BAZA DE INSTRUIRE PENTRU APÃRARE NBC

62
APÃRAREA NBC 17/2009
Managementul crizelor
cercetare nuclearã, depozitele de deºeuri radioactive
constituie de asemenea surse de materiale radioactive
toxice industriale.
În mediul urban se gãsesc materiale radiologice
ºi la unitãþile medicale (spitale, laboratoare), la
unitãþi economice (industriale), în universitãþi.
Principalele consideraþii referitoare la materialele
toxice industriale care reprezintã riscuri asupra sãnãtãþii
Prin specificul, particularitãþile ºi amploarea
efectelor nocive pe care le au asupra oamenilor pot
fi împãrþite în douã mari categorii:
̌ materiale toxice industriale cu acþiune imediatã,
trecãtoare;
̌ materiale toxice industriale cu consecinþe pe
termen lung asupra sãnãtãþii.
Pe plan mondial, sunt cunoscute peste 400 de
substanþe chimice care produc efecte pe termen lung
ca urmare a expunerii oamenilor la acþiunile acestora.
Compuºii chimici provoacã creºterea gradului
de îmbolnãviri de cancer, apariþia malformaþiilor la
nou nãscuþi sau alte afecþiuni ale sãnãtãþii persoanelor
expuse.
Agenþii cancerigeni, mutageni genetici ºi cromozomiali,
toxinele reproductive ºi cronice reprezintã
principala grupã a substanþelor chimice cu un sporit
potenþial de risc, cu efecte pe termen lung asupra
sãnãtãþii oamenilor.
Monitorizarea necesarã pentru aceste substanþe
chimice presupune o mãsurã/valoare de nivel scãzut
stabilitã pentru o perioadã de opt ore.
Nivelul de expunere permis pentru majoritatea
substanþelor chimice industriale este foarte mic în
raport cu standardele militare de detectare a
agenþilor chimici de luptã.
A fost amplu mediatizat Sindromul ,,Furtunii în
deºert". Unul dintre primii factori investigaþi pentru
explicarea acestui sindrom l-a reprezentat uraniul
sãrãcit (se apreciazã cã în conflictele desfãºurate în
zonã s-au întrebuinþat aproximativ 300 tone cu uraniu
sãrãcit), dar este dificil de separat activitatea sa
nocivã de cea a altor substanþe dãunãtoare prezente
în zonã: fumul degajat de la sondele incendiate, pesticidele,
soluþii împotriva insectelor, antidoturi
împotriva substanþelor chimice, eventuala expunere
a militarilor la o concentraþie scãzutã a unui agent
chimic de luptã chiar ºi supradozele de vaccinuri.
Forþele coaliþiei au folosit explozivi convenþionali
pentru distrugerea muniþiei chimice capturatã de la
irakieni.
În Kosovo, pe lângã efectele folosirii muniþiilor
cu uraniului sãrãcit, forþele de menþinere a pãcii s-au
confruntat cu un astfel de pericol. O instalaþie industrialã,
localizatã în TREPCA, emitea în atmosferã
cantitãþi semnificative de plumb.
Plumbul este un toxic cu efect cumulativ.
Instalaþia producea emisii într-o concentraþie de 200
de ori mai mare decât limita admisã, având efecte
evidente asupra sãnãtãþii populaþiei ºi a forþelor de
menþinere a pãcii.
În mediul urban pot avea impact operaþional
încã doi factori: deficitul de oxigen ºi atmosfera
inflamabilã.
Unele substanþe chimice industriale pot reduce
oxigenul din aerul pe care îl respirãm. O mascã de
protecþie cu cartuº filtrant nu are nici o valoare într-o
atmosferã fãrã oxigen. Într-un mediu industrial,
acest tip de accident este foarte des întâlnit iar în
cazul incendiilor devastatoare, de mari proporþii, pe
arii extinse atmosfera are deficit de oxigen.
Mediile inflamabile reprezintã un risc major
pentru acþiunile militare în complexele urbane.
Unele gaze pot deveni inflamabile ºi chiar explozive,
când concentraþia acestora ajunge la o anumitã stare
criticã.
Exploziile combustibililor din conducte sau din
recipienþi /rezervoare au efecte specifice armelor de
distrugere în masã.
Pericolul biologic este prezent în contextul în
care cercetãrile biologice au cunoscut o dezvoltare
semnificativã, în acest spectru apare ºi bioterorismul,
în istoria modernã gãsim o serie de "incidente" biologice:
⧖ 1995 - Tokio - în metroul din Tokio a fost
lansat gazul sarin;
⧖ 1997 - Oregon SUA - 10 restaurante au fost
contaminate cu eºantioane ale unei culturi de salmonella;
⧖ 2001 - Washinton SUA - o serie de scrisori
conþinând spori ai antrax-ului au fost expediate la
diferite instituþii publice ºi guvernamentale. Acest
gen de pericol este cu atât mai mare cu cât se
detecteazã greu ºi de obicei dupã ce s-a produs contaminarea.
Concomitent cu modernizarea ºi dezvoltarea
oraºelor, prezenþa materialelor toxice industriale în
complexele urbane creºte în mod exponenþial.
Principalele tipuri de risc ºi rolul structurilor
Ministerului Apãrãrii Naþionale
Principalele tipuri de risc generatoare de situaþii
de urgenþã în România sunt grupate astfel:
riscuri naturale;