinea secþiei intrau: Comitetul Consultativ, Laboratorul de
Cercetãri al Serviciului Apãrãrii Contra Gazelor (S.A.C.G.), ªcoala de Apãrare
Contra Gazelor (A.C.G.), Atelierul de Reparat Mãºti (Contra Gazelor),
Compania Depozit Materiale A.C.G. ºi muzeul (sala de specialitate, n.a.)
privind rãzboiul cu gaze de luptã.
În toata perioada interbelicã aceste componente au fost dislocate în Bucureºti, cazarma Sf.
Gheorghe (Malmaison), Calea Plevnei nr.1.
La 1 ianuarie 1925, prin Înalt Decret Regal a fost înfiinþat SERVICIUL APÃRÃRII CONTRA
GAZELOR (S.A.C.G.), subordonat Direcþiei a XI-a Tehnicã din Ministerul de Rãzboi. Considerat serviciu
special ºi permanent, S.A.C.G. avea ca misiune principalã coordonarea ºi controlul tuturor problemelor
privind gazele de luptã la nivelul întregii armate române. În decret se stipuleazã cã acest
serviciu se comportã ºi se administreazã ca un corp de trupã (regiment) ºi cã are ca eºalon superior Direcþia
a XI-a Tehnicã Superioarã din Ministerul de Rãzboi. S.A.C.G. cuprindea un organ central cu rol de
concepþie, conducere ºi coordonare ºi trei organe de execuþie: Laboratorul de Cercetãri al S.A.C.G.,
Atelierul Central de Mãºti, cu o companie-depozit, ºi ªcoala A.C.G. În cadrul ªcolii A.C.G.
funcþionau: un muzeu al armei, în care urma sã se colecþioneze toate materialele care aveau legãturã
cu gazele de luptã, ºi o companie A.C.G., destinatã a face demonstraþiuni practice în teren, servind,
totodatã, ca sâmbure pentru o eventualã organizare dezvoltatã a trupelor A.C.G.
La 24 Iunie 1931 ºi-a schimbat denumirea în DIRECÞIA SERVICIULUI CHIMIC MILITAR,
subordonatã Inspectoratului General Tehnic al Armatei, care din 8 iunie 1932, prin Legea pentru
modificarea organizãrii ºi funcþionarii MApN., publicatã în Monitorul Oficial nr.132/8 iunie 1932,
a devenit DIRECÞIE CHIMICÃ MILITARÃ, ºi care ulterior a suferit o serie de metamorfozãri ºi
resubordonãri. Astfel în 1938, aceasta a fost resubordonatã Inspectoratului General al Artileriei, în
1941, Direcþiei Superioare a Infanteriei, iar în 1943, Direcþiei Superioare a Artileriei.
Formarea ºi perfecþionarea pregãtirii cadrelor de specialitate a fost o preocupare majorã
a structurilor de conducere a armatei încã de la începuturile înfiinþãrii la serviciul chimic în armatã.
La 20 noiembrie 1924, în localul destinat din cazarma Sf. Gheorghe (Malmaison), Bucureºti, Calea
Plevnei, au început cursurile ªCOLII DE APÃRARE CONTRA GAZELOR pentru pregãtirea ofiþerilor
ºi subofiþerilor necesari încadrãrii Serviciului Apãrãrii Contra Gazelor. În întreaga perioadã interbelicã,
cât a funcþionat ªcoala A.C.G. - independent sau în cadrul Centrului de Instrucþie A.C.G. (cu
7

8
APÃRAREA NBC 18/2009
Aniversãri
începere din anul 1933) - aceasta a organizat ºi a desfãºurat învãþãmântul de specialitate - în principiu
- prin urmãtoarele tipuri de cursuri:
curs de informaþiune: pentru comandanþii corpurilor de trupã ºi ºefii statelor majore ale
comandamentelor de corp de armata ºi divizie, cu durata de 10 zile;
curs de formaþiune: pentru ofiþerii inspectori cu gazele de la corpurile de armatã ºi ofiþerii specialiºti
cu gazele de la divizii, cu durata de 20 de zile, precum ºi pentru ofiþerii cu gazele de la regimente,
cu durata de 45 de zile;
curs de informaþiune pentru medicii militari (medici „g”), cu durata de 12 zile;
curs de formaþiune pentru reangajaþi cu gazele, cu durata de 15 zile;
curs de ofiþeri de rezervã chimiºti concentraþi, cu durata de 25 zile.
Un fapt important s-a petrecut la 25 iunie 1927, când Decizia Ministerialã nr. 575/25.06. 1927
a fost înfiinþat la Cluj INSTITUTUL CHIMIC MILITAR, care a început sã funcþioneze la 15 noiembrie
1927; în 31 octombrie 1931, a fost mutat la Bucureºti în localul Direcþiei Chimice Militare. Institutul
avea misiunea sã pregãteascã viitorii ofiþeri ingineri chimiºti necesari încadrãrii funcþiilor importante
din cadrul S.A.C.G. A fost desfiinþat în 1935.
La 7 mai 1931, în Bucureºti, cazarma Sf. Gheorghe (Malmaison), a fost înfiinþat CENTRUL DE
INSTRUCÞIE A.C.G., recunoscut ca atare prin Legea cadrelor ºi efectivelor armatei din 09.05.1932,
prin fuzionarea ªcolii A.C.G., Cp.A.C.G., Cp.dpo.mat.A.C.G. ºi ªcolii de Ofiþeri Sanitari de Rezervã,
Subofiþeri Sanitari ºi Droghiºti (farmaciºti). Între 1936-1940 în cadrul C.I.A.C.G. funcþioneazã
ªcoala de Aplicaþie a Armei Chimice pentru formarea absolvenþilor Institutului Chimic Militar.
Cercetarea ºtiinþificã de chimie militarã a debutat la 31 octombrie 1924, la Bucureºti, în
cazarma Sf. Gheorghe (Malmaison), este pus în funcþiune LABORATORUL DE CERCETÃRI CHIMICE,
cu aparaturã adusã de la Paris. Primul director, lt. col. farm. dr. ing. Alexandru Ionescu-Matiu (specializat
la Institutul PASTEUR, Paris), viitor profesor, general, unul din fondatorii S.A.C.G. În perioada
interbelicã în acest laborator au lucrat somitãþi ale chimiei româneºti, farmaciºti ºi medici cu doctorate
obþinute la Paris ºi München, între care dr. Costin D. Neniþescu, viitorul academician, maiorul
farm. dr. Constantin Harsovescu, generalul de brigadã dr. Dumitru Bardan ºi alþii. Începând cu 1
octombrie1925, la Cluj, pe lângã laboratorul Institutului de Chimie, se înfiinþeazã „SECÞIUNEA G”
(secþia „GAZE”). Ulterior, asemenea structuri pentru studiul gazelor toxice se vor înfiinþa ºi în cadrul
altor centre universitare (Bucureºti, Cernãuþi, Timiºoara, Iaºi). La Cluj, colectivul de cercetãtori,
condus de prof. univ. dr. Dan Rãdulescu a avut contribuþii notabile la cercetarea în domeniul
chimiei militare. Din 1934 denumirea principalei instituþii militare de cercetãri chimice devine LA-
BORATORUL DE STUDII ªI EXPERIENÞE AL ARMATEI.
Primele structuri de chimie militarã la unitãþile armatelor au fost constituite în 1917.
Astfel, la regimente (similare) au fost înfiinþate ºi instruite echipe speciale de apãrare contra gazelor
asfixiante alcãtuite, la fiecare companie, baterie ºi escadron, din câte un ofiþer ºi un gradat sau soldat.
Prin ordinul M.St.M. nr. 682/ 1924 a fost constituitã compania de gaze (A.C.G.), compusã din
patru plutoane, cu un efectiv de 104 oameni-trupã. Dislocare: Cazarma Sf.Gheorghe (Malmaison),
Bucureºti. Legea cadrelor ºi efectivelor armatei din 1932, stabileºte înfiinþarea în cadrul C.I.A.C.G.,
a Batalionul A.C.G. (dislocat în cazarma Sf. Gheorghe-Malmaison). Începând cu data de 24 februarie
1941, Batalionul A.C.G. al centrului de instrucþie s-a reorganizat, scoþând în evidenþã ºi mai
mult reprofilarea trupelor chimice, în funcþie de posibilitatea întrebuinþãrii în rãzboi a gazelor de
luptã. Compunerea Batalionului de Apãrare Contra Gazelor era: o companie de aruncãtoare de
flãcãri, o companie de fumizare, o companie de iperitare ºi o companie de deziperitare (decontaminare).
În acþiunile dintre Prut ºi Nistru, ºi ulterior în luptele pentru cucerirea Odessei, în cadrul subunitãþilor
de pionieri acþionau ºi servanþii la aruncãtoarele de flãcãri care au participat în special la

APÃRAREA NBC 18/2009
Aniversãri
Chimicã), precum ºi Centrul de Instrucþie A.C.G.
acþiuni de asalt pentru cucerirea punctelor,
zonelor sau aliniamentelor fortificate.
Subunitãþile de fumizare au acþionat, de
asemenea, în Campania de Est pânã la
cucerirea Odessei.
În continuare, pe frontul antihitlerist, în
cadrul fiecãrei armate, a existat câte o companie
chimicã, care însã nu a îndeplinit misiuni
specifice.
Încã înainte de terminarea rãzboiului la
22 ianuarie 1945 în baza dispoziþiunilor
Comisiei Aliate de Control din România au
fost desfiinþate Serviciul A.C.G.(Direcþia
Evoluþia ºi transformãrile efectuate în cadrul chimiei militare
în perioada 1945 - 1990
Dupã cel de-Al Doilea Rãzboi Mondial, societatea româneascã a evoluat în condiþii istorice
deosebit de vitrege, care au exercitat un impact major asupra domeniului militar.
La 15 septembrie 1948 a luat fiinþã DIRECÞIA APÃRÃRII ANTICHIMICE, iar la 4 iulie 1951,
aceasta ºi-a schimbat denumirea în COMANDAMENTUL TRUPELOR CHIMICE (C.T.Ch.). Structura
C.T.Ch. s-a dezvoltat, restructurat ºi modernizat continuu, sporindu-ºi aria de preocupãri ºi responsabilitate
în pas cu dezvoltarea ºi perfecþionarea ADMNBC, cu noile misiuni de protecþie împotriva
acestora, ridicând nivelul de pregãtire pentru luptã ºi de înzestrare al trupelor chimice corespunzãtor
celui din armatele moderne.
La 3 iunie 1949, a fost înfiinþat în garnizoana Fãgãraº, CENTRUL DE INSTRUCÞIE AL
APÃRÃRII ANTICHIMICE, (ulterior CENTRUL DE INSTRUCÞIE AL TRUPELOR CHIMICE), subordonat
Direcþiei Apãrãrii Antichimice, care avea în subordine B.42 Chimic. În cadrul centrului
funcþionau: ªcoala de Ofiþeri de Apãrare Antichimicã (din 26.01.1951), subordonatã nemijlocit
Direcþiei Apãrãrii Antichimice; un curs de formare a ofiþerilor chimici; o ºcoalã de instrucþie chimicã
cu douã cursuri (companii) de recalificare a sergenþilor ºi soldaþilor din rezervã, cu durata de 6 luni;
o companie de asigurare învãþãmânt.
În 1953, aceste douã structuri de chimie militarã s-au desfiinþat. Centrul de instrucþie s-a
transformat în POLIGONUL DE EXPERIENÞE AL TRUPELOR CHIMICE, care din 1957 s-a mutat
din garnizoana Fãgãraº la Câmpulung Muscel (Cazarma Valea Poienii).
În 1969, poligonul a intrat în subordinea
Centrului de Instrucþie al Trupelor Chimice, creat în
acest an în garnizoana Câmpulung Muscel.
În 1976, poligonul de experienþe ºi instrucþie
a fost modernizat ºi utilat la nivelul celor mai
dotate poligoane de acest gen din armatele statelor
participante la Tratatul de la Varºovia, ceea ce a permis
instruirea în serii de câte 15 zile, în fiecare
ciclu de instrucþie, a tuturor U. ºi Sub. chimice din
armata noastrã. Tot aici s-au desfãºurat numeroase
convocãri, aplicaþii ºi exerciþii demonstrative de
9

APÃRAREA NBC 18/2009
Aniversãri
mare anvergurã pe teme de protecþie antichimicã, specializãri în exploatarea tehnicii chimice,
expoziþii de tehnicã ºi materiale chimice º.a.
În 1987, infrastructura poligonului a fost dezvoltatã, creându-se noi facilitãþi pentru asigurarea
unei instruiri performante ºi pentru cercetarea ºtiinþifico-aplicativã.
Învãþãmânt pe linia armei a cunoscut, de asemenea, o evoluþie spinoasã. Astfel, la 28 septembrie
1953, s-a înfiinþat SECÞIA „CHIMIE” în cadrul ªcolii Militare Tehnice de Artilerie Sibiu
(cazarma „CIBIN”). Cu aceastã datã, învãþãmântul de formare se desfãºoarã independent de cel de
specialitate ºi perfecþionare.
În 1955, a luat fiinþã CATEDRA PENTRU ARMA CHIMICÃ în cadrul Academiei militare
Generale pentru pregãtirea ofiþerilor cu studii superioare în domeniul tacticii ºi artei operative, care
a funcþionat neîntrerupt pânã la înfiinþarea A.I.S.M.
La 25 septembrie 1956, s-a înfiinþat la Câmpulung Muscel ªCOALA MILITARÃ DE OFIÞERI
CHIMICI, unde a funcþionat pânã la 30.09.1961. În paralel, tot la Câmpulung s-au desfãºurat
„Cursul de perfecþionare a ofiþerilor chimici” ºi „ªcoala de sergenþi specialiºti din trupele chimice". Începând
cu 1961, formarea ofiþerilor de chimie militarã s-a realizat în cadrul ªCOLII MILITARE SUPER-
IOARE DE OFIÞERI „NICOLAE BÃLCESCU”, Sibiu, cu durata de 4 ani. La 1 noiembrie 1968, a
devenit ªCOALA MILITARÃ DE OFIÞERI ACTIVI „NICOLAE BÃLCESCU”, cu durata de ºcolarizare
de 3 ani; Catedra de chimie militarã din cadrul ªcolii Militare de Ofiþeri Activi „Nicolae Bãlcescu”,
Sibiu, a condus activitatea de formare a viitorilor ofiþeri de chimie militarã, pe structura unei companii
de elevi, organizatã pe plutoane ºi pe ani.
Cu anul ºcolar 1983 -1984 ºi pânã în 1990, ºcoala a pregãtit ºi ofiþeri-femei în arma Chimie.
Cercetare ºtiinþificã în domeniul chimiei militare a evoluat în condiþii deosebite cunoscând
pânã la sfârºitul anilor `90 un progres neîntrerupt pe linia înzestrãrii unitãþilor ºi subunitãþilor
chimice cu tehnicã ºi materiale de specialitate.
La 1 aprilie 1951, Direcþia Apãrãrii A.Ch. se separã de laborator,
care se transformã în corp aparte sub denumirea de LABORATOR CHIMIC
CENTRAL (din 1954-LABORATORUL 502 CHIMIC CENTRAL, apoi din
1959, LABORATORUL 124 CHIMIC).
La 25 decembrie 1965. A luat fiinþã ATELIERUL 212 REPARAÞII
APARATURÃ DOZIMETRICÃ în garnizoana Bucureºti, care se transformã
în LABORATORUL 212 APARATURP DOZIMETRICÃ (SAU
DOZIMETRIE MILITARÃ).
Cu data de 7 noiembrie 1966, Laboratorul 124 Chimic îºi schimbã
denumirea în CENTRUL DE CERCETÃRI ªTIINÞIFICE DE CHIMIE
MILITARÃ (garnizoana Bucureºti, ªos. Olteniþei, cazarma 2400).
Anii '70 au deschis calea
realizãrii primei generaþii de tehnicã ºi materiale de
chimie militarã prin efort propriu.
Cãtre mijlocul anilor '70, Comandamentul Trupelor
Chimice primea din economia naþionalã cantitãþi mari de
tehnicã ºi materiale chimice, care erau distribuite marilor
unitãþi ºi unitãþi.
În 1979, instituþia de cercetare ºtiinþificã de chimie
militarã era organizatã astfel: laboratorul de chimie generalã;
laboratorul de detecþie, degazare, protecþie; laboratorul
incendiare, fumigene; laboratorul autospeciale ºi inginerie tehnologicã; staþia tehnologicã
pilot; atelierul de modele experimentale ºi prototipuri; compartimentul de logisticã.
10

APÃRAREA NBC 18/2009
Aniversãri
În 1981, cele douã structuri de cercetare ºtiinþificã de chimie militarã (Centrul ºi Laboratorul
212) au fuzionat sub denumirea CENTRUL DE CERCETÃRI ªTIINÞIFICE DE CHIMIE MILITARÃ,
din 15.01.2000 CENTRUL DE CERCETARE ªTIINÞIFICÃ PENTRU APÃRARE NBC ªI ECOLOGIE.
Anii '80 au produs trecerea la a doua generaþie de echipamente ºi materiale de apãrare NBC,
din producþia internã, astfel cã o parte din aparatura de cercetare NBC s-a montat pe TAB ºi ARO,
iar cea de control NBC ºi de decontaminare pe autoºasiu DAC, crescând astfel performanþele
tehnice de lucru ale acestora. Tot în anii '80 s-au perfecþionat armamentul incendiar ºi tehnica de
mascare cu aerosoli. Astfel, a intrat în înzestrarea unitãþilor ºi subunitãþilor chimice o nouã generaþie
de tehnicã ºi materiale specifice cu caracteristici superioare, compatibile cu cele existente în
armatele moderne. Într-un procent care depãºea 95%, echipamentele ºi materialele chimice erau
asigurate din industria naþionalã de apãrare. La sfârºitul acestei perioade, unitãþile ºi subunitãþile de
apãrare NBC dispuneau de categorii de echipamente ºi materiale de apãrare NBC ce puteau fi întrebuinþate
în bune condiþiuni în lupta modernã.
În perioada de referinþã, logistica armei s-a dezvoltat continuu, în pas cu cerinþele de înzestrare
ºi de mentenanþã ale unitãþilor ºi subunitãþilor chimice.
La 4 octombrie 1958, prin scindare, DEPOZITUL DE MATERIALE A.C.G. (înfiinþat la
10.07.1943 în garnizoana Câmpulung Muscel) a
fost mutat în garnizoana Unguriu, judeþul Buzãu,
iar ATELIERUL CENTRAL DE REPARAT MATER-
IALE DE PROTECÞIE ANTICHIMICÃ a rãmas pe
loc în garnizoana Câmpulung cu statut aparte de
unitate de reparaþii ºi producþie, subordonatã
direct C.T.Ch. Pânã în 1960, în componenþa atelierului
s-a adãugat secþia de aprovizionare ºi
depozitare, serviciul financiar ºi biroul cazarmare.
La 01.01.1966 îºi schimbã denumirea în ATE-
LIERUL 263 REPARAÞII MATERIALE CHIMICE,
iar la 20.10.1973 atelierul a devenit SECÞIA 263
REPARAÞII TEHNICÃ ªI MATERIALE DE CHIMIE
MILITARÃ. Începând cu 15 octombrie 2002,
SECÞIA REPARAÞII ECHIPAMENTE ªI
APARATURÃ NBC s-a subordonat Centrului 185 Mentenanþã Tehnicã Specialã, Târgoviºte. În
2000, Depozitul 110 Materiale Chimice din garnizoana Unguriu, judeþul Buzãu, a luat denumirea
de DEPOZITUL 110 TEHNICÃ, ECHIPAMENTE ªI MATERIALE DE APÃRARE NBC.
Evoluþia ºi transformãrile efectuate în cadrul apãrãrii NBC
(chimiei militare) în perioada 1990 - 2009
- repere mai importante -
Cu data de 1 august 1990, Comandamentul Trupelor Chimice se transformã în INSPECTORA-
TUL GENERAL AL PROTECÞIEI ANTICHIMICE, subordonat COMANDAMENTULUI TRUPELOR
DE USCAT. La 1 decembrie 1993, a încetat funcþionarea INSPECTORATULUI GENERAL AL PRO-
TECÞIEI ANTICHIMICE, iar ulterior, la statele majore ale categoriilor de forþe se înfiinþeazã SECÞII
DE PROTECÞIE NBC ªI A MEDIULUI.
La 15 ianuarie 2000. La statele majore ale categoriilor de forþe ºi în Cdm. M.U. ºi U. existã:
compartimente (birouri) de apãrare NBC ºi ofiþeri NBC în compartimentele informaþii, operaþii ºi
logistice.
11

12
APÃRAREA NBC 18/2009
Aniversãri
Învãþãmântul de formare ºi perfecþionare a pregãtrii cadrelor din arma apãrare NBC a cunoscut
o serie de restructurãri.
C.I.Tr.Ch. ºi-a schimbat la 15 august 1991, denumirea în CENTRUL DE PERFECÞIONARE A
PREGÃTIRII CADRELOR DE CHIMIE MILITARÃ, iar la 1 iunie 1997, pe structura acestuia s-a înfiinþat
ªCOALA DE APLICAÞIE PENTRU CHIMIE MILITARÃ (dislocare în garnizoana Câmpulung
Muscel). La 15.01.2000, ªcoala a luat denumirea de ªCOALA DE APLICAÞIE INTERFORÞE PEN-
TRU APÃRARE NUCLEARÃ, BIOLOGICÃ ªI CHIMICÃ,
ulterior, din august 2002, ªCOALA DE APLICAÞIE PEN-
TRU APÃRARE NBC. Comandantul ºcolii este ºi Inspector
pentru Apãrare NBC.
ªcoala de Aplicaþie pentru Apãrare NBC a devenit
unica structurã de învãþãmânt subordonatã Statului
Major al Forþelor Terestre, care a avut ca misiune de bazã
perfecþionarea pregãtirii profesionale ºi formarea continuã a
personalului militar profesionalizat pentru arma Apãrare
NBC, în raport cu nevoile stabilite prin Ghidul carierei
Monumentul NBC din cazarma Bazei de Instruire
pentru Apãrare NBC - Câmpulung Muscel -
militare aprobat prin hotãrâre guvernamentalã ºi prin
politicile de management al resurselor umane.
O activitate importantã, care a revenit
ºcolii dupã 1990, a constituit-o reluarea firului
întrerupt al activitãþii editoriale, în continuarea
tradiþiei promovate încã de revista ANTIGAZ
(1927-1943) ºi de BULETINUL TRUPELOR
CHIMICE (1953-1973).
Astfel, la 15 mai 2000, la ªcoala de
Aplicaþie pentru Apãrare NBC a apãrut primul
numãr al revistei de arma “APÃRAREA NBC”.
La 15 mai 2005 a apãrut monografia
armei Apãrare NBC «ISTORIA CHIMIEI MILI-
TARE ROMÂNESTI, 1917-2005», nominalizatã
la premiul «Locotenent-colonel Mircea Tomescu» al revistei Gândirea Militarã Româneascã pentru
anul 2005. Autori: Gl. de bg. dr. Nicolae Popescu ºi col. (r) prof. Mihail Grigorescu. Începând cu 1
august 2005, ªcoala de Aplicaþie pentru Apãrare NBC s-a transformat în CENTRUL DE PREGÃTIRE
PENTRU APÃRARE NBC, subordonat ªcolii de Aplicaþie pentru Unitãþi Sprijin de Luptã, Sibiu.
În baza ordinului ministrului apãrãrii naþionale nr.124 din 28.07.2005, s-a acordat denumirea
onorificã "MUSCEL" Centrului de Pregãtire pentru Apãrare Nuclearã, Biologicã ºi Chimicã.
La 31 iulie 2008 Centrul de Pregãtire pentru Apãrare NBC se transformã în BAZA DE
INSTRUIRE PENTRU APÃRARE NBC, în compunerea Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD ºi
Apãrare NBC, subordonat ªcolii de Aplicaþie pentru Unitãþi Sprijin de Luptã «General EREMIA
GRIGORESCU».
CENTRUL DE CERCETARE ªTIINÞIFICÃ PENTRU APÃRARE NBC ªI ECOLOGIE - integrat în
structura Agenþiei de Cercetare pentru Tehnicã ºi Tehnologii Militare - subordonatã
Departamentului pentru Armamente - funcþioneazã ca un organ de consultanþã ºi expertizã al
M.Ap.N în domeniul apãrãrii NBC, având ca sarcinã principalã cercetarea ºtiinþificã aplicativã pentru
realizarea de tehnologii ºi echipamente specifice utilizate de toate categoriile de forþe ale
armatei, de protecþie civilã, de alte componente ale Sistemului Naþional de Apãrare.

APÃRAREA NBC 18/2009
Aniversãri
Instituþia este acreditatã de Organismul Militar de Certificare, Acreditare ºi Supraveghere
privind activitãþile de cercetare ºtiinþificã, proiectare,
dezvoltare, microproducþie ºi repartiþie/etalonare de
tehnicã ºi materiale de apãrare NBC, mijloace
pirotehnice, incendiare, explozive, balistice ºi de mascare,
cu destinaþie militarã ºi civilã.
Obiectivele cercetãrii ºtiinþifice pentru apãrare
NBC ºi ecologie vizeazã urmãtoarele domenii:
cercetarea fundamentalã ºi competitivã;
studii de concept, de impact ºi bilanþuri de
mediu;
activitãþi de demonstrare tehnologicã;
dezvoltarea tehnologicã de noi echipamente ºi
modernizarea celor existente;
testarea/evaluarea/expertizã echipamente ºi
materiale;
microproducþie;
conceperea ºi realizarea de simulatoare;
colaborarea ºtiinþificã cu instituþii naþionale de
cercetare ºtiinþificã militare ºi civile;
colaborarea tehincã internaþionalã.
Integrarea României în structurile Alianþei Nord-Atlantice, ca membru cu drepturi depline,
cerinþele impuse de complexitatea derulãrii reformei organismului militar al þãrii, misiunile ce revin
Armatei României în cadrul operaþiilor întrunite multinaþionale, exacerbarea fenomenului terorist
în întreaga lume cu posibilitatea utilizãrii agenþilor chimici, biologici ºi radiologici, conduc la noi
preocupãri pentru cercetarea ºtiinþificã militarã în domeniu.
13

APÃRAREA NBC 18/2009
Artã militarã
TRANSFORMAREA/MODERNIZAREA APÃRÃRII CBRN
- INCURSIUNE ÎN VIITOR
Locotenent colonel Ilie BÃLAN
Locotenent colonel Costel GUªTERIÞEAN
Baza de Instruire pentru Apãrare NBC
“Dogmele trecutului liniştit sunt nepotrivite prezentului furtunos.
Momentul este dificil şi noi va trebui să-i facem faŃă.
Deoarece situaŃia este nouă, va trebui să gândim şi să acŃionăm înnoitor”.
Abraham Lincoln
S
fârºitul secolului al XX-lea ºi începutul
secolului XXI, va rãmâne fãrã îndoialã,
în istoria gândirii româneºti, ca o
perioadã de idei ºi elaborãri pragmatice, în plan
acþional, cu implicaþii imediate sau mai îndepãrtate
asupra teoriei ºi practicii militare.
Riscurile, pericolele ºi ameninþãrile la adresa
securitãþii statelor, în mod special la adresa securitãþii
internaþionale, sunt potenþate de vulnerabilitãþile
interne ale statelor, istoria recentã confirmã
aceste aspecte, cu cele ale sistemului actual de
securitate.
Securitatea prin cooperare, extinderea spre est
a NATO semnificã o extindere a zonei de securitate
ºi stabilitate pe care Alianþa o genereazã, semnificând
un pas important pentru realizarea unei
Europe nedivizate.
Cunoaºterea forþelor ºi identificarea tendinþelor
ce se manifestã în actualul mediu de securitate
sunt deosebit de importante pentru a înþelege
cãtre ce fel de „nouã ordine internaþionalã” se
îndreaptã omenirea ºi care sunt cãile adecvate de
consolidare a securitãþii globale, regionale ºi
naþionale.
Teama generatã în prezent de terorism, de
proliferarea armelor în domeniul nonletal (laser,
sonice, radiologice, termice) de proliferare a
armelor de distrugere în masã, nu ar trebui sã
determine uitarea trecutului, spaima armelor
nucleare sovietice, crizele din 1962 ºi rãcirea periculoasã
a relaþiilor dintre Est ºi Vest de la începuturile
anilor 1980. Rãzboiul Rece a fost o realitate
sumbrã (probabil mai este ºi în prezent) ºi nu un
joc lipsit de riscuri pe tema ameninþãrii cu arma
nuclearã. Încheierea Rãzboiul Rece ºi prãbuºirea
comunismului ar fi trebuit sã reprezinte o victorie,
o pace mondialã, o tranziþie liniºtitoare, însã dispariþia
unei mari puteri a permis apariþia unor noi
puteri regionale, statale ºi non statale, de niºã,
diversificând spectrul ameninþãrilor internaþionale
ºi regionale. Recenta vizitã a preºedintelui american
Obama la Moscova a reliefat începutul unei noi
perioade de cooperare americano-ruse, cooperare
ce vizeazã în principal reducerea stocurilor de
armament nuclear prin semnarea unui nou tratat
STAR 1 , tratatul anterior expirând în decembrie
2009.
1. Vizita preºedintelui Barack Obama la Moscova, 05-08 iulie 2009, a înregistrat un prim succes, Rusia ºi SUA
punându-se de acord în privinþa unei declaraþii asupra dezarmãrii nucleare ºi reînnoirii Tratatului START, care va
expira la 5 decembrie. Ajungerea la un acord pentru reducerea arsenalului nuclear este cu atât mai importantã cu
cât, chiar în ajunul vizitei liderului american, surse din diplomaþia rusã anunþau cã experþii ruºi ºi americani nu au
ajuns la un acord, iar partea rusã condiþiona acordul de renunþarea la instalarea scutului american antirachetã în
Cehia ºi Polonia. “Nu poate fi vorba de a da asigurãri Rusiei sau de a oferi la schimb lãrgirea NATO sau apãrarea antirachetã”,
a arãtat Mike McFaul, consilierul prezidenþial pentru afaceri ruse. “Sã fim sinceri: astãzi nu existã nici un aspect global în
care SUA sã fie independente de Rusia”, a precizat, pe de altã parte, analistul rus Gleb Pavlovski, citat de “Nezavisimaia
Gazeta”. Sursele aratã cã acordul face referire ºi la cifre concrete. Potrivit START, Rusia ºi SUA trebuie sã îºi reducã
arsenalul nuclear la 2.000 de focoase de fiecare parte. Cele douã state au mers chiar mai departe, asumându-ºi reducerea
la 1.500-1.700 de focoase. Potrivit lui Serghei Rogov, directorul Institutului canadiano-american din Moscova, Rusia
doreºte sã reducã numãrul avioanelor strategice ºi al rampelor de lansare a rachetelor nucleare la 600, în timp ce
SUA insistã ca numãrul acestora sã rãmânã la 1.000. Sursa - www.cotidianul.ro
14

Totuºi, o datã cu încheierea Rãzboiului Rece, a
apãrut ºi s-a afirmat violenþa ameninþãrii teroriste,
necesitând urgentarea mobilizãrii antiteroriste ºi
evoluþia acestora.
Toate aceste ameninþãri, analizate ca viitoare
scenarii de operaþii militare, au determinat coordonatorii
ºi liderii structurilor militare sã acorde
tot mai multã atenþie componentei CBRN a forþei,
aceasta devenind parte componentã a pilonului
unu de capabilitãþi adoptate pe timpul summitului
de la Praga din 2005.
Deºi în viitorul apropiat nu se prefigureazã o
ameninþare militarã majorã 2
la adresa securitãþii
naþionale a României, statutul de þarã membrã
NATO ºi UE la graniþa de est ºi stat riveran la
Marea Neagrã, coroborate cu noile riscuri ºi
ameninþãri asimetrice, impun continuarea procesului
de transformare ºi adaptare a capabilitãþilor
existente, în vederea îndeplinirii angajamentelor
actuale ºi de viitor pe care Armata României ºi le-a
asumat/urmeazã sã ºi le asume faþã de NATO ºi
UE, în domeniul securitãþii militare.
Natura responsabilitãþilor constituþional naþionale,
precum ºi cerinþa Alianþei de a face faþã
oricãror ameninþãri presupun ca Armata României
sã-ºi dezvolte capabilitãþi care sã-i permitã sã
desfãºoare operaþii pe teritoriul naþional, în aria de
responsabilitate a NATO, precum ºi într-un mediu
strategic mai extins, influenþat permanent de factori
care impun schimbarea.
Armata României participã la rãspunsurile pe
care Alianþa trebuie sã le dea provocãrilor la
adresa intereselor de securitate, în interiorul sau
în afara zonei euro-atlantice, precum ºi la
soluþionarea unor conflicte care impun executarea
de operaþii de micã sau mare intensitate.
În acest context, procesul de transformare a
Armatei României reprezintã o necesitate fireascã
ce decurge din noile orientãri strategice ºi de
transformare a Alianþei. Acestea permit lãrgirea
gamei de obiective ºi procese ce includ structurarea
ºi pregãtirea forþelor pentru participarea la
apãrarea colectivã ºi îmbunãtãþirea capabilitãþilor
necesare pentru operaþii multinaþionale de management
al crizelor ºi de combatere a terorismului.
2. Strategia de transformare a Armatei României, Bucureºti 2007.
APÃRAREA NBC 18/2009
Artã militarã
În prezent, datoritã riscurilor ºi ameninþãrilor
de naturã CBRN se contureazã cerinþele esenþiale
pe care structurile de apãrare CBRN din Armata
României în cooperare cu celelalte mijloace/forþe
ale SNAp trebuie sã le aplice pentru îndeplinirea
standardelor în domeniu. Implementarea acestora
presupune costuri foarte mari, schimbãri de mentalitate
ºi concepþii noi de acþiune.
Proliferarea ºi diseminarea necontrolatã a tehnologiilor
ºi materialelor nucleare, a mijloacelor
de distrugere în masã CBRN, existenþa obiectivelor
industriale cu risc nuclear, biologic ºi chimic
de pe teritoriul naþional ºi din proximitatea acestuia,
expansiunea reþelelor ºi activitãþilor teroriste,
deteriorarea mediului ambiant reprezintã o ameninþare
directã la adresa populaþiei, teritoriului ºi
a forþelor armate.
Schimbarea fizionomiei mediului de securitate
actual în care evolueazã Alianþa ºi statele
membre ale acesteia, în raport cu noua tipologie de
ameninþãri ºi riscuri, a determinat reconsiderarea
conceptului de securitate ºi modificarea prioritãþilor
in vederea protecþiei populaþiei, teritoriului
ºi forþelor armate.
Lumea contemporanã este confruntatã cu
ameninþãri ºi riscuri de naturã CBRN, cum sunt:
proliferarea ºi diseminarea necontrolatã a
tehnologiilor ºi materialelor CBRN, a armelor de
distrugere în masã chimice, biologice, radiologice
ºi nucleare (ADMCBRN) ºi a altor mijloace letale
neconvenþionale;
expansiunea reþelelor ºi activitãþilor teroriste
ºi a crimei organizate transnaþionale – criminalitate
economico-financiarã, trafic transfrontalier
ilegal de persoane, droguri, materiale radioactive
ºi strategice, de armament ºi muniþie etc.;
degradarea mediului înconjurãtor, prin
nerespectarea normelor ecologice, precum ºi existenþa
în proximitatea frontierelor naþionale a unor
obiective cu grad ridicat de risc;
pericolul declanºãrii unor conflicte militare
locale ca mãsurã punitivã extremã împotriva unor
regimuri dictatoriale din state care încalcã prevederile
convenþiilor ºi tratatelor internaþionale în
15

APÃRAREA NBC 18/2009
Artã militarã
domeniul ADMCBRN, dezvoltând în ascuns programe
militare nucleare, biologice ºi chimice, care
acordã sprijin unor organizaþii teroriste ºi a cãror
politicã de sfidare ºi ºantaj reprezintã, prin consecinþele
posibile, o ameninþare în creºtere la
adresa liniºtii ºi vieþii popoarelor.
Evoluþia riscurilor ºi ameninþãrilor CBRN este
greu predictibilã datoritã multitudinii de posibilitãþi
de realizare a armelor încãrcate cu agenþi
CBRN, acestea putând fi utilizate nu doar în scopuri
teroriste ci ºi în alte scopuri, economice sau
politice. De asemenea acestea vor putea fi utilizate
atât pe scarã largã, în locuri aglomerate, urbane,
cât ºi pentru lovirea unor obiective reduse. Natura
volatilã a acestor agenþi permite realizarea de sisteme
de transmitere la þintã miniaturizate îngreunând
în mod deosebit acþiunile specialiºtilor.
Aceste caracteristici necesitã o mobilitate deosebitã,
tehnologii capabile sã contracareze efectele
precum ºi vitezã de reacþie sporitã asiguratã de
capabilitãþi modulare, tehnicã de ultimã orã ºi nu
în ultimã instanþã realizarea traficului de informare
oportunã ºi transmitere a datelor.
„Viziunea Întrunitã 2020 – Joint Vision 2020”
promoveazã conceptul de „dominaþie în spectrul
complet” care se sprijinã pe patru noi concepte
operaþionale: manevra dominantã; executarea
focului ºi desfãºurarea acþiunilor militare cu o
deosebitã precizie; protecþia completã a forþelor;
susþinerea logisticã permanentã, oportunã ºi în
volum complet. Fiecare dintre aceste concepte traduce
în teorie o realitate guvernatã de impactul
tehnologic, de revoluþionarea armamentelor ºi
sistemelor de informaþii ºi de comunicaþii, ºi
deschide noi direcþii de transpunere în practica
beligeranþei, în strategia operaþionalã 3 .
Trebuie recunoscut faptul cã apãrarea
împotriva ADM este specificã întregii game de
operaþii militare, de aceea integrarea sistemelor ºi
interoperabilitatea conceptualã, structuralã,
acþional ºi dotarea sunt esenþiale. Elementele
specifice apãrãrii CBRN sunt parte integrantã a sistemului
de comandã ºi control, sistem ce permite
comandanþilor de la toate nivelele sã stabileascã,
conducã ºi coordoneze toate activitãþile forþelor din
subordine în scopul îndeplinirii misiunii încredinþate.
Toate aceste aspecte sunt materializate de
îndeplinirea oportunã de cãtre structurile specializate
de apãrare CBRN a misiunilor specifice în scopul
sprijinului acþiunilor de luptã ºi protecþie a forþei.
Pentru a avea „ce” trebuie sã ai „cu cine” ºi „cu ce”
sã îndeplineºti misiunile, adicã structuri viabile,
echipate ºi dotate cu mijloace moderne necesare
îndeplinirii tuturor standardelor de eficienþã în
scopul atingerii obiectivelor ºi îndeplinirii misiunilor,
de unde ºi necesitatea modernizãrii echipamentelor,
regândirii structurale a ceea ce înseamnã
apãrarea CBRN în Armata României ºi armonizãrii
ºi integrãrii concepþiilor specifice domeniului
pentru tot personalul Armatei.
Modernizarea capabilitãþilor de apãrare CBRN
trebuie sã asigure comandanþilor structurilor
operaþionale componentele de apãrare CBRN
necesare îndeplinirii misiunilor de specialitate.
Multe dintre sarcinile pe linia apãrãrii CBRN sunt
comune apãrãrii pasive, managementului consecinþelor,
operaþiilor de interzicere ºi eliminare a
armelor CBRN.
Apãrarea CBRN trebuie sã acopere întreaga
gamã de ameninþãri ºi riscuri ºi trebuie sã aibã la
bazã urmãtoarele obiective:
asigurarea capabilitãþilor de apãrare CBRN
necesare luptãtorului pentru reducerea riscurilor
operaþionale imediate generate de utilizarea
ADMCBRN;
reducerea riscurilor ce pot apare pe timpul
conducerii forþelor prin amplificarea pregãtirii,
instruirii în domeniul apãrãrii CBRN ºi
desfãºurarea exerciþiilor de specialitate. Realizarea
unitarã a pregãtirii necesitã o structurã unicã,
întrunitã de coordonare a apãrãrii CBRN, capabilã
sã realizeze managementul structurilor de specialitate
în timp de pace, crizã sau rãzboi;
dezvoltarea echipamentelor de apãrare
CBRN în scopul reducerii riscurilor asupra operaþiilor
forþelor armate ale României prin prisma
ameninþãrilor ºi riscurilor CBRN. Dezvoltarea
unui program de cercetare în domeniu care sã
asigure uniformizarea echipamentelor specifice
armatei cu cele utilizate de cãtre alte agenþii
3. Relaþia dintre conceptele operaþionale, tehnologie ºi structurile militare – Lt.col.drd. Ionel IRIMIA.
16

APÃRAREA NBC 18/2009
Artã militarã
guvernamentale cu atribuþii în gestionarea situaþiilor
de crizã/MTI precum ºi realizarea interoperabilitãþii
acestora;
reducerea riscurilor instituþionale prin
implementarea lecþiilor învãþate în domeniul
CBRN la nivelul Ministerului Apãrãrii Naþionale.
Prin îndeplinirea acestor obiective, apãrarea
CBRN trebuie sã asigure liniile directoare pentru
dezvoltarea capabilitãþilor de apãrare CBRN necesare
adoptãrii unei strategii naþionale de combatere
a ADM/MTI. Acestea se pot realiza doar prin
asigurarea unui cadru legal, a unor structuri specifice,
instruire ºi educare în domeniu a întregului
personal al armatei, precum ºi asigurarea cu
echipamente conform cerinþelor.
Succesul operaþiilor de apãrare CBRN ºi de
combatere a proliferãrii ADM depinde de integrarea
echipamentelor atât la nivel naþional cu
societatea civilã, cât ºi multinaþional, instruirea
personalului ºi adoptarea unor proceduri verificate
în teatre de operaþii. Este necesar a se dezvolta
capabilitãþi de apãrare CBRN ce pot fi utilizate
atât pe plan intern cât ºi în afara graniþelor, prin
utilizarea echipamentelor fixe sau mobile, conectate
cu elemente de rãspuns locale sau internaþionale
într-o reþea uniformã de transmitere
date, apte sã sprijine forþele aliate sau partenerii
de coaliþie pe o plajã largã de operaþii militare.
Aceasta necesitã un efort la nivel naþional, în care
sã fie implicate atât sistemul militar cât ºi celelalte
elemente ale Sistemului Naþional de Apãrare/
SNAp, precum ºi agenþii ºi organizaþii ce pot asigura
realizarea capabilitãþilor stabilite prin strategia
naþionalã de combatere a ADM/MTI.
Dezvoltarea capabilitãþilor de apãrare CBRN
trebuie sã vizeze cele patru componente operaþionale
ale apãrãrii CBRN, respectiv, cercetare/
detecþie (identificare, monitorizare, avertizare ºi
raportare), estimarea CBRN, protecþia fizicã
CBRN, sprijinul operaþiilor/acþiunilor ºi sprijinul
medical.
Cercetarea/detecþia reprezintã capabilitatea
de a asigura informaþii continue despre situaþia
CBRN din aria de operare a forþei prin asigurarea
detectãrii, identificãrii ºi evaluãrii pericolelor
CBRN din aer, din apã, de pe teren asupra personalului,
echipamentelor sau instalaþiilor. Aceastã
capabilitate se poate realiza prin utilizarea
punctelor de detecþie, a sistemelor de detecþie la
distanþã stand-off ºi a sistemului mobil de detecþie.
Punctele de detecþie asigurã informaþiile necesare
referitoare la prezenþa sau absenþa pericolelor
CBRN în zonele de responsabilitate ale acestora,
senzorii instalaþi fiind utilizaþi în vecinãtatea
forþelor putând funcþiona fie prin acþionarea de
cãtre utilizator sau telecomandaþi. Scopul principal
al acestor echipamente este acela de a detecta
ºi identifica tipul de pericol, acestea trebuind sã fie
interoperabile cu echipamentele similare din
armatele statelor membre NATO/UE, conectabile
la o reþea de transmisii date ºi uºor transportabile.
Punctele de detecþie se clasificã astfel:
̌ Punctele de detecþie ale substanþelor chimice - au
rolul de a cuantifica gradul de pericol;
̌ Punctele de detecþie ale substanþelor/agenþilor
biologici - au rolul de a elimina rezultatele fals -
pozitive;
̌ Punctele de detecþie a substanþelor radiologice –
au rolul de a mãsura nivelul de radioactivitate ºi
de a monitoriza doza cumulatã.
Sistemele de detecþie la distanþã asigurã informaþiile
necesare detecþiei ºi identificãrii prezenþei
pericolelor CBRN de la distanþã, permiþând o
înþelegere mai bunã a situaþiei ºi avertizarea timpurie
a forþelor în scopul adoptãrii de cãtre personal
a mãsurilor de protecþie individualã ºi medicale.
Scopul general al acestui tip de echipament
reprezintã capabilitatea de a detecta ºi identifica de
la distanþã prezenþa pericolului prin evitarea
expunerii directe a operatorului/specialistului la
acþiunea agentului contaminant, acestea trebuind
sã fie interoperabile cu echipamentele similare din
armatele statelor membre NATO/UE, precum ºi
conectabile la o reþea de transmisii date, fiind
clasificate astfel:
senzori de detecþie a substanþelor chimice – au
rolul de a indica vaporii de substanþã întâlniþi fiind
apþi de a funcþiona chiar dacã detectorul aflat la
distanþã pe mijlocul de transport se aflã în miºcare;
senzori de detecþie a substanþelor/agenþilor biologici-
trebuie sã fie portabili, capabili sã identifice
prezenþa pericolului ºi clasa acestuia;
17

APÃRAREA NBC 18/2009
Artã militarã
senzori de detecþie a substanþelor radiologice -
trebuie sã fie portabili, apþi de a funcþiona chiar
dacã detectorul aflat la distanþã pe mijlocul de
transport se aflã în miºcare.
Sistemul mobil de senzori CBRN asigurã platforme
mobile ce pot executa cercetarea, supravegherea
CBRN ºi analizele de laborator aferente,
permiþându-le sã conducã operaþiile specifice în
zonele de interes sau de responsabilitate, fiind utilizate
pentru amplificarea capabilitãþilor senzorilor/echipamentelor
manuale/automate utilizate
de cãtre forþele specializate. Aceste echipamente
au rolul de a integra senzorii într-o viziune acþionalã
unitarã, de a asigura culegerea de probe pentru
analize ulterioare de laborator, de a transmite
informaþiile printr-o reþea de transmitere date, precum
ºi asigurarea interoperabilitãþii cu echipamentele
similare din armatele statelor membre
NATO.
O astfel de schemã de principiu a unui sistem
mobil de senzori este prezentatã în schema de mai
jos, în care:
a) Obiectivele sistemului se referã la:
evitarea contaminãrii prin utilizarea în
primã urgenþã a sistemelor de detecþie la distanþã/stand
off;
obþinerea de informaþii referitoare la natura
pericolului în timp scurt din cauze operaþionale,
prin utilizarea sistemelor de detecþie instalate pe
platforme aeriene;
menþinerea siguranþei personalului de specialitate
prin utilizarea sistemelor de detecþie
instalate pe vehicule fãrã pilot;
certificarea rezultatelor prin compararea
rezultatelor de la mai multe sisteme de detecþie,
fixe ºi mobile;
b) Utilizarea tipurilor de senzori se face funcþie
de timpul avut la dispoziþie, gradul de acurateþe a
informaþiei determinate ºi necesitãþile operaþionale
de informaþii, astfel:
detectarea evenimentului suspect cu ajutorul
senzorilor instalaþi pe sateliþi;
verificarea informaþiilor cu ajutorul senzorilor
instalaþi pe mijloacele aeriene, dacã este posibil;
verificarea informaþiei cu ajutorul senzorilor
de detecþie la distanþã dacã este posibil;
verificarea informaþiei prin intermediul senzorilor
ficºi, existenþi în zona de operare, militari sau
civili, instalaþi înaintea declanºãrii conflictului;
verificarea informaþiei prin intermediul senzorilor
militari ficºi montaþi în punctele de detecþie
fixe;
verificarea informaþiei prin intermediul senzorilor/aparaturii
de detecþie montatã pe tehnica de
luptã.
18

APÃRAREA NBC 18/2009
Artã militarã
Eforturile de modernizare a sistemului mobil de
senzori CBRN vizeazã
urmãtoarele capabilitãþi
operaþionale:
asigurarea
detecþiei agenþilor
CBRN noi, a celor
greu volatili, MTI, agenþilor chimici de luptã sub
formã lichidã sau solidã, precum ºi detecþia
nivelurilor scãzute de agent toxic care pot influenþa
într-o oarecare mãsurã operaþiile militare. De
asemenea, detectoarele trebuie sã fie capabile sã
detecteze ºi sã analizeze o gamã mai largã de substanþe,
precum ºi sã identifice pericolele biologice
necunoscute la nivele sub cel de pericol din punct
de vedere operaþional. Pentru aceasta este necesarã
realizarea unei analize corecte a densitãþii,
localizãrii ºi capabilitãþilor specifice pentru fiecare
tip de sisteme/echipamente de detecþie, astfel încât
sã se asigure detecþia ºi identificarea cât mai corectã,
sã se elimine rezultatele fals – pozitive, erorile
ºi alarmele false ce pot afecta cursul operaþiilor sau
îndeplinirea misiunii;
realizarea de echipamente/sisteme miniaturizate,
cu razã mare de acþiune, capabile de
funcþionare autonomã timp îndelungat, cu capabilitãþi
de detecþie sub pragul minim operaþional
acceptat;
sistemul trebuie sã fie dezvoltat astfel încât
sã opereze în cadrul teatrului de operaþii al forþei
întrunite ca detector de radiaþii ºi sistem de
colectare a datelor;
sistemul trebuie astfel dezvoltat încât sã
permitã instalarea acestuia pe anumite vehicule
sau platforme cum ar fi avioane fãrã pilot,
vehicule fãrã pilot sau alte vehicule de
cercetare/recunoaºtere;
laboratoarele analitice trebuie sã fie dezvoltate
astfel încât sã fie capabile sã proceseze mari
cantitãþi de probe standard pe orã, precum ºi
analizarea simultanã a probelor diferite, chimice,
biologice, radiologice ºi
nucleare.
Estimarea CBRN
reprezintã capabilitatea
de a evalua pericolele
CBRN necesarã în procesul
de luare a deciziei ºi se referã la:
Sistemul integrat de avertizare timpurie -
include colectarea
automatã ºi manualã
ºi integrarea informaþiilor
specifice
primite de la toate
mijloacele de apãrare CBRN desfãºurate în spaþiul
de luptã. Acest sistem este interconectat cu capabilitãþile
punctelor de detecþie, a senzorilor ficºi,
mijloacelor de cercetare, cu sistemul de management
al spaþiului de luptã în scopul asigurãrii
procesului de luare a deciziei în timp util funcþie
de avertizãrile situaþionale, cu protecþia forþei
întrunite, cu redobândirea ritmului operaþiei,
tratamentul rãniþilor, mãsurile profilactice ºi evacuarea
personalului afectat;
Analiza spaþiului de luptã - asigurã un set
cuprinzãtor de metode de analizã ºi planificare ce
permite statului major ºi comandanþilor structurilor
subordonate executarea estimãrii ºi acþiunii
în timp util în situaþia unor potenþiale pericole/
evenimente CBRN. Aceastã capabilitate sprijinã
procesul de planificare a misiunii, procesul de
luare a deciziei ºi estimarea riscurilor pentru
operaþiile în curs de desfãºurare sau operaþiile
viitoare. Aceastã capabilitate de analizã completã
necesitã o bazã de date validã, verificatã ºi certificatã
de cãtre specialiºti, precum ºi metode acceptate
de cãtre Ministerul Apãrãrii Naþionale;
Managementul luptei - asigurã o imagine
clarã, în timp real, cuprinzãtoare a pericolelor
CBRN în contextul operaþiilor specifice spaþiului
de luptã. Aceastã capabilitate include informaþii de
la sistemul integrat de avertizare timpurie, analiza
spaþiului de luptã ºi alte surse inclusiv informaþii
de la centrele meteorologice, din teren, de la sistemul
de culegere a informaþiilor, din cadrul coaliþiei
ºi sprijinul societãþii civile;
Supravegherea medicalã - asigurã avertizarea
pentru situaþii medicale, sprijinind luarea deciziei
de cãtre comandant în teatrul de operaþii pentru
realizarea estimãrii pericolului declanºat ºi
desfãºurarea procesului de planificare ºi luare a
deciziei. Supravegherea medicalã include capabilitatea
de a identifica rapid, de a raporta ºi estima
efectele agenþilor CBRN ca urmare a analizelor de
19

20
APÃRAREA NBC 18/2009
Artã militarã
laborator în teatrul de luptã, în scopul asigurãrii
sãnãtãþii personalului ºi menþinerii capacitãþii
operaþionale, executarea analizelor epidemiologice
a evenimentelor cu caracter medical specific.
Modernizarea capabilitãþilor de estimare
CBRN cuprinde:
̌ lãrgirea conexiunilor
de reþea pentru
fluxul de date referitoare
la domeniul CBRN
(de la senzor la punct
nodal sau punct final) care sã asigure interoperabilitatea
între sistemul de comandã, control,
comunicaþii ºi informaticã, informaþii, supraveghere
ºi cercetare/ recunoaºtere (C4ISR) ºi alte sisteme
similare din cadrul SNAp, precum ºi distribuirea
automatã a rapoartelor ºi mesajelor de
avertizare cãtre personalul/organizaþiile/agenþiile
nominalizate;
̌ dezvoltarea algoritmilor de estimare ºi
predicþie a pericolelor ce vin în sprijinul analizelor
pe linie medicalã ºi non medicalã în vederea
estimãrii ºi caracterizãrii ameninþãrilor cu ADM în
zonele de operaþii militare;
̌ dezvoltarea metodelor de planificare ºi
luare a deciziei în scopul realizãrii estimãrilor
referitoare la efectele pericolelor CBRN ºi impactul
acestora asupra personalului, echipamentelor,
terenului, factorilor de risc, pierderilor probabile
în personal, operaþii medicale ºi non medicale prin
utilizarea unor scheme de transmitere a datelor
comune SNAp ce vin în sprijinul sistemului de
simulare ºi modelare a operaþiilor în scopul dezvoltãrii
cursurilor de acþiune necesare planificãrii
ºi adoptãrii rãspunsului cel mai indicat în cazul
pericolelor CBRN;
̌ sprijinul capabilitãþilor de supraveghere
medicalã în vederea avertizãrii timpurie despre
atacurile biologice prin colectarea ºi analizarea
datelor de supraveghere simptomatologicã/epidemiologicã
de la componentele militare ºi populaþia
civilã ce sunt interconectate prin sisteme
medicale cum ar fi Programele de informare medicalã
din teatrul de operaþii sau sistemul de
supraveghere medicalã.
Protecþia fizicã CBRN reprezintã capabilitatea
de a asigura protecþia forþei împotriva
degradãrii generate de pericolele CBRN prin
adoptarea mãsurilor de prevenire sau reducere a
expunerii, aplicarea mãsurilor profilactice în scopul
prevenirii sau reducerii efectelor negative psihologice
asupra personalului, asigurarea protecþiei
echipamentelor de mare necesitate. Aceastã capabilitate
vizeazã 4 mari componente:
Protecþia ochilor ºi a cãilor respiratorii – protecþia
împotriva efectelor letale sau de slãbire a
capacitãþii operaþionale a
personalului generate de
agenþii chimici, biologici
sau pericolele radiologice;
Protecþia fizicã a personalului-protecþia
împotriva
loviturilor adversarului;
Protecþia colectivã – protecþia structurilor
împotriva contaminãrii cu agenþi CBRN, refacerea
capacitãþii de luptã;
Profilaxia medicalã –
asigurarea protecþiei
împotriva efectelor negative
ale agenþilor CBRN
înaintea apariþiei simptomelor
de contaminare
(înainte sau dupã expunere). Aceste mãsuri trebuie
sã aibã în vedere timpul de asigurare a protecþiei,
durata acesteia, doze recomandate, utilizarea
de antidoturi aprobate ºi eficacitatea acestora.
Modernizarea capabilitãþilor de protecþie a
forþei vizeazã:
asigurarea protecþiei personalului inclusiv
a rãniþilor, animalelor
utilizate în desfãºurarea
operaþiilor, echipamentelor
ºi facilitãþilor
împotriva unui spectru
larg de agenþi CBRN,
MTI ºi agenþi netoxici în
scopul îndeplinirii/sprijinului
misiunilor fãrã ca
acestea sã fie afectate
sau cu impact minor
asupra acestora;

contramãsurile medicale de administrare a
medicamentelor ºi alimentelor trebuie sã fie dezvoltate
pentru a asigura protecþia împotriva unui
spectru larg de agenþi CBRN/împotriva expunerii
pe rutele contaminate, ºi au o incidenþã acceptabilã
asupra operaþiilor ºi a reacþiilor adversarului;
protecþia colectivã trebuie sã fie integratã
în toate sistemele critice care pot opera în condiþii
de mediu vitrege, cu schimbãri climaterice
extreme.
Sprijinul operaþiilor/acþiunilor ºi sprijinul
medical reprezintã capabilitatea de a asigura
decontaminarea ºi acþiunile medicale care permit
refacerea capacitãþii de luptã a personalului,
menþinerea/recuperarea funcþiunilor esenþiale ce
nu pot fi afectate de efectele/pericolele CBRN,
precum ºi revenirea la capacitatea operaþionalã
avutã înainte de declanºarea incidentului cât mai
curând posibil. Decontaminarea permite menþinerea
capacitãþii operaþionale a personalului,
echipamentelor, terenului ºi facilitãþilor fixe prin
absorbþia, distrugerea, neutralizarea sau îndepãrtarea
agenþilor chimici sau biologici, precum ºi
îndepãrtarea materialelor radioactive depuse
asupra personalului, echipamentelor, terenului
sau facilitãþilor. Aceastã capabilitate asigurã o
soluþie efectivã în situaþia contaminãrii CBRN a
personalului, echipamentelor, terenului ºi facilitãþilor
având în vedere urmãtoarele:
decontaminarea individualã – asigurã
decontaminarea iniþialã în vederea executãrii decontaminãrii
totale;
decontaminarea echipamentelor – asigurã
decontaminarea totalã a echipamentelor;
tratamentele medicale – asigurã aplicarea
tratamentelor ºi remediilor cãtre un individ care a
fost afectat în urma expunerii la agenþi CBRN ºi la
care simptomele s-au declanºat ºi au fost diagnosticate;
diagnosticarea medicalã - asigurã
desfãºurarea analizelor
de laborator de confirmare/certificare
a
prezenþei unui agent
CBRN în scopul adoptãrii
tratamentelor
oportune chiar ºi în
APÃRAREA NBC 18/2009
Artã militarã
cazul existenþei unor suspiciuni de contaminare ºi
absenþei oricãror simptome specifice.
Modernizarea capabilitãþii de sprijin al acþiunilor/operaþiilor
ºi sprijinul medical vizeazã urmãtoarele:
⧖ decontaminanþii/agenþii decontaminatori
trebuie sã fie dezvoltaþi astfel încât sã fie efectivi
asupra agenþilor CBRN/agenþi netoxici în scopul
reducerii pericolelor asupra personalului, fiind
necesare dezvoltarea capabilitãþilor de decontaminare
în masã a rãniþilor contaminaþi ºi reducerea
timpului necesar de decontaminare;
⧖ utilizarea decontaminanþilor care nu determinã
mãsurãri fals-pozitive de cãtre echipamentele
de detecþie ºi mãsurare a plenitudinii decontaminãrii,
care nu permit poluarea mediului
ambiant, care nu necesitã resurse deosebite pentru
producere ºi depozitare, care permit reducerea
timpului efectiv de decontaminare ºi care nu afecteazã
echipamentele sensibile cum ar fi aparatura
opto-electronicã;
⧖ capabilitãþile de decontaminare operaþionalã
ºi totalã trebuie sã fie dezvoltate în contextul
pericolelor specifice aeroporturilor ºi porturilor
maritime, apte sã decontamineze interiorul/exteriorul
clãdirilor;
⧖ capabilitãþile de identificare a alimentelor ºi
medicamentelor permise, precum ºi cele de diagnosticare
trebuie sã fie portabile, complet integrate
în sistemul de comandã, control, informaticã,
comunicaþii ºi informaþii (C4ISR) care sã asigure
identificarea ºi confirmarea rapidã a expunerii
la agenþi CBRN prin executarea analizelor oportune
a mediului ambiant, probelor de mediu ºi clinice
colectate de personalul specializat;
⧖ contramãsurile terapeutice trebuie sã fie
astfel dezvoltate încât sã aibã o acþiune efectivã
asupra personalului ce poate fi afectat de
expunerea la pericol.
Þinând cont de evoluþiile actuale ale artei militare
ºi experienþa de luptã recentã a unor structuri
similare din armatele þãrilor membre NATO,
de transformarea NATO ca organizaþie, de experienþa
de comandament a personalului propriu,
dobânditã prin activitãþi în interiorul Alianþei ºi pe
timpul desfãºurãrii exerciþiilor, ce au impus con-
21

APÃRAREA NBC 18/2009
Artã militarã
ducerea unui numãr diferit de mari unitãþi ºi
unitãþi, rezultã faptul cã, pentru comanda ºi controlul
forþelor de apãrare CBRN, comandantul trebuie
sã dispunã de capacitatea de a-ºi exercita în
mod efectiv acest act asupra acestora.
Transformarea militarã reprezintã un proces
continuu de dezvoltare ºi integrare de noi concepte,
strategii, doctrine ºi capabilitãþi cu scopul de
a îmbunãtãþi eficienþa ºi gradul de interoperabilitate
a forþelor ºi de adaptare a Alianþei la noul context
de securitate, aflat într-o continuã schimbare
care evidenþiazã necesitatea de reevaluare a factorului
militar ca principalã sursã de credibilitate.
Aceasta presupune schimbãri la nivelul doctrinelor,
organizãrii ºi structurii forþelor, capabilitãþilor,
activitãþii de informaþii, instruirii, educaþiei
ºi achiziþiilor, managementului personalului ºi
programãrii pe bazã de programe, care devin principalele
domenii de aplicare a transformãrii 4 .
În contextul noilor riscuri ºi ameninþãri
CBRN/ MTI identificate la nivel regional ºi internaþional,
procesul de transformare al structurilor
de apãrare CBRN reprezintã o necesitate fireascã
ce decurge din noile orientãri strategice ºi de
transformare a Alianþei. Acestea permit lãrgirea
gamei de obiective ºi procese pentru a include
structurarea ºi pregãtirea forþelor pentru participarea
la apãrarea colectivã, îmbunãtãþirea capacitãþilor
pentru întreaga gamã de operaþii de management
al crizelor ºi a celor pentru operaþii multinaþionale
de combatere a terorismului.
Transformarea structurilor de apãrare CBRN
ar trebui sã fie conceputã în corelare cu procesul
de transformare a Alianþei. În condiþiile transformãrii
forþelor, conceptelor ºi capabilitãþilor, procesul
de transformare a acestora reprezintã viziunea
pe termen mediu ºi lung referitoare la dimensionarea,
pregãtirea ºi înzestrarea unitãþilor ºi subunitãþilor
de Apãrare CBRN pentru a participa la
operaþiile viitoare, proces ce trebuie gândit într-o
viziune unitarã, în respectul principiilor ce
guverneazã comanda ºi controlul forþelor, dar ºi al
celor specifice Alianþei prin care apare ca o necesitate
îndeplinirea capabilitãþilor pe urmãtoarele
domenii:
mobilitate ºi capacitate de desfãºurare
oportunã în teatrul de operaþii – abilitatea de a
desfãºura rapid forþe oriunde este nevoie de acestea,
chiar ºi în afara teritoriului Alianþei;
susþinere – abilitatea de a susþine logistic
forþele desfãºurate în teatrele de operaþii aflate la
distanþe mari, asigurarea acestora cu întreaga
gamã de suport logistic, tehnic, personal etc.;
angajare efectivã – capabilitatea de a angaja
un adversar în toate tipurile de operaþii, de la
cele scurte, rapide, la cele cu intensitate mare, sau
desfãºurate pe perioade mari de timp ºi arii
extinse;
supravieþuirea – abilitatea de a asigura protecþia
forþei ºi infrastructurii acesteia împotriva
tuturor riscurilor ºi ameninþãrilor identificate sau
estimate, prezente sau viitoare;
interoperabilitatea sistemelor de comunicaþii
- adoptarea unui sistem C2I care sã permitã
cooperarea ºi lucrul efectiv a structurilor aparþinãtoare
diferitelor þãri membre ale Alianþei.
O structurã unicã de comandã ºi control operaþional
al apãrãrii CBRN ar putea pune la dispoziþia
factorilor de decizie o viziune militarã consolidatã,
asupra viitoarei configuraþii a structurii forþelor
CBRN ºi a capabilitãþilor necesare îndeplinirii
viitoarelor misiuni de cãtre unitãþile ºi subunitãþile
de apãrare CBRN. Conceptele ºi capabilitãþile adoptate
ºi proiectate, ar putea fi transpuse în cerinþe
ºi planuri prin intermediul procesului de planificare
a apãrãrii CBRN în consens cu standardele
NATO, conceptele naþionale ºi viziunea integratoare
a ceea ce va reprezenta Armata României în
viitor.
Obiectivul fundamental al transformãrii structurilor
de apãrare CBRN ar trebui sã vizeze asigurarea
capacitãþilor necesare acestora de a proteja
forþele combatante ºi populaþia civilã împotriva
întregii game de riscuri ºi ameninþãri CBRN/MTI.
Scopul transformãrii structurilor de apãrare
CBRN îl reprezintã realizarea unei structuri de
forþe modernã, redusã, profesionalizatã, echipatã
4. Strategia de transformare a Armatei Române, Bucureºti, 2007.
22

APÃRAREA NBC 18/2009
Artã militarã
adecvat, dislocabilã, interoperabilã, cu capacitate
de autosusþinere ºi de protecþie multidimensionalã,
cu o conducere flexibilã, care, pe baza informaþiilor
ºi datelor optime, sã ia decizii în timp scurt
necesare asigurãrii operaþiilor ºi protecþiei Forþei.
Transformarea unor structuri, în special a
unor structuri tehnice nu se poate realiza în
absenþa modernizãrii echipamentelor, a dotãrii
acestora. Elementele care vin în sprijinul eforturilor
de modernizare al apãrãrii CBRN fac
referire la:
a) posibilitãþi non materiale;
b) arhitecturã;
c) managementul consecinþelor ADM;
d) testarea ºi evaluarea.
Posibilitãþi non materiale – permit identificarea
diferenþelor majore din cadrul SNAp din
punctul de vedere al dotãrii, procedurilor adoptate,
sistemelor utilizate în scopul realizãrii unui
plan coerent de integrare a soluþiilor non materiale
în planul general al SNAp, corelarea acestora cu
soluþiile materiale în vederea minimalizãrii efortului
financiar necesar atingerii obiectivelor propuse.
Acest plan trebuie sã facã referire la:
desfãºurarea de experimentãri în comun
cu celelalte elemente ale SNAp în scopul armonizãrii
conceptului de soluþie non materialã, identificãrii
diferenþelor majore ºi propunerii soluþiilor
celor mai viabile;
desfãºurarea pregãtirii în comun, adoptarea
doctrinelor, conceptelor ºi procedurilor de
cãtre toate elementele sistemului naþional de apãrare.
Arhitectura – asigurã o imagine prin care
capabilitãþile necesare pot fi analizate prin prisma
domeniului CBRN ºi interacþiunea acestuia cu alte
domenii, militare sau civile din cadrul SNAp.
Arhitectura asigurã datele necesare în procesul de
luare a deciziei în vederea identificãrii capabilitãþilor
necesare ºi determinãrii impactului asupra
Doctrinei apãrãrii CBRN, organizãrii structurilor
de specialitate, instruirii în domeniu, echipamentelor
specifice, conducerii apãrãrii CBRN, personalului
de specialitate, facilitãþilor de pregãtire/
instruire în domeniu ºi interoperabilitãþii cu alte
structuri/DOTMLPFI – Doctrine, Organization,
Training, Materiel, Leadership, and education,
Personnel, Facilities and Interoperability. De
asemenea, arhitectura asigurã informaþiile necesare
explicãrii cerinþelor de capabilitate în domeniul
CBRN pentru procesul de comandã ºi control
în format standard precum ºi informaþiile necesare
executãrii analizelor de specialitate ºi armonizarea/integrarea
aspectelor legate de DOTMLPFI
într-un format unitar ºi coerent. Ca parte a concepþiei
de înzestrare ºi a sistemului de achiziþii,
arhitectura va trebui sã ofere indicaþii referitoare
la planurile de dezvoltare în domeniu, de testare a
noilor echipamente, de identificare a sistemului
de evaluare a acestora, sã identifice modul de utilizare
al noilor echipamente în scopul îndeplinirii
misiunilor ºi reducerii diferenþelor dintre ariile de
aplicabilitate a acestora.
Managementul consecinþelor ADM – include
mãsuri adoptate în scopul pãstrãrii siguranþei populaþiei
civile, refacerea serviciilor guvernamentale,
asigurarea mãsurilor de primã necesitate
structurilor guvernului, mediului de afaceri ºi
populaþiei afectaþi de consecinþele declanºãrii unei
situaþii CBRN. Managementul consecinþelor ADM
include, de asemenea, toate acþiunile adoptate în
scopul reducerii efectelor unui atac cu ADMCBRN
sau eveniment EADA ºi sprijinã refacerea operaþiilor
ºi serviciilor esenþiale pe teritoriul naþional ºi
în zonele de operaþii. Armata României trebuie sã
fie pregãtitã, prin structurile specializate, sã sprijine
acþiunile de rãspuns pentru un incident/
eveniment CBRN/EADA atât pe teritoriul naþional
cât ºi în folosul aliaþilor dacã este necesar.
Modernizarea acestui segment se referã atât la
domenii non materiale cât ºi materiale ºi:
asigurã, prin utilizarea specialiºtilor ºi
echipamentelor specifice apãrãrii pasive, reducerea
pericolelor CBRN ºi efectelor acestora pe termen
lung asupra personalului neprotejat precum
ºi adoptarea mãsurilor imediate necesare menþinerii
ritmului luptei pe timpul desfãºurãrii operaþiilor
militare;
necesitã echipamente, doctrine, acorduri
de sprijin reciproc comune tuturor elementelor
SNAp.
23

APÃRAREA NBC 18/2009
Artã militarã
Testarea ºi evaluarea – asigurã dezvoltarea
programelor de apãrare CBRN, avizarea caracteristicilor
ºi parametrilor constructivi ai echipamentelor
CBRN, riscurile ºi limitãrile acestora,
precum ºi recomandarea testãrii acestora în mediile
operaþionale. Testele ºi evaluãrile permit verificarea
efectivitãþii echipamentelor pentru utilizarea
de cãtre militari în condiþiile specifice misiunilor,
fiind necesare asigurarea capabilitãþilor
CBRN pentru luptãtori. Modernizarea acestui segment
vizeazã desfãºurarea de analize, teste ºi evaluãri
operaþionale în condiþii reale, prin utilizarea
de laboratoare ºi poligoane de antrenament/
testare cu agenþi CBRN reali/medii artificiale, precum
ºi în condiþii simulate în mediul natural. În
acest sens se are în vedere realizarea Poligonului
de antrenament cu agenþi CBRN reali, structurã ce
va permite în viitor pregãtirea, instruirea ºi acþiunea
specialiºtilor într-un mediu apropiat de cel
real, prin acest tip de antrenament urmãrindu-se
nu numai antrenarea în manipularea substanþelor
toxice reale cât pregãtirea psihicã a luptãtorului
asupra a ceea ce înseamnã pericolul CBRN,
pregãtire ce urmãreºte în principal atenuarea la
maxim a manifestãrii complexului Cassandra 5 în
cadrul structurilor militare, afecþiune ce poate
aduce mari prejudicii stãrii de operativitate a subunitãþilor
cu impact major asupra derulãrii operaþiilor,
îndeplinirii misiunilor ºi menþinerii libertãþii
de acþiune/avantajelor cucerite.
Mediul de operare al conflictelor în general nu
este unic, nevoia de putere, lupta pentru cucerirea
acesteia în vederea menþinerii sferelor de influenþã
este perenã de-a lungul istoriei. Ceea ce s-a
schimbat în zilele noastre este apariþia de forþe
antagonice care au acces, sau care sunt în cãutarea
ADMCBRN, arme care au capacitatea de a provoca
distrugeri catastrofice asupra mediului, populaþiei
ºi în final asupra vieþii pe planetã. Provocãrile care
stau în faþa securitãþii mondiale sunt generate de
uºurinþa ºi rãspândirea informaþiilor referitoare la
dezvoltarea ADM, amplificarea tehnologiilor
duale, cu aplicabilitate dublã, civilã ºi militarã,
progresul rapid al ºtiinþei în domeniu care continuã
sã identifice noi tehnologii, inclusiv tehnologia
ingineriei genetice ºi nanotehnologia în scopul
dezvoltãrii de noi ameninþãri.
Amplificarea tendinþelor fundamentaliste,
exacerbarea sentimentului religios ºi nu numai
obligã la perfecþionarea continuã, la dezvoltarea
sistematicã a sistemelor de protecþie, de contracarare
a utilizãrii ADM, prin îmbunãtãþirea
capabilitãþilor de detecþie, structurale, de protecþie
ºi de sprijin în astfel de situaþii, ºi nu în ultimul
rând dezvoltarea interoperabilitãþii în cadrul
Alianþei deoarece nici o naþiune nu este capabilã
de a face faþã singurã unor astfel de ameninþãri.
Necesitatea transformãrii nu este una pur ideologicã
ci ºi practicã, natura conflictelor actuale, în
continuã schimbare, asimetrice, ce utilizeazã
strategii de terorizare, atacuri surprizã, de influenþare,
cerând noi structuri ce permit minimalizarea
efectelor acestora.
Un sistem capabil de rãspuns la ameninþãrile
cu ADM trebuie sã se adreseze în principal urmãtoarelor:
Misiunea trebuie sã facã referire la:
̌ obiective ºi rezultate previzionate;
̌ resurse ºi limitãri;
̌ situaþia eonomicã.
5. Cassandra - Felul în care reacþioneazã oamenii, ºi în cazul nostru, militarii, depinde de gradul în care conºtientizeazã
pericolul, respectiv de teama pe care o simt în momentul avertizãrii despre pericolul unui atac sau a contaminãrii
cu agenþi CBRN/MTI:
- dacã gradul în care membrii grupului îºi dau seama de pericol este minim sau egal cu zero, trebuie sã se mizeze
pe o reacþie de apãrare din partea lor, care ia forma respingerii sau a bagatelizãrii pericolului. Pericolul nu este luat în
serios, oamenii se consoleazã, spunându-ºi: „nu se poate sã fie atât de grav" ori se resemneazã: „oricum, nu putem face
nimic";
- dacã ei realizeazã intens pericolul, trebuie sã se ia în calcul o reacþie de apãrare sub forma de fugã, abandonare,
ºi, în caz extrem, de panicã ajunsã la paroxism.
Pregãtirea în domeniu este cea care poate reduce efectele acestui complex, însã realitatea câmpului de luptã este
cel care va transforma în reflexe cunoºtinþele dobândite, spiritul de conservare, „îmbogãþit” cu aceste cunoºtinþe fiind
capabil sã asigure autoprotecþia indivizilor.
24

APÃRAREA NBC 18/2009
Artã militarã
Ameninþarea - tipul de ameninþare:
̌ intern sau extern;
̌ mic sau mare ca intensitate;
̌ tip - chimic, bio, MTI, agenþi netoxici.
Capabilitãþi necesare:
̌ avertizare oportunã ºi suficientã;
̌ protecþia forþei ºi populaþiei civile;
̌ degradarea minimã a capacitãþii operaþionale.
Sistemul trebuie sã asigure:
̌ performanþele elementelor componente;
̌ comunicaþii;
̌ echipamente de specialitate;
̌ conducere operaþionalã.
Menþinerea zonelor de instabilitate, proliferarea
ADMCBRN, a tehnologiilor tot mai sofisticate,
determinã apariþia unor noi forme de ameninþare
în care folosirea agenþilor toxici de luptã, substanþelor
radioactive sau agenþilor biologici cu
diferite mijloace sau dispozitive, militare sau
improvizate ºi evenimentele ce se pot produce ca
urmare a acþiunii umane ostile, necontrolate sau
accidentale asupra instalaþiilor cu risc CBRN pot
determina contaminarea, pe diferite perioade de
timp, a unor zone/suprafeþe de teren cu valori
variabile ºi consecinþe deosebit de grave asupra
vieþii ºi a mediului. Aceastã formã de ameninþare
determinã o viziune nouã asupra evaluãrii
riscurilor, consecinþelor ºi efectelor de masã ce
pot fi produse, a asigurãrii operaþiilor, protecþiei
forþelor ºi desfãºurãrii activitãþilor de cãtre populaþia
civilã în condiþii de ameninþare/nesiguranþã
sau a producerii/existenþei unor zone/suprafeþe
mari de contaminare chimicã, biologicã, radiologicã
sau nuclearã.
Proliferarea ADMCBRN, reprezintã o serioasã
ameninþare în cadrul spectrului operaþional,
începând cu proiecþia, apoi desfãºurarea forþelor ºi
terminând cu stabilizarea ºi impunerea pãcii. La
început de mileniu, riscurile CBRN tind sã creascã
în complexitate, iar disponibilitatea capabilitãþii de
apãrare în aceasta direcþie poate fi consideratã un
factor vital ºi în apãrarea împotriva terorismului.
Pentru a putea acþiona eficient atât astazi, cât ºi în
viitor, apãrarea CBRN trebuie sã se modernizeze ºi
sã se adapteze potrivit noilor misiuni, capacitãþi ºi
structuri instituþionale ale Alianþei.
În acest context, participarea armei apãrare
NBC la îndeplinirea misiunilor/sarcinilor specifice
presupune în mod necesar, situarea acesteia pe
coordonate care pot fi definite prin termenii
modern, eficace, flexibil, profesionalism.
BIBLIOGRAFIE
SMG/CBRN-1 – Doctrina Apãrãrii CBRN
în Armata României;
Strategia de transformare a Armatei
României, Bucureºti 2007;
Istoria Chimiei Militare Româneºti -
Gl.bg.(r) dr. Nicolae POPESCU, col.(r) prof. Mihail
GRIGORESCU, Bucureºti, 2005;
CBRNe WORLD Magazine, autumn 2008;
2008 CBRN Defence Modernization Plan;
Join Vision 2010;
Joint Vision 2020;
www.nationmaster.com/cat/mil-military;
www.nti.org/;
www.armscontrol.org/factsheets/cbwprolif.
asp#1#1;
www.armscontrol.org/factsheets/cbwprolif.
asp#2#2;
www.armscontrol.org/factsheets/cbwprolif.
asp#7#7;
cns.miis.edu/research/cbw/possess.htm#39
news.bbc.co.uk;
www.time.com/time/world/article /html;
www.fas.org;
www.cbsnews.com/htdocs/mass_destruction/nuclear/framesource.html;
www.wsws.org/articles/2002/oct2002/
shar -003.shtml;
www.telegraph.co.uk;
www.kuro5hin.
25

APÃRAREA NBC 18/2009
Artã militarã
APÃRAREA NAÞIONALÃ
- PARTE A APÃRÃRII COLECTIVE -
Locotenent colonel Costel IONESCU
Comandantul Batalionului 33 Vânãtori de Munte ,,POSADA”
Amplificarea ºi diversificarea riscurilor,
direcþionarea acestora în condiþiile existenþei
unor vulnerabilitãþi interne ºi a
unor conjuncturi favorizante, pot genera ameninþãri
la adresa stabilitãþii ºi securitãþii statului român, care
sã determine adoptarea unor mãsuri ºi modalitãþi de
acþiune adecvate, flexibile ºi eficiente.
În actualul mediu de securitate, premisele fundamentale
ale politicii de apãrare trebuie adaptate la
tipologia riscurilor ºi crizelor prin încorporarea unor
noi misiuni ale forþelor Armate ºi definirea parametrilor
de adaptare a organismului militar la acestea.
Principalii factori externi de risc la adresa securitãþii
naþionale sunt generaþi de posibilele evoluþii
negative în plan subregional în domeniul democratizãrii,
respectãrii drepturilor omului ºi dezvoltãrii
economice, proliferarea armelor de nimicire în
masã, a tehnologiilor ºi materialelor nucleare, a
armamentelor ºi mijloacelor sale letale neconvenþionale,
proliferarea ºi dezvoltarea reþelelor
teroriste, a crimei organizate transfrontaliere, a traficului
ilegal de persoane, droguri, armamente ºi
muniþie, materiale radioactive ºi strategice, migraþia
clandestinã ºi apariþia unor fluxuri masive de refugiaþi,
acþiunile de incitare la extremism, intoleranþã,
separatism sau xenofobie, decalajele între nivelurile
de asigurare a securitãþii ºi gradului de stabilitate ale
statelor din proximitatea României, limitarea ori
interzicerea accesului statului român la unele
resurse ºi oportunitãþi regionale, importante pentru
realizarea intereselor naþionale.
Pe termen scurt ºi mediu, România nu este
ameninþatã de o agresiune armatã directã împotriva
teritoriului ei ºi nu considerã nici un stat ca potenþial
inamic.
Aderarea la NATO presupune asumarea unui rol
suplimentar în aceastã direcþie, precum ºi creºterea
capacitãþilor puse la dispoziþie pentru întreaga gamã
de misiuni ale Alianþei, inclusiv cele de apãrare
colectivã.
Operaþiunile conduse de NATO nu mai au o
delimitare geograficã strictã, putând fi desfãºurate în
orice parte a globului, oricând va fi nevoie ºi într-un
timp de reacþie scurt. În îndeplinirea angajamentelor
asumate pe linia integrãrii în alianþã, politica de
apãrare a României va presupune un accent sporit
pe dezvoltarea capacitãþilor de desfãºurare în teatru
a forþelor, a elementelor de susþinere ºi dislocare a
acestora. Apãrarea naþionalã ºi apãrarea colectivã,
ambele activitãþi umane, complete, constante ºi sistematice
se aflã în corelaþie. Într-un fel anume îºi
concepe ºi organizeazã apãrarea naþionalã un stat
care nu este membru al unei alianþe politico-militare
ºi într-o manierã cu totul diferitã o þarã care face
parte dintr-un sistem de apãrare colectivã.
O definiþie a apãrãrii naþionale este data de
generalul Oniºor. Aceasta “este definitã ca apãrare a
þãrii prin utilizarea în totalitatea disponibilitãþilor de ordin
militar, civil, economic ºi psihologic, în scopul asigurãrii
rezistenþei în faþa unei primejdii 1 ”. Ea cuprinde ansamblul
de mãsuri ºi activitãþi adoptate ºi desfãºurate de
cãtre stat, în scopul de a garanta independenþa ºi
suveranitatea naþionalã, integritatea teritorialã, de a
proteja viaþa ºi bunurile populaþiei, precum ºi
susþinerea intereselor fundamentale ale þãrii, fapt ce
presupune adoptarea unor game sporite de mãsuri,
activitãþi în domeniile economic, politic, militar,
juridic, diplomatic, cultural, etc., atât la pace, cât ºi
în timp de rãzboi, pentru a promova ºi susþine
interesele naþionale.
Apãrarea naþionalã vizeazã ºi asigurarea unui
climat de siguranþã, prevenirea pericolelor ºi
ameninþãrilor de orice fel. Aceasta se concepe ºi
planificã þinând seama de: interesele naþionale fundamentale,
specificitatea riscurilor ºi ameninþãrilor
la adresa sa, natura vulnerabilitãþilor sociale, economice,
demografice, etc., caracteristicile teritoriului
1. General de brigadã (r) profesor universitar doctor Constantin Oniºor, Teoria strategiei militare, Bucureºti, AISM,
1999, pagina 324.
26

APÃRAREA NBC 18/2009
Artã militarã
naþional, situaþia geopoliticã ºi tendinþele de evoluþie
a acesteia, legislaþia internã ºi dreptul internaþional,
prevederile Constituþiei ºi a celorlalte legi ale þãrii,
prevederile tratatelor ºi convenþiilor internaþionale
la care statul este parte.
În acelaþi timp, statul respectiv are în vedere ºi
potenþialul sãu economic, militar, demografic, când
îºi stabileºte dimensiunile ºi coordonatele apãrãrii
naþionale. Dacã un stat a ales calea apãrãrii naþionale
cu forþe proprii, atunci statul respectiv adoptã un
statut de neutralitate, fie o doctrinã a luptei întregului
popor. Istoria a demonstrat cã, ambele variante
ascund multe vulnerabilitãþi ºi cã, la nevoie, nu sunt
atât de eficace pe cât sperau cei care le-au adoptat.
Varianta “apãrare colectivã”, constituie o opþiune
a statelor, pentru prezentarea intereselor fundamentale
naþionale. Înþelegerea ºi realizarea practicã a
corelaþiei ”apãrare naþionalã” - „apãrare colectivã” este
extrem de importantã în aceastã perioadã, când
România a devenit membru al alianþei NATO.
Apãrarea naþionalã este definitã ca ”totalitatea
mãsurilor ºi acþiunilor adoptate ºi desfãºurate de
autoritãþile constituþionale ale statului român în timp de
rãzboi, în scopul garantãrii suveranitãþii naþionale, independenþei
ºi unitãþii statului, integritãþii teritoriale a þãrii
ºi a democraþiei constituþionale 2 ”. Între atributele principale
ale „apãrãrii naþionale” regãsim: stabilirea de
alianþe politice, adoptarea Strategiei militare
naþionale ºi a Doctrinei, stabilirea valorii, structurii ºi
înzestrãrii forþelor militare active, pregãtirea teritoriului,
economiei ºi a populaþiei pentru apãrare, conducerea
ºi executarea nemijlocitã a operaþiilor de
apãrare a teritoriului naþional, a independenþei ºi
suveranitãþii naþionale a þãrii, precum ºi a ordinii
constituþionale în cadrul statului de drept. La rândul
ei „apãrarea colectivã” este definitã ca fiind „totalitatea
mãsurilor luate ºi a acþiunilor întreprinse de structurile
militare interaliate pentru întârzierea, oprirea sau respingerea
agresorului”. Apãrarea colectivã presupune, în
mod cumulativ, urmãtoarele norme: reciprocitate
între statele membre în ceea ce priveºte susþinerea
militarã în caz de atac de cãtre un alt stat sau unitate
de state, contribuþia fiecãrui stat membru cu resurse
umane, materiale ºi financiare pentru susþinerea
unei misiuni dusã de organizaþie, în vederea promovãrii
intereselor fundamentale ale participanþilor,
constituirea de forþe militare naþionale care intrã în
subordinea unei coaliþii militare a organizaþiei doar
pe timpul îndeplinirii misiunii respective, negocierea
nivelului, mãrimii ºi naturii efortului de apãrare,
obligativitatea tuturor statelor membre de a participa
la apãrarea colectivã, consens în adoptarea
hotãrârilor.
Apãrarea colectivã are ca scop constituirea unor
structuri militare adecvate provocãrii cãreia trebuie
sã i se rãspundã la un moment dat, dar ºi a unor
mecanisme de decizie eficace. Consider cã, elementele
de conþinut ºi atributele „apãrãrii colective”
sunt similare celor ale „apãrãrii naþionale”, cu deosebirea
cã ele vizeazã, prin statele membre, organismul
politico-militar integrat. Faptul cã teritoriul naþional
al României este integrat în aria de responsabilitate
(acoperire) a prevederilor articolului 5 din tratat
coroborat cu interesele comune existente între
Alianþã ºi România, ca structurã politico-militarã
integratã, constituie o interfaþã între cele douã concepte.
De aici rezultã faptul cã existã o întrepãtrundere
a unor elemente ce aparþin celor douã concepte.
Raportul în care se aflã elementele binomului
„apãrare naþionalã” - „apãrare colectivã”, conduc la
ideea cã unele au un caracter de ascendenþã faþã de
celelalte, au un rol mai determinant în aceastã corelaþie
continuã ºi care se influenþeazã reciproc. Printr-o
analizã pragmaticã am putea spune, cel puþin din
punct de vedere al dimensiunii contribuþiei de orice
naturã (economicã, militarã, financiarã) cã existã o
ascendenþã a „apãrãrii colective” asupra „apãrãrii
naþionale”.
Consider cã, „apãrarea naþionalã”, prin aspectele
sale de bazã, se înscrie în cadrul „apãrãrii colective”, ca
parte componentã a acesteia. Un alt element care
rãspunde dezideratului impus de integrarea „apãrãrii
naþionale” în „apãrarea colectivã” îl constituie structura
de forþe, care derivã din Concepþia ”Forþa Obiectiv-
2007- revizuitã fundamental” care clasificã forþele existente
la pace în Forþe cu nivele diferite de operaþionalizare.
Motivaþia a constituit-o cerinþa Alianþei de
a contribui cu forþe la „apãrarea colectivã” pe baza
cerinþelor minime de forþe dislocabile NATO.
Unitatea de acþiune cu forþele Alianþei este datã
de participarea la operaþii comune cu acestea, având
la bazã un limbaj comun al principiilor generale, al
T.T.P. pe care se construieºte structura organiza-
2. Dcþionarul de termeni, STANAG 5062, Terminologie militarã generalã, Editura Militarã, Bucureºti, 2002, partea a
III–a p.2.
27

28
APÃRAREA NBC 18/2009
Artã militarã
toricã, cerinþele de înzestrare, cât ºi nevoile de
pregãtire, formare, perfecþionare a personalului. O
altã cerinþã deosebit de importantã, care faciliteazã
îndeplinirea misiunilor de apãrare colectivã a
României, constã în adaptarea la standardele NATO
privind înfiinþarea ºi pregãtirea capacitãþilor logistice
oferite Alianþei sau care asigurã sprijinul logistic al
forþelor participante la efortul comun al NATO, prin
sprijinul Naþiunii Gazdã (HNS). La aceasta se adaugã
realizarea ºi menþinerea unei compatibilitãþi tehnice
în domeniul infrastructurii.
Sintetizând pânã aici, putem aprecia cã tot ce se
face astãzi în Armata României, trebuie sã fie subordonat
determinãrilor impuse de necesitatea corelãrii
„apãrãrii naþionale” cu „apãrarea colectivã” în conformitate
cu prevederile Strategiei Militare Naþionale,
ce vizeazã integrarea deplinã a primului concept în
cel de al doilea.
Conceptul Strategic al Alianþei din aprilie 1999,
dã posibilitatea statelor membre ca, prin efortul
colectiv, sã-ºi realizeze obiectivele esenþiale de securitate
naþionalã, asumându-ºi în acest fel responsabilitãþi
suverane în domeniul apãrãrii.
Acceptarea statutului de membru al unei organizaþii
politico-militare cu astfel de competenþe, presupune
renunþarea la unele atribute ale suveranitãþii
naþionale ºi transferul lor cãtre instituþia transnaþionalã
(în cazul României alianþa NATO) care ºi-a asumat
responsabilitatea apãrãrii colective.
România a devenit stat membru NATO, cu
drepturi depline, în martie 2004, statut care permite
sã se afirme cã apãrarea colectivã reprezintã o realitate
pentru noi, apãrarea naþionalã ne mai fiind
rezultanta exclusivã a efortului naþional în domeniu.
Desigur, aceastã calitate nu diminueazã cu nimic din
responsabilitatea ce revine statului român pentru
organizarea apãrãrii naþionale, regulile Alianþei
creând totuºi obligaþii sporite pentru þara noastrã în
ceea ce priveºte „apãrarea colectivã”.
Apãrarea naþionalã se organizeazã acum, cu
forþele armate existente ºi aflate în plin proces de
reformã, totuºi consider cã se impune cu necesitate
sã se examineze structura sistemului de instruire ºi
educaþie militarã, recrutarea ºi pregãtirea unui personal
complementar care la nevoie sã completeze
necesitãþile cerute de organizarea apãrãrii naþionale.
Credem cã, existã aceastã nevoie deoarece de la
declanºarea unei situaþii conflictuale ºi instituirea
mãsurilor privind apãrarea naþionalã ºi reacþia
Alianþei este o duratã de timp destul de criticã (5 la
30 de zile).
Pentru punerea în practicã a angajamentelor
þãrii noastre faþã de Alianþã, este necesar ca procentul
din PIB alocat apãrãrii sã fie menþinut la o cifrã
optimã care sã asigure satisfacerea cerinþelor de
pregãtire ºi înzestrare.
Statutul de stat membru al unei importante
alianþe politico-militare îºi pune amprenta pe atitudinea
ºi comportamentul þãrii respective în sensul
creºterii încrederii în sine ºi în partenerii sãi, al
asumãrii voluntare de responsabilitãþi privind securitatea
ºi apãrarea naþionalã, regionalã ºi globalã.
O þarã membrã a unei alianþe politico-militare
puternice acþioneazã curajos în apãrarea ºi promovarea
intereselor naþionale, atât pe plan intern,
cât ºi extern, ºtiind cã, la nevoie, nu este singurã, ci
sprijinitã efectiv de partenerii sãi.
În concluzie se poate afirma cã, între apãrarea
naþionalã ºi cea colectivã existã presupuneri ºi intercondiþionãri
reciproce, ele nu sunt incompatibile,
prima poate fi consideratã ca parte a apãrãrii colective.
Scopul ºi obiectivele apãrãrii naþionale se pot
realiza cel mai eficient în cadrul apãrãrii colective.
Pentru þara noastrã se impune o abordare realistã
a cerinþelor ºi exigenþelor, în schimbul apãrãrii ºi
securitãþii naþionale ºi în urma integrãrii în Uniunea
Europeanã.
Aceasta doreºte sã-ºi creeze o structurã militarã
proprie, deºi majoritatea þãrilor ce o compun fac
parte din Alianþa Nord-Atlanticã. În acest context,
politica de securitate ºi apãrare a þãrii noastre trebuie
sã se bazeze pe certitudini, cum ar fi calitatea de
membru al Uniunii Europene ºi N.A.T.O.
Dinamica ºi complexitatea fenomenelor politico-militare,
evoluþia ºi impactul lor asupra dezvoltãrii
societãþii umane la începutul mileniului al
treilea, reclamã pentru viitor o analizã atentã ºi pertinentã
a acestora, în scopul elaborãrii politicilor,
strategiilor, programelor ºi doctrinelor de securitate,
implicit de securitate ºi apãrare naþionalã.

APÃRAREA NBC 18/2009
Riscuri ºi ameninþãri
EFECTELE IMEDIATE ALE RÃZBOIULUI NUCLEAR
Sublocotenent Dragoº RUS
Batalionul 72 Apãrare NBC
Un rãzboi nuclear
între þãrile care
posedã aceste
arme va avea consecinþe incalculabile,
pierderile umane vor
depãºi 200 milioane, iar
numãrul infirmilor va fi peste
60 milioane. Se apreciazã cã
cea mai mare parte a arsenalului
nuclear este programat
sã loveascã cu precãdere obiectivele militare ºi
industriale (aproximativ 10%).
Ca urmare a lovirii platformelor industriale,
care, de regulã, se aflã în apropierea centrelor
urbane mari ºi foarte mari, s-ar putea ca pânã la
65% din populaþia urbanã din S.U.A ºi Europa sã fie
nimicitã imediat sau în timp scurt dupã exploziile
nucleare. Emisfera nordicã ar putea pierde pânã la
45% din populaþie în decurs de câteva zile pânã la o
sãptãmânã, la care se vor adãuga alte zeci de milioane
de rãniþi, iradiaþi, cu arsuri grave.
Efectele posibile ale unui rãzboi nuclear sunt
împãrþite în efecte imediate ºi efecte ulterioare.
Dintre efectele imediate, generate de cei 5 factori
distructivi (unda de ºoc, emisiunea de luminã,
radiaþia penetrantã, contaminarea radioactivã ºi
impulsul electromagnetic), putem enumera:
¢ intervenþiile medicale vor fi insuficiente spre a
da un ajutor efectiv victimelor, întrucât:
80% din medici vor muri;
80% din capacitatea de spitalizare va fi
distrusã;
¢ rezervele de sânge
pentru transfuzii, de
antibiotice ºi medicamente
vor fi distruse sau,
în orice caz, numai o micã
parte din acestea va rãmâne
disponibilã;
¢ alimentele ºi apa
vor fi supuse unei contaminãri
puternice;
¢ intervenþia formaþiunilor de apãrare civilã va fi
redusã.
Efectele ulterioare, generate de distrugerea
(alterarea) mijloacelor de supraveþuire de bazã,
vitale pentru menþinerea vieþii omului pot fi considerate:
¢ producþia de alimente va fi grav afectatã;
¢ prezenþa cãderilor radioactive va constitui un
pericol constant pentru supravieþuitori;
¢ supravieþuitorii vor suferi de malnutriþie, de o
crizã acutã de locuinþe, iar imunitatea lor redusã îi
va expune uºor la diverse boli;
¢ epuizarea ozonului din atmosferã va cauza
diferite boli ºi schimbãri în viaþa animalelor ºi
plantelor.
Cele mai serioase probleme medicale dupã atacul
nuclear vor fi în legãturã cu deshidratarea,
infecþia ºi înfometarea. Supravieþuitorii vor fi supuºi
unor condiþii de viaþã primitive, epuizante, de malnutriþie
ºi cu o permanentã expunere la agenþii patogeni.
Epidemiile, þinute în prezent sub control ca
urmare a mãsurilor profilactice în toatã atmosfera
nordicã - mãsuri ce vor înceta sã se mai aplice -, vor
duce la rãspândirea fãrã opreliºti a holerei, malariei,
febrei tifoide, tuberculozei ºi altele, fãcând ravagii în
rândul populaþiei.
Cercetãrile asupra consecinþelor unui rãzboi
nuclear au impus concluzia cã la distrugerile prin
explozie, radiaþie termicã, radioactivitate ºi unda de
29

APÃRAREA NBC 18/2009
Riscuri ºi ameninþãri
ºoc se vor adãuga efectele combinate. Urmeazã
modificarea catastroficã a mediului natural, instalarea
unei noi epoci de glaciaþiune. Pentru constituirea
unei epoci de glaciaþiune este specificã o
scãdere de temperaturã, faþã de condiþiile existente
de circa 10 grade.
Folosindu-se numai o treime din toate armele
existente, viaþa umanã ºi orice altã formã de viaþã pe
Terra va fi grav afectatatã: "O noapte ºi o iarnã nuclearã
îndelungatã" se va instala pe planeta noastra.
Conform scenariilor de utilizare a armei nucleare,
modificãrile climatice sunt caracterizate prin scãderi
ale temperaturii la suprafaþa solului, specifice
fiecãrui caz în parte.
Dupã studiul lui Carl Sagan, pentru cazurile A,
C ºi E temperaturile scad mult ºi brusc (minus 22-23
grade cazurile A ºi C ºi minus 48 grade cazul E), pentru
cazul D scad la minus 25 grade, iar pentru cazul
B, cel mai "blând" temperatura scade în emisfera
nordicã cu circa 10 grade sub cea medie a aerului.
Scenarii de utilizare a armei nucleare*
Carl Sagan aratã cã, pe fondul "iernii nucleare",
se produc 15 tipuri de efecte distructive, a cãror
duratã se întinde pe o perioadã de cel puþin 10 ani.
Cantitãþile imense de fum, funingine, cenuºã
etc., rezultate în urma incendiilor uriaºe provocate
de folosirea masivã a armelor nucleare, vor reduce
în aºa mãsurã cantitatea de energie solarã ajunsã pe
pãmânt, încât se va produce o rãcire bruscã a climei,
pe durate de sãptãmâni sau luni de zile, producând
daune catastrofale, la nivel planetar, sistemelor
social-ecologice (instalarea "iernii nucleare").
În funcþie de amploarea rãzboiului nuclear, cantitatea
de luminã ce ar putea fi reþinutã s-ar ridica la
50-90%. Întunericul rezultat ar putea persista timp
de mai multe sãptãmâni, ceea ce ar putea constitui
începutul unei întregi serii de efecte ecologice, care
s-ar prelungi timp de câþiva ani.
În primul rând, procesul de fotosintezã, esenþial
pentru viaþa tuturor plantelor, s-ar reduce în mod
simþitor. Scãderea temperaturii ar duce la distrugerea
vegetaþiei în ansamblu, la moartea animalelor
ºi a maselor de oameni rãmase fãrã adãpost.
Ar îngheþa sursele de apã potabilã, s-ar deteriora sistemele
sanitare, fapt care, combinat cu contaminarea
surselor limitate de apã ºi alimente, ar duce la rãspândirea
bolilor infecþioase la scarã foarte mare.
Directe ori indirecte, imediate sau de lungã duratã,
efectele previzibile ale întrebuinþãrii mijloacelor nucleare
fac din rãzboiul nuclear cel mai mare pericol potenþial în
lumea contemporanã.
BIBILOGRAFIE
1. Carl Sagan, Nuclear War and Climatic
Catastrophe - Foreign Affairs, 1983.
2. http://en.wikipedia.org/wiki/Nuclear_warfare.
3. http://www.roenciclopedia.ro/armamentnuclear.htm.
4. http://www.johnstonsarchive.net/nuclear/
nuclearwar1.html.
5. http://www.cddc.vt.edu/host/atomic/nukeffct/index.html.
6. http://www.fas.org/nuke/intro/nuke/7906.
* Carl Sagan, Nuclear War and Climatic Catastrophe, Foreign Affairs, 1983
30

APÃRAREA NBC 18/2009
Riscuri ºi ameninþãri
ANTRAXUL - O AMENINÞARE PREZENTÃ
Sublocotenent Daniela HOIDRAG
Brigada 282 Infanterie “Unirea Principatelor”
Riscurile folosirii armelor biologice sunt la
nivel planetar. Nu existã frontiere în calea
lor. Ameninþarea este globalã ºi de aceea ºi
riposta trebuie sã fie globalã.
Dupã 11 septembrie 2001 pericolul unor
atacuri teroriste de amploare asupra populaþiei din
oricare parte a lumii nu mai poate fi un scenariu
de neimaginat. Expedierea unor scrisori contaminate
cu antrax au conturat spectrul unei noi
ameninþãri majore la adresa omenirii, înregistrându-se
debutul oficial al bioterorismului. Ca
urmare, majoritatea guvernelor occidentale au
luat în calcul posibilitatea folosirii armelor biologice
ºi, în special, a atacurilor bioteroriste, punându-se
un accent deosebit pe înlãturarea ameninþãrilor
privind un conflict biologic. S-au analizat riguros
efectele distructive ale eliberãrii intenþionate a
antraxului în zonele locuite ºi s-a evidenþiat ºi
posibilitatea folosirii altor agenþi patogeni ca arme
biologice de cãtre unele organizaþii ºi grupãri
extremist - teroriste. Dupã Angheluº ºi Vescan,
2005, terorismul biologic reprezintã 6,7% din
totalitatea formelor de terorism.
O trãsãturã specificã a armelor biologice este
aceea cã ele "renunþã" la imediatul spectacular:
nici oraºe spulberate, nici milioane de morþi dintr-o
datã. Mai insidioase, ele folosesc viaþa contra
vieþii, lovind lent, insesizabil, orbeºte, imprevizibil.
Nici nu trebuie sã fie foarte distrugãtoare pentru a
dezorganiza o þarã. Este suficient efectul de panicã
pe care-l suscitã ºi care face din ele o redutabilã
armã psihologicã. Câtã vreme, de exemplu,
antraxul n-a fãcut decât cinci morþi în SUA, în
octombrie 2001, farmaciile au fost luate cu asalt,
milioane de persoane au luat antibiotice. Camera
reprezentanþilor a fost evacuatã ºi trierea corespondenþei
a fost grav perturbatã. Dacã un astfel de
act bioterorist a putut avea un impact atât de
uriaº, atunci efectele unui atac la scarã mare ar
putea fi catastrofale. Antraxul ar putea fi diseminat
deasemenea cu scopul de a impune guvernului
cheltuirea unor sume imense pentru a opri
rãspândirea bolii.
Antraxul, denumit ºi dalac sau cãrbune
emfizematos este o boalã infecþioasã zoonozã
(comunã omului ºi animalelor) produsã de
Bacillus Anthracis manifestatã prin abcese pulmonare,
gastrointestinale ºi cutanate. Agentul
patogen al bolii a fost descoperit în anul 1849 de
medicul german Aloys Pollender. Bacteria a fost
clasificatã ca fiind un gram-pozitiv, spori care alcãtuiesc
bacteria la contact cu oxigenul.
Bacilul antraxului este descris de Robert Koch
în 1877, ulterior s-a încercat prin diferite experimentãri
germane, engleze, sovietice ºi americane
folosirea bacilului, ca ºi agentul pestei ca armã
biologicã în rãzboaie, sau de organizaþii fundamentaliste
prin acte de terorism.
Antibioticele omoarã bacteria dar nu
elibereazã toxinele deja existente în organism.
Oamenii de ºtiinþã de la universitatea Havard au
urmãrit boala ºi au neutralizat toxinele rãmase în
corp care sunt alcãtuite din trei proteine produse
de bacterie. Proteinele sunt inofensive individual,
dar mortale împreunã. Pentru a dezactiva toxinele
cercetãtorii au creat o formã mutantã a unei proteine
(antigen). Aceasta se combinã cu celelalte
proteine ºi formeazã un complex care nu
invadeazã celulele. Existã deja un vaccin împotriva
antrax-ului, dar unii cercetãtori susþin cã are
efecte secundare. Vaccinul existent se bazeazã pe
teoria proteinei mutant, aceasta reprezentând una
din puþinele alternative. Antibioticele ar trebui
date numai persoanelor nevaccinate care au fost
supuse la faza de contaminare cu antrax ºi sunt eficiente
numai înainte ca sporii sã ajungã în sistemul
limfatic. Acest interval este de aproximativ
24 de ore.
31

32
APÃRAREA NBC 18/2009
Riscuri ºi ameninþãri
Antraxul atacã orice mamifer, inclusiv omul.
Contaminarea nu se face de la un individ la altul,
ci prin spori foarte rezistenþi care pot rãmâne viabili
în sol pentru mai mult de 40 de ani. Sporii pot
astfel persista în apã sau aer dacã sunt dispersaþi.
Este o armã uºor de produs. Se obþine o pudrã de
spori care se conservã la temperaturã ambiantã ºi
este uºor difuzabilã prin aerosoli, climatizor, curier,
etc. Respirat, el poate declanºa leziuni interne
mortale dacã nu se prescrie rapid tratamentul cu
antibiotice eficiente (penicilina trebuie evitatã).
Perioada de incubaþie: 1 la 6 zile; durata bolii: 3 la
5 zile. Diagnosticul este dificil cãci primele semne
evocã o gripã sau aminteºte de viroze respiratorii.
Aceastã maladie este gravã în absenþa tratamentului,
dar bacilii cunoscuþi sunt sensibili la
antibiotice. În caz de neaplicare a tratamentului
adecvat, mortalitatea este de 20%, din cauza septicemiei.
Formele respiratorii sunt în general mortale.
Iar în cazul infecþiilor intestinale cazurile
mortale sunt între 25 ºi 60%.
Protecþia obligatorie este protecþia tractului
respirator, acesta fiind cea mai importantã cale de
pãtrundere a agentului patogen; de asemenea,
este recomandatã decontaminarea ºi neutralizarea
structurilor sub formã de spori prin utilizarea
clorului. O scrisoare suspectã trebuie sã fie cãlcatã
cu fierul fierbinte cu vapori, pânã la 30 minute sau
plasatã în cuptorul cu microunde timp de 20
minute, ori expusã la razele X.
Cercetãrile asupra acestui microorganism, cât
ºi asupra lui ca armã biologicã, dateazã din anul
1980. Astãzi, 17 þãri sunt suspectate cã ar deþine
un asemenea arsenal.
Evenimente semnificative în istorie
Anii 1914-1918. Germania este acuzatã de a fi
expediat în SUA vite contaminate cu antrax ºi
morva.
Anul 1936. Japonia lanseazã un vast program
de cercetare asupra armelor biologice. În timpul
ocupaþiei japoneze în China, armata niponã avea
sã instaleze în anii 1934-1935, în Manciuria, centre
specializate unde se lucra pe cobai umani, pentru
a testa eficacitatea anumitor agenþi biologici.
Timp de mai mult de 10 ani, în aceste câmpuri ale
morþii (Unitatea 731 de la Kwantung, Unitatea
100 de la Changchun), mii de prizonieri chinezi,
coreeni, ruºi ºi americani vor fi martirizaþi ºi
masacraþi în cursul experimentelor destinate sã
stabileascã efectele folosirii în scopuri militare a
ciumei, holerei, anthraxului, febrei tifoide ºi a
dizenteriei.
Pe de altã parte în aceste centre au fost preocupãri
pentru creºterea insectelor vectori ai
bolilor (purici, pãduchi, tânþari, cãpuºe, muºte) ºi
rãspândirea acestora (containere paraºutate). Au
fost realizate bombe din porþelan, special construite
pentru diseminarea antraxului. Cantitãþi
importante de culturi bacteriene ºi insecte au fost
gãsite în 1945 dupã evacuarea acestor câmpuri.
Anul 1941. Britanicii experimenteazã antraxul
în insula Grunard, în largul Scoþiei. Accesul la
insulã, contaminatã încã, este ºi azi interzis.
Anul 1979. O explozie în complexul militar
Sverdlovsk (Rusia) a provocat moartea mai multor
zeci de persoane ºi câteva sute au fost contaminate
cu antrax. Boris Elþân, preºedintele Rusiei a
declarat în anul 1992 cã accidentul s-a produs
într-un centru de studiu al armelor biologice. Atât
în SUA cât ºi în Anglia a început vaccinarea sistematicã
a personalului militar împotriva antraxului,
considerându-l un mare risc.
Anul 1992. Secta japonezã AUM încearcã sã
facã rost de virusul Ebola din Zair. În anul urmãtor,
membrii sectei ajung sã disemineze antraxul
în interiorul unui imobil.
Anul 1993, membrii sectei AUM au rãspândit
bacilul antraxului în atmosferã, timp de 24 de ore,
de la înãlþimea unui imobil din Tokio. Tentativa
sectei a rãmas fãrã urmãri deoarece atacul a fost
realizat cu o tulpinã nepatogenã. Aceastã încercare
a confirmat cã anumite grupãri teroriste vor
sã recurgã la atacuri biologice în zone aglomerate,
chiar dacã nu sunt suficient de competente pentru
a reuºi acest lucru.
Anul 2001. Scrisorile cu antrax au semãnat
panicã în SUA ºi au cauzat primii morþi ai terorismului
biologic. Scrisori contaminate au fost expediate
pe adresele NBC ºi New York Post. Alte
scrisori au vizat un senator, la Washington, precum
ºi sedii guvernamentale ºi birouri de poºtã.

Pentru a produce mai multe tipuri de contaminare,
inamicul poate folosi un amestec de
agenþi utilizaþi în diferite muniþii, asemenea
amestecuri putând fi folosite pentru a realiza anumite
efecte cum ar fi crearea dificultãþilor de
indentificare a agentului din amestec, fãcând tratamentul
bolnavilor mai dificil ºi combinarea
agenþilor biologici cu persistenþã imediatã cu cei
cu persistenþã mai lungã (antraxul cu histoplasmoza
- boalã care produce infecþie pulmonarã -
rezultând o perioadã de incubaþie de la 5 la 18 zile).
Într-o lucrare asupra problemelor rãzboiului
secolului XXI se estimeazã cã diseminarea a 100
kilograme de antrax, într-o noapte cu vânt moderat,
deasupra unui oraº ca Washington, va acoperi
o suprafaþã de 300 km 2 , ucigând pânã la 3.000.000
de persoane, cam câte victime ar face o rachetã
nuclearã de putere medie. Lucrarea descrie
efectele provocate prin împrãºtierea câtorva kilograme
de antrax într-un oraº ca New York-ul:
câteva sute de mii de morþi în primele zile, alte mii
de tratat prin vaccinare sau medicaþie ºi milioane
de oameni cuprinºi de panicã ºi care ar avea
nevoie de îngrijiri medicale. Intervenþia în urma
unei acþiuni teroriste biologice presupune un efort
la fel de mare ca în cazul unei explozii accidentale
sau deliberate a unei rachete nucleare.
Comandantul Agenþiei de Apãrare Chimicã ºi
Biologicã a forþelor terestre americane considerã
cã ameninþarea biologicã este singura susceptibilã
de efectele catastrofale asupra unei forþe desfãºurate
într-un teatru de operaþii. Mai multe state
aparþinând principalelor zone de tensiune din
lume - am numit Golful Persic ºi Asia Orientalã -
sunt deþinãtoare de potenþial militar biologic. În
afara Irakului putem menþiona Iran, Israel, Libia ºi
Siria, Coreea de Nord, China ºi Taiwan.
În jurul anilor '60, unele state au renunþat la
stocurile de bacterii, viruºi ºi toxine ajungând la
concluzia cã deþinerea acestora în timp de pace
este extrem de periculoasã. În anul 1969, Anglia ºi
SUA au renunþat unilateral la folosirea armelor ºi
agenþilor biologici, precum ºi la toate metodele
rãzboiului biologic, limitându-se doar la cercetãri
asupra mijloacelor defensive, costând în mãsuri de
securitate ºi imunizare.
APÃRAREA NBC 18/2009
Riscuri ºi ameninþãri
În octombrie 2001, un angajat din cadrul
Departamentului de Stat care lucreazã în clãdirea
Sterling Mail, Washington, DC a fost diagnosticat
ca infestat cu antrax ºi a fost internat în spital. În
urma testelor efectuate asupra mediului de Centrul
de control ºi prevenire a bolilor, Departamentul de
Stat ºi firmele subcontractante în octombrie ºi
noiembrie 2001 au depistat contaminare cu antrax.
Pentru decontaminare s-a optat pentru peroxidul
de hidrogen sub formã de vapori ca fiind cea mai
bunã soluþie disponibilã pentru decontaminarea
acestei clãdiri.
Pentru decontaminarea antraxului, pe plan
mondial, se foloseºte spuma de decontaminare
DF-200. În timp de 15 minute antraxul este distrus
în proporþie de 99,9(9).
Deºi nu au existat cazuri de contaminare cu B.
Anthracis descoperite la noi în þarã, totuºi trebuie
sã existe mãsuri de prevedere atât pentru
depistarea plicurilor suspecte, cât ºi pentru decontaminarea
lor, acesta din urmã constituind obiectul
cercetãrilor întreprinse de specialiºtii Centrului
de Cercetare ªtiinþificã pentru Apãrare NBC ºi
Ecologie. Avantajul tratãrii "scrisorilor antrax"
chiar în locaþia în care au apãrut rezidã în eliminarea
riscului contaminãrii încruciºate, indusã de capacitatea
enormã de aerosolizare a sporilor de Bacillus
Anthracis, precum ºi de garantarea secretizãrii
informaþiiilor clasificate, conþinute de anumite
documente care, în absenþa procedeului, ar trebui
trimise la instituþii civile.
Compoziþia pentru fixarea ºi antagonizarea
antraxului ºi a altor agenþi patogeni (CFA) este
destinatã fixãrii ºi antagonizãrii agenþilor biologici
letali, de tipul bacilului Anthracis, utilizaþi la contaminarea
plicurilor de corespondenþã, în scopul
prevenirii contaminãrii încruciºate a personalului
care lucreazã în punctele vulnerabile ale unui atac
biologic.
Dintre obiectivele avute în vedere pentru
realizarea prototipului enumerãm urmãtoarele:
alegerea materialului pentru confecþionarea incintei;
proiectarea ºi realizarea incintei de fixareantagonizare
de unicã folosinþã; elaborarea procedurii
de obþinere a componentelor CFA; stabilirea
condiþiilor de ambalare a componentelor CFA;
testarea prototipului la fixarea-antagonizarea
33

APÃRAREA NBC 18/2009
Riscuri ºi ameninþãri
"scrisorilor antrax" ºi a unor agenþi patogeni.
Testarea ºi evaluarea prototipului a evidenþiat eficacitatea
decontaminantã absolutã a compoziþiei
polimerice asupra plicurilor de corespondenþã
contaminate cu spori de B. Anthracis, precum ºi a
altor tipuri de germeni din tulpinile Brucella,
Pseudomonas, Vibrio, Candida
teroriºtii sã fie capabili sã obþinã ºi sã foloseascã o
armã biologicã decât o armã nuclearã."
Propunerile includ eliminarea teroriºtilor prin
mijloace militare, economice ºi diplomatice. Printre
recomandãri se enumerã securizarea materialelor
biologice ºi nucleare din SUA, insuficient pãzite,
dar ºi la pregãtirea unei strategii pentru un atac cu
antrax.
BIBLIOGRAFIE
S-a realizat incinta de fixare-antagonizare a
antraxului de unicã folosinþã, în care se poate aplica
cu rezultate foarte bune tehnologia de decontaminare
a "scrisorilor antrax". Timpul de fixareantagonizare
(timpul de obþinere a matricei
polimerice care înglobeazã plicul contaminat) este
de maximum 30 minute. Capacitatea de fixare -
antagonizare a matricei polimerice este de 100%.
O anchetã a Congresului american despre
armele de distrugere în masã oferã o predicþie
sumbrã despre folosirea în urmãtorii cinci ani a
armelor biologice sau nucleare - pânã în 2013. În
raport se menþioneazã cã "este mai probabil ca
1. Jean-Luc Marret, Tehnicile terorismului,
Bucureºti, Editura Corint, 2002.
2. www.unap.ro (Col.prof.univ.dr. Ion Preda,
Col.dr. Maricel Antipa, Terorismul internaþional ºi
armele de distrugere în masã).
3. F.T./C.B.R.N.7.1, Câmpulung Muscel, 2007.
4. www.presamil.ro (Delia Petrescu).
5. www.bioetica.ro (Ioan Zanc, Iustin Lupu,
Ipostaze actuale ale bioterorismului).
6. www.antena3.ro/ºtiri/externe.
7. www.CCSANBCE. ro (ing. Georgiana
Ciofrîngeanu ºi colectivul, Cercetãri experimentale
pentru realizarea prototipului compoziþiei
pentru fixarea-antagonizarea antraxului).
34

APÃRAREA NBC 18/2009
Opinii * Argumente
NEPROLIFERAREA ARMELOR NUCLEARE
– O problemã majorã a secolului XXI –
Maior Dumitru ION
Cãpitan Ovidiu STÃNESCU
Baza de Instruire pentru Apãrare NBC
Timp de mulþi ani Parlamentul
European a jucat un rol important în
promovarea unor controale stricte
ale tipurilor de arme considerate extrem de nocive
sau care au efecte atât asupra personalului militar
cât ºi asupra civililor. Prin urmare, Parlamentul a
susþinut pe deplin tratate internaþionale precum
Programul de acþiune al Organizaþiei Naþiunilor
Unite de combatere a utilizãrii ilegale a armelor de
calibru mic ºi a armamentului uºor (SAWL) ºi tratate
internaþionale de interzicere a minelor antipersonal,
a muniþiei cu submuniþii, a armelor chimice ºi biologice.
În ceea ce priveºte armele nucleare, Parlamentul
European a adoptat în mod sistematic rezoluþii cu
ocazia fiecãrei conferinþe de revizuire a tratatului de
neproliferare nuclearã, de la intrarea acestuia în
vigoare în 1970, precum ºi cu ocazia multora dintre
reuniunile comisiilor de pregãtire a tratatului de
neproliferare nuclearã. Toate aceste rezoluþii au vizat
consolidarea tratatului de neproliferare nuclearã ºi a
punerii acestuia în aplicare, precum ºi furnizarea
unor recomandãri a Consiliului European ºi statelor
membre.
Se susþine faptul cã Uniunea Europeanã ºi
statele pãrþi la tratatul de neproliferare nuclearã pot
asigura succesul Conferinþei de revizuire a tratatului
de neproliferare nuclearã din 2010 numai prin
adoptarea Convenþiei privind armele nucleare ºi a
Protocolului Hiroshima-Nagasaki.
TRATATUL DE NEPROLIFERARE NUCLEARÃ
ªI PROVOCÃRILE CU CARE SE CONFRUNTÃ
Tratatul de neproliferare nuclearã constã în
primul rând într-o înþelegere între, pe de o parte,
statele care nu deþin arme nucleare, care sunt de
acord sã nu procure arme nucleare ºi sã accepte controale
la instalaþiile lor nucleare ºi, pe de altã parte,
statele care deþin arme nucleare, care sunt de acord
sã continue negocierile în vederea dezarmãrii
nucleare. Deºi tratatul de neproliferare nuclearã a
reuºit într-o anumitã mãsurã sã împiedice proliferarea
nuclearã de amploare, el nu a putut sã asigure
respectarea, de cãtre statele care deþin arme nucleare,
a obligaþiilor de a începe negocierile în vederea
dezarmãrii nucleare, astfel cum se menþioneazã în
articolul VI din tratat. În afarã de aceasta, deºi în
perioada ulterioarã Rãzboiului Rece statele care
deþin arme nucleare au întreprins acþiuni de diminuare
a arsenalelor lor nucleare, unele state care
deþin arme nucleare s-au angajat într-un proces de
modernizare a armelor lor nucleare sau au în vedere
acest aspect 1 . Unele state care deþin arme nucleare
au îmbrãþiºat o doctrinã a descurajãrii nucleare care
presupune utilizarea primei lovituri împotriva
statelor care nu deþin arme nucleare 2 .
Absenþa progreselor în ceea ce priveºte
îndeplinirea, de cãtre statele care deþin arme
nucleare, a obligaþiilor de dezarmare nuclearã
reprezintã o ameninþare la adresa tratatului ºi, în
lipsa unei abordãri adecvate a acestei probleme,
1 De exemplu, Secretarul de stat al Apãrãrii Robert Gates a sugerat în octombrie 2008 cã Statele Unite ar trebui sã
îºi modernizeze inventarul de arme nucleare, 29 octombrie, Gates' nuclear warning. Los Angeles Times pagina A-8.
Pentru discursul original: Robert Gates: Nuclear Weapons and Deterrence in the 21st century. Carnegie Endowment for
international peace. (28 octombrie 2008).
2 George Perkovich ºi James N. Acton (1 martie 2008). Chapter one: Establishing the Political Conditions to Enhance the
Feasibility of Abolishing Nuclear Weapons. Adelphi Papers. Vol. 48, Routledge (de exemplu, paginile 18-21 asupra problemei
utilizãrii prioritare a atacului nuclear), David S. Yost, (2006) France's new nuclear doctrine. International
Affairs, Vol. 82, nr. 4.
35

APÃRAREA NBC 18/2009
Opinii * Argumente
unele state s-ar putea retrage din tratat ºi ar putea
sã îºi dezvolte o capacitate nuclearã. De la intrarea
în vigoare a tratatului, acesta nu a fost nici semnat,
nici ratificat de cãtre India, Israel ºi Pakistanul, care
au produs arme nucleare. India ºi Pakistan susþin
faptul cã tratatul de neproliferare nuclearã are un
caracter discriminatoriu în sensul cã interzice tuturor
statelor pãrþi, cu excepþia grupului P5 (China,
Franþa, Rusia, Marea Britanie ºi Statele Unite), sã
deþinã arme nucleare ºi solicitã ca statele pãrþi, cu
excepþia P5, sã accepte controale la instalaþiile lor
nucleare.
Coreea de Nord a ratificat tratatul dar ºi-a
anunþat retragerea din acesta în 2003. Iranul îºi
dezvoltã instalaþii de îmbogãþire a uraniului care ar
putea duce la crearea unei capacitãþi nucleare în
cazul în care guvernul iranian ar hotãrî sã se
retragã din tratatul de neproliferare nuclearã ºi sã
respingã actualele controale acceptate la instalaþiile
nucleare iraniene. India, Pakistanul ºi Coreea de
Nord susþin un program complet ºi nediscriminatoriu
de eliminare a armelor nucleare printr-o convenþie
privind armele nucleare (CAN).
Este, poate, de înþeles cã în perioada Rãzboiului
Rece confruntarea dintre superputeri a împiedicat
realizarea unui progres în ceea ce priveºte obligaþia
de dezarmare nuclearã prevãzutã de tratatul de
neproliferare nuclearã. Imediat dupã încheierea
Rãzboiului Rece au apãrut noi posibilitãþi de
dezarmare. La Conferinþele de revizuire a tratatului
de neproliferare nuclearã din 1995 ºi 2000 s-au realizat
progrese diplomatice semnificative.
În 1995, statele pãrþi au cãzut de acord sã
extindã tratatul pe o perioadã „nedeterminatã”, dincolo
de perioada iniþialã de 25 de ani, ataºând anumite
condiþii-cheie printre care: angajamentul de a
încheia, pânã în 1996, un tratat de interzicere totalã
a experimentelor nucleare, de a începe negocierile
asupra unui tratat privind controlul materialelor
fisionabile ºi de a urmãri obiectivul de dezarmare
nuclearã totalã. De asemenea, statele au adoptat o
rezoluþie solicitând crearea unei zone denuclearizate
în Orientul Mijlociu ºi au convenit sã consolideze
procesul de revizuire a tratatului de neproliferare
nuclearã.
În 2000, statele pãrþi au adoptat prin consens un
set de 13 mãsuri practice pentru susþinerea eforturilor
sistematice ºi progresive de punere în aplicare
a articolului VI din tratatul de neproliferare
nuclearã, articol prin care statele pãrþi se angajeazã
în procesul de dezarmare nuclearã. Aceste mãsuri
pot fi rezumate dupã cum urmeazã: angajamentul
neechivoc al statelor care deþin arme nucleare de
a-ºi elimina complet arsenalele nucleare, mãsuri
concrete adoptate în vederea reducerii, într-o mai
mare mãsurã, a statutului operaþional al sistemelor
de arme nucleare, mãsuri din partea tuturor statelor
care deþin arme nucleare ºi care vizeazã dezarmarea
nuclearã, astfel încât sã fie promovatã stabilitatea
internaþionalã, principiul ireversibilitãþii aplicat
dezarmãrii nucleare ºi dezvoltarea capacitãþilor de
verificare necesare pentru garantarea respectãrii
acordurilor de dezarmare nuclearã destinate sã
creeze ºi sã menþinã o lume denuclearizatã.
Cu toate acestea, punerea în aplicare a mãsurilor
adoptate în 2000 a înregistrat progrese nesemnificative.
La Conferinþa de revizuire a tratatul de neproliferare
nuclearã din 2005, statele pãrþi au depus
eforturi pentru a stabili o agendã comunã, dar nu au
reuºit sã ajungã la un acord asupra niciunui document
final, în mare parte din cauza neînþelegerilor
dintre statele care deþin arme nucleare ºi cele care nu
deþin astfel de arme. Statele deþinãtoare de arme
nucleare au subliniat importanþa consolidãrii eforturilor
de neproliferare ºi a concentrãrii asupra unor
cazuri concrete de nerespectare realã a obligaþiilor
de neproliferare din tratat. Statele nedeþinãtoare de
arme nucleare au evidenþiat importanþa respectãrii
ºi punerii în aplicare a obligaþiilor de dezarmare.
Realizarea unor progrese a fost împiedicatã ºi de
evenimente din afara procesului de revizuire: conflictul
din Irak început în 2003 de cãtre Statele Unite
ºi Regatul Unit, lansat sub pretextul cã Irakul ar
deþine arme nucleare, neintrarea în vigoare a
Tratatului de interzicere totalã a experimentelor
nucleare, retragerea Statelor Unite din Tratatul
privind rachetele antibalistice, precum ºi eºecul
statelor în ceea ce priveºte începerea negocierilor
asupra unui tratat care sã interzicã producþia de
material fisionabil pentru arme nucleare.
36

APÃRAREA NBC 18/2009
Opinii * Argumente
De la Conferinþa de revizuire a tratatului de
neproliferare nuclearã din 2005, preocupãrile legate
de proliferare au fost accentuate de decizia Coreei de
Nord de a lansa un test nuclear, de presupusa
intenþie a Iranului de a crea un program intensiv de
îmbogãþire a uraniului, de anunþuri fãcute de mai
multe state (în special din Orientul Mijlociu) în legãturã
cu planurile de iniþiere a unor programe
nucleare civile ºi de refuzul constant al statelor care
deþin arme nucleare de a pune în aplicare obligaþiile
privind dezarmarea nuclearã.
Urmãtoarea conferinþã de revizuire va avea loc
la New York în perioada aprilie - mai 2010.
Reuniunile comisiilor de pregãtire, deschise tuturor
statelor pãrþi la tratatul de neproliferare nuclearã, au
avut loc în 2007 ºi 2008. Cea de-a treia ºi ultima
comisie de pregãtire a acestei conferinþe s-a reunit
între 4 ºi 15 mai 2009, la New York. Subiectele analizate
în cadrul acestui proces de revizuire au inclus:
aplicarea angajamentelor din 1995 ºi 2000
privind dezarmarea nuclearã;
operaþionalizarea rezoluþiei din 1995 privind
Orientul Mijlociu;
intrarea în vigoare a Tratatului privind interzicerea
totalã a experimentelor nucleare;
începerea negocierilor asupra unui tratat
privind materialele fisionabile;
ameliorarea calitativã ºi cantitativã a forþelor
nucleare de cãtre statele care deþin arme nucleare;
universalizarea tratatului;
„garanþii în ceea ce priveºte securitatea negativã”;
stabilirea unor zone denuclearizate suplimentare;
acorduri de utilizare comunã a armelor
nucleare cu statele membre NATO;
începerea negocierilor asupra unei convenþii
privind armele nucleare ºi a activitãþii practice
pregãtitoare pentru susþinerea acestor negocieri;
programele nucleare ale Coreei de Nord,
Iranului ºi Siriei;
stabilirea unui mecanism de raportare privind
dezarmarea nuclearã;
stabilirea unui secretariat permanent al
tratatului de neproliferare nuclearã.
Comisia de pregãtire a tratatului de neproliferare
nuclearã din 2009 va constitui prima reuniune
cu o nouã administraþie a Statelor Unite ºi va urma
unui nou val de dirijare a eforturilor politice în
scopul creãrii unei lumi denuclearizate, incluzând
declaraþii vizionare fãcute de înalþi foºti funcþionari
ai statelor care deþin arme nucleare, de parlamentari
din întreg spectrul politic, de lideri ai societãþii
civile, de câºtigãtori ai Premiului Nobel. Aceste
declaraþii subliniazã, de asemenea, importanþa ratificãrii
complete a Tratatului de interzicere totalã a
experimentelor nucleare, a Tratatului de reducere a
armelor strategice (START I), care expirã în 2009 ºi
a Tratatului de reducere a armelor strategice ofensive
(SORT).
Prin urmare, existã perspective bune pentru
susþinerea unui program complet de dezarmare
nuclearã în cadrul tratatului de neproliferare
nuclearã 2009 ºi pentru adoptarea acestuia în cadrul
Conferinþei de revizuire din 2010. Programul ar trebui
sã se concentreze asupra creãrii unei lumi denuclearizate
prin intermediul unei convenþii privind
armele nucleare adoptate sub forma unui singur
tratat atotcuprinzãtor sau sub forma unui pachet de
acorduri.
Parlamentul European (PE) a susþinut deja, în
nenumãrate rânduri, necesitatea dezarmãrii
nucleare, þinând seama, în special, de Comisiile de
pregãtire a Conferinþei de revizuire a tratatului de
neproliferare nuclearã din 2010 3 . În afarã de aceasta,
PE a argumentat în rezoluþia din 9 martie 2005 cã
UE ar trebui sã susþinã punerea în practicã a modelului
de convenþie privind armele nucleare 4 . De
asemenea, PE a susþinut acþiunile în favoarea
dezarmãrii iniþiate de campania internaþionalã a primarilor
pentru pace. În rezoluþia din 10 martie 2005,
PE declarã cã „îºi reitereazã sprijinul pentru campania
internaþionalã a primarilor pentru pace iniþiatã
3 Texte adoptate, P6_TA(2008)0255.
4 Rezoluþia din 9 martie 2005, alineatul (10) „îndeamnã UE sã depunã eforturi pentru punerea în practicã a modelului
de convenþie privind armele nucleare depus la ONU care ar putea constitui un set de mãsuri de bazã în cadrul unui
proces de dezarmare obligatoriu din punct de vedere juridic”.
37

APÃRAREA NBC 18/2009
Opinii * Argumente
în favoarea dezarmãrii nucleare de primarii oraºelor
Hiroshima ºi Nagasaki ºi recomandã comunitãþii
internaþionale sã ia în considerare cu atenþie proiectul
campaniei intitulat Vision 2020, îndemnând la
crearea unui program cu termene clare de eliminare
a tuturor armelor 5 .”
CE ESTE CONVENÞIA PRIVIND ARMELE
NUCLEARE ªI CUM A APÃRUT ?
O convenþie privind armele nucleare este un
tratat internaþional propus care ar interzice dezvoltarea,
testarea, producerea, depozitarea, transferul,
utilizarea ºi ameninþarea cu utilizarea de arme
nucleare, prevãzând, de asemenea, eliminarea acestora.
Convenþia ar avea o formã similarã cu alte convenþii
existente care interzic alte categorii de arme,
precum armele biologice, armele chimice, minele
antipersonal ºi muniþia cu submuniþii.
În conformitate 6 cu acest model de convenþie,
statele deþinãtoare de arme nucleare ar trebui sã le
elimine în mai multe etape, ceea ce include anularea
lor din starea de alertã maximã, înlãturarea lor din
desfãºurarea de forþe, înlãturarea focoaselor din
vehiculele purtãtoare, dezamorsarea focoaselor prin
înlãturarea compartimentelor cu explozibil ºi
punerea materialului fisionabil sub controlul ONU.
Odatã cu interzicerea armelor nucleare, convenþia ar
interzice ºi producþia de materiale fisionabile pentru
fabricarea acestora, ºi anume uraniul îmbogãþit ºi
plutoniul separat. Aceasta ar stabili o agenþie care sã
garanteze cã statele respectã prevederile tratatului.
Organul ar primi rapoarte privind progresele înregistrate
de la statele care deþin arme nucleare, ar
efectua controale la fabricile de armament, ar obþine
informaþii cu ajutorul fotografiilor ºi al senzorilor la
distanþã ºi ar monitoriza producerea ºi transferul
materialelor destinate producerii armamentului
nuclear.
CONTEXTUL CONVENÞIEI PRIVIND ARMELE
NUCLEARE
Începând cu 1996, Adunarea Generalã a ONU a
adoptat în fiecare an o rezoluþie, invitând toate þãrile
sã îºi respecte imediat obligaþia de dezarmare, astfel
cum se afirma într-un aviz consultativ din 1996 al
Curþii Internaþionale de Justiþie, prin „începerea
unor negocieri multilaterale care sã ducã la
încheierea, în viitorul apropiat, a unei Convenþii
privind armele nucleare”. În 2007, 127 de þãri au
votat în favoarea rezoluþiei, inclusiv patru þãri care
deþin arme nucleare: China, India, Pakistan ºi
Coreea de Nord.
În 1997, un consorþiu de experþi în probleme
juridice, ºtiinþifice, de dezarmare ºi negociere au
redactat un model de convenþie privind armele
nucleare pe care Costa Rica l-a prezentat Secretarului
General al ONU sub forma unui proiect de discuþie.
În 2000, guvernele statelor Costa Rica ºi
Malaezia au prezentat Conferinþei de revizuire a
tratatului de neproliferare nuclearã un document de
lucru 7 care solicita începerea negocierilor în vederea
adoptãrii unei convenþii privind armele nucleare,
consideratã drept cea mai eficientã cale de aplicare a
obligaþiei de dezarmare prevãzute de tratatul de
neproliferare nuclearã ºi de obþinere a universalitãþii
acestuia (þinând seama de faptul cã India ºi Pakistan
susþin convenþia privind armele nucleare dar resping
tratatul de neproliferare nuclearã în forma sa actualã
discriminatorie).
O versiune actualizatã a modelului de convenþie
a fost lansatã în 2007, la prima reuniune a comisiei
de pregãtire a Conferinþei de revizuire din 2010 a
pãrþilor la Tratatul de neproliferare a armelor
nucleare (Viena, 30 aprilie – 11 mai 2007). Cu
aceastã ocazie, Costa Rica a prezentat din nou un
document de lucru care þinea seama ºi reitera solicitãrile
adresate în documentele de lucru anterioare 8 .
5 Rezoluþia PE, Revizuirea Tratatului de neproliferare – Arme nucleare în Coreea de Nord ºi Iran,
P6_TA(2005)0075, alineatul (20).
6 NPT/Conf. 2010/P.CI/WP17.
7 NPT/Conf.2000/MC.I/SB.1/WP.4, 8 mai 2000, 200 Conferinþa de revizuire a pãrþilor la Tratatul de neproliferare a
armelor nucleare: Urmarea avizului consultativ al Curþii Internaþionale de Justiþie privind legalitatea ameninþãrii sau utilizãrii
armelor nucleare. Documente de lucru prezentate de Malaezia ºi Costa Rica.
8 NPT/Conf.2010/PCI/WP.17.
38

APÃRAREA NBC 18/2009
Opinii * Argumente
Documentul de lucru evidenþia modul în care o
convenþie privind armele nucleare ar continua acþiunea
mecanismelor de neproliferare ºi dezarmare
nuclearã existente, a mãsurilor precum tratatul de
neproliferare nuclearã, zone denuclearizate, Tratatul
de interzicere totalã a experimentelor nucleare, controale
ale Agenþiei Internaþionale pentru Energie
Atomicã, Tratatul privind forþele nucleare intermediare
(FNI) ºi Tratatul de reducere a armelor strategice
(START I). În special, documentul de lucru
solicitã ca: „statele pãrþi sã înceapã negocieri multilaterale
care sã ducã la încheierea unei convenþii
privind armele nucleare ºi sã invite acele state care
nu au aderat la Tratatul de neproliferare a armelor
nucleare sã participe la aceste negocieri 9 ”. Pentru a
susþine acest proces, documentul de lucru solicitã, de
asemenea, statelor pãrþi sã iniþieze activitãþi pregãtitoare
pentru o convenþie privind armele nucleare,
„þinând seama, într-o mai mare mãsurã, de elementele
juridice, tehnice ºi politice necesare unei
convenþii privind armele nucleare sau unui cadru de
instrumente 10 .” Documentul recunoaºte faptul cã
dezarmarea nuclearã completã este un proces complex
pentru finalizarea cãruia sunt necesare mai
multe mãsuri ºi mecanisme. Prin urmare, sugereazã
o abordare combinatã între un proces în etape ºi un
proces general. Conform punctului de vedere susþinut,
este important ca atenþia internaþionalã sã se concentreze
asupra unor mãsuri concrete de dezarmare
nuclearã, care pot fi realizate pe termen scurt. De
asemenea, este important sã se þinã seama în acelaºi
timp de condiþiile necesare unui regim complet de
dezarmare nuclearã pentru a putea înþelege obiectivul
final al mãsurilor de dezarmare nuclearã.
La 24 octombrie 2008, cu ocazia unui eveniment
la sediul ONU organizat de Institutul Est-Vest,
Secretarul General al ONU, Ban Ki, ºi-a anunþat
sprijinul în favoarea Convenþiei privind armele
nucleare, aceasta fiind primul din cele cinci puncte
înscrise în planul sãu de susþinere a dezarmãrii
nucleare. „Statele membre ale tratatului de neproliferare
nuclearã ar putea sã aibã în vedere
negocierea unei convenþii privind armele nucleare
susþinutã de un sistem de control eficient, aºa cum a
propus de mult timp Organizaþia Naþiunilor Unite.
La solicitarea statelor Costa Rica ºi Malaezia, s-a
transmis tuturor membrilor ONU un proiect al acestei
convenþii care constituie un punct de plecare
solid.”
CE ESTE PROTOCOLUL HIROSHIMA-
NAGASAKI ªI CARE ESTE LEGÃTURA SA CU
PROPUNEREA DE CONVENÞIE PRIVIND
ARMELE NUCLEARE ?
Protocolul Hiroshima-Nagasaki, lansat de primarii
pentru pace în mai 2008, cu ocazia celei de-a
doua comisii de pregãtire, are trei obiective principale:
în primul rând, îndemnul adresat statelor pãrþi
la tratatul de neproliferare nuclearã ºi garantarea
faptului cã acestea îºi asumã rãspunderea, în cadrul
Conferinþei de revizuire din 2010, de a începe
negocierile asupra convenþiei privind armele
nucleare, în al doilea rând, îndemnul adresat în
favoarea punerii în aplicare a rezultatelor în materie
de dezarmare nuclearã asupra cãrora s-a ajuns la un
acord în prealabil ºi în al treilea rând, identificarea
mãsurilor asupra cãrora s-ar putea deja conveni
înainte de începerea negocierilor sau în timpul acestora.
Cu alte cuvinte, Protocolul Hiroshima-Nagasaki
pledeazã în favoarea unor eforturi diplomatice rapide
care sã garanteze luarea unor mãsuri de punere
în aplicare a propunerilor de dezarmare noi ºi anterioare.
Protocolul Hiroshima-Nagasaki constã în trei
articole:
Articolul I solicitã statelor care sunt angajate în
programe care implicã arme nucleare sã ia mãsuri
rapide ºi necostisitoare care ar demonstra hotãrârea
de a nu se mai baza pe arme nucleare. Programele
de procurare a acestor arme trebuie oprite, la fel ºi
pregãtirile în vederea utilizãrii lor. Ca mãsurã de precauþie,
toate armele nucleare ºi materialele utilizabile
la fabricarea acestora trebuie depozitate în locuri
sigure ºi securizate.
Articolul II constituie un mandat de începere a
negocierilor asupra unei convenþii privind armele
nucleare, cu repere precise al cãror progres în
9 Ibidem.
10 Ibidem.
39

APÃRAREA NBC 18/2009
Opinii * Argumente
crearea unei lumi denuclearizate pânã în 2020 va fi
analizat la Conferinþa de revizuire din 2015.
Articolul III subliniazã faptul cã protocolul se
bazeazã pe tratatul de neproliferare nuclearã, afirmând
în mod explicit cã nu trebuie interpretat în
sensul diminuãrii în niciun fel a obligaþiilor care
decurg din tratatul de neproliferare nuclearã pentru
statele pãrþi la tratat.
Se urmãreºte ca protocolul, care va fi discutat în
cadrul celei de-a treia Comisii de pregãtire, sã fie
adoptat la Conferinþa de revizuire din 2010, fie sub
forma unui protocol de sine stãtãtor, fie sub forma
unui amendament la tratat. Dupã adoptare, pãrþile
vor fi obligate sã înceapã imediat negocierile ºi sã le
continue fãrã întrerupere pânã la finalizare.
Protocolul solicitã înfiinþarea unui secretariat pentru
facilitarea negocierilor. El nu precizeazã termenul de
finalizare a negocierilor, dar stabileºte ca termene
anii 2015 ºi 2020 pentru implementarea unor
aspecte specifice ale procesului de dezarmare
nuclearã: încetarea controlatã a achiziþiilor ºi
ameninþãrilor cu arme nucleare pânã în 2015 ºi
eliminarea armelor nucleare, a infrastructurii aferente
ºi a depozitelor de materiale pânã în 2020. Implicit,
negocierile vor trebui finalizate înainte de primul
termen în cazul în care se vor include ºi alte termene
importante înainte de 2015. Primarii pentru pace au
optat pentru anul 2020 deoarece, având în vedere
capacitatea actualã de distrugere a armelor nucleare,
sarcina de eliminare totalã a armelor nucleare ar fi
îndeplinitã numai dacã s-ar lucra în ritmul menþinut
de la sfârºitul Rãzboiului Rece (1991).
Protocolul susþine cã statele deþinãtoare de arme
nucleare sunt datoare faþã de statele care nu deþin
arme nucleare sã înceteze exploatarea avantajului
lor discriminatoriu care decurge din tratatul de
neproliferare nuclearã, prin instituirea unor moratorii
reciproce privind procurarea armelor nucleare.
De asemenea, protocolul solicitã depozitarea în
locuri sigure ºi securizate, cât mai curând posibil, a
armelor ºi materialelor nucleare. În egalã mãsurã,
este esenþial ca statele care deþin arme nucleare ºi
organizaþiile precum NATO sã declare public cã nu
îºi vor folosi armele nucleare împotriva unor
potenþiale atacuri convenþionale.
BIBLIOGRAFIE
Raportul conþinând propunerea de recomandare
a Parlamentului European adresatã Consiliului
privind neproliferarea ºi viitorul Tratatului de neproliferare
a armelor nucleare (TNP) din 3 aprilie 2009.
40

APÃRAREA NBC 18/2009
Opinii * Argumente
TRUPELE DE APÃRARE NBC DIN ARMATA RUSÃ
Maior Dumitru ION
Cãpitan Ovidiu STÃNESCU
Baza de Instruire pentru Apãrare NBC
În anul 2008 s-au
împlinit 90 de
ani de la formarea
trupelor de Apãrare
CBRN (trupe RKNV) din
Rusia. Oficial, unitãþile de
apãrare CBRN s-au format
pe 13 noiembrie 1918, dar
specialiºtii chimiºti au
apãrut în armata rusã încã
din timpul primului rãzboi
mondial.
Din vara anului 1916, la divizii au fost repartizaþi
ofiþeri care au cunoºtinþe despre apãrarea contra
gazelor, în timp ce regimentele au fost completate cu
elemente de comandã pentru observarea chimicã ºi
meteorologicã, care apãrau împotriva atacurilor germane
cu gaze ºi antrenau personalul în folosirea
mijloacelor simple de protecþie, materiale textile ºi
masca cu cartuº de carbon Zelinskiy. Vãzutã la o
scalã a aplicãrii mãsurilor de protecþie în timp, prin
schimbarea titulaturii, în 1921 "apãrarea contra
gazelor" devine "apãrare chimicã", în 1941 devine
"protecþie chimicã", iar la începutul Rãzboiului Rece,
când SUA ºi URSS au început sã producã arme
nucleare, a devenit "protecþie împotriva armelor de
distrugere în masã". Acum se denumeºte "protecþie
CBRN".
Trupele chimice au înfiinþat o varietate de practici
de dezvoltare pe timpul celui De-Al Doilea
Rãzboi Mondial. În august 1944 unitãþile chimice au
fost redenumite pentru a reflecta destinaþia lor.
Batalioanele chimice specializate au fost reorganizate
la o structurã asemãnãtoare cu cea din zilele
noastre. Misiunile de bazã ale trupelor chimice din
acele timpuri erau cercetarea chimicã, dispunerea
aerosolilor otrãvitori ºi a mijloacelor de întrebuinþare
a lor în preajma trupelor proprii ºi dispersarea lor.
Trupele chimice au
îndeplinit multe misiuni
în Afganistan, unde dispozitivele
incendiare ºi
cele cu aerosoli au fost
cele mai întrebuinþate.
Experienþa din Afganistan
a condus la schimbãri
importante în tactica trupelor
chimice ºi la îmbunãtãþirea
structurii lor organizatorice.
Multele accidente
catastrofale ºi urgenþele de la combinatele
chimice ºi centralele nucleare au determinat imperios
reconstrucþia trupelor chimice. O sarcinã foarte grea
au îndeplinit trupele chimice pe timpul intervenþiei
la evenimentul produs la centrala nuclearã de la
Cernobâl. Este suficient de reamintit faptul cã din
cele aproximativ 30.000 de persoane care au participat
la intervenþie, 44% au fost militari din trupele
chimice. Misiunile lor de bazã au fost evaluarea situaþiei
radiologice, monitorizarea radiaþiilor, decontaminarea
radioactivã a terenului din zonele populate,
a cãilor de acces spre Centrala Nuclearã, de asemenea
trupele au asigurat echipamente de cercetare ºi
monitorizare, echipamente de protecþie ºi soluþii de
decontaminare.
Pe baza experienþei dobândite pe timpul intervenþiei
de la Cernobâl, precum ºi la alte intervenþii,
în conformitate cu politica guvernului referitoare la
incidentele radiologice, echipe mobile au fost încorporate
la trupe, înzestrate cu echipamente pentru a
interveni la cele mai periculoase incidente radiologice.
Începând cu august 1992, trupele chimice au fost
redenumite trupe de protecþie NBC, pentru a reflecta
diversificarea misiunilor pe care le executã.
Trupele de protecþie NBC sunt destinate pentru a
asigura protecþia nu numai a trupelor, ci ºi a populaþiei
civile în cazul ameninþãrilor radiologice, chimi-
41

APÃRAREA NBC 18/2009
Opinii * Argumente
ce ºi biologice în timp de pace. În prezent, sistemul
de protecþie NBC poate fi descompus în subsisteme
interconectate între ele. Primul subsistem este evaluarea
ºi dezvoltarea situaþiei NBC, al doilea subsistem
garanteazã protecþia trupelor ºi a elementelor de
comandã împotriva agenþilor NBC, al treilea subsistem
are rolul de a îndepãrta - reduce - efectele de pe
echipamentele de cercetare. Trupele sunt pregãtite
de a rezolva oricare din aceste probleme. Secþiile de
cercetare ºtiinþificã împreunã cu trupele de protecþie
NBC sunt permanent în alertã, gata sã rezolve consecinþele
urgenþelor ºi catastrofelor.
Trupele de protecþie NBC sunt o mixturã între
unitãþile militare ºi instituþiile de învãþãmânt superior,
cercetarea ºtiinþificã stabilind fundamentele
producþiei, mentenanþei ºi depozitãrii armamentelor.
Misiunile de protecþie NBC sunt executate de
personal cu pregãtire superioarã în domeniul tehnologiei
ºi armamentelor, fapt ce le oferã posibilitatea
îndeplinirii misiunilor încredinþate.
Brigãzile de protecþie NBC sunt dislocate în
apropierea centralelor nucleare, facilitãþilor industriei
nucleare ºi locaþiilor de producþie. Aceste
brigãzi includ subunitãþi pentru observarea NBC în
situaþii extraordinare, în special în cazul situaþiilor
de urgenþã sau catastrofelor naturale. De asemenea,
aceste brigãzi includ subunitãþi specializate
pentru operaþii de salvare sau tratament special,
cum ar fi subunitãþi tehnice. Aceste subunitãþi sunt
considerate mobile, putând fi dislocate pe calea
aerului în orice loc ºi oricând, în apropierea aeroporturilor
de pe care pot decola avioane grele.
Experienþa conflictelor armate contemporane
oferã motive de a considera distrugerea accidentalã
sau intenþionatã a obiectivelor industriale, mijloacelor
de transport cu componente periculoase prin utilizarea
armamentului convenþional este inevitabilã,
ºi are efecte similare cu cele ale întrebuinþãrii
ADMCBRN. De aceea, instruirea intensivã direcþionatã
spre activitatea de dezvoltare a artei militare ºi
consolidare a condiþiei psihomorale va asigura faptul
cã trupele Federaþiei Ruse de protecþie NBC vor
fi capabile sã rezolve orice problemã ce se poate
întâmpla.
BIBLIOGRAFIE
Revista CBRN_world_summer, 2008, pag. 28-30.
42

Î
n procesul de luare a deciziei militare,
condiþiilor meteorologice ºi proprietãþilor
terenului trebuie sã li se acorde o importanþã
deosebitã ºi din punct de vedere al protecþiei
CBRN. Anumite condiþii meteo pot influenþa în mod
semnificativ modul de întrebuinþare în luptã a
agenþilor chimici. Pe de altã parte, tipul operaþiei poate
impune limitãri ºi constrângeri asupra desfãºurãrii
acþiunilor de protecþie/supravieþuire într-un mediu
CBRN. Lucrarea de faþã încearcã sã reliefeze influenþa
condiþiilor meteo asupra evaluãrii riscului ºi a
managementului consecinþelor în cazul producerii
unui eveniment chimic.
Consideraþii generale
În organizarea mãsurilor de apãrare CBRN este
esenþial sã dispunem în mod oportun de datele meteo
actuale, precum ºi de prognoza pentru perioada urmãtoare.
Aceste informaþii sunt necesare pentru prognozarea
riscului contaminãrii ºi adoptãrii nivelului de
protecþie corespunzãtor pentru forþele dispuse pe
direcþia de deplasare a norului contaminat, transportat
de vântul la suprafaþa pãmântului.
Rapoartele meteo CBRN trebuie asigurate prin
grija meteorologului din statele majore operaþionale
ºi tactice. Pentru structurile care nu au meteorolog,
aceste date se asigurã de cãtre eºalonul imediat superior.
Pentru operaþiile întrunite, executate în afara
teritoriului naþional se stabileºte ca unul dintre statele
participante sã asigure aceste informaþii pentru
întreaga arie de operaþii întrunite.
În continuare sunt prezentaþi principalii factori
meteorologici care influenþeazã riscul contaminãrii,
ca urmare a unei emisii de agenþi chimici.
Efectele asupra agenþilor chimici
Vântul ºi curenþii de aer. La eliberarea în atmosferã
a unui agent chimic nepersistent, se va forma un
nor toxic care va fi purtat de vântul din straturile joase
ale atmosferei. Pe timpul deplasãrii norului contaminat,
curenþii de aer îl disperseazã atât în plan orizontal cât
ºi vertical. Ca urmare a acestui fapt, concentraþia de
agent chimic nu va fi aceeaºi în întreaga masã a norului.
APÃRAREA NBC 18/2009
Opinii * Argumente
INFLUENÞA CONDIÞIILOR METEOROLOGICE ASUPRA MODULUI
DE ABORDARE A RISCULUI CONTAMINÃRII CHIMICE
Cãpitan Alexandru HERCIU
Cãpitan Cosmin MIHÃESCU
Batalionul 72 Apãrare NBC
Stabilitatea aerului pe verticalã influenþeazã comportamentul
norului chimic ºi determinã distanþa pe
care vântul la suprafaþa pãmântului rãspândeºte vaporii
sau aerosolii.
Categoriile de stabilitate ale aerului pe verticalã
sunt:
Stabil - temperatura scade cu mai puþin de 1 o C
pentru fiecare 100 m de la suprafaþa solului, sau o
inversie a temperaturii, ceea ce înseamnã cã temperatura
creºte cu înãlþimea faþã de suprafaþa solului;
Neutru - temperatura scade cu aproximativ 1 o C
pentru fiecare 100 m de la suprafaþa solului;
Instabil - temperatura scade cu mai mult de 1 o C
pentru fiecare 100 m de la suprafaþa solului.
În general, în condiþii de stabilitate ºi în mod
deosebit în cazul inversiei se îndeplinesc cele mai
favorabile condiþii pentru întrebuinþarea cu maxim de
eficienþã a agenþilor chimici.
De regulã, categoria neutru este stare de tranziþie
între categoriile stabil/inversie ºi instabil, ºi este mai
puþin favorabilã iar cea de instabil oferã doar posibilitãþi
limitate de realizare a unei contaminãri chimice
eficiente.
Influenþa stabilitãþii aerului pe verticalã asupra eficacitãþii
întrebuinþãrii agenþilor chimici se explicã prin
amestecul ºi miºcarea straturilor de aer care antreneazã
ºi deplaseazã norul toxic. Parametrii contaminãrii sunt
influenþaþi de aceste condiþii, care diferã în funcþie de
momentul zilei. Încãlzirea pãmântului pe timpul zilei
creeazã condiþiile de creºtere a factorului de dispersie
în plan orizontal ºi vertical a norului contaminat.
Stratul în care norul de agenþi chimici se disperseazã,
se poate extinde ascendent pe timpul zilei între 1000 ºi
2000 de metri. În contrast, pe timpul nopþii pãmântul
se rãceºte mai repede decât aerul, ceea ce conduce la
lipsa curenþilor ascendenþi, având ca rezultat scãderea
dispersiei norului contaminat ºi implicit un nor mai
mic dar cu o concentraþie mai mare. În acest moment
se produce inversia, norul contaminat ridicându-se la
înãlþimi mai mici, de ordinul zecilor sau sutelor de
metri.
43

44
APÃRAREA NBC 18/2009
Opinii * Argumente
La câteva ore dupã apus ºi înaintea rãsãritului,
precum ºi pe timpul fenomenelor meteorologice semnificative
(cer acoperit, ploaie, ninsoare ºi vânt puternic)
efectul termic al scoarþei terestre este redus,
amestecul straturilor de aer realizându-se între 800 ºi
1200 de metri altitudine. Aceste situaþii sunt cunoscute
ca ºi condiþii neutre.
Gradul de stabilitate a aerului pe verticalã nu influenþeazã
persistenþa agentului ci doar dispersia norului
contaminat ºi dimensiunile suprafeþei contaminate.
Efectele stabilitãþii aerului pe verticalã asupra
vaporilor agenþilor toxici
Umiditatea
Reprezintã cantitatea de vapori de apã existentã în
atmosferã. Umiditatea ridicatã combinatã cu temperaturi
mari vor creºte eficacitatea anumitor agenþi chimici
din mai multe motive. Unu, transpiraþia abundentã
face ca absorbþia la nivelul pielii sã fie mai bunã, de
asemenea duce la mãrirea zonei de piele contaminate.
Doi, agenþi vezicanþi sunt mai eficienþi pe piele umedã
decât pe piele uscatã. În al treilea rând, umiditatea
faciliteazã contaminarea secundarã.
Precipitaþiile
Pot genera douã situaþii. Prima, creºterea riscului
contaminãrii prin faptul cã de pe drumuri sau
suprafeþe ude colectarea agentului chimic se produce
cu mai multã uºurinþã. A doua, suprafeþele ude, contaminate
ulterior devin mai periculoase la atingere
deoarece absorbþia normalã, pe suprafeþele poroase a
agenþilor lichizi nu mai are loc. Când agenþii de tip
iperitã cad pe suprafeþe ude, o peliculã finã uleioasã se
rãspândeºte pe toatã suprafaþa (fãcându-i totodatã mai
uºor de identificat).
Zãpada cãzutã peste agenþii lichizi acþioneazã ca o
pãturã, scade temperatura ºi implicit reduce evaporarea,
eliberându-se doar o cantitate micã de agent
chimic, concentraþia de vapori formatã fiind foarte
micã ... oricum, când zãpada se topeºte pericolul reapare.
În situaþia în care agenþii chimici cad pe suprafaþa
zãpezii, pãtrund pe o adâncime de aproximativ 20 cm,
unde se pãstreazã devenind un pericol doar dupã topirea
zãpezii.
Temperaturile ridicate
Au ca rezultat o evaporare rapidã, deci agenþii
chimici de luptã au o persistenþã mai micã dar se realizeazã
o densitate de vapori mai mare.
Temperaturile scãzute
Creeazã condiþii unice ºi diverse care trebuie
depãºite pentru a îndeplini misiunea în medii CBRN.
În condiþii arctice agenþii chimici acþioneazã diferit
datoritã proprietãþilor fizice, dar în general toþi devin
mult mai persistenþi.
Agenþii neuroparalitici la temperaturi scãzute lasã
urme de contaminare pentru timp îndelungat, chiar
de ordinul zilelor. În condiþii de frig extrem aceºtia
rãmân lichizi ºi pot fi absorbiþi prin haine. Oricum
datele despre agenþi indicã faptul cã absorbþia în sol ºi
beton nu este afectatã semnificativ de temperaturã.
Zãpada absoarbe substanþele în câteva minute pânã la
un nivel la care mai puþin de 2% din cantitatea acestora
mai prezintã risc de contaminare.
Agenþii cianogeni ºi sufocanþi rãmân periculoºi ºi
nepersistenþi ºi la temperaturi joase.
Agenþii vezicanþi. Sulfura de iperitã de puritate mare
(>99%) are ca punct de topire temperatura de 18 o C
sub aceastã temperaturã fiind solidã. Acest aspect face
ca riscul contaminãrii sã fie redus. Pe de altã parte levizita
are ca punct de topire temperatura de -18 o C, aceasta
însemnând cã în general depinde de punctul de topire
al agentului, nivelul de risc la temperaturi scãzute. Ca
urmare agenþii vezicanþi sunt adesea folosiþi în amestecuri
în scopul de a li se scãdea punctul de topire (iperita
de iarnã).
Efectele asupra operaþiilor de detecþie, identificare
ºi supraveghere.
Agenþii toxici chiar în condiþii de temperaturi
foarte scãzute emanã vapori dar în concentraþii aflate
sub nivelul minim ce poate fi semnalat de cãtre detectoare.
Din acest motiv trebuie avute la îndemânã dispozitive
care sã permitã încãlzirea tubuºoarelor în
scopul detecþiei.
Efectele asupra protecþiei fizice.
Temperatura ºi condiþiile meteo sunt factori cruciali
care influenþeazã gradul de disconfort cauzat de
purtarea echipamentului individual de protecþie ºi
adesea probabilitatea ºi durata atacului CBRN.
Comandanþii trebuie sã ia în considerare întotdeauna
efectele purtãrii EPI CBRN asupra performanþei individuale
a subordonaþilor, precum ºi deshidratarea.
Efectele fiziologice ºi psihologice ale purtãrii EPI în
condiþii de temperaturi foarte ridicate, reduc timpul

APÃRAREA NBC 18/2009
Opinii * Argumente
maxim de purtare continuã a acestora ºi productivitatea
muncii.
Efectul combinat al purtãrii îmbrãcãmintei de protecþie
chimicã ºi hainelor groase cresc riscul colapsului
pentru personal ºi afecteazã performanþa unitãþii.
Comandanþii trebuie sã capitalizeze toate datele din
evaluarea riscului contaminãrii CBRN ºi nivelul de
protecþie CBRN ce trebuie adoptat, pentru a stabili
mãsurile cele mai eficiente de protecþie a personalului.
De pe iarba contaminatã transferul pe echipament
a agenþilor toxici este mai mare decât de pe zãpadã.
Transformarea agenþilor solizi aflaþi pe echipament, în
vapori are loc la ajungerea în adãposturi încãlzite sau
în autovehicule, fapt care poate avea efecte grave.
Primãvara odatã cu topirea zãpezii substanþele toxice
pot fi transportate rãspândind contaminarea în afara
perimetrului stabilit iniþial.
Masca contra gazelor . Iatã câteva sfaturi privind
comportamentul înainte, pe timpul ºi dupã executarea
operaþiilor în medii CBRN pe vreme rece.
1. Folosiþi lentile pentru protecþie UV sau de tipul
celor pentru ceaþã cu scopul prevenirii orbirii datorate
zãpezii
2. Dacã nu aveþi la dispoziþie lentile de tipul celor
prezentate anterior, lipiþi pe vizoarele mãºtii benzi
adezive netransparente astfel încât sã rãmânã doar
niºte fante.
3. Umpleþi bidonaºul pentru lichide doar 2/3
pentru a preveni fisurarea acestuia în cazul în care
îngheaþã.
4. Goliþi apa de pe furtunul dispozitivului de alimentare
cu lichide al mãºtii contra gazelor, dupã
fiecare folosire pentru a preveni înfundarea acestuia
datoritã îngheþului.
5. Expiraþi calm pentru ca pe vizoarele mãºtii sã
nu se abureascã ºi sã se formeze gheaþã.
6. Purtaþi geanta port mascã într-o poziþie care sã
vã permitã mobilitate maximã þinând cont ºi de
îmbrãcãmintea groasã.
7. Folosiþi bucãþi de prosop sau cârpã pentru a
îndepãrta umezeala din interiorul mãºtii, dupã
scoaterea acesteia pentru a preveni formarea gheþii.
Îmbrãcãmintea de protecþie chimicã este conceputã
pentru a înlocui completele de protecþie CBRN
ºi pentru a asigura un confort sporit în condiþii de temperaturi
extreme dar aceasta nu este impermeabilã ºi
rezistentã la apã. Îmbrãcãmintea groasã oferã doar
protecþie minimã împotriva agenþilor chimici. În
aceastã situaþie comandanþii trebuie sã stabileascã dacã
îmbrãcãmintea de protecþie chimicã trebuie purtatã
dedesubtul sau deasupra hainelor.
Echipamentele de protecþie chimicã a picioarelor.
Echipamentele uzuale destinate acestui scop nu se
potrivesc peste încãlþãmintea destinatã frigului extrem
ºi nu permit folosirea schiurilor. De aceea în aceste
condiþii trebuie asigurat echipament de tipul ciorapilor
de protecþie speciali destinaþi acestui scop.
Mãnuºile de protecþie. Procedura normalã este ca
pe vreme rece mãnuºile de protecþie sã se poarte peste
mãnuºile personale fapt care previne transpiraþia excesivã
a mâinilor ºi absorbþia transpiraþiei în materialul
acestora. Trebuie folositã mãrimea potrivitã pentru a
permite circulaþia sângelui ºi prevenirea degerãturilor.
În condiþii de frig puternic pentru a se asigura cãldura
mâinilor trebuie folosite mãnuºi polare (cu un singur
deget ºi îmblãnite). Acestea se pot purta doar peste
mãnuºile de protecþie din cauciuc. Decontaminarea
acestor mãnuºi nu este practicã ºi eficientã ºi este de
preferat sã fie considerate pierderi.
Protecþia colectivã este cea mai confortabilã
metodã de protecþie a personalului. În mediu rece
problema o reprezintã contaminarea indirectã a adãpostului
odatã cu aducerea de cãtre personal pe haine
sau încãlþãminte a agenþilor toxici sub formã solidã ºi
vaporizarea acestora în interior. Din acest motiv este
important ca în adãposturile colective sã avem capabilitãþi
de detecþie chimicã. Dacã se detecteazã contaminare
în interior personalul trebuie sã îmbrace de
urgenþã masca contra gazelor. Dupã aceea se trece la
identificarea celui care a adus agentul chimic în interior.
Odatã identificat personalul contaminat iese din adãpost
ºi executã decontaminarea. Dacã urmãtoarele
detecþii au rezultate negative se pot relua procedurile
de intrare - ieºire. În punctele de comandã care de
regulã nu pot fi evacuate cu uºurinþã întreg personalul
trebuie verificat la intrare iar dacã este necesar sã execute
procedurile de decontaminare înaintea intrãrii.
Efecte asupra operaþiei de decontaminare
Decontaminarea echipamentelor. Datoritã temperaturii
de îngheþ a apei, folosirea acesteia pentru
decontaminare este limitatã în condiþii de temperaturi
scãzute. Ca o alternativã se poate folosi pudra de
decontaminare, dar ºi cu aceasta este necesar sã se reia
ciclul de decontaminare de mai multe ori, deoarece
decontaminarea prin absorbþie este limitatã, agenþii
chimici îngheþaþi fiind mai puþin absorbiþi. Pudra de
decontaminare se împrãºtie pe suprafaþa contaminatã
iar reziduul se mãturã sau se îndepãrteazã cu pãmânt
45

APÃRAREA NBC 18/2009
Opinii * Argumente
sau zãpadã necontaminatã. Pe timpul executãrii acestei
operaþii, decontaminatorii trebuie sã poarte
EPICBRN.
Decontaminarea personalului. Timpul alocat
decontaminãrii personalului trebuie ajustat, acesta
fiind influenþat de:
baremele mai mari pentru îmbrãcarea ºi
dezbrãcarea EPICBRN, precum ºi a þinutei de iarnã;
necesitatea încãlzirii apei ºi a spaþiilor amenajate
pentru dezbrãcare, decontaminare, îmbrãcare.
Efecte în aplicarea contramãsurilor medico-
CBRN
Administrarea antidotului. Seringile cu autoinjectare
fiind afectate de temperaturile scãzute, acestea
trebuie mutate din sacul port-mascã într-un buzunar
interior al þinutei pentru a fi pãstrate pe cât posibil la
temperatura corpului. Aceasta previne producerea de
spasme musculare severe sau ºocuri cauzate de
injectarea în muºchi a lichidelor reci. Dacã seringile
îngheaþã acestea nu pot fi folosite pânã la dezgheþare.
În concluzie trebuie protejate de îngheþ pe timpul
transportului ºi depozitãrii. O altã particularitate este
aceea cã trebuie avut grijã ca la injectarea prin echipament
acul sã ajungã pânã în musculaturã þinându-se
cont de hainele groase purtate.
Impactul asupra concepþiei de întrebuinþare
Agenþii chimici sunt folosiþi cu precãdere atunci
când vremea este favorabilã utilizãrii acestora. Din
tabelele urmãtoare putem deduce în ce condiþii este
mai probabilã întrebuinþarea acestora. De asemenea,
tipul agentului ºi metoda de întrebuinþare au o importanþã
hotãrâtoare în reuºita atacului.
46

APÃRAREA NBC 18/2009
Opinii * Argumente
EFECTELE RADIAÞIEI ASUPRA MATERIEI VII
Cãpitan Tãnase-Marian TUDOR
Statul Major al Forþelor Aeriene
1. Particularitãþile efectelor biologice
n realitate, efectele biologice produse de
Î
acþiunea radiaþiilor ionizante asupra
fiinþelor, în special a omului, sunt rezultatul
unei lungi serii de fenomene care se declanºeazã
la trecerea radiaþiilor prin organismele vii. Evenimentele
iniþiale, sunt reprezentate de ionizãri ºi
excitãri ale atomilor ºi moleculelor din mediul de
interacþiune, de-a lungul traiectoriilor particulelor
ionizante. Ulterior aceste perturbãri fizice antreneazã
reacþii fizico-chimice, urmate de reacþii chimice,
generând în final efecte biologice. Schematic,
cronologia acestor evenimente este datã în figura 1.
Indiferent de urmãrile provocate de impactul
radiaþiilor ionizante cu organismul viu, acþiunea biologicã
prezintã unele particularitãþi ºi anume:
organismul uman nu este dotat cu un organ
de simþ care sã sesizeze prezenþa radiaþiilor ionizante,
iar efectul biologic nu este vizibil în momentul iradierii;
efectele biologice sunt cumulative ºi nu au un
caracter particular care sã ne permitã deosebirea de
efectele apãrute altfel decât prin iradiere. Substanþele
radioactive ajunse, spre exemplu, în concentraþii
reduse în ape se manifestã numai dupã ce, prin concentrarea
în organisme depãºeºte doza admisibilã de
radiaþii. Factorul de concentrare (F.C.) reprezintã
raportul dintre activitatea unui radioizotop (Λ) 2 pe
unitatea gravimetricã de biomasã ºi activitatea specificã
a apei:
Radioizotopii concentraþi de organismele vii pot
fi împãrþiþi astfel:
a) radioizotopii elementelor de bazã din constituþia
materiei vii: 14 C, 12 C, 3 H, 45 Ca, 40 K, 24 Na, 32 P, 59 Fe,
181
I;
Figura 1. Schema fenomenelor declanºate de radiaþiile
ionizante în mediul biologic
b) radioizotopi cu proprietãþi fizico-chimice
asemãnãtoare elementelor de bazã: 89 Sr ºi 90 Sr cu Ca,
184
Cs ºi 137 Cs cu Na ºi K, 106 Ru cu Fe, etc. Valoarea factorului
de concentrare, la speciile de la capãtul
lanþurilor trofice (consumatori de ordinul II, III)
poate fi foarte mare. De pildã, cercetãrile fãcute pe
Meusa (Franþa) au constatat la diferiþi peºti factorul
de concentrare cu valori între 24 ºi 880 (Ramade).
În alte cazuri, factorul de concentrare poate fi de mii,
zeci sau chiar sute de mii.
Reþinerea radioizotopilor de cãtre organisme
este determinatã de timpul de înjumãtãþire biologic
(T b), timpul necesar pentru a elimina jumãtate din
izotopul radioactiv prin metabolizare. În acelaºi timp
ºi scãderea fizicã (timpul de înjumãtãþire fizic T f)
reduce cantitatea de radioizotop, tinzând sã-l scoatã
47

48
APÃRAREA NBC 18/2009
Opinii * Argumente
din circuit dupã circa 10 T f. Prin corelarea T f cu T b
se ajunge la timpul de înjumãtãþire efectiv (T ef),
adicã timpul necesar ca radioelementul din organism
sã se reducã la jumãtate. Radioizotopii cu viaþã lungã
ºi metabolizare redusã ( 90 Sr) se eliminã greu din
organism. Timpul necesar pentru eliminarea completã
a 85 Sr (T f =65 zile) din organismul ciprinidelor
este de circa 400 zile la adulþi ºi 300 zile la puiet. Din
organismul omului, 85 Sr se eliminã dupã circa 340
zile, iar 90 Sr, cu timp de înjumãtãþire fizic de 28,1 ani,
ºi T ef de 7 - 8 ani, ceea ce face ca acest izotop periculos
sã fie pãstrat în organism majoritatea vieþii.
modificãrile ºi simptomele evolueazã lent
dupã iradiere. Unele sunt imediate sau precoce,
altele sunt întârziate ºi pot provoca efecte genetice
care pot sã aparã la generaþiile de urmaºi ai individului
iradiat.
În dinamica evoluþiei reacþiilor care au loc în
urma iradierii, se pot distinge trei perioade importante:
perioada primarã, perioada latentã ºi perioada
secundarã.
Reacþiile în perioada primarã de acþiune a radiaþiilor
ionizante se datoresc a trei tipuri de mecanisme:
mecanismul acþiunii directe, indirecte ºi la distanþã.
Efectul biologic prin acþiune directã constã în
transmiterea directã a energiei particulelor încãrcate
sau a electronilor secundari, cãtre atomii ºi moleculele
substanþelor celulare. Produsul principal al
acestei acþiuni sunt ioni ºi atomi excitaþi de-a lungul
parcursului în celulã. Datoritã ionizãrii ºi excitãrii
substanþelor prin mecanism primar se produc modificãri
chimice ale acestora (mecanismul acþiunii indirecte).
Deoarece organismele vii au în compoziþia lor
un mare procent de apã, la om ajungând pânã la
85% din greutatea corpului, multã vreme s-a considerat
cã acþiunea nocivã a radiaþiilor este cauzatã
de produsele de descompunere a ei ºi în special de
apa oxigenatã, care acþioneazã ca agent oxidant
(ipoteza acþiunii prin apã oxigenatã). O altã ipotezã,
care o completeazã pe aceasta, considerã cã rolul
principal în acþiunea biologicã primarã îl au radicalii
care apar la radioliza apei (ipoteza acþiunii prin radicali
liberi) ºi care constituie o sursã pentru acþiunea
indirectã a radiaþiei, deoarece aceºtia pot afecta atât
cromozomii cât ºi proteinele citoplasmatice.
Datoritã intervenþiei sistemului nervos, a glandelor
endocrine ºi a transportului prin umori sau
difuziune a unor substanþe rezultate în þesuturile
iradiate, efectele biologice se pot produce nu numai
în organele iradiate, ci ºi în cele neiradiate (mecanismul
acþiunii la distanþã sau al acþiunii chimice
secundare).
Perioada latentã care apare dupã perioada primarã
variazã invers proporþional cu doza de radiaþii
ºi se caracterizeazã prin fenomene atât de neînsemnate,
încât nu pot fi descoperite, neînregistrându-se
niciun fel de tulburãri.
Perioada secundarã este dominatã de formarea, în
þesuturi ºi celule, de substanþe toxice care conduc la
intoxicarea organismului, determinând o serie de
efecte biologice importante (ipoteza formãrii unor
substanþe toxice). Reacþiile din aceastã perioadã nu
sunt pe deplin cunoscute, ele au fost atribuite acþiunii
apei oxigenate, peroxizilor organici ºi histaminei.
Cert este faptul cã, sub acþiunea radiaþiilor ionizante
apar molecule active în primul rând în celulele din
þesuturi ºi în paralel în sânge ºi în limfã.
2. Comportarea ºi metabolizarea
radioizotopilor în ecosistemele terestre
ºi acvatice
În cazul contaminãrilor acute cu activitãþi ridicate
(ca urmare a unui accident nuclear sau a deversãrilor
masive de radioizotopi în apele dulci), dozele
de iradiere sunt mari ºi afecteazã în general o singurã
generaþie unde alelele dominante se caracterizeazã
prin sterilitate sau chiar mutaþii letale. În contaminãrile
cronice (deversãri repetate de radioizotopi în cantitãþi
mici) apar efecte genetice ca urmare a concentrãrilor
îndelungate de radioizotopi ºi se manifestã
de-a lungul mai multor generaþii prin malformaþii,
inducere de leucemii ºi cancere, efecte care vor fi
tratate pe larg în cele ce urmeazã.
Datoritã identitãþii fizice sau chimice, radioizotopii
sunt metabolizaþi identic cu elementele stabile
din organisme ºi se fixeazã în diferite þesuturi unde
îºi manifestã proprietãþile radioactive.
Substanþele radioactive pãtrund în organismele
acvatice prin suprafeþele care vin în contact direct cu
apa sau hrana contaminatã. Cele mai importante cãi
sunt: absorbþia prin suprafaþa biologicã (tegument ºi
branhii la peºti ºi insecte, membrana celulelor algale,
suprafaþa rãdãcinii, tulpinii ºi frunzelor la macrofite)

APÃRAREA NBC 18/2009
Opinii * Argumente
ºi ingestia de apã ºi hranã contaminatã (animale ºi
plante carnivore).
Radioizotopii, produºi de fisiune sau activare,
ajung în apele de suprafaþã unde sunt supuºi unor
procese de diluare, dispersie, sedimentare ºi transformare.
Aceste procese sunt influenþate de mai
mulþi factori dintre care cei mai importanþi sunt:
miºcarea apei, modul de dispersie a materiilor solvite
sau în suspensie, complexitatea sistemelor ecologice.
Unii izotopi radioactivi se amestecã cu izotopi stabili
ai elementului chimic existent în soluþie producându-se
diluþia izotopicã. Astfel, izotopii radioactivi ai
stronþiului, 85 Sr, 89 Sr, 90 Sr, se amestecã cu izotopii stabili
ai aceluiaºi element, 84 Sr, 86 Sr, 87 Sr, 88 Sr. Prin participarea
la reacþii chimice, unele radioelemente precipitã
ºi se depun împreunã cu sãrurile insolubile ale
sãrurilor stabile ºi cu alte particule solide. O altã
parte din radioizotopi se fixeazã prin adsorbþie ºi
schimb ionic de materiile în suspensie ºi cele sedimentate.
Restul care rãmâne liber în apã poate fi
preluat rapid de cãtre plante ºi animale. Stronþiul
radioactiv este fixat în substratul nisipos sau mâlos
în proporþie de 25—35%, iar cesiul este reþinut în
proporþie de 98%.
În urma contaminãrii apei sau solului, factorii
fizici, chimici ºi biologici duc fie la diluarea ºi dispersarea
radioizotopilor, fie la acumularea ºi concentrarea
lor. Stronþiul radioactiv, fiind un element
chimic cu proprietãþi asemãnãtoare calciului, este
metabolizat ºi migreazã de-a lungul lanþurilor trofice
acvatice ºi terestre identic cu calciul.
Figura 2 Dinamica concentrãrii de cãtre peºti a 85 Sr din
apã, în funcþie de concentraþia Ca în apã. Var. I - 4 mg
Ca/l; var. II - 20 mg Ca/l; var. III - 50 mg Ca/l; var. IV -
apã de robinet; var. V - apã de Dunãre în anul 1975.
Experienþele privind concentrarea stronþiului
radioactiv de cãtre peºti, în funcþie de cantitatea calciului
din apã, efectuate cu apã de Dunãre, de robinet
ºi variante cu cantitãþi de Ca controlate (mediu
Knopp modificat) demonstreazã cã fixarea stronþiului
radioactiv este influenþatã de cantitatea de Sr stabil
ºi de Ca stabil, elemente chimice prezente în
apele naturale. Peºtii din varianta I concentreazã de
circa 10 ori mai mult Sr radioactiv decât peºtii din
varianta III ºi de circa 14 ori mai mult faþã de peºtii
din apã de Dunãre, varianta V, cu factori de concentrare
89,61±2,53, respectiv 8,99±1,08 ºi 6,52±1,11.
Concentrarea stronþiului radioactiv de cãtre
peºti, funcþie de cantitatea de Ca din apã, poate fi
descrisã ca o funcþie putere de tipul:
C= 4,78 Ca -07
unde C este concentrarea stronþiului datã în
pCi 3 /g, iar Ca este dat în mg/l.
Determinãrile elementelor alcalino-pãmântoase
Ca, Mg ºi Sr din apã ºi peºtii de Dunãre prin spectrometrie
de absorbþie atomicã au scos în evidenþã cã
între cele trei elemente discriminarea este netã în
favoarea calciului (Ca/Sr=3/1; Ca/Mg= 4,5/1), la
peºti ca: cega (Acipenser ruthenus), plãtica (Abramis
brama), mreana (Barbus barbus), carasul (Carassius
auratus gibelio), morunaºul (Vimba vimba), crapul
(Cyprinus carpio), somnul (Silurus (glanis), ºalãul
(Stizostedion lucioperca).
În ecosistemele oligotrofe, concentrarea
radioizotopilor este mai intensã decât în cele eutrofe.
Determinãri de 90 Sr în corpul peºtilor din lacurile
oligotrofe (ape cu 5,1 - 5,7 mg/l Ca) ºi eutrofe (ape
cu 44,5- 45,7 mg/l Ca) au arãtat cã peºtii din primele
concentreazã de peste 20 ori mai mult 90 Sr decât
peºtii din ultimele.
Datoritã aceloraºi cauze, factorii de concentrare
la organismele de apã dulce sunt mai mari faþã de cei
de la organismele marine unde conþinutul mineral al
apei este mult mai ridicat.
Concentrarea radioizotopilor de cãtre hidrobionþi
variazã cu gradul de contaminare a apei.
Experienþele efectuate pe Carassius auratus gibelio
cu activitãþi cuprinse între 50 ºi 1200 pCi 85 Sr/ml apã
(figura 3) au arãtat o concentrare proporþional mai
ridicatã cu activitatea apei. Pentru domeniul experimentat,
concentrarea stronþiului radioactiv în
funcþie de gradul de contaminare a apei poate fi
49

APÃRAREA NBC 18/2009
Opinii * Argumente
descrisã printr-o ecuaþie de forma:
50
A p = 7,6- A 0 ,
unde A p este activitatea specificã a peºtilor în
pCi/g umed iar A 0 este activitatea apei în pCi/ml.
Temperatura acþioneazã asupra concentrãrii
radioizotopilor în materia vie în funcþie de natura
organismului. Astfel, modificãrile neletale la temperatura
apei nu au avut o influenþã majorã asupra
absorbþiei radioizotopilor de cãtre algele dulcicole.
Figura 3. Variaþia concentrãrii 85 Sr (O-O) de cãtre
peºti ºi a factorului de concentrare (O-O), în funcþie
de activitatea apei în a 20-a zi de la contaminare.
La peºti, concentrarea stronþiului radioactiv
creºte proporþional cu temperatura (figura 4).
Experienþele efectuate la temperaturi de 4°, 17° -
18° ºi 24 - 25 °C demonstreazã cã peºtii au concentrat
la temperatura maximã, în oase ºi solzi, de circa
douã ori mai mult stronþiu radioactiv faþã de cei de
la temperatura mijlocie ºi aproape de 10 ori faþã de
cei de la temperatura minimã experimentatã.
Organismele tinere, având un ritm de creºtere mai
accentuat, concentreazã radioizotopi în cantitãþi mai
mari decât cele bãtrâne.
Figura 4. Variaþia concentrãrii 85 Sr de cãtre peºti în
funcþie de temperaturã în a 23-a zi de
la contaminarea apei
Dezvoltarea energeticii nucleare în Europa a dus
la construirea de centrale nuclearo-electrice
amplasate în apropierea Dunãrii. Testele cu arme
nucleare care au eliberat cea mai mare cantitate de
radioizotopi, cât ºi existenþa centralelor nuclearoelectrice
în bazinul Dunãrii au dus la apariþia unui
nou factor care influenþeazã calitatea apei.
Printre izotopii radioactivi deja decelaþi în
Dunãre încã din anul 1975 se numãrã: 58 Co, 60 Co,
89
Sr, 90 Sr, 95 Zr, 9 *Nb, 103 Rh, 106 Ru, 124 Sb, 131 I, 134 Cs, 137 Cs,
140
La, 140 Ba, 141 Ce, 144 Ce cu activitãþi cuprinse între
0,02 ºi 0,08 pCi/l (cu unele oscilaþii chiar peste 0,1)
ºi 3 H cu activitãþi între 320 ºi 900 pCi/l; valorile mari
ale tritiului provenind din fall-out (cãderi radioactive
în urma testelor cu arme nucleare).
Radioactivitatea totalã deversatã de o centralã
nuclearo-electricã de tip BWR (boiling water reactor
= reactor cu apã caldã) se situeazã între 1,2 ºi 3,8 Ci/an,
din care 49% se datoreazã 89 Sr (cu o mare solubilitate
în apã) iar 3 H între 17,8 ºi 133,8 Ci/an, activitãþi
care sunt supuse unei diluþii mari prin deversãri
eºalonate.
Radioizotopii deversaþi în ape urmeazã circuitul
celorlalte elemente, ajungând în urma proceselor de
concentrare în organismele dulcicole (plancton,
bentos, peºti, macrofite), cât ºi în sedimentul ºi suspensiile
din apã.
Concentraþia de radioizotopi în corpul peºtilor
de Dunãre, adeseori veriga finalã a lanþului trofic de
apã dulce, curent consumatã de om, este de aproximativ
aceeaºi mãrime la speciile examinate.
Deoarece în Dunãre au fost deversate deºeuri
radioactive de la þãrile riverane este necesarã
cunoaºterea cãilor de migraþie a radioizotopilor din
apã spre om prin intermediul peºtilor (figura 4).
Prin hrãnirea ºobolanilor cu peºte contaminat cu
85
Sr, s-a determinat cã aceºtia au reþinut numai 15-20%
din activitatea radioactivã datoritã faptului cã pãrþile
de naturã osoasã, care concentreazã peste 80% din
totalul de radioizotopi acumulaþi, au fost mai puþin
consumate. Retenþia 85 Sr de cãtre ºobolani, în cazul
unei singure administrãri de peºte contaminat, este
descrisã de o ecuaþie exponenþialã. Cantitãþile
reþinute ºi eliminate de ºobolani sunt aproximativ
aceleaºi ca ºi la oameni, unde acelaºi izotop radioactiv
al stronþiului este eliminat masiv în prima zi
(75%), iar restul se eliminã cu T ef de 34 zile. Datele
au fost extrapolate la om unde s-a calculat doza de
iradiere internã la nivelul sistemului osos, pentru
consum ipotetic de hranã (peºte) contaminatã cu 85 Sr

ºi 90 Sr. Pentru o contaminare micã în care organismul
uman ar reþine 20% din activitatea ingeratã odatã cu
hrana, doza de iradiere pentru 90 Sr este de circa 100
de ori mai mare faþã de cea datã de 85 Sr, fapt datorat
proprietãþilor nucleare diferite ale celor doi izotopi
radioactivi ai stronþiului.
Doza de iradiere suplimentarã la populaþia
riveranã de pe Dunãrea superioarã provine din apa
potabilã, consumul de peºte contaminat, lapte ºi alte
APÃRAREA NBC 18/2009
Opinii * Argumente
produse agroalimentare obþinute prin irigarea cu
apã de Dunãre, cât ºi din pescuit ºi sporturi nautice.
Dintre aceste surse, cea mai importantã este consumul
de peºte contaminat.
În comparaþie cu ecosistemele apelor interioare,
în ecosistemele marine sursa cea mai bogatã în 90 Sr,
de la care se poate transfera la om o constituie
moluºtele, în timp ce pentru 137 Cs sursa o formeazã
peºtii.
În numãrul viitor al revistei vom publica o continuare a acestui articol în care vom detalia noþiuni
referitoare la efectele radiaþiei asupra materiei vii în vederea clasificãrii efectelor biologice ale
radiaþiilor ºi acþiunea radiaþiei la nivel genetic.
BIBLIOGRAFIE
1. Achim Gabriel, Armele de distrugere în masã ºi emisii altele decât atacul, Bucureºti, Editura
Centrului Tehnic- Editorial al Armatei, 2004;
2. Barnea M., Papadopol C., Poluarea ºi protecþia mediului, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,
Bucureºti, 1983;
3. Bogdan Stugren coordonator, Probleme moderne de ecologie, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,
Bucureºti, 1982;
4. Chernobyl assessment of radiological and health impacts, Nuclear Energy Agency Organisation for
Economic Co-operation and Development 2002;
5. Gogu I. Gheorghiþã, Radiobiologie vegetalã, Editura Academiei R.S.R., Bucureºti, 1987;
6. International Atomic Energy Agency, IAEA-TECDOC-1300, Follow-up of delayed health consequences
of acute accidental radiation exposure. Lessons to be learned from their medical management ,
Vienna, iulie 2002;
7. L. Mãnuilã, A. Mãnuilã, M. Nicoulin, Dicþionar medical, Editura Ceres, Bucureºti, 1998;
8. Marcu Gh.,Marcu Teodora, Elemente radioactive. Poluarea mediului ºi riscurile iradierii, Editura
Tehnicã, Bucureºti, 1996;
9. Mihaela Corneanu, Genetica, Editura Sitech, Craiova, 2001;
10. N. Botnariuc, V. Vãdineanu, Ecologie, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1982;
11. Oncescu Mircea, Conceptele radioprotecþiei, Editura Horia Hulubei, Bucureºti- Mãgurele, 1996;
12. Rãsmeriþã Ion, Conservarea dinamicã a naturii, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti,
1983;
*** www.epa.gov, site-ul oficial al Agenþiei de Protecþia Mediului a S.U.A.;
*** www.ncgia.ucsb.edu/;
*** www.nsrl.ttu.edu;
51

APÃRAREA NBC 18/2009
Opinii * Argumente
CÂTEVA CONSIDERAÞII PRIVIND APÃRAREA CBRN
ÎN TEATRELE DE OPERAÞII
Cãpitan Eduard-Ionuþ IONESCU
Brigada 2 Infanterie Moto “Rovine”
Provocãrile actualului mediu de securitate,
caracterizat de crize politice
majore, catastrofe naturale de proporþii,
actiuni teroriste sângeroase, criminalitate
organizatã transfrontalierã, etc. au determinat un
rãspuns ferm din partea comunitaþii internaþionale.
Astfel, forþele militare sunt chemate sã raspundã
nevoilor de securitate ale þãrilor lor ºi alianþelor din
care fac parte. Acest deziderat presupune ºi dislocarea
de trupe în zonele "fierbinþi" de pe Glob, pentru
a limita ameninþãrile care se prefigureazã la
adresa þãrilor democratice.
România nu a fãcut excepþie de la aceste cerinþe
ale comunitãþii internaþionale ºi a trimis observatori
militari ºi trupe în diferite tipuri de misiuni, de la
cele în sprijinul pãcii, pânã la cele de luptã, potrivit
mandatelor internaþionale în vigoare ºi înþelegerilor
din cadrul alianþelor din care þara noastrã face parte.
În ultimii ani, unitãþi ale armatei române au
acþionat în cooperare sau sub comanda forþelor NATO
sau ONU în diverse misiuni în teatre de operaþii din
afara teritoriului þãrii. Una din caracteristicile comune
ale acestor misiuni, indiferent de teatrul de operaþii
în care a a vut loc, a fost dispunerea trupelor pe parcursul
întregii perioade de acþiune în baze militare
ale partenerilor din alianþa Nord Atlanticã
“Bazã militarã - loc special pe teritoriul unui stat
unde staþioneazã trupe dotate cu mijloace de luptã necesare
acþiunilor de rãzboi” (Dicþionarul de neologisme).
“Bazã - o locaþie de unde operaþiile sunt proiectate sau
susþinute. O suprafaþã sau o locaþie, care cuprinde instalaþii
ce asigurã suport logistic sau alt tip de susþinere” (JP 1-02).
În cea mai mare parte, bazele militare în care au
acþionat ºi acþioneazã militarii români, sunt locaþii
fixe permanente, care nu pot fi mutate. În conflict,
ele sunt abandonate total sau temporar. De asemenea,
aceste baze militare au un rol definitoriu în
proiecþia forþelor ºi susþinerea operaþiilor. Ele includ
diverse facilitãþi cum ar fi: locaþii ale punctelor de
comandã ºi control, porturi, aeroporturi, baze logistice,
facilitãþi medicale.
Având în vedere importanþa strategicã a acestor
locaþii fixe, se impune protejarea lor împotriva
ameninþãrilor prezente în zona de operaþii, ameninþãri
de amploare ºi complexitate specifice tipului de
operaþie desfãºurat. Principalele ameninþãri la adresa
unei locaþii fixe, în teatrele de operaþii moderne,
includ:
̌ atacurile unor grupuri teroriste sau dizidente;
̌ atacurile forþelor speciale ale inamicului;
̌ atacurile cu foc indirect ale inamicului;
̌ atacurile neconvenþionale CBRN ale inamicului.
Una din direcþiile de orientare a protejãrii locaþiilor
fixe, o reprezintã protecþia CBRN. Proliferarea
ADMCBRN din ultimele decenii, precum ºi lecþiile
învãþate din conflictele armate anterioare sau din
atacurile teroriste, demonstreazã potenþiala vulnerabilitate
a acestor locaþii fixe. Comandanþii, trebuie sã
ia în consideraþie cerinþele privind protecþia acestor
locaþii, atât împotriva ADMCBRN, cât ºi a evenimentelor
EADA ce pot avea loc în zona de operaþii,
având responsabilitate directã în protejarea forþelor
împortiva acestor ameninþãri. În rãzboiul modern,
absenþa planificãrii ºi executãrii unor mãsuri eficiente
de protecþie CBRN a locaþiilor fixe de importanþã
deosebitã în arhitectura operaþiei, poate duce
la eºecul acesteia.
Pe timpul introducerii forþelor în teatrul de
operaþii, vulnerabilitatea la riscurile ºi ameninþãrile
de naturã CBRN ºi EADA este mai mare, datoritã
creãrii unor mari concentrãri de tehnicã, echipa-
52

APÃRAREA NBC 18/2009
Opinii * Argumente
mente ºi personal, acestea reprezentând þinte cu o
mare valoare pentru utilizarea de cãtre inamic a
ADMCBRN.
Profilul riscurilor ºi ameninþãrilor de naturã
CBRN ºi limitãrile operaþionale pentru locaþiile fixe
sunt total diferite de cele asociate unitãþilor mobile.
Locaþiile fixe din adâncimea dispozitivului sunt þinte
predilecte pentru atacurile chimice cu agenþi toxici
de luptã persistenþi, pentru atacurile biologice sau
pentru atacurile cu arme radiologice. Unitãþile
mobile angajate în acþiuni de luptã pot fi cuprinse în
zona de pericol datoritã întrebuinþãrii ADMCBRN,
dar dispun de avantajul mobilitãþii, ºi deci de posibilitatea
ieºirii imediate din zona contaminatã. Trupele
aflate în locaþii fixe vor fi constrânse sã îºi continue
acþiunile în medii contaminate datoritã posibilitãþilor
reduse de redislocare ºi de întrerupere a susþinerii
operaþiilor în curs de desfãºurare. Aceastã constrângere,
de a acþiona pentru timp îndelungat în zone/
medii contaminate sau în imediata lor apropiere,
implicã o planificare ºi o pregãtire riguroasã a acþiunilor
în astfel de medii.
O locaþie fixã reprezintã un mediu complex.
Dimensiunile sale operaþionale includ dimensiuni
fizice, militare, civile ºi ale ameninþãrii, cu influenþã
asupra protecþiei CBRN a locaþiei fixe în care acestea
se regãsesc laolaltã. Prin funcþia sa operaþionalã, o
locaþie fixã poate subsuma toate componentele fizice
ale spaþiului de luptã: componenta aerianã, componenta
maritimã ºi componenta terestrã, aici
desfãºurându-se operaþii întrunite, într-un mediu
supus preponderent influenþelor complexe ale naþiunii
gazdã (în special mediul civil) ºi ameninþãrilor
inamicului. Comandantul trebuie sã þinã cont de
toate aceste dimensiuni, în procesul de planificare a
operaþiilor.
Dimensiunea fizicã. Spaþiul de luptã ºi componentele
mediului înconjurãtor influenþeazã direct
impactul riscurilor ºi ameninþãrilor de naturã CBRN.
Acestea pot avea impact asupra proiecþiei forþelor
sau desfãºurãrii operaþiilor, atât terestru, aerian cât ºi
maritim. De asemenea, componenta nuclearã a
ameninþãrii CBRN, poate avea impact ºi asupra
spaþiului cosmic. Factorii distructivi ai exploziilor
nucleare pot duce la o degradare severã a conducerii
ºi comunicaþiilor. O influenþã hotãrâtoare asupra
protecþiei CBRN a locaþiilor fixe o au condiþiile de
stare a vremii ºi configuraþia terenului.
Condiþiile de stare a vremii reprezintã un factor
imprevizibil, dar hotãrâtor pentru folosirea ADMCBRN
ºi asigurã indicii semnificative în legãturã cu timpul
ºi locul probabil în care inamicul va folosi acest tip de
arme. Urmãrirea cu consecvenþã a variaþiilor condiþiilor
de stare a vremii înlesnec executarea analizei
riscului folosirii ADMCBRN asupra trupelor proprii,
ºi, de asemenea, riscului apãrut în urma producerii
unor evenimente EADA.
Configuraþia terenului, în strânsã corelaþie cu
condiþiile de stare a vremii au un rol hotãrâtor în
decizia inamicului pentru folosirea ADMCBRN, din
punct de vedere al concentrãrii ºi maximizãrii
efectelor (folosirea agenþilor toxici de luptã în zone
joase sau exploatarea unor puncte obligatorii de trecere).
Dimensiunea militarã. Aceasta poate include
puncte obligatorii de trecere strategice, susþinerea
operaþionalã, comanda ºi controlul. Cu un numãr
limitat de POD-uri, acestea servind ca punct central
pentru declanºarea acþiunilor de susþinere ºi
comandã, locaþiile fixe pot deveni centre de gravitaþie
critice pentru personalul din forþele întrunite,
multinaþional sau al naþiunii gazdã care acþioneazã
în teatrul de operaþii.
Punctele obligatorii de trecere strategice pot fi
reprezentate de portrurile ºi aeroporturile de debarcare,
ca locuri pe unde are loc introducerea forþelor
în tearul de operaþii. Odatã introduse în teatru, aceste
forþe au nevoie de susþinere operaþionalã realizatã
tot prin intermediul acestor POD-uri. Numãrul
53

APÃRAREA NBC 18/2009
Opinii * Argumente
limitat, scãzut de POD-uri dintr-un teatru de operaþii,
duce la constituirea unor inevitabile concentrãri de
forþe ºi mijloace în aceste locaþii, care se constituie în
þinte preferate ale unor ameninþãri de naturã CBRN.
Susþinera operaþionalã prin intermediul locaþiilor
fixe a forþelor angajate în operaþii este vitalã pentru
asigurarea succesului acestora. Riscurile ºi ameninþãrile
de naturã CBRN pot perturba buna desfã-
ºurare a acþiunilor de susþinere a forþelor ceea ce va
duce la scãderea capacitãþii de luptã a acestora. Ritmul
activitãþilor în locaþiile fixe este variabil, în
funcþie de intensitatea operaþiilor; totuºi, în permanenþã,
ritmul activitãþilor se menþine la un tempo
crescut. De aceea, atacurile de naturã CBRN pot fi
foarte eficiente asupra unei locaþii fixe, ducând la
încetinirea sau chiar întreruperea susþinerii forþelor,
afectând grav capacitatea de luptã a acestora.
Comanda ºi controlul acþiunilor ºi activitãþilor
este îngreunatã de diversitatea serviciilor care se
desfãºoarã într-o locaþie fixã, de complexitatea activitãþilor
ºi multitudinea structurilor organizaþionale.
De asemenea, personalul care acþioneazã aici paralel
cu personalul militar (personal logistic, rezerviºti,
personal civil) poate avea o pregãtire minimalã,
necorespunzãtoare, în aplicarea mãsurilor de protecþie
împotriva efectelor contaminãrii ºi purtare a
echipamentului de protecþie (EPICBRN), ceea ce va
îngreuna activitatea de comandã ºi control în medii
contaminate RBC.
Dimensiunea civilã. Aspectele culturale ºi economice
ale mediului civil, au o influenþã semnificativã
asupra planificãrii ºi executãrii protecþiei CBRN
a locaþiei fixe. Aceste aspecte includ valorile religioase,
naþionale ºi etnice, precum ºi capabilitãþile
economice, industriale ºi tehnologice.
Influenþele culturale. Comandantul trebuie sã ia în
consideraþie influenþele etnice ºi religioase care pot
avea influenþã asupra operaþiilor desfãºurate în zona
de responsabilitate. În extremis, constrângerile culturale
ºi religioase din zona de operaþii pot impiedica
purtarea corespunzãtoare a EPICBRN (spre
exemplu, obligativitatea purtãrii bãrbii la bãrbaþi
împiedicã purtarea mãºtii contra gazelor). Unele
54
practici ºi obiceiuri pot crea probleme în asigurarea
protecþiei populaþiei civile care se gãseºte în locaþiile
fixe. De asemenea, fanatismul religios, sau constrângerile
culturale ºi apartenenþa la diferite grupuri
extremiste, pot duce la folosirea ameninþãrilor de
naturã CBRN împotriva locaþiilor fixe.
Influenþele economice. Capabilitãþile tehnologice ºi
industriale, pot reprezenta „o sabie cu douã tãiºuri”.
O naþiune dezvoltatã industrial, poate susþine o
strategie de protecþie CBRN, dar poate crea ºi un
mediu prolific pentru producerea ADMCBRN sau
EADA. Un climat economic dezvoltat, creºte riscul
unei ameninþãri de naturã CBRN asupra unei locaþii
fixe.
Ameninþarea. Mediul de ameninþare în spaþiul
de luptã modern, poate acoperi întreaga gamã de
operaþii desfãºurate pe timpul unui conflict.
Riscurile ºi ameninþãrile de naturã CBRN produc
implicaþii tactice, operative ºi strategice. Comandanþii
trebuie sã evalueze impactul acþiunilor ofensive
asupra facilitãþilor de producere a ADMCBRN ale
inamicului. De exemplu, trebuie luat în considerare
pericolul propagãrii contaminãrii pe direcþia predominantã
a vântului, atunci când este luatã în considerare
o astfel de acþiune de distrugere. De asemenea,
trebuie avute în vedere mãsurile de protecþie
împotriva ameninþãrilor reprezentate de evenimentele
EADA sau acþiunile teroriste ale inamicului.
Unele state sunt cunoscute a fi posesoare, sau
suspectate a fi posesoare de capabilitãþi CBRN. Unele
þãri cu capabilitãþi de cercetare în domeniul farmaceutic,
agriculturã ºi/sau pesticide pot masca cu
uºurinþã programe de dezvoltare a armelor chimice
sau biologice. De asemenea, þãrile care intenþioneazã

APÃRAREA NBC 18/2009
Opinii * Argumente
dezvoltarea unor programe de producere a ADMCBRN
pot dispune de fonduri financiare provenite din
vânzarea acestor „produse” sau a tehnologiei de producere
cãtre alte state sau organizaþii. Aceste practici,
susþin procesul de proliferare a ADMCBRN.
Corelând proliferarea ADMCBRN cu proliferarea
tehnologiei de producere a vectorilor purtãtori,
ameninþarea asupra locaþiilor fixe, devine evidentã.
Þinând cont de faptul cã tehnologiile balistice,
muniþiile inteligente sau dispozitivele improvizate
utilizate de teroriºti se concentreazã asupra lovirii
zonelor din adâncimea dispozitivului ºi a bazelor de
protecþie a forþei, aceastã ameninþare se amplificã.
Centrele industriale, sau facilitãþile de producere
a ADMCBRN pot deveni cu uºurinþã surse de pericol
pentru forþele proprii. Distrugerea deliberatã a unor
facilitãþi industriale pot produce zone contaminate
cu TIM la fel de periculoase ca cele rezultate în urma
utilizãrii ADMCBRN. Aceleaºi rezultate, pot apãrea
în urma activitãþii unor grupãri teroriste sau ca ºi
daune colaterale sau accidente. De asemenea, transportul
unor substanþe periculoase, deºeuri toxice sau
muniþii, pot produce riscuri de contaminare a trupelor
care acþioneazã în imediata apropiere.
Accesul organizaþiilor teroriste la tehnologiile
moderne, furnizeazã acestora posibilitatea flexibilitãþii
în decizia de a utiliza armamentul convenþional,
ADMCBRN sau exploatarea pericolului creat de
evenimentele EADA pentru atingerea scopurilor lor.
În absenþa riscului major al producerii unui conflict
armat clasic, de proporþii, terorismul, creeazã un
mediu propice proliferãrii ADMCBRN, în special
pentru armele chimice ºi biologice care au un cost
relativ scãzut în comparaþie cu efectele obþinute.
Incidentul din metroul din Tokio, care a implicat
secta Aum Shinri Kyu, ºi în care a fost folosit sariul
(GB), este un exemplu elocvent al proliferãrii ADM-
CBRN. Secta Aum Shinri Kyu nu a fost implicatã
numai în cercetarea din domeniul producerii de
agenþi toxici de luptã, ºi a cumpãrat ºi mari cantitãþi
de Clostridium botulinum, un organism care produce
toxina botulinicã, folositã ca armã biologicã. În
plus, în 1992, secta demonstra un interes crescut în
cercetarea virusului Ebola prin trimiterea unei „misiuni”
medicale în Zair.
În concluzie, þinând seama de toate dimensiunile
riscurilor, ameninþãrilor ºi pericolelor de naturã
CBRN care pot apãrea pe timpul introducerii trupelor
în teatrul de operaþii ºi desfãºurãrii activitãþilor
în locaþiile fixe, se impune necesitatea unei planificãri
riguroase ºi realiste a tuturor mãsurilor de protecþie
CBRN a echipamentelor ºi personalului, care
acþioneazã în aceastã zonã, mãsuri care vor duce la
menþinerea unei capacitãþi de luptã ridicate a trupelor.
Acþiunile desfãºurate în locaþiile fixe sunt de o
importanþã vitalã pentru proiecþia ºi susþinera operaþiilor
ºi, de aceea, trebuie luate toate mãsurile pentru
evitarea contaminãrii, protecþia trupelor ºi decontaminare,
astfel încât sã se asigure desfãºurarea neîntreruptã
a activitãþilor ºi limitarea disfuncþiilor ºi
pierderilor de orice naturã.
BIBLIOGRAFIE
1. http://www.webdex.ro
2. http://www.enlisted.info
3. http://www.globalsecurity.org
4. FM 3-4-1 “Fixed Site Protection”
5. FM 3-11.34
MCRP 3-37.5
NWP 3-11.23
AFTTP(I) 3-2.33
6. “Multiservice Tactics, Techniques, and
Procedures for NBC Defense of Theater Fixed Sites,
Ports, and Airfields”
55

APÃRAREA NBC 18/2009
Protecþia forþei ºi protecþia mediului
DECONTAMINAREA RADIOACTIVÃ
Locotenent colonel dr. Florentina BEJAN
Centrul de Cercetãri ªtiinþifice Medico-Militare
Statul Major al Forþelor Navale
n ultimii ani, datoritã dezvoltãrii tehnicii
Î
ºi a activitãþilor ilegale cum ar fi: comerþul
ilegal cu material fuzionabil, accidentelor
produse conºtient sau inconºtient la obiectivele economice
de risc, civile sau ale armatei, apar ameninþãri
serioase ºi continue, de a se produce accidente nucleare,
ce determinã contaminarea radioactivã a personalului,
echipamentului, alimentelor, apei, terenului, etc.
Putem defini contaminarea radioactivã ca fiind
prezenþa substanþelor radioactive pe o suprafaþã sau
pe un obiect fixate prin procese mecanice, fizice ºi
chimice, în funcþie de natura lucrãrilor, ca urmare a
lucrului incorect sau a unui accident.
Orice contaminare radioactivã constituie o sursã
suplimentarã de radiaþii în spaþiul respectiv, ce determinã
o creºtere a dozei debit pentru cei aflaþi în zona
respectivã.
În vederea prevenirii contaminãrii radioactive,
în timpul activitãþilor ce impun utilizarea radioizotopilor
se pot lua urmãtoarele mãsuri:
laboratoarele cu radioizotopi trebuie sã fie
mari, spaþioase, bine aerisite, fãrã denivelãri;
pereþii trebuie sã fie lavabili, ºi vopsiþi de regulã
în ulei, cu lacuri exfoliante, ce pot fi îndepãrtate
în caz de contaminare;
niºele vor avea o protecþie suficientã în toate
direcþiile;
va exista o ventilaþie separatã, eliminarea
aerului contaminat fãcându-se printr-un sistem de
filtrare;
se va face zilnic controlul contaminãrii
radioactive a zonelor de lucru;
se va organiza decontaminarea suprafeþelor
sau înlocuirea lor, dacã situaþia o impune;
se va interzice cu stricteþe fumatul, consumarea
alimentelor sau bãuturilor în incinta spaþiilor
ce pot fi infectate;
se va interzice lucru în mediul de radiaþii a
persoanelor care suferã de dermatoze sau rãni de
orice altã naturã. În cazul infectãrii leziunii aceasta
va fi spãlatã, curãþatã, pânã la dispariþia infectãrii
radioactive.
Prin decontaminare se realizeazã lichidarea contaminarii
radioactive.
Decontaminarea constã în utilizarea celor mai
judicioase procedee pentru neutralizarea, eliminarea
sau diminuarea efectelor accidentelor nucleare care
au contaminat oamenii, animalele, echipamentele,
terenul ºi/sau apa.
Decontaminarea cuprinde:
a) decontaminarea imediatã;
b) decontaminarea operaþionalã;
c) decontaminarea totalã;
d) decontaminare finalã.
Decontaminarea imediatã este activitatea executatã
la nivel individual în scopul salvãrii vieþilor ºi
limitãrii pierderilor de personal.
Decontaminarea imediatã constã în îndepãrtarea
produºilor radioactivi de pe porþiunile
descoperite ale corpului, de pe mucoasele ochilor,
nasului ºi ale gurii;
Decontaminarea imediatã poate include ºi porþiuni
mici sau elemente de echipament, EPICBRN. Ea
se executã cu ajutorul echipamentelor specifice
(pachete de decontaminare individualã).
Decontaminarea operaþionalã este activitatea
executatã de cãtre indivizi ºi/sau grupe mici de persoane
ce se ocupã de decontaminarea pãrþilor operaþionale
ºi esenþiale a echipamentelor, materialelor
ºi/sau zonei de interes (de acþiune, de lucru), în vederea
reducerii riscului de contaminare prin contact
sau prin transfer, în scopul de a permite desfãºurarea
acþiunilor civile sau militare. Ea poate cuprinde ºi
decontaminarea individului ºi se realizeazã cu echi-
56

APÃRAREA NBC 18/2009
Protecþia forþei ºi protecþia mediului
pamentele de decontaminare din dotarea unitãþii
respective, de regulã, dupã ieºirea din zona contaminatã,
imediat ce permite situaþia.
Decontaminarea totalã este activitatea executatã
de unitãþi, cu sau fãrã sprijin extern, cu scopul de a
reduce contaminarea personalului, echipamentelor,
materialelor ºi/sau zonelor de interes, la nivelul cel
mai scãzut posibil, pentru a permite continuarea
activitãþilor cu minimum de pierderi ºi eficienþã cât
mai mare.
Decontaminarea totalã cuprinde:
decontaminarea totalã a personalului;
decontaminarea totalã a echipamentului ºi
altor materiale, iar în anumite situaþii, poate cuprinde
ºi decontaminarea terenului.
Decontaminarea totalã a personalului este o
activitate deosebit de complexã, ce trebuie executatã
în cel mai scurt timp, pentru a reduce pierderile ºi
a menþine la un nivel cât mai redus, nivelul de
iradiere al contaminaþilor.
Decontaminarea totalã a personalului se executã
în terenul de decontaminare a personalului,
precum ºi prin folosirea echipamentelor, instalaþiilor
ºi a altor posibilitãþi existente în zonã. Se impune
schimbarea obligatorie a întregului echipament.
Pentru realizarea decontaminãrii în intervalul
de timp cel mai scurt posibil, trebuie sã existe proceduri
prin care fiecare persoanã sã fie în mãsurã sã
execute corect decontaminarea imediatã ºi operaþionalã
a echipamentelor din dotare. Se impune de
asemenea, existenþa unui responsabil care sã organizeze
pregãtirea structurii pe care o are în subordine,
pentru a acþiona cu maximum de eficienþã,
atât la nivel individual, cât ºi integrat la nivelul
întregii unitãþi, în situaþii ce impun operaþii de
decontaminare.
Metodele de decontaminare utilizate se pot
grupa în:
̌ metode fizice: aspirare, stropire, periere (în
cazurile de contaminare cu substanþe radioactive sub
formã de praf), aburire, sablare, ºlefuire, defoliere;
̌ metode chimice: tratarea suprafeþelor sau
obiectelor cu soluþii decontaminante (acizi, baze,
sãruri, detergenþi,etc);
̌ metode fizico - chimice.
Când se trateazã o suprafaþã sau obiect cu o
soluþie de decontaminare, eliminarea contaminãrii
poate avea loc prin solubilizare fizicã, prin reacþia
chimicã a mediului de spãlare cu substanþele contaminante
ºi prin eliminarea contaminantului de cãtre
mediul de spãlare, prin adsorbþia substanþei contaminante
la suprafaþa mediului de spãlare.
Cu cât mediul de curãþire are o putere de adsorbþie
mai mare, cu atât antrenarea contaminantului va
fi mai bunã.
Utilizarea unei soluþii în decontaminare este
indicatã dacã satisface urmãtoarele cerinþe:
̌ sã acopere rapid ºi cât mai omogen suprafaþa
tratatã;
̌ sã antreneze bine substanþa contaminantã,
fãrã a reacþiona cu materialul suprafeþei;
̌ sã lege bine substanþa contaminantã, pentru
ca ea sã nu mai poatã fi resorbitã pe timpul operaþiei
de decontaminare;
̌ sã fie stabilã la temperaturi ridicate.
În decontaminare, alegerea metodei sau procedeului
optim este de cea mai mare importanþã.
Înainte de a trece la soluþionarea practicã se impune
analiza situaþiei ºi alegerea metodei celei mai bune,
din punct de vedere al eficienþei, din punct de
vedere economic, precum ºi în funcþie de pericolul
pe care îl prezintã pentru operatori .
Exemple:
1. La decontaminarea unor suprafeþe contaminate
cu substanþe radioactive este bine ca la
început sã se îndepãrteze contaminarea folosind
aspiratoare de praf. Cu ajutorul acestor aspiratoare
se poate reduce substanþial, contaminarea iniþialã.
Metoda este recomandatã cu precãdere în cazul contaminãrii
unei suprafeþe poroase: lemn, beton, etc.
Operatorul va trebui sã fie echipat cu un costum special.
În ultimul timp, a apãrut pe piaþã o serie de produse
noi ce îndeplinesc eficient nevoile de decontaminare
radioactivã în centrale nucleare, unitãþi de
fabricare a subsþantelor radioactive pentru folosire
medicalã ºi în centrele de cercetare (ciclotroni). Ele
permit decontaminarea radioactivã a suprafeþelor
din cavitãþile reactoarelor, þevilor, echipamentelor
de protecþie, obiectelor purtate în laborator etc. Se
prezintã, de regulã, sub formã de detergent lichid,
concentrat alcalin, ce formeazã spumã, fiind utilizat
57

58
APÃRAREA NBC 18/2009
Protecþia forþei ºi protecþia mediului
pentru spãlãri manuale, înmuieri, bãi ultrasonice ºi
sisteme de spãlat cu peria.
2. Folosirea substanþelor radioactive în industrie,
armatã, medicinã sau în cercetare a crescut în
mod evident. Ca urmare se genereazã cantitãþi mari
de ape reziduale radioactive care, potrivit legislaþiei,
nu pot fi deversate direct la canalizare ci numai
dupã o prealabilã tratare.
Astfel, tratarea deºeurilor radioactive lichide
diluate ce provin de la: uzinele de prelucrare a
minereurilor de uraniu, din apa de rãcire a reactoarelor,
sau din procesul tratãrii combustibilului
nuclear prin extracþie, etc. se face ºi în funcþie de
volumul lichidului:
1. Volumele mari, trebuie reduse simþitor, iar
când este posibil se vor dilua ºi apoi se va face
descãrcarea în canal, sau chiar în mare. Noile
cercetãri au conceput o tehnologie ce foloseºte
capacitatea de descompunere radioactivã naturalã a
izotopilor, minimizând totodatã prin diverse moduri
cantitatea de apã rezidualã.
2. Volumele mici se vor trata diferenþiat, pânã
la concentraþia necesarã:
prin concentrarea soluþiilor radioactive, ce
determinã o separare a substanþelor radioactive iar
apoi soluþia diluatã, poate fi eliminatã în sistemul
public de colectare a apei;
prin precipitare folosind substanþe chimice ca:
sulfaþii de aluminiu ºi fier ce determinã apariþia
hidroxizilor respectivi, ce antreneazã totodatã particule
fine prezente, care se depun în decantor sau/ºi
sunt filtrate pe un filtru de nisip ºi adãugarea carbonatului
de sodiu ce precipitã stronþiu, sub formã
de carbonat de stronþiu;
Aplicarea unor procedee neadecvate de decontaminare
poate conduce, fie la extinderea contaminãrii,
fie la fixarea ei.
Exemplu:
Tratarea unei suprafeþe contaminate din lemn,
cu o soluþie caldã, accelereazã difuzia, favorizând
astfel extinderea contaminãrii în interiorul materialului.
În cazul contaminãrilor intense, este necesar sã
se reducã mai întâi contaminarea prin mijloace
mecanice obiºnuite ºi, apoi sã se treacã la aplicarea
procedeului de decontaminare propriu-zisã.
Orice decontaminare trebuie efectuatã în urmãtoarea
ordine:
se mãsoarã doza debit a obiectelor contaminate;
se trece la operaþia de decontaminare,
începând cu obiectele cele mai puþin contaminate,
celelalte þinându-se izolate pânã se hotãrãºte, dupã
caz, dacã se vor decontamina cu reactivi, se vor lãsa
sã se decontamineze prin dezintegrare naturalã, sau
se vor elimina parþial sau total, ca deºeuri radioactive;
la terminarea fiecãrei operaþii de decontaminare,
suprafeþele sau obiectele contaminate se
spalã cu multã apã sau cu apã ºi detergenþi;
dupã decontaminare, obiectele sunt minuþios
controlate cu aparaturã corespunzãtoare. În cazul în
care gradul de contaminare nu depãºeºte nivelul de
contaminare maxim permis, obiectul respectiv se dã
în folosinþã.
În concluzie, înainte de a hotãrâ care metodã
sau procedeu de decontaminare este mai potrivit se
impune izolarea zonei respective ºi analiza urmãtorilor
factori:
condiþiile în care a avut loc contaminarea;
natura suprafeþei contaminate;
proprietãþile fizico-chimice ale substanþelor
utilizate pentru decontaminare.
În funcþie de aceºti factori, procedeele de decontaminare
variazã foarte mult, ceea ce impune de
urgenþã, în toate situaþiile o analizã a mai multor
procedee, pentru a putea alege pe cel optim.
BIBLIOGRAFIE
1. Lt. col. Martin Constantin - Apãrare nuclearã, biologicã
ºi chimicã.
2. E. Gaspar , D. Serban - Elemente de radioprotecþie.
3. Florin Bunuº - Chimie Nuclearã.
4. W. Wasserstrom, Erna Wasserstrom - Aplicaþiile
terapeutice ale izotopilor radioactivi.
5. SOCIETATEA ROMÂNÃ DE RADIOPROTECÞIE -
Recomandãrile din 1990 ale comisiei internaþionale de protecþie
radiologicã, Bucureºti, 1996.

APÃRAREA NBC 18/2009
Protecþia forþei ºi protecþia mediului
PROTECÞIA MEDIULUI ÎN ACTIVITATEA MILITARÃ
Cãpitan Ghiþã ARAMÃ
Student Sergent major Maria-Cristina XANTOS
Academia Forþelor Terestre “Nicolae Bãlcescu”
Poluarea este cea mai serioasã problemã
a mediului înconjurãtor ºi este rãspunzãtoare
pentru majoritatea bolilor ºi a
disconfortului a milioane de oameni ºi ecosisteme.
Celelalte probleme importante ale mediului sunt
cauzate în mare parte tot de poluare ; acestea includ:
încãlzirea globalã, schimbarea climei, pierderea biodiversitãþii,
diminuarea resurselor naturale, deteriorarea
calitãþii apei, aerului ºi solului.
Printre activitãþile sociale care prezintã risc ecologic
se numãrã ºi activitatea militarã, aceasta afectând
mediul înconjurãtor chiar ºi în lipsa conflictelor
armate de tip nuclear, biologic, chimic sau clasic.
Impactul asupra mediului este demn de luat în
seamã având în vedere faptul cã pe timpul
desfãºurãrii instrucþiei militarii simuleazã atacuri
pentru a se familiariza cu starea de conflict ºi a
ajunge la stadiul optim de pregãtire.
Impactul activitãþii militare asupra mediului
Pe timpul aplicaþiilor tactice în teren sau al
taberelor de instrucþie, structurile militare din
Forþele Terestre desfãºoarã activitãþi care au un
impact diferit asupra mediului în funcþie de categoriile
de armã din care fac parte.
Astfel, Artileria Terestrã ºi Antiaerianã, Infanteria,
Vânãtorii de Munte ºi Paraºutiºtii desfãºoarã activitãþi
specifice care produc:
poluare atmosfericã cu pulberi în suspensie ºi
pulberi sedimentabile în urma tragerii cu muniþie de
calibre diferite;
poluarea solului ºi a vegetaþiei în urma
tragerii cu muniþie de rãzboi;
poluarea solului ºi a apelor de suprafaþã cu
proiectile ºi elemente rezultate în urma tragerii cu
muniþie de rãzboi;
poluare fonicã în urma executãrii tragerilor
cu armamentul, tehnica de luptã ºi de mijloacele de
tracþiune.
Activitãþile desfãºurate de structurile militare
din arma Geniu produc:
̌ poluare fonicã ºi poluare cu praf ºi /sau gaze
în urma distrugerilor în medii diferite, precum ºi distrugerile
de muniþie, din care rezultã schije, lemn,
metale, rocã, praf, posibil ºi azbest din lucrãri de construcþii
sau demolãri;
̌ modificãri aduse ecosistemelor acvatice prin
lucrãri pe cursuri de apã, regularizãri ale cursurilor
de apã sau amenajãri genistice de amploare;
̌ deteriorarea solului prin executarea de distrugeri
ºi amenajãri genistice ample.
Arma Tancuri ºi Auto desfãºoarã activitãþi specifice
care au impact asupra mediului, producând:
poluare fonicã ºi poluare atmosfericã la
rularea tehnicii;
distrugerea solului ºi a vegetaþiei în urma
folosirii tancurilor la aplicaþii ºi mascarea acestora;
poluarea apelor ºi distrugerea malurilor prin
traversarea cursurilor de apã/treceri pe sub apã.
Activitãþile specifice armei Apãrare N.B.C. pot
produce efecte negative asupra factorilor de mediu
constând în:
poluarea solului prin folosirea de substanþe
cu grad ridicat de poluare (soluþii/suspensii de
decontaminare) în locuri neamenajate;
contaminarea aerului prin folosirea substanþelor
de instrucþie pentru aparatura de cercetare
N.B.C. ºi a materialelor incendiare ºi fumigene;
contaminarea solului cu reziduuri produse
prin folosirea materialelor incendiare ºi fumigene.
59

APÃRAREA NBC 18/2009
Protecþia forþei ºi protecþia mediului
Conform datelor cuprinse în "Aplicaþia informaþionalã
de monitorizare a datelor de mediu din
Armata României" pânã în anul 2000, impactul
activitãþilor militare asupra calitãþii factorilor de
mediu la nivelul poligoanelor ºi terenurilor pe care
se desfãºoarã instrucþia, se prezintã dupã cum
urmeazã:
principalele surse de poluare pentru sol le
reprezintã scurgerile de combustibil 76%, depozitarea
deºeurilor toxice ºi contaminarea 6,7%, alte surse
17%;
sursele de poluare a apei sunt în principal de
naturã rezidualã (265 de surse), reziduuri de combustibili
(46 de surse) ºi resturi menajere (70 de
surse);
ponderea activitãþilor externe cu emisii de
poluanþi cu SO2, NOx, CO reprezintã 32% din totalul
emisiilor: 18% emisii ale rulãrilor autovehiculelor,
10% activitãþi tehnice, 4% activitãþi de instrucþie ºi
învãþãmânt;
principalele surse de zgomot din armatã cu
impact asupra mediului sunt grupate asupra urmãtoarelor
activitãþi: trageri cu armamentul de infanterie
ºi artilerie, conducerea mijloacelor blindate ºi
de transport, conducerea navelor ºi aeronavelor,
activitãþi tehnice, folosirea mijloacelor explozive,
delaborarea muniþiilor, etc.;
gestionarea deºeurilor din armatã este
dependentã de sistemul civil specializat, fiind îngreunatã
de inexistenþa cadrului legislativ privind recuperarea,
precum ºi de numãrul mic al agenþilor economici
specializaþi în reciclarea acestora.
Responsabilul cu protecþia mediului
Ameliorarea calitãþii factorilor de mediu ºi a
calitãþii vieþii în armatã se realizeazã prin prevenirea
ºi reducerea poluãrii în zonele de responsabilitate
sau de acþiune, în conformitate cu principiile de protecþie
a mediului, fãrã a afecta capacitatea unitãþilor/
formaþiunilor militare de a-ºi îndeplini misiunile.
De organizarea, coordonarea ºi controlul acestor
activitãþi se ocupã structurile proprii specializate. La
nivelul unitãþilor/formaþiunilor militare, responsabilii
cu protecþia mediului se numesc, din rândul
personalului militar ºi civil cu studii tehnice. La
nivelul structurilor superioare, acesta se numeºte
din rândul personalului militar ºi civil cu studii superioare
tehnice. Responsabilul cu protecþia mediului
se specializeazã prin intermediul cursurilor organizate
de instituþii militare sau civile.
Principalele obligaþii ºi responsabilitãþi care revin
responsabilului cu protecþia mediului, numit din
rândul personalului militar participant la exerciþiile
naþionale ºi multinaþionale, sunt:
̌ aplicarea legislaþiei de protecþie a mediului, pe
timpul desfãºurãrii misiunilor;
̌ respectarea legislaþiei de mediu a þãrii gazdã
pentru exerciþii militare multinaþionale;
̌ identificarea factorilor de risc de mediu în
planificarea acþiunilor;
̌ menþinerea echilibrului între protecþia mediului
ºi îndeplinirea misiunilor;
̌ cunoaºterea condiþiilor generale de mediu în
zonele de desfãºurare a activitãþilor;
̌ gestionarea eficientã a deºeurilor, în special a
celor periculoase (conform prevederilor din "Ghidul
activitãþilor de protecþie a mediului pe timpul instruirii
forþelor armate");
̌ asigurarea refacerii mediului afectat de
desfãºurarea acþiunilor militare sau, dacã este cazul,
plata daunelor, conform principiului "poluatorul
plãteºte".
Ofiþerul de Apãrare N.B.C. - este cel mai în
mãsurã a fi responsabil cu protecþia mediului.
Existenþa atât a ofiþerului cu protecþia mediului
cât ºi a ofiþerului N.B.C. a generat situaþii "problemã"
pe timpul desfãºurãrii operaþiunilor militare în zone
precum Kosovo, unde informaþiile date publicitãþii
au fost distorsionate, creând astfel tensiuni între militari
ºi latura civilã reprezentatã de mass-media.
Constatarea acestor probleme a condus la conceperea
Planului (Protocol) privind TIMs (materiale
toxice industriale) ºi resursele, care constã într-un
algoritm pe opt paºi dupã cum urmeazã:
Pasul 1: Monitorizarea viitoarelor locuri de dispunere
a trupelor;
Pasul 2: Aprecierea ºi investigarea riscurilor posibile
din zonele de operaþii;
60

APÃRAREA NBC 18/2009
Protecþia forþei ºi protecþia mediului
Pasul 3: Analiza ºi aprecierea datelor colectate
("profilul" potenþialului pericol);
Pasul 4: Planificarea misiunilor pentru minimalizarea
riscului;
Pasul 5: Pregãtirea ºi antrenarea trupelor;
Echipamente specifice zonei;
Pasul 6: Monitorizarea surselor de risc;
Pasul 7: Procedura de urgenþã în cazul expunerii
accidentale la TIMs;
Pasul 8: Resursele (echipamente de testare,
monitorizare ºi antrenament).
Analizând acest algoritm putem costata cu
uºurinþã faptul cã ofiþerul N.B.C. cumuleazã
atribuþiile ofiþerului cu protecþia mediului conform
paºilor din plan:
datele din teren trebuie centralizate ºi verificate
de un specialist;
ofiþerul N.B.C. cunoaºte riscurile surselor din
zonã atât asupra mediului cât ºi asupra trupelor ºi
poate decide posibilitatea desfãºurãrii acþiunilor;
ofiþerul N.B.C. poate face "profilul"
potenþialului pericol atât pentru mediu cât ºi pentru
trupe deoarece primeºte rapoarte N.B.C. cu datele
cercetãrii zonei ºi le materializeazã pe hartã;
ofiþerul N.B.C. are rolul cheie în planificarea
acþiunilor pentru minimalizarea riscurilor stabilind:
̌ rutele cu siguranþã maximã pentru trupe ºi
cu impact minim asupra mediului;
̌ durata de staþionare ºi numãrul de militari
care pot staþiona în zonã;
̌ monitorizarea surselor de risc ºi actualizarea
datelor;
̌ antrenarea trupelor pentru cercetare ºi
procedura de urgenþã cu respectarea normelor de
protecþie a mediului astfel:
trupele sunt informate asupra surselor
potenþiale de risc din zonã;
sunt asigurate cu echipamente adecvate
(m.c.g., echipament de protecþie);
se stabilesc condiþiile, locurile, tehnica ºi
materialele de decontaminare specifice.
Din cele prezentate mai sus putem desprinde
concluzia cã ofiþerul N.B.C. este singurul specialist
care se poate ocupa atât de protecþia trupelor cât ºi
de cea a mediului înconjurãtor pe timpul desfãºurãrii
operaþiunilor militare, cu atât mai mult cu cât tot el
este cel care consiliazã comandantul în problemele
amintite.
BIBLIOGRAFIE
[1] Mr. dr. chim. Achim G., Noþiuni de protecþia
mediului ºi ecologie pentru militarii din forþele
terestre - curs -, Ed. Centrului Tehnic Editorial al
Armatei, Bucureºti, 2005.
[2] Ministerul Apãrãrii Naþionale, colectiv de
autori: prof. Popa A., prof. Constantinescu G.,
Manualul protecþiei mediului în forþele terestre,
Câmpulung Muscel, 2003.
[3] Ministerul Apãrãrii Naþionale, Inspectoratul
General, Strategia de protecþie a mediului în Armata
României, Bucureºti, 2000.
[4] Instrucþiuni din 2008 privind organizarea ºi
desfãºurarea activitãþii de protecþie a mediului în
Armata României, art. 1, 3, 15, 16, 39.
[5] Mr. Maican A., Cpt. ing. Moºteanu D., Cpt.
ing. Bratu S., Ecologie ºi protecþia mediului, vol.II,
Ed. Academiei Forþelor Terestre, Sibiu, 2001.
[6] Ministerul Apãrãrii Naþionale, Inspectoratul
pentru Protecþia Mediului, Ghidul activitãþilor de
protecþie a mediului pe timpul instruirii forþelor
armate, Ed. Militarã, Bucureºti, 2003.
61

APÃRAREA NBC 18/2009
Echipamente CBRN
TRADIÞIE ªI MODERN ÎN DETECÞIA ªI DECONTAMINAREA
CHIMICÃ ROMÂNEASCÃ
Locotenent colonel (r) inginer Emanoil Viorel DINESCU
cercetãtor ºtiinþific gradul II
Centrul de Cercetare ªtiinþificã pentru Apãrare N.B.C. ºi Ecologie
Ramurã relativ nouã ºi situatã în spectrul
mai degrabã "paºnic" al armatei
române, chimia militarã a cunoscut - pe
parcursul a peste 80 de ani - transformãri fireºti, în
pas cu modernizarea tuturor domeniilor militare, cu
progresele tehnice ºi tehnologice mondiale. Pornind
de la necesitatea protejãrii militarilor, dar ºi a populaþiei
civile, de urmãrile unui atac chimic, domeniul
chimiei militare a evoluat continuu, fiind slujit cu
mare pasiune ºi profesionalism de personalitãþi de
prestigiu, care au rãmas în conºtiinþa generaþiilor de
specialiºti, dar ºi a celor care astãzi se strãduiesc - cu
profund respect pentru realizãrile înaintaºilor ºi cu
aceiaºi dragoste pentru tradiþiile armei - sã menþinã
la un standard înalt apãrarea CBRN.
Între ramurile de mare interes ºi necesitate,
domenii care s-au dezvoltat încã de la apariþia
chimiei militare, se situeazã detecþia ºi decontaminarea
chimicã, care - reunite sau doar aparent
despãrþite în timp - sunt, practic, "fraþi de sânge",
fiind primordiale în situaþia - de loc doritã, dar, din
nefericire, foarte posibilã - apariþiei unui incident
chimic, datorat unui conflict militar, unui accident
sau unui atentat terorist. În fapt, prima acþiune care
este necesar sã fie întreprinsã dupã apariþia unei
contaminãri chimice este detecþia, pentru a se stabili
tipul ºi concentraþia agentului toxic. Ulterior, în
funcþie de natura contaminantului, se pot lua
mãsuri de protecþie a personalului, respectiv de
decontaminare a substanþei toxice. Deci, cum s-ar
putea, oare, separa cele douã subramuri, atât de
strâns legate prin conexiuni operativ-tactice.
ÎNCEPUTURI
Cronologic primordialã în cercetarea din armata
românã - prima denumire a unitãþii (1924 ÷ 1934)
fiind LABORATORUL DE CERCETÃRI AL SERVICIU-
LUI DE APÃRARE CONTRA GAZELOR -, chimia
militarã a rãmas de-a lungul timpului în primele
rânduri ale dezvoltãrii ºtiinþifice ºi tehnologice.
Având în frunte, încã de la începuturi, personalitãþi
de renume - academicieni, profesori universitari,
cercetãtori de marcã -, cercetarea din acest domeniu
a înregistrat permanent succese, þinând pasul cu
studiile ºi produsele cele mai performante realizate
la nivel mondial.
În perioada de început a cercetãrii chimice militare
româneºti (1924 ÷ 1945) au activat comandanþi
prestigioºi: locotenent colonel doctor farmacist
ALEXANDRU IONESCU - MATIU (1924 ÷ 1926),
locotenent colonel doctor farmacist FILIP POPESCU
(1927 ÷ 1930) sau conferenþiar doctor inginer
COSTIN NENIÞESCU (1930 ÷ 1934) - ulterior
devenit academician ºi personalitate recunoscutã a
chimiei mondiale. Nu putem trece cu vederea truda
ºi abnegaþia, de cele mai multe ori "anonime", a mai
multor generaþii de cercetãtori, care, în perioada
interbelicã ºi pe parcursul celui de-aAl Doilea Rãzboi
Mondial, au contribuit la realizarea aparaturii ºi
materialelor specifice armei - mãºti contra gazelor,
detectoare de agenþi toxici, complete de protecþie, studii de
toxicologie, soluþii pentru decontaminare. Chiar dacã
detecþia ºi decontaminarea chimicã nu erau consacrate
în denumirea secþiunilor existente în acea
perioadã, nu putem omite pe vechii noºtri colegi
care au activat - prin lucrãri de cercetare, invenþii
(2), articole publicate (12) sau comunicãri ºtiinþificeîn
aceastã ramurã: chim. Emilia SEVASTOS (1925 ÷
1944), mr. dr. med. Dumitru IOAN (1925 ÷ 1934),
cpt. dr. med. Mihail CRISTEA (1931 ÷ 1934), lt.
col. dr. chim. Dumitru BARDAN (1934 ÷ 1946) - în
douã perioade ºi comandant al unitãþii -, lt. col. med.
Leonida ALEXIU (1940 ÷ 1945), cpt. dr. vet. Oscar
SCHÖBESCH (1940 ÷ 1944), cpt. dr. Vintilã IONES-
CU (1940 ÷ 1944). Cu acelaºi respect ºi cu regretul
cã "memoria documentarã" nu permite sã-i identificãm,
îi omagiem cu pioºenie pe toþi cercetãtorii
care au trudit în aceastã perioadã de pionierat a
cercetãrii chimice militare.
62

PERIOADA DE "LEGALITATE"
Epoca imediat postbelicã, cu frãmântãrile ºi nebuloasele
ei, a fost influenþatã, în domeniul chimiei
militare, de evenimentele petrecute în diferite zone
ale lumii pe parcursul conflagraþiei mondiale ºi de
utilizarea, uneori în cantitãþi însemnate, a armelor
chimice. A fost necesarã intensificarea eforturilor
pentru contracararea efectelor pericolului chimic,
care s-a accentuat odatã cu izbucnirea ºi acutizarea
"rãzboiului rece". Una dintre pârghiile de intervenþie
a constat ºi în restructurarea serviciilor chimice ºi,
implicit, a cercetãrii în chimia militarã.
Prin reorganizarea cercetãrii militare, unitatea
ºi-a schimbat denumirea, pe parcursul anului 1951,
în LABORATOR CHIMIC CENTRAL ºi, apoi, în LABO-
RATOR CENTRAL 502 CHIMIC. Concomitent, apar
ºi domenii noi de interes, respectiv secþii noi, printre
care ºi SECÞIA DEGAZARE, DETECÞIE, SINTEZE.
Este, în mod legal, actul de naºtere al domeniului.
Dezvoltarea constantã a chimiei militare a fost
însoþitã, firesc, ºi de expansiunea cercetãrilor pentru
detecþia substanþelor toxice de luptã (denumire consacratã
în acele vremuri), respectiv pentru
descoperirea unor noi soluþii pentru distrugerea
acestora - "degazare".
Îndrumaþi de comandanþi profund devotaþi
armei ºi cu personalitate ºtiinþificã cu totul deosebitã
- locotenent colonel doctor chimist SIMION POPA
(1951 ÷ 1959), colonel doctor inginer GHEORGHE
MITRU (1964 ÷ 1987) -, specialiºtii din domeniul
detecþiei ºi decontaminãrii chimice s-au strãduit sã
urmeze tendinþele de modernizare existente pe plan
mondial, realizând produse performante, de mare
utilitate pentru militarii din specialitatea chimie militarã.
Pe parcursul acestei lungi perioade (1951 ÷ 1989)
s-au format, în cadrul Academiei Tehnice
Militare - prin strãdania ºi talentul unor dascãli de
excepþie - mai multe generaþii de specialiºti, inclusiv
cercetãtori în domeniul detecþiei ºi decontaminãrii
chimice, care au activat ulterior în cadrul unitãþii,
contribuind la prestigiul chimiei militare româneºti.
În primele douã decenii (1951 ÷ 1970) - în pas cu
cerinþele momentului - prioritatea a constat în
adaptarea tehnicii specifice produse în þãrile "aliate"
ºi dotarea trupelor proprii cu aceste produse. Cu
toate cã unitatea a parcurs mai multe etape de reorganizare,
preocupãrile pentru domeniu au rãmas
constante, lucru dovedit ºi prin menþinerea în denumirea
secþiilor în care colectivul a activat: Secþia
APÃRAREA NBC 18/2009
Echipamente CBRN
detecþie, degazare, sinteze (1958 ÷ 1964), Secþia
cercetare chimicã ºi degazare (1964 ÷ 1966),
Secþia sinteze, cercetare chimicã ºi degazare
(1966), Compartimentul sinteze, cercetare
chimicã ºi degazare S.T.L. (1966 ÷ 1968),
Compartimentul detecþie ºi degazare S.T.L.
(1968), Sectorul detecþie, degazare, protecþie
(1968 ÷ 1969), Sectorul detecþie, analize, degazare
(1969 ÷ 1970), Secþia degazare, analize biochimice
(1970). Activitatea cea mai prolificã a fost realizatã
de cãtre cercetãtorii: col. ing. Laurenþiu POPESCU
(1952 ÷ 1963), lt. col. med. Dan FLORESCU (1952 ÷
1959), mr. dr. ing. Vasile POPESCU (1953 ÷ 1960),
lt. col. ing. Gheorghe DUMITRESCU (1959 ÷ 1964)
- comandant al unitãþii. În aceastã perioadã activitatea
colectivului s-a concretizat prin mai multe
lucrãri de cercetare, o invenþie ºi 41 articole publicate.
O etapã deosebitã s-a manifestat începând cu
primii ani ai deceniului opt ºi pânã la finele anilor '80,
chimia militarã cunoscând o nouã ºi spectaculoasã
cotiturã, îndreptându-se cãtre cercetare independentã,
care a condus la realizarea de produse originale,
unele dintre ele intrând - pentru mai multe
decenii - în înzestrarea trupelor proprii ºi chiar în
dotarea altor armate. În timp, denumirea secþiei s-a
modificat: Secþia detecþie, degazare, analize
biochimice (1970 ÷ 1974); Laboratorul detecþie,
degazare, protecþie (1974 ÷ 1981); Laboratorul
degazare, detecþie, protecþie ºi edificare tehnologicã
(1981 ÷ 1982); Laboratorul degazare, detecþie, protecþie
(1982 ÷ 1985); Laboratorul detecþie, decontaminare,
protecþie (1985 ÷ 1986); Laboratorul
mijloace de protecþie, detecþie, decontaminare
(1986 ÷ 1989); Laboratorul tehnologii chimice,
detecþie, decontaminare (1989 ÷ 1990).
Colegi de mare valoare ºi devotaþi pe de-a
întregul ramurii detecþie-decontaminare au activat
în aceºti ani de mare efervescenþã creatoare.
Considerentele legate de limitãrile de spaþiul destinat
tiparului ne constrâng sã amintim doar pe cei
reprezentativi, cu o activitate îndelungatã ºi deosebit
de laborioasã, cercetãtori care s-au constituit într-un
colectiv de excepþie, cu siguranþã cel mai valoros din
"istoria" detecþiei ºi decontaminãrii chimice
româneºti: ing. Maria SÃNDULESCU (1960 ÷ 1987),
col. dr. ing. Ionel BULETE (1960 ÷ 1986), ing.
Ileana POPESCU (1960 ÷ 1984), col. dr. ing.
ªtefan Mihai DOGARU (1960 ÷ 1984) - ulterior,
între 1987 ÷ 1990, comandant al unitãþii -, col. ing.
Constantin LICAREÞ (1960 ÷ 1981), chim. Aneta
63

64
APÃRAREA NBC 18/2009
Echipamente CBRN
BREªUG (1965 ÷ 1993), col. dr. ing. Petru BODOGA
(1971 ÷ 1989), col. ing. Gheorghe DRÃGHICI
(1971 ÷ 1989). Nu putem neglija aportul adus de
personalul tehnic ajutãtor, din rândul cãrora s-au
remarcat: tehn. princ. Ana POPA, lab. Vasilica
OLÃERU, tehn. princ. Iuliana STOICA, tehn. princ.
Margareta BÂRLEANU, tehn. Georgeta LEULESCU, lab.
Marinela CÂMPEAN, lab. Lileta DRÃGAN, lab.
Nutizi PÂRVU, tehn. princ. Ana CIOROGARIU, asis.
Maria ONIGA.
Câteva produse concepute ºi realizate atunci
sunt edificatoare: tubuºoare indicatoare pentru S.T.L.
(neuroparalitice - 2 tipuri; vezicante; fosgen ºi clorcian;
BZ); Hârtie indicatoare pentru S.T.L. neuroparalitice;
detectoare de substanþe toxice de luptã (Dt STL - 74 ºi Dt
STL - 79); pachete antichimice individuale (P.D.I. - 75 ºi
P.D.I. - 81); Soluþie de degazare necorozivã; Complet de
degazare nr. 2 modernizat (CD-2M); laboratoare chimice
de campanie (L.C.C.-73 ºi L.C.C.-81); Soluþie
polidegazatoare; Soluþie apoasã de decontaminare (S.A.D.);
laboratoare de campanie pentru analiza apei (L.C.A. ºi
L.C.A.S.); Trusã pentru determinarea clorului activ
(T.D.C.A.); Trusã pentru verificarea plenitudinii decontaminãrii
(T.V.P.D.); Autolaborator chimic ºi radiodozimetric
(A.Ch.R.); Material cu proprietãþi autodezinfectante pentru
protecþia individualã a militarilor.
Cursul firesc al vieþii a impus reîmprospãtarea
colectivului de cercetãtori, astfel încât la jumãtatea
deceniului nouã al secolului trecut s-a produs o
infuzie de tineri, care - prin râvnã ºi talent - au preluat
ºtafeta "generaþiei de aur" a detecþiei ºi decontaminãrii
chimice. Pãrtaºi, alãturi de mult mai experimentaþii
lor colegi, la finalizarea produselor cercetate în acea
perioadã, s-au strãduit sã înveþe "din mers" tainele
domeniului, unul pe cât de interesant ºi generos, pe
atât de periculos. Lt. col. chim. Alexandru DICULESCU,
lt. col. ing. Pompiliu COJOCARU, ing. Georgiana
CIOFRÎNGEANU, lt. col. chim. Adriana PREDICÃ,
lt. col. ing. Viorel DINESCU ºi ing. Maria MALTOPOL
sunt cei care au creat "interfaþa" între generaþii ºi au
dus mai departe tradiþia ºi succesele. Activitatea
intensã din aceste douã decenii (1971 ÷ 1989) s-a
materializat printr-un numãr remarcabil de cercetãri
finalizate - 28, prin 15 brevete de invenþii, prin 23
articole publicate în diferite reviste de specialitate,
prin 98 comunicãri ºtiinþifice ºi prin participãri la
congrese, simpozioane ºtiinþifice, întâlniri de lucru,
cursuri de specializare (47, în total).
Revoluþia din decembrie 1989 a schimbat nu numai
cursul istoriei, dar ºi perspectivele dezvoltãrii
cercetãrii militare. În timpul revoluþiei ºi în perioada
imediat urmãtoare, o parte dintre membrii colectivului
au participat activ la acþiunile militare specifice
- verificarea prezenþei agenþilor chimici toxici în
perimetre publice (sediul fostului Comitet Central,
Radiodifuziunea, Academia Militarã, ªcoala de
Poliþie, Direcþia a 5-a, Regia de Apã Bucureºti) sau
private (locuinþe, subsoluri de bloc); identificarea
aparaturii ºi a materialelor chimice din diferite locaþii;
selecþionarea ºi redistribuirea aparaturii din sediile
dezafectate ale unor instituþii.
În ultimul deceniu al secolului douãzeci, orientarea
cãtre reperele tehnologice ºi culturale occidentale a
creat ºi premiza modificãrilor de mentalitate ºi de
abordare în cadrul cercetãrii militare româneºti, în
general, ºi în cel al detecþiei - decontaminãrii chimice,
în particular. Dacã în primii ani post-revoluþionari
au existat mai multe încercãri de readaptare ºi chiar
incertitudini privind viitorul cercetãrii militare -
datorate în principal "revoluþiei" societãþii ºi reorganizãrii
economice -, strãdaniile conducãtorilor ºi,
deopotrivã, ale cercetãtorilor, au condus la readucerea
pe un fãgaº normal, ascendent al cercetãrilor în
domeniu. Abnegaþia ºi insistenþa comandanþilor din
perioada menþionatã - general de brigadã doctor
inginer Octavian CIOBANU (1990 ÷ 1997) ºi colonel
doctor inginer Ioan ROMAN (1997 ÷ 2000) -, dar ºi
eforturile permanente ale membrilor colectivului
detecþie ºi decontaminare chimicã, s-au concretizat
prin renaºterea cercetãrii ºi orientarea ei cãtre
realizarea de produse noi, competitive cu cele existente
pe plan internaþional, dar ºi la modernizarea
unora mai vechi, care ºi-au dovedit în timp viabilitatea,
dar care erau depãºite din punct de vedere
tehnologic sau al performanþelor tehnice. Denumirea
secþiei de care colectivul a fost pendinte s-a modificat
în douã rânduri: Laboratorul detecþie, decontaminare
ºi inginerie tehnologicã (1990 ÷ 1998),
respectiv Secþia tehnologii chimice, decontaminare ºi
studii de impact (1998 ÷ 2001).
Colectivul existent imediat dupã anul 1990 a
fost întãrit cu cercetãtori cu experienþã, aparþinãtori
unor domenii conexe: col. ing. Florin GANEA, ing.
ªtefan ENE, ing. Denisa MARINESCU, col. med.
Vasile PÂRÂIAN, col. ing. Aurel POPESCU.
Diminuarea drasticã a finanþãrii cercetãrii nu a permis
finalizarea multor teme începute înainte de
1990 sau iniþiate imediat dupã acest an.

Totuºi, în aceste condiþii vitrege, au fost realizate
câteva produse importante: Complet pentru decontaminarea
armamentului ºi a tehnicii militare (C.D.A.T.);
Autospecialã pentru decontaminarea personalului
(A.D.P. - 90); Complet cu materiale indicatoare de rezervã
pentru A.S.T.N. - 1M modernizat (C.M.I.R.A.); Emulsie
de decontaminare cu acid triclor-izocianuric; Emulsie de
decontaminare cu tiosulfat de sodiu. La mijlocul ºi cãtre
finele deceniului, colectivul detecþie ºi decontaminare
chimicã a fost reîmprospãtat, prin încadrarea cu
cercetãtori de perspectivã: colonel doctor inginer Ion
SAVU - comandant al unitãþii în perioada 2000÷2008- ,
chim. Rodica LUNGU, lt. col. med. Adriana GHICA
RADU, ing. Doru ALEXE, ing. Liliana RECE, ing.
Gabriela CONSTANTINESCU, med. Georgeta MITRU,
care, treptat, s-au alãturat eforturilor mai experimentãþilor
lor colegi pentru finalizarea temelor de
cercetare deja începute sau au abordat teme noi,
originale. În acest deceniu (1990 ÷ 2000), au fost
finalizate 27 lucrãri de cercetare, au fost brevetate 2
invenþii, s-au publicat 16 articole în reviste de profil,
au fost prezentate 34 comunicãri ºtiinþifice ºi s-a participat
la 11 manifestãri tehnico-ºtiinþifice (conferinþe,
simpozioane, cursuri, grupuri de lucru)
"PERIOADA GRI"
Intrarea în noul mileniu, consideratã o piatrã de
hotar pentru omenire, a constituit ºi pentru domeniul
detecþiei ºi decontaminãrii chimice un moment de
cumpãnã. Revigorarea cercetãrii - iniþiatã la nivel
naþional ºi resimþitã, în mod evident, ºi în cercetarea
militarã - a permis abordarea unor teme noi, unele
de avangardã. În mod cu totul neaºteptat ºi contrar
acestei tendinþe de progres, în viaþa colectivului -
ajuns la venerabila vârstã de 50 de ani - a intervenit
un eveniment cu totul de neînþeles ºi, totodatã,
nefericit: schimbarea denumirii secþiei de care colectivul
este aparþinãtor, fãrã ca vreuna dintre cele douã
ramuri sã se menþinã pe generic. Evenimentul - surprinzãtor
prin amploare, dar mai ales prin semnificaþie
-, a fost resimþit cu profundã durere ºi frustrare,
îndeosebi de cãtre "veteranii" colectivului.
APÃRAREA NBC 18/2009
Echipamente CBRN
Parcã în replicã pentru cele întâmplate, întregul
colectiv s-a reunit ºi mai mult ºi a încercat sã abordeze
teme de cercetare complexe ºi deosebit de
necesare înzestrãrii trupelor din specialitatea apãrare
N.B.C. Cu toþii - tineri sau mai vârstnici cercetãtori,
formând o adevãratã echipã - au contribuit ºi contribuie,
prin activitatea tehnico-ºtiinþificã ºi prin produsele
realizate, la creºterea prestigiului detecþiei ºi
decontaminãrii chimice ºi, bineînþeles, a cercetãrii
chimice militare.
În ultimii opt ani, în cadrul programelor departamentale
sau a celor finanþate de Ministerul
Educaþiei ºi Cercetãrii, au fost finalizate nu mai puþin
de 15 teme de cercetare, concretizate în tot atâtea
produse: Soluþie de decontaminare pe bazã de acid triclor-izocianuric;
Sistem de intervenþie de urgenþã în caz de
dezastre chimice; Compoziþie modernã de decontaminare
chimicã; Trusã de detecþie a agenþilor toxici (T.D.A.T.);
Trusã cu imitatori de agenþi toxici (T.I.A.T.); Compoziþie
pentru fixarea ºi antagonizarea antraxului ºi a altor
agenþi patogeni; Hârtie indicatoare autoadezivã pentru
agenþi chimici toxici (HIARO); Sistem de soluþii de decontaminare
cu aplicaþii polivalente; Truse de supravieþuire în
caz de contaminare chimicã (T.S. - N.B.C. ºi T.S. - N.B.C.
Ex); Tubuºor indicator pentru fosgen ºi acid cianhidric
(T.I. - ACG); Tubuºor indicator pentru iperitã (T.I. - HD);
Tubuºor indicator pentru agenþi neurotoxici (T.I. - G);
Tubuºor indicator pentru BZ (T.I. - BZ); Tubuºoare indicatoare
pentru noxe industriale (T.I. - Cl2; T.I. - NH3; T.I. - CO);
Complet de decontaminare individualã (C.D.I.).
De asemenea, membrii colectivului au colaborat
la realizarea unor produse complexe, intrate în
înzestrarea armatei: Autospecialã de intervenþie radiologicã,
biologicã ºi chimicã (A.I. - N.B.C.); Autospecialã
pentru decontaminarea tehnicii ºi terenului modernizatã
(A.D.T.T. - 4M). Cum se poate observa, majoritatea
produselor au în denumire termeni dragi nouã -
detecþie sau decontaminare - ºi, din pãcate, excluºi
nejustificat din nomenclatura secþiei. Concomitent,
afluxul de produse noi concepute în cadrul centrului
de cercetãri, dar ºi a celor fabricate de firme specializate
din întreaga lume ºi care, potenþial, pot fi achiziþionate
pentru dotarea armatei, au impus verificarea
în detaliu a caracteristicilor tehnice ºi funcþionale ale
acestora. Pentru realizarea acestui deziderat, colectivul
a proiectat ºi realizat trei instalaþii pentru testare:
douã destinate mijloacelor de detecþie (utilizând
agenþi toxici volatili, respectiv nevolatili), iar una
utilizatã pentru compoziþiile de decontaminare.
Dacã primele douã reprezintã variante modernizate
ºi mult îmbunãtãþite tehnic ale unei instalaþii mai
vechi concepute de colegii noºtri de acum trei
decenii, cea de a doua este una cu totul originalã,
fiind destinatã testãrii compoziþiilor decontaminante
ºi chiar a mijloacelor de utilizare a lor. În mod uzual,
laboratorul în care sunt amplasate cele trei instalaþii
65

APÃRAREA NBC 18/2009
Echipamente CBRN
a fost folosit de-a lungul a peste trei decenii ºi este
utilizat ºi astãzi pentru experimentãri cu agenþi
chimici toxici reali. Drept recunoaºtere a meritelor ºi
a rezultatelor deosebite obþinute, încãperea a primit
numele unui cercetãtor din domeniul detecþiei ºi
decontaminãrii chimice, fiind cunoscutã - începând
din octombrie 2003 - ca "LABORATORUL colonel
doctor inginer IONEL BULETE".
Totodatã, pentru îmbunãtãþirea ºi modernizarea
condiþiilor de experimentare, trei laboratoare au fost
complet refãcute, fiind echipate ºi dotate cu materiale
ºi aparaturã de cea mai nouã generaþie.
Activitatea de cercetare propriu-zisã a fost îmbinatã
cu cea de promovare a produselor realizate ºi
de abordare a unor teme de larg interes ºtiinþific.
Astfel, în perioada 2001 ÷ 2008, s-au publicat 23
articole, au fost prezentate 43 comunicãri ºtiinþifice,
au fost realizate 8 inovaþii ºi s-a participat la 19 manifestãri
tehnico-ºtiinþifice interne ºi internaþionale
(congrese, simpozioane, conferinþe, cursuri). Toate
aceste realizãri - rod al talentului ºi strãduinþei
echipei detecþie ºi decontaminare chimicã - se pot
constitui în epoca "luminoasã" a existenþei contemporane
a colectivului. Combinând cele douã
evenimente - cel profund frustrant al "desfiinþãrii
scriptice" a colectivului ºi cel pozitiv concretizat într-o
explozie creatoare, putem considera acest interval
de timp ca o aºa-zisã "perioadã gri" a istoriei detecþiei
ºi decontaminãrii chimice.
Din fericire, ca rezultat al demersurilor consecvente
ale membrilor colectivului ºi ca recunoaºtere
a realizãrilor obþinute de-a lungul timpului, la
finele anului 2008, prin reorganizarea unitãþii,
secþia 1 a primit denumirea Secþia tehnologii chimice,
analize, detecþie, decontaminare ºi ecologie. Repunere
în drepturi care se constituie într-un act de
cinstire a înaintaºilor ºi a succeselor lor ºi, totodatã,
într-un puternic îndemn ºi încurajare pentru tinerii
colegi în a duce mai departe bogata tradiþie a domeniului.
66
ÎN LOC DE CONCLUZII
Creaþia din domeniul detecþiei ºi decontaminãrii
chimice contribuie la îmbunãtãþirea calitãþii activitãþilor
militarilor din specialitatea apãrare CBRN - ºi
nu numai, la simplificarea modalitãþilor de intervenþie
în cazul unor evenimente de naturã chimicã,
la creºterea "confortului psihic" ºi, implicit, la diminuarea
stresului specific acþiunilor militare duse în
zone cu risc ridicat de contaminare chimicã. Prin
strãdania continuã a cercetãtorilor din acest domeniu,
coroborat cu interconexiunea permanentã cu specialiºtii
care activeazã în ramura operaþionalã a
acestei specialitãþi militare, au fost create - de-a
lungul a peste jumãtate de veac - produse performante,
de mare utilitate pentru instruirea militarilor
ºi pentru finalizarea misiunilor interne ºi internaþionale.
Personalitãþile care au activat ºi au trudit din
greu în cadrul unitãþii - comandanþi, ºefi de
secþie (laborator), cercetãtori - reprezintã simboluri
ale cercetãtorilor chimiºti militari ºi, totodatã,
îndemnuri permanent vii pentru perfecþionarea, modernizarea
ºi, mai ales, pentru perpetuarea tradiþiei
ºtiinþifice ºi tehnice în acest domeniu. Continuatoare
a strãdaniei înaintaºilor în ale detecþiei ºi decontaminãrii
chimice, actuala generaþie încearcã - ºi sperãm
sã reuºeascã - sã actualizeze mijloacele de detecþie ºi
de decontaminare cu produse de mare necesitate
pentru dotarea militarilor, echipamente cu un înalt
nivel de performanþã ºi de fiabilitate.
Colaborând strâns, pe tot parcursul existenþei
sale, cu alte ramuri ale cercetãrii chimice militare
- sinteze de agenþi chimici, analize fizico-chimice, analize
biochimice, protecþia personalului, decontaminare radioactivã,
inginerie tehnologicã, ecologie, detecþia agenþilor biologici
-, dar ºi cu unitãþi implicate în pregãtirea de
specialitate sau în activitãþi operative, domeniul
detecþiei ºi decontaminãrii chimice a progresat continuu,
conjugându-se cu eforturile de modernizare
ale armei din care face parte, ale întregii armate, ale
societãþii româneºti contemporane.
Scurta trecere în revistã a cumulului de realizãri
din cei peste 57 ani de la "înfiinþarea scripticã" a
domeniului detecþie ºi decontaminare chimicã
reprezintã un prilej de comemorare a tuturor celor
care - cu râvnã, talent ºi dãruire - au activat în acest
domeniu, concepând ºi realizând produse de mare
valoare ºi utilitate. Este, totodatã, un moment de
bilanþ ºi de "introspecþie colectivã" a celor care
astãzi continuã activitatea în acest domeniu, constituindu-se
într-o modalitate de analizã a perioadei
parcurse, dar ºi de evaluare a perspectivelor imediate ºi,
mai ales, a celor de lungã duratã.

APÃRAREA NBC 18/2009
Echipamente CBRN
APÃRAREA CBRN - TRECUT ªI PREZENT
Locotenent colonel Costel GUªTERIÞEAN
Locotenent Cãlin GAVA
Baza de Instruire pentru Apãrare NBC
Proliferarea necontrolatã a armelor de
distrugere în masã CBRN, cu uriaºa lor
capacitate distructivã, constituie cel mai
mare risc la care omenirea a fost expusã ºi o gravã
ameninþare la adresa civilizaþiei ºi a vieþii înseºi.
Dupã cum se ºtie armele de distrugere în masã
ºi în special armele chimice au fost întrebuinþate
pentru prima datã ca mijloc de distrugere în masã de
cãtre germani în Primul Rãzboi Mondial pe data de
22 aprilie1915 pe un front cu o dezvoltare de 6 km
în Flandra. Germanii au lansat un atac chimic
asupra poziþiilor franceze care a constat în emisia a
180 tone de clor din 6000 de butelii. Acest atac a
creat panicã ºi haos, francezii nedispunând de nici
un mijloc de protecþie. S-a estimat cã acel atac a avut
ca efect scoaterea din luptã a 15.000 de militari din
care 5.000 de morþi.
În cursul anului 1915 germanii au folosit emisile
de clor ºi pe frontul rusesc, iar riposta aliaþilor nu a
întârziat, aceºtia începând sã lanseze valuri de clor
asupra poziþiilor germane.
Folosirea armei chimice a fãcut imediat necesarã
apariþia mijloacelor de protecþie. Primele mãºti contra
gazelor au fost distribuite soldaþilor aliaþi. Aceste
mãºti rudimentare într-o primã fazã s-au perfecþionat
continuu în paralel cu evoluþia mijloacelor de
atac chimic.
În primul Rãzboi Mondial exista în dotarea trupelor
noastre masca româneascã cu care armata
noastrã a intrat în rãzboi ºi care a fost utilizatã pânã
în primãvara anului 1917. Datoritã faptului cã
aceasta era foarte incomodã ºi foarte greu de întrebuinþat
a fost înlocuitã de mãºtile franceze M-2 ºi
RSC ºi masca ruseascã Zelinski – Kummant livrate
de cãtre aliaþii noºtri. Aceste mãºti s-au dovedit eficiente
împotriva tuturor gazelor (mai puþin a oxidului
de carbon). Pe lângã acestea s-au mai folosit o
parte din mãºtile de provenienþã germanã care au
fost capturate în rãzboi.
În perioada 1927-1930 s-a adaptat masca ruseascã
la aparatul Tissot importat de cãtre armata noastrã,
s-au realizat mãºti pentru câini ºi cai ºi s-au alocat
fonduri pentru achiziþionarea de aparate pentru
verificarea mãºtilor. În aceastã perioadã s-au realizat
primele modele de mãºti naþionale: Manarom ºi
Maromca (masca pentru om ºi pentru cal).
Totuºi Manarom nu a intrat în producþie de
serie, iar în anul 1932 în urma unei licitaþii a fost
adoptatã pentru armatã masca polonã model 32,
mascã la care i-au fost aduse pe parcurs îmbunãtãþiri
(model 34 ºi 41). Pe lângã acestea s-au fabricat ºi au
intrat în dotare mãºtile izolante model 46, IP 4 ºi IP 5.
Diferite tipuri de mãºti contra gazelor ºi mãºti
izolante din dotarea armatei Române
Dupã anul 1930 s-au înfiinþat fabrici de materiale
de protecþie, s-au
fãcut adaptãri la o
serie de echipamente
ºi materiale
din import pentru
a le spori performanþele,
s-au
experimentat diferite
tipuri de detectoare
de concepþie
româneascã, s-au îmbunãtãþit componentele
mãºtilor. Între anii 1939-1941 au fost experimentate
echipamente de specialitate cum ar fi detectorul LC
pentru clor, fosgen, iperitã, monoxid de carbon ºi acid
cianhidric, detectorul ASEPTA pentru clor, fosgen ºi
iperitã ºi detectorul GZ. S-a experimentat ºi un dispozitiv
mecanic de amplificare a sunetului la masca
contra gazelor româneascã. De asemenea, au fost
experimentate ºi diferite prafuri detectoare.
În anul 1943 au fost realizate trusa polivalentã de
detecþie ºi trusa de instrucþie pentru recunoaºterea
gazelor de luptã prin miros sau prin iritaþii caracteristice
de cãtre cpt. med. dr. Ion Dumitru.
La data de 30 iunie 1943 s-a introdus în dotarea
armatei aruncãtorul uºor de flãcãri tip ARGEª care a
completat necesarul de aruncãtoare de flãcãri deja
existente de provenienþã germanã ºi italianã. Acestea
foloseau ca lichide inflamabile gazolina, þiþeiul,
lichidul H-E (benzinã ºi ulei rezultat din distilarea
67

68
APÃRAREA NBC 18/2009
Echipamente CBRN
gudronului). Tot în acest an în dotarea armatei au
intrat ºi costumele de protecþie contra iperitei.
În cursul anului 1944 au fost experimentate
detectorul românesc pentru oxid de carbon (CO),
detectorul prezentat de firma germanã Dragger trusa
detectoare model LC ºi cartuºe filtrante contra CO.
Imediat dupã cel de-Al Doilea Rãzboi Mondial în
dotarea armatei existau echipamente ºi materiale
chimice de producþie indigenã (MCG md. 34 ºi 41,
costum de protecþie din pânzã cauciucatã, substanþe
de decontaminare, detectorul de gaze toxice Doctor
Ioan), precum ºi echipamente ºi materiale importate
din Germania ºi Italia (detectoare Dragger, aparate
izolante, instalaþii de filtroventilaþie pentru adãposturi,
pelerine de protecþie, costume de protecþie,
aruncãtoare de flãcãri). Pentru crearea perdelelor de
mascare erau folosite aparatele fumigene AF 450 care
fuseserã utilizate ºi în timpul rãzboiului.
Dupã anul 1950 înzestrarea armatei s-a fãcut cu
echipamente ºi materiale provenite din import
(U.R.S.S.) sau fabricate în þarã sub licenþã sovieticã.
Primele aparate dozimetrice de provenienþã
sovieticã tip DP aveau un volum mare ºi erau destinate
pentru mãsurarea dozei/debitului dozei de radiaþie.
Dintre acestea amintim radiometrele DP 1, DP 2,
DP 11 ºi DP 12, radiometrul-roentgenometrul DP-5,
precum ºi completele dozimetrice DP-21B ºi DP-22V.
Decontaminarea armamentului ºi a tehnicii de
luptã se executa
cu pachete
antichimice
individuale,
truse de degazare
pentru
grupa de infanterie/similare,
truse de degazare pentru armamentul de artilerie
ºi cãruþa de degazare. Primele autospeciale construite
au fost autospeciala de degazare armament ADA-750,
autospeciala de degazare armament ºi tehnicã ADAT-
48 ºi autospeciala de degazare echipament prin fierbere
IE-2. Decontaminarea porþiunilor de itinerar se
executa cu ajutorul unor dispozitive mecanice dispuse
pe autocamioane ZIS-150 care împrãºtiau pe
timpul deplasãrii clorurã de var. Acest dispozitiv a fost
înlocuit de autospeciala ARS-12 care a fost precursoarea
autospecialei ADT-12.
Mascarea cu fum se executa cu ajutorul grenadelor
ºi lumânãrilor fumigene pe bazã de clorurã de
amoniu ºi a dispozitivelor de fumizare AF-450.
Dupã cel de-Al Doilea Rãzboi Mondial subunitãþile
de aruncãtoare de flãcãri aveau în dotare
aruncãtoare model german cu fuzee ºi puºcã
lansatoare care au fost înlocuite cu aruncãtoare
uºoare de flãcãri LPO-50 cu trei butelii. Mai exista în
dotarea acestora ºi aruncãtoare grele de flãcãri AGF
care se îngropau în pãmânt ºi se amorsau electric.
Dupã anii ’70 aruncãtoarele au fost scoase din înzestrare.
Între anii ’50 ºi ’60 protecþia individualã se asigura
prin mijloacele de protecþie individualã din dotare
care cuprindeau masca contra gazelor (bazatã pe principiul
filtrãrii aerului) – MCG md. 52 ºi 58, mãºtile
izolante ºi mijloacele individuale de protecþie a pielii –
completele de protecþie nr. 1 ºi nr. 2 (md. 52, 56 ºi
65). Protecþia colectivã se asigura în adãposturi realizate
de cãtre subunitãþile de geniu la care erau montate
instalaþii de filtro-ventilaþie pentru purificarea
aerului.
La începutul anilor ’60 au sosit din import
(U.R.S.S.) echipamente ºi materiale chimice pentru
înzestrarea trupelor ca de exemplu aparate de cercetare
chimicã PHR, aparate dozimetrice DP, transportoare
blindate BRDM, autospeciale ADM-48 ºi
ARS-12 (care ulterior s-au denumit ADAT-48 ºi ADT-
12) pentru decontaminarea tehnicii ºi terenului,
ADD-53, ARS-12 ºi AGV-3 pentru decontaminarea
echipamentului cu aer cald. Ulterior a început procesul
de asimilare în þarã a unor categorii de tehnicã ºi
materiale fiind astfel înlocuite modele mai vechi de
echipamente, proces care a continuat pânã cãtre anii
’80.
În anul 1966 s-au realizat aparatul pentru determinarea
parametrilor exploziilor nucleare, pachetul
antichimic individual cu posibilitãþi de reîncãrcare, un
nou tip de sac port-mascã, macheta ADE-4 ºi containerul
pentru surse radioactive de mare activitate.
Anii ’70 au deschis calea realizãrii primei generaþii
de echipamente ºi materiale realizate prin eforturi
proprii. În aceastã perioadã s-au omologat autospeciala
ADT-1 fãrã remorcã pentru decontaminarea termicã
a tehnicii grele, s-a montat aparaturã de cercetare
chimicã ºi de radiaþie pe ºasiuri M-461, s-au realizat
autospeciale de decontaminare a echipamentului,
s-au realizat fugase incendiare FI-22, grenade incendiare
GI-500, sticle fumigene SF-69 ºi lumânãri fumigene
cu fum colorat pentru marcarea acþiunilor de
luptã. În anul 1974 au fost omologate aruncãtorul de
grenade incendiare AGI 3x40 care a înlocuit aruncãtorul
uºor de flãcãri LPO-50.
În aceastã perioadã au mai fost omologate detectorul
semiautomat de STL ºi masca contra gazelor
model ’74 care va înlocui în toatã armata masca contra
gazelor model ’58. În anul 1977 s-a omologat
autospeciala de degazare ºi transvazare ADT-3M
prima autospecialã de decontaminare tehnicã ºi teren

APÃRAREA NBC 18/2009
Echipamente CBRN
cu sistem de încãlzire a agentului decontaminant. În
anul 1978 a fost realizat prototipul pentru autoturismul
pentru cercetare de radiaþie ºi chimicã ARC md.
’77, iar ulterior au fost omologate autospeciala de
fumizare ºi dispozitivul pentru corectarea vederii
adaptabil la MCG md. ’74. Cãtre sfârºitul anilor ’70 au
fost omologate detectorul manual de STL md. ’79 cu
pompã ºi burduf, bomba fumigenã pentru aruncãtorul
de 82 mm ºi autospeciala pentru decontaminarea
personalului ADP-80.
Anii ’80 au produs trecerea la a doua generaþie de
echipamente ºi materiale de apãrare CBRN din producþia
internã. O parte din aparatura de cercetare
CBRN a fost montatã pe TAB ºi ARO, iar cea de control
CBRN pe autoºasiu DAC, crescând performanþele
tehnice de lucru ale acestora. Tot în aceastã perioadã
a fost perfecþionat armamentul incendiar, autospeciala
de fumizare ºi autospeciala de decontaminare a
echipamentului ADE-84 pe ºasiu DAC 6x6. Tot în
aceastã perioadã s-au omologat masca contra gazelor
pentru rãniþi în regiunea capului, laboratorul chimic
de campanie LCC-81, autostaþia pentru determinarea
parametrilor exploziilor nucleare ADEN, pachetul
antichimic individual PAI-81, lumânarea fumigenã de
12 kg, radiometrul-roentgenometrul miniaturizat
RRM-80 ºi autospeciala pentru tratarea termicã a
tehnicii.
În anul 1983 a fost avizat simulatorul pentru
completul dozimetric AD-24, iar în anul 1985 s-a realizat
masca contra gazelor model ’85, modelul experimental
pentru masca izolantã modernizatã, indicatorul
de radioactivitate AD-85, completul dozimetric
termoluminescent AD-24, TABCcNBC pe TAB 4x4 ºi
a fost omologat completul de decontaminare nr. 2. Au
mai fost avizate mãnuºile pentru cercetaºii chimici ºi
soluþia apoasã de decontaminare ºi omologate prototipul
avertizorului ASTN-2M ºi cel al autospecialei
pentru prepararea amestecurilor incendiare.
În a doua jumãtate a
anilor ’80 au fost avizate
pelerina de protecþie de
unicã întrebuinþare, semnalizatorul
de radiaþii nucleare,
roentgenometrul
de bord cu afiºare cifricã
RBAC, autolaboratorul chimic ºi radiodozimetric, etc.
Cãtre sfârºitul anilor ’80 a fost introdusã o nouã
generaþie de echipamente ºi materiale de apãrare
NBC cu caracteristici superioare, fiind omologate
radiometrul-roentgenometrul AD-111M ºi semnalizatorul
de radiaþii nucleare cu sensibilitãþi crescute,
avertizorul de substanþe toxice neuroparalitice ºi
radioactive pentru navele militare ºi au fost prezentate
spre avizare modele experimentale pentru
autospeciala de fumizare ºi cea de decontaminare a
personalului (ADP-90).
La sfârºitul anilor ’80 cea mai mare parte a
echipamentelor ºi materialelor de apãrare NBC erau
asigurate din industria naþionalã, în paralel fiind
scoase din uz echipamentele ºi materialele cu starea
tehnicã depãºitã: ARC-71, ADE-4, ADE-2, ACD-5.
Astfel, la sfârºitul secolului trecut armata
României dispunea de echipamente ºi materiale de
apãrare NBC care puteau fi folosite în bune condiþii în
lupta modernã.
Dupã anul 1990 între realizãrile din domeniul
apãrãrii NBC se înscriu:
soluþia de decontaminare pe baza acidului triclorizocianuric;
primul prototip de vestã antiglonþ;
grenada reactivã incendiarã calibru 73 mm;
modelul nou de semnalizator de radiaþii
nucleare care a înlocuit vechiul model din 1980;
completul de protecþie modernizat;
ASTN-2M;
dozimetrul individual cu afiºaj cifric DIAC;
masca izolantã model ’91;
dozimetrul individual DET-2 (1995), iar mai
târziu DET-2P ºi DET-S.
Dezvoltarea de echipamente în viitor va trebui sã
asigure protecþia individualã ºi colectivã, sã punã în
evidenþã prezenþa concentraþiilor nepericuloase a
agenþilor CBRN ºi sã se bazeze pe tehnologii nepoluante
pentru mediu. Totodatã este necesar ca noile
echipamente ºi materiale de apãrare CBRN care vor
intra în dotarea armatei sã îndeplineascã criteriile de
interoperabilitate ºi compatibilitate cu structurile similare
din armatele statelor membre NATO.
BIBLIOGRAFIE
1 - Istoria Chimiei Militare Româneºti - Gl.bg.(r)
dr. Nicolae POPESCU, col.(r) prof. Mihail GRIGORES-
CU, Bucureºti, 2005;
2 - SMG/CBRN-1 – Doctrina Apãrãrii CBRN în
Armata României, Bucureºti, 2008;
3 - F.T./CBRN-7/1, Manualul instrucþiei pentru
apãrare CBRN, Câmpulung , 2007
4 - F.T./CBRN-7/2, Manualul Cercetaºilor
CBRN, Câmpulung, 2008;
5 - F.T./CBRN-6, Manualul protecþiei CBRN,
Câmpulung, 2007.
69

APÃRAREA NBC 18/2009
Echipamente CBRN
COMPETENÞÃ ÎNTRE ATITUDINE ªI CAPABILITATE
Locotenent colonel inginer Gabriel EPURE
Doctor inginer Nicoleta GRIGORIU
Centrul de Cercetare ªtiinþificã pentru Apãrare NBC ºi Ecologie
Disarmament and non-proliferation are key elements to the preservation of international peace and
security. The destruction of chemical weapons stockpiles and production facilities is a central aspect of the
implementation of the Chemical Weapons Convention (CWC). The Organisation for the Prohibition of Chemical
Weapons (OPCW) plays a significant role in this field by a complex verification mechanism, comprising on-site
inspections and monitoring, and a number of programmes implemented focuses on capacity building for the
peaceful application of chemistry in areas relevant to the CWC. Since the signing of the CWC in 1993,
Interlaboratory tests (Proficiency Tests) have been organized in order to designate laboratories accredited for
verifying the application of the Convention. Within an OPCW proficiency test, participating laboratories have
15 days to identify and report the substances spiked at trace levels, in different matrixes, such as water, soil,
paint, organic solvent etc.
This paper describes the conduct of such a test to Chemical Analysis and Testing Laboratory within the
NBC&Ecology Defense Scientific Research Center, Bucharest, Romania. The analytical strategies and procedures
that resulted in the unambiguous identification in the test samples of chemicals relevant to the CWC are discussed.
Î
n lumina demonstrãrii capabilitãþilor de
analizã ºi caracterizare a unor probe
unice, în 1995, Laboratorul de Analize
Chimice ºi Testãri (LACT) din cadrul Centrului de
Cercetare ªtiinþificã pentru Apãrare NBC ºi Ecologie
(CCªANBCE) avea sã devinã laborator susþinãtor al
principiilor Organizaþiei privind Interzicerea
Armelor Chimice (OPCW), prin participarea la
testele organizate de OPCW.
Testele internaþionale de competenþã au apãrut
din necesitatea respectãrii prevederilor Convenþiei
pentru Interzicerea Armelor Chimice (CWC), privind
posibilitatea efectuãrii de analize fizico-chimice, în
laboratoare specializate (off-site) pentru probele
colectate de inspectorii OPCW. Convenþia este de
fapt primul tratat de dezarmare globalã cu un scop
fãrã precedent, eliminare pentru totdeauna a tuturor
categoriilor de arme de distrugere în masã, sub o
strictã supraveghere internaþionalã.
Întrucât astfel de încercãri se puteau realiza doar
într-o reþea de laboratoare de analize, Secretariatul
Tehnic al OPCW a realizat o schemã de teste care sã
simuleze analiza mostrelor prelevate în cadrul unei
inspecþii la faþa locului (on-site).
Ideea analizei compuºilor de interes pentru
Convenþie aparþine Institutului Finlandez pentru
Verificarea Convenþiei privind Interzicerea Armelor
Chimice (VERIFIN), institut neguvernamental din
cadrul Departamentului de Chimie al Universitãþii
din Helsinki. Între anii 1989 ºi 1993 acesta a iniþiat
patru teste comparative interlaboratoare (aºa numitele
Round Robin) în scopul verificãrii procedurilor proprii
de extracþie ºi analizã a substanþelor de interes
pentru Convenþie (agenþi chimici, precursori ºi
produºi de degradare), din diferitele matrice de
probã. Începând cu anul 1994, Secretariatul Tehnic
al Comisiei Pregãtitoare OPCW ºi-a asumat rolul de
coordonator, organizând în perioada 1994-1995
douã teste preliminare, în scop de antrenament ºi
verificare a procedurilor. Primul test internaþional de
competenþã OPCW a avut loc în luna mai 1995, datã
de la care se iau în calcul calificativele laboratoarelor
participante.
În perioada 1995-2009, Laboratorul Centrului a
parcurs un drum lung ºi dificil, presãrat cu eºecuri ºi
realizãri, care au dus, fiecare din ele, la perfecþionarea
metodelor de analizã, la îmbunãtãþirea instrumentaþiei,
precum ºi la creºterea nivelului de pregãtire al
personalului. Privind înapoi, la perioada 1995-2000,
nu putem sã nu constatãm progresele remarcabile
fãcute. Pe de altã parte însã, nivelul cerinþelor a crescut
de la an la an, iar capabilitãþile de astãzi sunt de
cele mai multe ori insuficiente mâine.
70

Din punct de vedere analitic, participanþilor li se
cere sã identifice orice substanþã chimicã definitã în
listele Convenþiei. Aºa cum se cunoaºte, substanþele
toxice ºi precursorii acestora sunt grupate în trei
liste, anexã la Convenþie. Împãrþirea pe liste s-a fãcut
în funcþie de gradul de risc a acestor substanþe, precum
ºi de posibilitatea utilizãrii acestora în scopuri
comerciale. În general, substanþele din liste sunt
compuºi organici, cu proprietãþi fizice ºi chimice
diferite (substanþe neutre, acizi, baze, volatile sau
nevolatile) în care elementele predominante alãturi
de carbon ºi hidrogen sunt fosforul, fluorul, sulful,
clorul, azotul ºi oxigenul.
Alãturi de compuºii din liste, de interes pentru
teste sunt ºi toþi produºii de degradare ai compuºilor
din liste, precum ºi derivaþii analitici proveniþi din
substanþele din liste sau de la produºii de degradare.
În acest caz, numãrul total al compuºilor susceptibili
de a fi utilizaþi la testele comparative interlaboratoare
organizate de OPCW este de peste 3 milioane.
Dintre aceºtia au fost sintetizaþi maxim 10%, iar în
bazele de date se aflã aproximativ 1% dintre ei. Este
evident cã fãrã o bazã de date largã ºi posibilitãþi
nelimitate de sintezã, probabilitatea de a obþine
statutul de laborator desemnat se micºoreazã. La
primul test, cel din 1995, laboratorul nostru dispunea
de o bazã de date formatã din 180 de compuºi.
Astãzi, dispunem de baze de date MS, RMN, GC ºi IR
cu peste 15 000 intrãri, precum ºi de soft de cãutare
automatã, AMDIS. Acum 10 ani toate acestea ar fi
însemnat garanþia succesului, astãzi însã reprezintã
doar o bazã de plecare pentru cercetãri viitoare.
În toate testele s-au utilizat pentru marcarea
matricelor substanþe în concentraþii mici, la nivel de
1-10 ppm, cu acceptarea unui nivel de degradare de
pânã la 30% având condiþie ca sã nu coboare
nivelul de concentraþie sub 1 ppm. Probe tipice au
fost cele de câte 50 g sol sau 50 ml apã, cu un nivel
de marcare cuprins între 50 ºi 500 micrograme. În
plus, pe lângã compuºi de interes, în diferitele probe
s-au adãugat interferenþi, pentru a se apropia cât
mai mult de un scenariu realist.
Natura matricei (apã, sol, solvent organic,
polimer, vopsea, vatã, emulsie, soluþie de decontaminare
etc.) ºi interferenþii sunt schimbaþi de la test
la test, pentru a menþine participanþii în stare de
concentrare ºi pentru a dezvolta creativitatea ºi flexibilitatea.
APÃRAREA NBC 18/2009
Echipamente CBRN
Testele de competenþã OPCW sunt organizate pe
baza unor proceduri elaborate în perioada 1994-1996
de cãtre un grup de lucru ºi adoptate odatã cu lucrãrile
Primei Conferinþe a Statelor Pãrþi în mai 1997.
Procedurile sunt îmbunãtãþite de cel puþin douã ori
pe an, în urma discuþiilor ºi consultãrilor cu participanþii.
Procedurile ºi amendamentele aduse de-a
lungul anilor sunt conþinute în trei documente ce
descriu pe larg schemele de participare:
Procedurile de operare standard pentru organizarea
testelor OPCW;
Instrucþiuni de lucru privind pregãtirea probelor
pentru testele OPCW;
Instrucþiuni de lucru privind evaluarea rezultatelor
pentru testele OPCW.
În general, participarea cu succes la testele internaþionale
de competenþã OPCW presupune rezolvarea
a trei probleme majore:
1. Cum sã prepari probele ?
2. Ce tehnici sã foloseºti pentru analiza probelor ?
3. Cum sã raportezi rezultatele, conform standardelor
OPCW ?
Din aceastã cauzã, participanþii trebuie sã adopte
o strategie de lucru care sã permitã împletirea armonioasã
a pãrþii analitice cu partea de întocmire a
raportului, într-un timp limitã prestabilit.
Planul de analizã. Odatã sosite în laborator, probele
sunt verificate, codificate ºi divizate în porþiuni
mai mici, ce vor fi supuse unor metode de analizã
diferite. Alegerea metodelor de preparare depinde
de tipul de probã ºi de tehnica instrumentalã
folositã. Întrucât nu se cunoaºte compoziþia probei,
nu existã metode prestabilite pentru prepararea probelor.
Existã doar proceduri cu caracter general,
elaborate de cercetãtori ºtiinþifici în cadrul institutului
VERIFIN.
Pornind la drum cu o echipã de oameni dornici
de necunoscut, tehnici de lucru singulare ºi materiale
nu din cele mai avansate, prima participare a României
la aceste teste s-a întâmplat în anul 1995, la cel de-al
doilea test de competenþã OPCW. Astãzi, suntem în
prag de participare la cel de-al 26-lea test OPCW.
Timp de 15 zile doctor inginer Nicoleta Grigoriu
împreunã cu inginer Panaghia Deliu preparã probele,
cãpitanul inginer Constantin Toader efectueazã
analizele chimice, iar maiorul inginer Rãzvan Petre
sintetizeazã compuºii utili pentru confirmarea
prezenþei compuºilor suspectaþi. Locotenent colonel
inginer Gabriel Epure împreunã cu echipa evalueazã
71

APÃRAREA NBC 18/2009
Echipamente CBRN
datele ºi informaþiile primite, iar doamna inginer
Sorina Bãjenaru se ocupã de controlul calitãþii.
Cãpitanul inginer Marian Mihalcea, informaticianul
echipei, se ocupã de up-gradarea bazei de date referitoare
la evoluþia acestor teste.
O camerã de laborator este transformatã într-o
«camerã de rãzboi», pentru discuþii ºi pentru afiºarea
diagramelor ºi schemelor de lucru în vederea identificãrii
compuºilor conþinuþi în probele primite.
Pereþii sunt plini cu panouri ºi diagrame cu scheme
de lucru ºi posibile structuri ale compuºilor cãutaþi.
O parte din membrii echipei de lucru, la sosirea probelor
în laborator
Experienþa testelor anterioare a dus la concluzia
cã procedurile standard de preparare a probelor trebuie
sã sufere modificãri în funcþie de compoziþia
probelor. Ele sunt valabile pentru probe clasice de
apã, dar trebuie sã sufere modificãri în cazul emulsiilor,
pentru soluþii apoase cu un conþinut ridicat de
sãruri sau soluþiilor de decontaminare. Din categoria
substanþelor care produc probleme analitice, un rol
aparte îl ocupã levizitele, prin faptul cã ele necesitã
o procedurã specialã de derivatizare, procedurã care
nu oferã însã întotdeauna rezultatele dorite. Chiar
dacã laboratorul a dezvoltat o metodã de analizã a
levizitelor, aceasta s-a dovedit valabilã doar pentru
probele de apã ºi pentru probele organice cu un
conþinut redus de interferenþi. În cazul probelor
organice cu un conþinut ridicat de hidrocarburi,
metoda s-a dovedit ineficientã. Levizitele fiind
compuºi cu o reactivitate foarte ridicatã, analiza lor
în formã nederivatizatã duce la degradarea rapidã a
performanþelor coloanelor cromatografice. Metodele
GC/MS ce folosesc derivatizarea cu tioli ºi ditioli
rãmân metodele cele mai eficiente pentru analiza
levizitelor ºi a produºilor lor de degradare, fapt
demonstrat în cadrul unui studiu tehnic realizat, în
care s-a urmãrit optimizarea metodelor de derivatizare
pentru o identificare fãrã dubii a levizitelor ºi a
produºilor lor de hidrolizã.
O altã categorie de substanþe cu probleme de
preparare sunt acizii alchilfosfonici, substanþe care
necesitã o procedurã complicatã de derivatizare prin
silanizare. Deºi alte laboratoare au avut în general
72
probleme, metodele de preparare elaborate de laboratorul
nostru s-au dovedit eficiente în proporþie de
100%.
În toate cazurile de preparare a probelor este
nevoie de metode de purificare. Din nefericire, o astfel
de metodã, de multe ori, nu este disponibilã ºi
poate necesita un timp mai lung de 15 zile, durata
unui test, pentru dezvoltarea ei. Ca urmare, au fost
dezvoltate metode de purificare a probelor care þin
cont de natura materialelor de mascare (motorinã,
polietilenglicoli, sãruri sau compuºi cu proprietãþi
asemãnãtoare celor de interes). Deosebit de utilã s-a
dovedit a fi purificarea pe diferite tipuri de cartuºe de
extracþie cu fazã solidã (SPE), aplicatã în premierã în
România de laboratorul nostru. În imaginea urmãtoare
poate fi vizualizatã cromatograma gaz-cromatograficã
a unei probe de solvent organic purificat
(dreapta) comparativ cu o probã nepurificatã (stânga).
Proba de solvent organic, primitã la unul din testele
OPCW, purificatã SPE (dreapta) comparativ cu proba
nepurificatã (stânga), analizatã gaz-cromatografic
Dupã cum se poate observa, analizând proba ca
atare, apar câteva sute de picuri cromatografice care
mascheazã prezenþa oricãrui compus de interes. Prin
îndepãrtarea matricei (motorinã) cu ajutorul
tehnicii SPE, apar picurile cromatografice ale
compuºilor de interes, ce pot fi apoi identificaþi cu
uºurinþã.
Elemente suspicioase. Dupã prepararea probelor
urmeazã o serie de etape deosebit de importante ce
þin de utilizarea aparaturii analitice instrumentale.
Unul din paºii cei mai importanþi în analiza probelor
OPCW este scanarea rapidã cu GC/MS ºi a detectoarelor
de elemente specifice pentru o privire în
ansamblu ºi gãsirea câtorva elemente care sã indice
prezenþa compuºilor chimici de rãzboi. De exemplu,
levizitele conþin arsen, sarinul conþine fosfor ºi fluor
iar VX-ul conþine fosfor, azot ºi sulf. De notat faptul
cã detecþia actualilor compuºi chimici de rãzboi trebuie
asociaþi cu provenienþa lor (scenariul testului,
de exemplu colectarea probelor în timpul unei
inspecþii la o fabricã necunoscutã de producere a
pesticidelor).

APÃRAREA NBC 18/2009
Echipamente CBRN
Monitorizare. Identificare. Evaluare. Cele mai
întâlnite tehnici de monitorizare sunt:
Gaz cromatografia cu detectori specifici
(detectorul termoionic sau NPD, detectorul flamfotometric
- FPD în modul S (sulf) sau P (fosfor)
folositã pentru compuºii care conþin azot, fosfor sau
sulf. Aproape 99% dintre compuºii de interes pentru
Convenþie se încadreazã în aceastã categorie.
Cuplajul GC/MS în modul EI (ionizare electronicã),
care se bazeazã pe monitorizarea unor anumite
fragmente ºi ioni caracteristici ai compuºilor
sau grupelor de compuºi de interes.
Rezonanþa magneticã nuclearã (RMN) unidimensionalã
ºi bidimensionalã, folositã pentru monitorizarea
compuºilor cu fosfor ºi fluor, precum ºi a
fragmentelor de tipul cloroetil, clorovinil provenite
de la agenþi vezicanþi.
OPCW cere o identificare pozitivã a compuºilor
prin cel puþin douã tehnici analitice diferite, dar
echipa laboratorului nostru doreºte extinderea ºi sã
obþinã confirmarea prin 3 sau chiar 4 tehnici diferite.
«Calul de bãtaie» este sistemul GC/MS, ce poate
detecta cantitãþi în ultraurme de compuºi organici de
genul biliograme sau chiar mai puþin. Câþiva
microlitri de probã sunt injectaþi într-un GC/MS,
unde proba este vaporizatã iar componenþii sunt
separaþi ºi analizaþi» precizeazã cãpitanul Toader.
O perioadã lungã de timp, în LACT s-a utilizat
doar monitorizarea GC/MS în modul EI, o tehnicã
consumatoare de timp ºi nu întotdeauna eficientã.
„Astãzi utilizãm cu succes pentru monitorizarea
compuºilor cu sulf ºi fosfor detectorul FPD, iar monitorizarea
GC/MS modul EI se realizeazã rapid ºi cu
uºurinþã utilizând softul AMDIS. Din pãcate, faþã de
anii trecuþi tehnica RMN nu este deocamdatã
disponibilã, fapt ce îngreuneazã anumite determinãri
specifice” relateazã lt.col. Epure.
Ultima etapã analiticã este evaluarea datelor ºi
identificarea fãrã dubii a compuºilor de interes. Aºa
cum am precizat, se considerã o identificare fãrã
dubii situaþia în care douã tehnici spectrometrice
diferite conduc la aceleaºi rezultate.
Chimiºtii trebuie sã aibã în minte produºii posibili
ce ar putea fi gãsiþi, de exemplu, în probele de
deºeuri provenite de la o fabricã de producere a pesticidelor
(unul din comunele scenarii utilizate în
cadrul acestor competiþii). Echipa trebuie sã
anticipeze compuºii posibili ce pot rezulta în urma
unor procese de decontaminare, de exemplu la
eliminarea urmele de compuºi chimici de rãzboi utilizând
diverse procedee de oxidare.
Echipa trebuie sã ia în considerare produºii de
degradare ce pot rezulta din expunerea la diverºi factori
de mediu, cum ar fi lumina solarã sau umiditatea
din atmosferã. Unii agenþi chimici sunt stabili, în
timp ce alþi agenþi precum cei neuro, sarin de exemplu,
suferã un proces de degradare foarte uºor.
Întrebare. Elucidare. Rãspuns. În final, echipa
trebuie sã fie gata pentru localizarea ºi identificarea
oricãrui compus de interes existent în probe.
Compuºii nu se gãsesc în orice librãrie de spectre de
referinþã deoarece ei sunt creaþi special pentru aceste
teste, pentru derutarea analistului. Deseori, mulþi
compuºii au aceeaºi masã molecularã ºi compoziþie
elementalã ca ºi bine-cunoscuþii agenþi de rãzboi.
«Mulþi compuºi aratã ca ºi compuºii din Lista 1,
dar dacã îl raportãm ca atare, vom pica testul» spune
doctor inginer Nicoleta Grigoriu. «Un asemenea
compus conþine S, P ºi N, bune indicii pentru un
compus neuro, iar masa molecularã se aflã în domeniul
previzibil unui agent neuro». Cu sinteza unor
compuºi asemãnãtori, echipa elucideazã structura,
care este diferitã de a unui agent neuro (ºi care nu se
afla în nicio listã). Compusul a fost creat de unul din
laboratoarele OPCW pentru confuzia chimiºtilor.
În ceea ce priveºte modalitãþile de realizare a
identificãrii compuºilor de interes pentru Convenþie,
conform procedurilor, testele comparative de competenþã
acceptã trei metode de identificare prin:
interpretare spectralã;
comparare cu un spectru de referinþã;
comparare cu spectrul compusului autentic.
Metoda interpretãrii spectrelor este consideratã
acceptabilã atât timp cât se bazeazã pe spectrul unui
compus asemãnãtor. Pe de altã parte aceastã metodã
are un caracter pur ºtiinþific ºi este de regulã evitatã
de participanþii la teste.
Metoda comparãrii cu un spectru de referinþã
este de departe cea mai rapidã metodã pentru identificare,
bineînþeles cu condiþia existenþei unei
librãrii de date performante. Aceastã metodã se
aplicã cu succes modului GC/MS/EI, dar este greu de
aplicat modului GC/MS/CI (ionizare chimicã) sau
GC-FTIR, pentru care nu existã baze de date. De
asemenea, nu este acceptatã compararea spectrelor
MS obþinute pe detector cuadrupolic cu spectrele
obþinute cu un detector trapã ionicã. Acest fapt a dus
73

APÃRAREA NBC 18/2009
Echipamente CBRN
la respingerea rezultatelor, chiar dacã la prima
vedere spectrele sunt aproape identice.
Cea mai indicatã metodã de identificare este
compararea spectrului compuºilor din probã cu
spectrul compusului autentic. Metoda este cea mai
sigurã ºi exactã, dar impune existenþa unui specialist
în sinteze chimice. Laboratoarele capabile sã sintetizeze
compuºii de interes pentru Convenþie sunt de
fapt laboratoarele desemnate, cu cele mai bune performanþe
la testele comparative. Singurul rezultat de
de tip A obþinut de laboratorul nostru s-a datorat
tocmai posibilitãþii de a utiliza spre comparaþie
compuºi autentici pentru toate substanþele de marcare.
Acest fapt a fost conjunctural, în pofida eforturilor
ce s-au fãcut pentru achiziþionarea precursorilor
disponibili comercial (alcooli, aminoalcooli,
tioalcooli, compuºi specifici conþinând halogeni, fosfor
sau sulf), precum ºi pentru pregãtirea personalului.
Ca urmare, astãzi posibilitãþile de sintezã în timp
util a majoritãþii compuºilor de interes pentru
Convenþie este încã limitatã.
Maiorul inginer Rãzvan Petre ºi echipa lui sintetizeazã
compuºi spre confirmarea compuºilor
inspectaþi. Locotenent colonel inginer Gabriel Epure
accentueazã faptul cã sunt îndeplinite toate cerinþele
de siguranþã ºi securitate de cãtre echipã, cu privire
la analiza ºi sinteza compuºilor chimici în fazã diluatã.
În unele cazuri, solventul constituie un pericol
mai mare decât compuºii þintã deoarece orice compus
existent în aceste probe este diluat la concentraþii
extrem de mici.
«Sinteza unui compus suspectat nu prezintã
riscuri de sãnãtate sau nesiguranþã în fabricare, sunt
luate mãsuri severe de protecþie a sinteziºtilor ºi
analiºtilor» puncteazã ofiþerul Epure. Un lucru mai
important, se realizeazã sinteza compuºilor suspectaþi
în mod extrem doar în cantitãþi mici de material,
niciodatã nu se depãþesc concentraþii de 1 mg/ml ºi
doar un volum de câþiva mililitri de compus în
soluþie. Deoarece tehnica GC/MS separã compuºii,
chimiºtii sinteziºti nu sunt concentraþi pe obþinerea
de compuºi de puritate maximã, ceea ce înseamnã
un timp de lucru salvat. Nu se concentreazã de
asemenea pe randamentul reacþiei. «Dacã avem o
fracþie de 1 microgram, sistemul GC/MS o va detecta»
spune specialistul analist Epure. « Partea cea mai
grea este sã faci lucrul cât de repede posibil ºi sã nu
te preocupe randamente, pe când la alte proiecte,
munca este focalizatã pe randamente maxime ale
reacþiilor efectuate ºi pe puritãþi maxime ale
compuºilor de interes» continuã el.
Final. Presiune. Aºteptare. În sfârºit, ultima
fazã a oricãrui test este întocmirea raportului.
Aceastã fazã este de departe cea mai migãloasã ºi mai
consumatoare de timp, ocupând aproape jumãtate
din cele 15 zile. Principala cauzã o constituie criteriile
foarte dure care trebuiesc îndeplinite pentru o
evaluare pozitivã a rezultatelor obþinute.
Echipa simte presiunea apropierii zilei a 15-a.
Cu toþii gândim ºi ne întrebãm «Oare nu am omis
ceva ?» În final, echipa semneazã ºi trimite raportul
la OPCW.
Imagini luate din ultima parte a desfãþurãrii testului
OPCW, faza de semnare a raportului întocmit de cãtre
membrii echipei de lucru
Nu în ultimul rând, procesul de evaluare este
foarte strict. Pentru criteriile de evaluare nu existã
decât douã variante: sunt îndeplinite ºi nu sunt
îndeplinite. Din acest motiv o greºealã minorã este la
fel de aspru penalizatã ca o greºealã majorã, un laborator
care a identificat toþi compuºii poate primi un
calificativ mai mic decât un laborator care a identificat
jumãtate dintre aceºtia, fapt ce de multe ori
creeazã impresia de nedreptate sau subiectivism în
evaluare.
Datoritã testelor comparative, LACT a introdus
în premierã în România o serie întreagã de tehnici ºi
proceduri dintre care amintim:
acreditarea RENAR în domeniul analizei
compuºilor de interes pentru Convenþie, în conformitate
cu EN 45001 ºi ulterior SR ISO 17025:2005,
începând cu anul 1997;
utilizarea în mod curent a ionizãrii chimice
(CI) începând cu anul 1996. De asemenea, începând
cu anul 2003, LACT utilizeazã pentru ionizare chimicã
lichide în loc de gaze (metanol), fiind primul laborator
care a utilizat aceastã tehnicã la testele OPCW;
utilizarea silanizãrii ca tehnicã de derivatizare,
începând cu 1996;
utilizarea SPE, începând cu anul 1999;
74

APÃRAREA NBC 18/2009
Echipamente CBRN
utilizarea începând cu anul 2005 a tehnicii
SPME;
utilizarea detectorulul FPD pentru monitorizarea
sulfului ºi fosforului începând cu 2007.
Deºi au trecut 14 ani de la primul test comparativ
OPCW, timp în care au avut loc 25 de teste ºi
aparent s-ar putea spune cã au fost epuizate toate
situaþiile posibile, nivelul competiþiei continuã sã
creascã prin problematica nouã ºi diversã abordatã,
prin îmbunãtãþirea tehnicilor ºi metodelor analitice,
prin interpretãri originale ale prevederilor
Convenþiei. Pentru a putea astãzi participa la teste
comparative OPCW este nevoie de un proces permanent
de instruire ºi antrenament, de menþinere a
instrumentaþiei în stare de funcþionare, de asigurare
cu reactivi ºi sticlãrie, de introducere a celor mai noi
tehnici analitice în laborator.
Competenþã. Perfecþionare Însuºire. Cercetãtorii
din cadrul laboratorului nostru participã în diversele
ocazii oferite ºi sponzorizate de OPCW, prin programele
de training pe care le oferã: work-shop-uri,
seminarii, cursuri de perfecþionare în domeniul
chimiei analitice, organizate în cadrul laboratoarelor
desemnate în acest sens. Câteva din laboratoarele
desemnate, acolo unde au ajuns spre specializare ºi
cercetãtorii noºtri sunt : VERIFIN, Universitatea din
Helsinki, Finlanda; Laboratorul OPCW, Rijswijk,
Delft University of Technology, Olanda; Laboratorul
Spiez, Elveþia. Prezentãm alãturat documente atestatoare
de care echipa de lucru este mândrã.
Certificate obþinute de cercetãtorii laboratorului la diverse
manifestãri ºtiinþifice (International Workshop on “Analysis of
Chemical Related to the Chemical Weapons Convention”,
Laboratory Exercise (CW-LABEX), Analytical Skills
Development Course, Internship Support Programme,
Conference Support Programme) organizate în laboratoare
desemnate OPCW
Neparticiparea pentru o perioadã chiar ºi scurtã
la aceste competiþii creazã un handicap greu de surmontat.
În acelaºi timp, participarea la testele comparative
este examenul practic pe care îl dau generaþii
de chimiºti analiºti din LACT necesitând, pe lângã o
bunã pregãtire teoreticã ºi practicã ºi multã pasiune,
cãci este greu sã încerci sã dovedeºti mereu cã eºti cel
mai bun în condiþiile în care nu dispui nici de a 100-a
parte din facilitãþile de care dispun laboratoarele de
prestigiu cu care te confrunþi, dintre care pot fi
menþionate: Verifin–Finlanda, du Bouchet-Franþa,
ABC Schutz-Germania, TNO-Olanda, FOI-Suedia,
Spiez-Elveþia, Porton Down-Marea Britanie,
Edgewood-SUA.
BIBLIOGRAFIE
1. Convention on the Prohibition of the Development,
Production, Stockpiling, and Use of Chemicals Weapons and their
Destruction, signed in Paris in January 1993. Printed and distributed
by the Provisional Technical Secretariat for the Preparatory
Commission for the Organisation for the Prohibition of Chemicals
Weapons. Depositary of the Convention is the Secretary –General
of the United Nations
2. The Organisation for the Prohibition of Chemical
Weapons, http://www.opcw.org/
3. International Interlaboratory Comparison (Round-Robin)
Test for Verification of Chemical Disarmament. In Methodology
and Instrumentation for Sampling and Analysis in the Verification
of Chemical Disarmament. Rautio M., Ed. The Ministry for
Foreign Affairs of Finland: Helsinki, 1994, Vol. F.
4. Finnish Institute for Verification of the Chemical Weapons
Convention (VERIFIN), Helsinki University, Finland,
http://www.verifin.helsinki.fi/
5. Markku Masilaasko, Chemical Weapons Convention
Analysis, John Wiley&Sons Ltd, 2005.
6. M. Rautio, Recommended Operating Procedures for
Sampling and Analysis in the Verification of Chemical
Disarmament, Ed. The Ministry for Foreign Affairs of Finland:
Helsinki, 1994.
7. N. Grigoriu ºi colaboratorii, Studiu comparativ privind
posibilitãþile de identificare a levizitelor din amestecuri complexe,
CCªANBCE, 2008.
8. B. P. M. Seemane. Derivatization of alkylphosphonic acids
for GC/MS analysis. Tshwane University of Technology, 2006.
9. Supelco. Guide to Solid Phase Extraction. Bulletin 910.
Sigma-Aldrich Co., 1998.
10. Asociaþia de Acreditare din România. Organism Naþional
de Acreditare.
75

APÃRAREA NBC 18/2009
Memorialisticã
91 de ani de la “Marea Unire” din 1 Decembrie 1918
General de brigadã (r) Ioan A. DOBRESCU
Preºedintele Asociaþiei “Cultul Eroilor” Câmpulung Muscel
Muscelenii la unison cu
întreg poporul
român,
toate structurile militare ale
Apãrãrii ºi Internelor, manifestã
un mare respect ºi
onoare pentru înfãptuitorii
Unirii de la 1 Decembrie
1918. De 11 ani consecutiv
delegaþia Musceleanã, condusã
de Generalul de brigadã (r) Ioan A.
Dobrescu, este prezentã în Cetatea Unirii Alba Iulia,
consideratã pentru sentimentele patriotice o venerabilã
"Meca Româneascã". De fiecare datã am dus
mesajul primei capitale a þãrii Româneºti,
Câmpulung Muscel sub glorioºii Basarabi, al
Primãriei, Consiliului local, Bisericii, Garnizoanei,
veteranilor de rãzboi, cadrelor militare în rezervã ºi
retragere, Cultului Eroilor, al tuturor locuitorilor
oraºului. De fiecare datã acest mesaj a fost primit cu
ovaþii ºi onoare pe care o considerãm meritorie pentru
toþi muscelenii.
La împlinirea a 90 de ani a acestui mare act
istoric de cuget ºi simþire româneascã, delegaþia
Câmpulungului formatã din Generalul de brigadã
(r) Ioan A. Dobrescu preºedintele delegaþiei, Colonel
(r) Bodea Gheorghe ºi ªain ªtefan, Profesor
Purnichii Vintilã preºedintele Societãþii de Istorie
Câmpulung Muscel ºi inginer Mihai Constantin, au
predat primarului Municipiului Alba Iulia Domnul
Hava, stema Primei Capitale a þãrii româneºti
Câmpulung Muscel, lucratã în aramã, de artistul
Thury ªtefan, primitã în aplauzele nesfârºite ale oficialitãþilor
prezente la sãrbãtoare, constituind un
moment înãlþãtor care face cinste Câmpulungului.
Ideile ºi principiile care au stat la baza Unirii s-au
încadrat în structura armonicã a geografiei spaþiului
Carpato-Danubian ºi odatã cu etnogeneza poporului
nostru din strãmoºii noºtri care ºi ei au convieþuit în
aceastã vatrã armonios construitã pe planeta
pãmânt. Cu toate cã în furtunile
vremurilor, chiar de la
începuturile lui milenare,
poporul nostru a stat ca un
stâlp cu trei dimensiuni:
unitate, continuitate, independenþã.
Acestea au fost ºi
sunt, cele trei coordonate,
baza existenþei noastre, a
înþelepciunii ºi istoriei glorioase
a României cu care ne
mândrim în mod legitim.
Principiul continuitãþii a rezultat în chip firesc
din momentul ºi cu elementele participante la formarea
poporului român în acest spaþiu pe care destinul
ni l-a oferit. Principiul unitãþii ºi al
Independenþei Statale, sunt cheile de boltã ale
conºtiinþei româneºti ce s-au realizat într-un lung ºi
anevoios proces istoric pe parcursul unui mileniu ºi
jumãtate.
Am strãbãtut acest lung drum de secole, uneori
desortiþi, sfârtecaþi teritorial, loviþi de cruzimea barbarã,
primitivã a multor popoare migratoare de
pradã. A urmat intrarea sub cãlcâiul a trei puteri,
imperii plurinaþionale care prin cuceriri ºi acaparãri
teritoriale au ajuns pânã la Dunãre ºi Carpaþi. Înrobirea
ºi sâlnicia au fost elemente cu care s-a confruntat
poporul român aproape în toatã existenþa sa
pânã în veacul al XX-lea.
Secole dupã secole ne-am bãtut pentru unitate
ºi independenþã, mai precis pentru propria noastrã
existenþã pe lume. Aceastã luptã a început cu strãmoºii
noºtri geto-daci, au continuat cu "Posada"
(1330) controversatã ºi în prezent ca locaþie,
deoarece în cele 17 secole, apa a cãrat orice mãrturie
undeva în aval. La o comunicare de istorie
desfãºuratã la Muzeul din Câmpulung Muscel în
prezenþa a nenumãraþi istoricii ai þãrii, personal, am
prezentat o informare prin care pentru prima datã
am adus noi mãrturii cu caracter exact, logic, partici-
76

APÃRAREA NBC 18/2009
Memorialisticã
panþii fiind încântaþi urmând a analiza argumentele
prezentate. Am opiniat pentru Cheile Dâmbovicioarei
care întrunesc toate condiþiile de ambuscadã, de
lovire etc. Dar în final am spus: ori unde va fi Posada
este tot glorie româneascã. Luptele au continuat în
primul Rãzboi Mondial la Pravãþ-Mateiaºi unde a
apãrut interdicþia "pe aici nu se trece" ºi nu s-a trecut,
dar a devenit celebrã la Mãrãºti, Marãseºti ºi
Oituz, apoi Marea Unire ºi în al doilea Rãzboi
Mondial, eliberarea vremelnicã a Basarabiei ºi
Bucovinei, apoi Ardealului de Nord ºi a þãrilor
vecine: Ungaria, o parte din Austria ºi Cehoslovacia.
De fiecare datã poporul român a dat dovadã de
înalte virtuþii eroice ºi de vitejie legendarã care stau
la baza formãrii actualelor generaþii din armatã ºi
societate. Fãcând o legãturã între: cauzã ºi efect, totdeauna
independenþa a creat ºi nevoia de unitate teritorialã.
Bãlcescu spunea: "este visul voievozilor
noºtri cei mari, dar numai poporul a putut înfãptui
ºi sã-i dea tãrie ºi caracter veºnic"!. Poporul prin
limba, tradiþiile, aspiraþiile sale perfect unitare ºi
întotdeauna comune poate realiza orice deziderat
patriotic, statal.
Procesul ºi prologul împlinirii idealului de unire
la oferit anul 1600 când primul unificator de þarã,
Marele Mihai Viteazul a dovedit posibil ceea ce pânã
la el se credea imposibil. El a realizat aceea
"Restitutor Dacie” ºi de atunci, ideea de unire a avut
ca bazã personalitatea marelui Voievod pentru care
unirea a fost "Pohta cea pohtit" ! Mihai Viteazul a
devenit un simbol ºi un ideal umanism, trezind
conºtiinþa naþionalã transformatã în forþã teluricã.
Cultura prin iluminiºtii vremii, prin cronicarii
Transilvaniei, prin scriitorii ºi poeþii patriei la începuturile
veacului al XIX-lea, a dat raþiune ºi glas de
tunet idealului de unire.
Aºa se face ca la revoluþia din 1848 ne-am înfiinþat
pe Câmpia Libertãþii de la Blaj care a devenit o
mare arenã a naþiunii trezitã prin: "Deºteaptã-te
române", "Vrem sã ne unim cu þara" oferind ideea:
"Hai sã dãm mânã cu mânã/cei cu inima românã"!.
Revoluþia paºoptistã a fost primul pas spre accesul
unificãrii din 24 ianuarie 1859. Atunci ambele
Divanuri ad-hoc, au ales ca Domn, pe Colonelul
Alexandru Ioan Cuza. Acesta a fost primul mare
reformator social, moral, militar, economic, statal
dovedindu-se un domn înþelept ce nãzuia scuturarea
jugului otoman.
Pasul spre marea unire la constituit câºtigarea
independenþei de stat în faþa redutelor turceºti din
1877 sub Regele Carol 1. Aici au luptat eroic ºi
musulmanii conduºi de maiorul Dimitrie Gurescu
care a cãzut eroic la asaltul Plevnei. Mai rãmâneau
subjugaþi jumãtate din români ºi teritoriu. Unirea nu
putea fi înfãptuitã fãrã luptã împotriva Imperiului
austro-ungar care ocupa Transilvania, Banatul ºi alte
provincii pur româneºti. Aceastã luptã a durat peste
4 decenii. Transilvãnenii ca ºi Memoraliºtii au trecut
prin închisoare, ca ºi cei 20.000 de tineri români
întemniþaþi la Cluj-Napoca în primul Rãzboi Mondial
pentru ca doreau unirea cu þara.
Aceste toate nu ar fi fost posibile fãrã rezistenþa
legendarã de la Pravãþ-Mateiaº întrucât prin restul
trecãtorilor Carpaþilor apãrarea a fost datã peste cap
ºi nemþii ameninþau cu încercuirea bravilor apãrãtori
din zona Muscel. La ordinul generalului Averescu
aceºtia s-au luat de inamici neînvinºi ºi s-au retras în
Moldova. În teritoriile apãrate de bravii luptãtori
încã fluturau drapelele tricolore, simbolul unitãþii ºi
în jurul cãrora se adunau toþi fraþii români declanºând
revoluþia care a dus la prãbuºirea colosului cu
picioare de lut, imperiul austro-ungar. Atunci:
românii, cehii, slovacii, polonii au adoptat principul
sacru al autodeterminaþiei.
Acest deziderat istoric nãzuit ºi sperat de toþi
românii a fost decretat de Adunarea Generalã de la
Alba Iulia devenitã Cetate a Unirii la 1 decembrie
1918 de regele Ferdinand 1 unificatorul. Aºa a luat
fiinþã statul unitar naþional român aºezat pe vechile
hotare moºtenite de la geto-daci ºi unde totdeauna
s-a auzit dulcele grai românesc, hora ºi cântul. Acea
zi a împlinit visul milenar al tutoror românilor.
Atunci "Bãtrânul Naþiei" cum i se spunea de cãtre
Iorga lui Pop de Bãseºti spunea mulþimii "Lãsaþi-vã
pãtrunºi fraþilor, de fiorii acestui strãlucit paznic
naþional, în cea mai deplinã frãþie ºi armonie,
clãdind temelia fericirii noastre".
Unirea din1918 nu a fost un act de conjucturã a
momentului ci rezultatul luptei de veacuri dusã de
toþi romanii chiar ºi diaspora. La 1 decembrie 1918
România s-a aºezat pe temelia geneticii, perenitãþii
sale fireºti în sensul trilogiei: Unitate, Continuitate
Independentã!. În legãturã cu acest mare act istoric
se înscrie ºi numele de onoare ai marilor bãrbaþi care
77

APÃRAREA NBC 18/2009
Memorialisticã
ne-au condus ºi ne-au reprezentat în istorie ,,constituind
zestrea noastrã”, cred în þara cu care am intrat
cu fruntea sus în Europa ca naþiune, deoarece ca teritoriu
aici am fost dintotdeauna. Ei, marii bãrbaþi sunt
luceferii, sunt nimbul existenþei noastre, fãclie de
luminã nepieritoare: Gelu ºi Basarabii, ªtefan cel
Mare, Mihai Viteazul, Miron Costin ºi Brâncoveanu,
ªincai, Mureºeanu, Bãlcescu, Avram Iancu "Crãiºorul
Munþilor", V. Alecsandri, Kogãlniceanu, Alexandru
Ion Cuza, N. Titulescu, M. Eminescu nemuritorul
luceafãr al poeziei româneºti, Iosif Vulcan, Ion Ratiu,
Lucaciu, Delavrancea, Goldicii, Ciilo Pop, N. Iorga,
Coºbuc, Tache Ionescu, I. C. Bratieanu, I. Maniu,
Mihalache, Regii României Carol 1 ºi Ferdinand 1.
Mihai 1 mareºal al României, Ion Antonescu
mareºal al României, Eremia Grigorescu, Dr.
Diavolla, mareºalii Prezan ºi Averescu ºi atâþia mulþi
alþii cu care ne mândrim cã au fost români neaoºi
(regii au devenit români) au trãit, au apãrat glia ºi
neamul meritând glorie nemuritoare.
Iatã drumul parcurs de triumf dar ºi de Golgota
de acest brav popor pentru care traiul zilei de azi,
deºi afectat de criza globalã nãzuieºte ca ºi înaintaºii
spre prosperitate, pace mondialã, libertate. Suntem
mândrii cã avem o armatã profesionistã bine
pregãtitã partenerã NATO, structuri militare interne
hotãrâte sã asigure liniºtea ºi ordinea publicã prin
eliminarea lumii interlope, gãºtilor de cartier,
drogurilor, infracþiunilor de tot felul, nãzuind spre o
societate democraticã, stabilã, demnã, cu comportament
ecologic, etic, civic, moral, patriotic de secolul
al 21-lea ºi de mileniul III.
Suim cu toþii in noua Românie Mare care sã ne
aºeze pe vechile-i hotare, dar nu prin violenþã ci prin
cale amiabilã, diplomaticã având în vedere cã noi
românii nu am râvnit niciodatã la pãmânt strãin în
care nu putem prinde rãdãcini. Între popoare fie cã
vom trãi globalizarea sã domneascã cooperarea,
armonia socialã, întrajutorarea ºi sã avem grijã de
starea mediului care ne este habitat de viaþã. Glorie
nemuritoare înfãptuitorilor Marii Uniri ºi idealurilor
nãzuite de bunii românii ºi patrioþi. Glorie Forþelor
noastre Armate(Apãrare ºi Interne) conducerii þãrii
ºi Dumnezeu sã binecuvânteze România.
78

APÃRAREA NBC 18/2009
Memorialisticã
SALA MUZEALÃ A ARMEI APÃRARE NBC
Colonel (r) prof. Mihail GRIGORESCU
Locotenent Cãlin GAVA
Baza de Instruire pentru Apãrare NBC
I
deea unui muzeu al armei este foarte
veche ºi aparþine
perioadei în care au
fost înfiinþate primele structuri
de chimie militarã din Armata
României ºi a fost concretizatã cu
ocazia creãrii ªcolii de Apãrare
Contra Gazelor, în anul 1924 în
cazarma Sf. Gheorghe (Malmaison),
Bucureºti. Ulterior acest
muzeu ºi-a continuat existenþa în cadrul Centrului
de Instrucþie al Apãrãrii Contra Gazelor înfiinþat în
aceeaºi locaþie în anul 1931, instituþie port-fanion a
armei chimie militarã.
Dupã al Doilea Rãzboi Mondial în perioada de
transformare a armatei române, interesul pentru
conservarea tradiþiilor armei a scãzut ºi locul muzeului
a fost luat de sãlile de specialitate dotate cu
echipamente ºi materiale de protecþie antichimicã,
destinate instruirii subunitãþilor chimice. Totuºi
exemplare de materiale de protecþie antichimicã
s-au pãstrat în structurile de baza ale armei: la
Depozitul Central de Materiale Chimice (Unguriu),
la Centrul de Instrucþie al Trupelor Chimice
(Câmpulung) ºi la Centrul de Cercetare ªtiinþificã
de Chimie Militarã (Bucureºti).
Dupã 1990 în etapa restructurãrii armatei,
ªcolile de Aplicaþie ale armelor au primit misiunea
de conservare ºi dezvoltare a tradiþiilor armelor, ceea
ce a avut drept urmare o serie de mãsuri, precum ºi
înfiinþarea unor muzee ºi sãli muzeale ale armelor,
de regulã în locaþiile instituþiilor de învãþãmânt
militar.
În acest context, Centrul de Perfecþionare a
Pregãtirii Cadrelor de Chimie Militarã, iar din 1997
ªcoala de Aplicaþie pentru Chimie Militarã au amenajat
în cazarma Câmpulung Muscel Sala muzealã a
armei Apãrare NBC. Aceasta are o alcãtuire
sui–generis, determinatã nu atât de regulile amenajãrii
unui muzeu, cât mai ales de cantitatea ºi volumul
materialului la dispoziþie pentru a fi expus ºi de
mãrimea sãlii destinate acestui scop. Aflatã la acelaºi
nivel, Sala de Echipamente ºi
Materiale de Apãrare NBC
care cuprinde exponate
aflate actualmente în dotarea
structurilor de Apãrare NBC,
constituie împreunã cu sala
muzealã un tot unitar care
oferã o imagine întregitoare
asupra armei.
Scopul acestei sãli muzeale îl constituie pãstrarea,
conservarea ºi îmbogãþirea unor elemente de
patrimoniu ale armei Apãrare NBC din Armata
României, precum ºi asigurarea suportului material
necesar educãrii personalului NBC, în spiritul
cunoaºterii tradiþiilor chimiei militare/apãrãrii NBC
ºi al formarii atitudinilor de bazã ale specialiºtilor
CBRN.
Sala muzealã a armei cuprinde:
o parte expoziþionalã:
̌ panouri;
̌ planºe;
̌ scheme;
̌ fotografii;
̌ publicaþii în domeniu;
echipamente ºi materiale de apãrare NBC
reduse ca volum ºi dimensiuni care este cea mai
consistentã;
un stand de literaturã de specialitate;
diferite însemne materiale cu caracter
comemorativ.
Partea expoziþionalã este realizatã pe panouri ºi
este alcãtuitã din planºe cu scheme istorice ale structurilor
de chimie militarã/Apãrare NBC, fotografii/
copii de arhivã, extrase din jurnale ale operaþiilor ºi
acþiunilor militare, precum ºi fotografii cu aspecte
mai recente vizând acþiunile structurilor de Apãrare
NBC în teatre de operaþiuni militare (Compania 383
Apãrare NBC care a participat la operaþiunea IRAQI
79

APÃRAREA NBC 18/2009
Memorialisticã
FREEDOM în perioada 12 martie 2003-16
octombrie 2003).
Exponatele cuprind diferite modele de mãºti
contra gazelor existente în dotarea armatei române
încã din Primul Rãzboi Mondial, de fabricaþie strãinã
ºi autohtone, echipamente de protecþie individualã
scoase din uz, echipamente ºi materiale de decontaminare
RBC existente în dotarea subunitãþilor de
chimie militarã în perioada interbelicã ºi dupã al
Doilea Rãzboi Mondial, aruncãtoare uºoare ºi grele
de flãcãri din înzestrarea trupelor chimice în timpul
celui de al Doilea Rãzboi Mondial ºi în perioada postbelicã,
machete ale unor autospeciale chimice,
aparatura pentru detecþie ºi cercetare NBC utilizatã
pânã la începutul anilor `60, echipamente ºi materiale
de mentenanþã pentru Apãrare NBC din perioada
interbelicã, ºi altele.
ANTIGAZ – prima publicaþie de specialitate care a
apãrut neîntrerupt între anii 1927 – 1943, un numãr
apreciabil de Buletine ale trupelor chimice – a doua
publicaþie importantã a armei socotind cronologic,
cu apariþie între anii 1953 – 1973, regulamente ºi
instrucþiuni de armã unele xeroxate folosite în trecut,
diferite documentare despre chimia militarã/
Apãrarea NBC, broºuri ºi cãrþi de specialitate, precum
ºi alte publicaþii militare în care au apãrut de-a
lungul vremii articole de chimie militarã ca de
exemplu: Revista sanitarã, Revista infanteriei ºi
Revista artileriei.
Pe standul central al sãlii este expusã întreaga
colecþie a revistei APARAREA NBC al cãrei prim
numãr a apãrut la 1 mai 2000 sub egida ªcolii de
Aplicaþie pentru Chimie Militarã, cartea de onoare a
ªcolii de Aplicaþie pentru Chimie Militarã, un album
cu tehnica armei, diferite albume ºi fotografii.
Sala muzealã a armei mai cuprinde vitrine cu
plachete ºi insigne comemorative, medalii diplome,
etc.
În sala muzealã au loc prezentãri de slideshowuri,
dezbateri pe diferite teme cu obiective educative.
Sala serveºte ºi pentru prezentarea din punct de
vedere istoric a armei Apãrare NBC tuturor delegaþiilor
militare naþionale ºi strãine, fapt care suscitã
constant un deosebit interes din partea musafirilor
noºtri.
În sala muzealã a armei Apãrare NBC se regãsesc
pagini din istoria României ºi implicit din istoria
armei în care se menþioneazã aspecte de la înfiinþarea
acesteia pânã în prezent. Cu aceastã ocazie
dorim sã mulþumim tuturor fondatorilor acestei sãli
muzeale fãrã eforturile cãrora acest proiect nu s-ar fi
concretizat.
Standul pentru literatura de specialitate
cuprinde câteva dintre primele numere ale revistei
80
BIBLIOGRAFIE
Gl. Bg. Dr. Nicolae POPESCU, Col. (r) prof.
Mihail GRIGORESCU, Istoria chimiei militare
româneºti – 1917-2005, Centrul Tehnic-Editorial al
Armatei, Bucureºti, 2005.