Dumitru Matcovschi – un teritoriu literar „dincolo de este, dincolo de ...

„Constelaii ieene”, anul II, nr. 3 (7), octombrie 2007 9
Anca VOICU
Dumitru Matcovschi – un teritoriu literar
„dincolo de este, dincolo de-a fost”
Perioadele care, în planul macrostructurii sociale, au fost pervertitoare de valori în
spaiul românesc de dincolo de Prut au creat, prin compensaie, premisele necesare
formrii i afirmrii unor personaliti care nu doreau s rmân în spatele cortinei trase
cu mare grij de factori decizionali parcimonioi atunci când sunt luate în discuie valorile
naionale. În timp ce, la suprafa, defilau valori artificiale, în obscuritatea culiselor se
pregteau cu acribie poei, prozatori, dramaturgi, oameni de litere, care aveau s schimbe,
în scurt vreme, înfiarea culturii de dincolo de grania estic a României, orientându-i
cursul spre valorile pe care le merita. Un astfel de „cârmuitor” este Dumitru Matcovschi.
Poetul basarabean s-a nscut la 20 octombrie 1939, în comuna Vadu-Racov,
judeul Soroca, în familia plugarilor Leonte i Eudochia. Dup studiile primare i
secundare, în 1956, devine student al Institutului Pedagogic „Ion Creang” din Chiinu,
Facultatea de Istorie i Filologie. Ultimul an de studii (1960-1961) îl frecventeaz la
Universitatea de Stat din Chiinu, în urma fuzionrii acestor dou instituii universitare.
În perioada 1966-1970 a fost redactor-ef adjunct la sptmânalul „Cultura". Debutul su
editorial se produce în 1963, prin placheta de versuri Maci în rou. În 1969, apare volumul
de versuri Descântece de alb i negru, care, imediat dup apariie, este interzis de cenzura
sovietic, fiind considerat subversiv. Cartea, în varianta iniial, nu a mai vzut lumina
tiparului. Urmeaz o rodnic perioad de activitate literar, demonstrat de opera sa.
Accidentul petrecut în data de 17 mai 1989 i suferina care a urmat nu au curmat, îns, o
voce liric de excepie 1 . Acestui moment din biografia sa i s-a atribuit valoare naional,
numele su fiind, deseori, însoit de determinativul „poet martir”.
„Alegând cuvinte din cuvinte”, Dumitru Matcovschi este recunoscut, pe plan
internaional, de critica literar drept unul din marii poei ai Basarabiei, editând, de-a
lungul anilor, peste 50 de volume: poezie (Melodica, Grâul, Axa, Patria, poetul i balada,
Tu, dragostea mea, Soarele cel mare, Imne i blesteme, Vad, Crucea, Venica toamn,
Pasrea nopii pe cas), proz (Duda, Btuta, Toamna porumbeilor albi, Focul din
vatr), dramaturgie (Preedintele, Cântec de leagn pentru bunici, Pies pentru un
teatru provincial, Pomul vieii, Abecedarul, Ioan Vod cel Cumplit, Sperietoare, Tata,
Troia, Bastarzii), inclusiv în limbile rus i lituanian. În 1993, are loc premiera filmului
televizat de lung metraj Troia i premiera spectacolului Destinul, dup piesa Ioan Vod
cel Viteaz, la Teatrul Naional „M. Eminescu” din Chiinu. Filmul documentar Aici
departe, lansat în 2002, îl dezvluie pe omul i scriitorul Dumitru Matcovschi aflat dincolo
de cortina cuvintelor. Multe din poeziile sale au fost puse pe note de compozitori ca
regretaii Ion Aldea-Teodorovici i Petre Teodorovici, precum i de Eugen Doga, Mihai
Dolgan, Mircea Oel, Constantin Rusnac, devenind lagre chiar de la prima audiie.
Poet, prozator i dramaturg din generaia lui Grigore Vieru, Ioan Vatamanu . a.,
Dumitru Matcovschi se înscrie, prin creaia sa, în sfera literaturii din anii '60-'80: viziunea
artistic asupra trecutului, valorificarea creaiei populare orale, cercetarea i reflectarea în
imaginarul literar a orizontului social-istoric în care a trit reprezint liniile ordonatoare
ale unui univers scriitoricesc remarcabil. Piesa Tata este un exemplu elocvent în acest sens,
reflectând problemele morale i sociale din timpul celui de-al doilea rzboi mondial. În
operele cu aceeai tem, predomin nu atât descrierea unor momente din trecut, cât
înelegerea i interpretarea lor de ctre contemporani.
Absurdul condiiei umane, redat nu de puine ori în versurile sale, se rsfrânge în
i din absurdul istorie locale, preluat ca într-un sistem de oglinzi care transform realul
frust în ficionalul liric: „O dram ast via, un scenariu. / i omul ca un pete în acvariu. /
i Universul un sistem divers. / i stelele nu-ncap în Univers. / i gândul nu încape în
cuvânt / Nu mai încape gândul nici în gând.” (Absurd).

10
„Constelaii ieene”, anul II, nr. 3 (7), octombrie 2007
Valorificarea artistic a creaiei populare orale în opera lui Matcovschi este
materializat prin preluarea unor motive populare, dar mai ales prin reedificarea
mijloacelor poetice. Multe din poeziile sale au aceeai construcie ritmico-melodic, astfel
încât apropierea creaie sale poetice de structurile poeziei populare este una din
caracteristicile eseniale ale operei sale. Aceasta l-a fcut cunoscut nu numai printre
cititori, care au motenit codul genetic al muzicalitii versului popular, dar i printre
criticii literari care au apreciat, în manier encomiastic proprie, virtuile poeziei sale:
„Dumitru Matcovschi intoneaz o cântare a ptimirii noastre în versuri accentuat folclorice
i mesianice peste care se vars lacrima tremurat a unui col de ar româneasc
înstrinat, vitregit, btut nemilos de vânturile istoriei” 2 . Chiar dac sunt abordate temele
rustice, ori, în general, cele tradiionale, acestea dezvluie cititorului avizat un univers al
realitilor contemporane, ascunse în înveliul liric al cuvintelor.
În anii renaterii contiinei naionale, ani de lupt pentru limb, alfabet i tricolor,
Dumitru Matcovschi este exponentul înflcrat al poeziei patriotice, prin intermediul
creia se recldeau temeliile spirituale ale neamului de dincolo de Prut. Totui, versurile nu
sunt tirade naionaliste, ci metamorfozri lirice ale unor poziii morale i civice pe care
poetul i le-a asumat: „Cum s trieti? i unde, unde, unde? / Pe malul Nistrului rzboiul
e în toi... / La judecata de apoi toi vom rspunde! / Nu minte nimeni judecata de apoi. /
Imens lumea, are margini i nu are. / i fiare-n lume, tare multe fiare sunt. / Cine
ateapt, de la cine îndurare? / Mor oamenii – tineri, btrâni, cruni.” (Rabd, inim).
Fr pedanterii stilistice, fr disoluii de ordin sintactic sau lexical, fr
intelectualizarea excesiv a „produsului liric” numit poezie, versurile lui Dumitru
Matcovschi stau, în primul rând, sub semnul limbii române. i nu e de mirare, de vreme ce
poetul însui fcea urmtoarele afirmaii: „Eu nu-mi pot imagina alt limb în care a
putea scrie un vers, o poezie. Limba român este cea mai frumoas limb i cea mai
expresiv, din acest punct de vedere. La universitate am învat i am avut contact cu alte
limbi, dar m-am convins c limba noastr este cea mai frumoas. Este sfânt. Este limba
român” 3 .
Distinciile acordate lui Dumitru Matcovschi 4 sunt tot atâtea dovezi de necontestat
c, pe terenul voit arid al manifestrii identitii naionale în spaiul din stânga Prutului
rsar, totui, voci de excepie care transmit, prin intermediul cuvântului, smâna rodnic
a românitii, chiar dac, uneori, sorii nu s-au artat binevoitori. Cci „Exist, mai exist
lucruri sfinte. / Respiri cu ele, condamnat, uitat. / Culegi, alegi cuvinte din cuvinte... / i
anii, clipe, trec, se duc, pcat.” (Rabd, inim).
1 Se presupune c accidentul a fost unul organizat, având în vedere evenimentele de deteptare naional din
perioada dispariiei RSSM i proclamarea independenei teritoriului dintre Nistru i Prut. Urmeaz o lung
perioad de recuperare fizic i moral la Chiinu, Moscova i Bucureti, timp în care suport peste douzeci de
intervenii chirurgicale.
2 Dumitru Matcovschi la 65 de ani, articol accesibil online la adresa http://www.timpul.md/Rubric.asp?
idIssue=350&idRubric=988, consultat în data de 10. 09. 2007.
3 Afirmaii fcute în interviul acordat lui Mihai Sultana Vicol, scriitor i istoric din Republica Modova; informaie
accesibil online la adresa http://www.nordlitera.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=1614, accesat
în data de 10. 09. 2007.
4 Scriitor al poporului (1989), Cavaler al Ordinului Republicii Moldova (1996), Membru titular al Academiei de
tiine din Republica Moldova (1996), Cavaler al Ordinului Steaua României în grad de Comandor (2000),
deintor al medaliilor „Mihai Eminescu” i „Pentru distincie în munc”, laureat al Festivalului Internaional de
Poezie Nichita Stnescu, laureat al mai multor publicaii periodice.

„Constelaii ieene”, anul II, nr. 3 (7), octombrie 2007 11
Dincolo
Dincolo de noapte,
dincolo de vânt
clopote albastre se aud btând.
Dincolo de soart, dincolo de dor
se întorc prinii la copiii lor.
Dincolo de este, dincolo de-a fost
cânt cucuvaiul rguit, anost.
Dincolo de cântec, dincolo de vis
îngerul meu doarme cu un ochi deschis.
Dincolo de toate grijile lumeti
nu mai spune nimeni pruncilor poveti.
Absurd
O dram ast via, un scenariu.
i omul ca un pete în acvariu.
i Universul un sistem divers.
i stelele nu-ncap în Univers.
i gândul nu încape în cuvânt.
Nu mai încape gândul nici în gând.
Este un rând. Un rând fr de rând.
i nu încap sicriile-n pmânt.
i anii trec, i timpul trece, scurt.
O clip venic, prin absurd.
Psrile
Psrile, vai, se duc
i ne las fr cântec.
Se învârt ca-ntr-un descântec
Moarte frunzele de nuc.
i rmâne cuibul gol
Ca un ipt în pustie,
Ca o trist venicie
Într-un strop de alcool.
Cine poate s triasc
Fr cântec, fr dor
În ara moldoveneasc?
Chiar nici puiul de cocor,
Care n-a tiut s creasc
Într-o var pentru zbor.