BAZA DE INSTRUIRE PENTRU APÃRARE NBC

58
Temperatura
APÃRAREA NBC 17/2009
Europa a cunoscut creºteri considerabile de
temperaturã în ultimii 100 de ani, mai ales în
ultimele decade (Figura 1). Cel mai cãlduros an în
Europa în aceastã perioadã a fost anul 2000, iar cei
ºapte ani cei mai cãlduroºi s-au numãrat printre
ultimii 14. Valul de cãldurã ce a traversat Europa în
timpul lunii august 2003, considerate ca fiind cea
mai cãlduroasã lunã, august, înregistratã vreodatã
în emisfera nordicã, a provocat pierderi de pânã la
35 000 de vieþi. Efectul de încãlzire s-a simþit cel
mai mult în nord-vestul Rusiei ºi în Peninsula
Ibericã. Temperaturile cresc iarna mai mult decât
vara, ceea ce duce la apariþia unor ierni mai blânde
ºi a unor variaþii sezoniere reduse. Se aºteaptã ca
aceste tendinþe sã continue, cu excepþia variaþiilor
reduse de la anotimp la anotimp, lucru la care nu
ne aºteptãm în sudul Europei. În ultimele trei
decenii temperatura medie a globului a crescut cu
0,44 o C iar aceastã tendinþã se va accentua,
estimându-se o creºtere a temperaturii medii globale
pânã la finele acestui secol cu 1,4 - 5,8 0 C consideratã
enormã. Aceastã creºtere prevãzutã (prognozatã) a
temperaturii nu va fi distribuitã în mod egal pe
suprafaþa pãmântului, ci va fi mai mare deasupra
uscatului decât deasupra oceanelor ºi mai mare la
altitudini înalte decât în zona ecuatorialã.
Regiunile interioare ale uscatului la latitudini
nordice unde se situeazã ºi România trebuie sã se
aºtepte la cele mai mari salturi de temperaturã.
Semnalele au început sã aparã.
Managementul crizelor
Precipitaþiile
Precipitaþiile anuale au crescut în nordul
Europei cu 10-40 % în perioada 1900-2000, în
timp ce pãrþi din sudul Europei au suferit o scãdere
cu 20%. Modelele de modificare sezoniere prezintã
tendinþe ºi mai pronunþate. Mai ales în timpul
iernii, sudul ºi estul Europei au devenit mai uscate
în timp ce multe regiuni din nord-vestul Europei
au devenit mai bogate în precipitaþii. Prognozele
indicã creºteri ale precipitaþiilor anuale în nordul
Europei ºi veri mai bogate în precipitaþii în cea mai
mare parte a Europei.
În multe dintre regiuni, tendinþa de apariþie a
unor valori extreme ale precipitaþiilor este mai pronunþatã
decât tendinþa medie. Din 1976 s-a observat
o creºtere a numãrului de zile foarte bogate în
precipitaþii în zona de centru ºi de nord a Europei,
în timp ce în zone din sudul Europei s-au observat
descreºteri. Se întrevede o creºtere a frecvenþei de
producere a episoadelor de precipitaþii abundente,
prin urmare ºi o creºtere a riscului de producere a
inundaþiilor la nivelul bazinului. În plus, precipitaþiile
în timpul iernii vor fi mai ales sub formã de
ploaie, lucru observat în România chiar la începutul
anului 2006, fiind urmarea temperaturilor mai
ridicate. Acest lucru va duce imediat la deversarea
râurilor ºi la creºterea riscului de apariþie a inundaþiilor.
(S Moldovei, de exemplu).
Deversarea râurilor
De-a lungul secolului al XX-lea, deversarea
râurilor a scãzut considerabil în multe dintre
bazinele din sudul Europei, în timp ce în estul
Europei s-au înregistrat creºteri importante. Este
foarte posibil ca aceste schimbãri sã se datoreze în
mare parte modificãrilor în regimul precipitaþiilor,
deºi deversarea este afectatã ºi de diverºi alþi factori
precum exploatarea terenurilor sau îndreptarea
albiilor râurilor. Efectele combinate ale modificãrilor
estimate în regimul temperaturilor ºi precipitaþiilor
vor mãri în cele mai multe dintre cazuri
numãrul de deversãri anuale ale râurilor. Se
estimeazã cã, pânã în 2070, deversarea râurilor va
scãdea cu pânã la 50% în sudul ºi sud-estul Europei
ºi va creºte cu pânã la 50 % sau mai mult în multe
dintre zonele de nord sau nord-est ale Europei
(Harta 2).