BAZA DE INSTRUIRE PENTRU APÃRARE NBC

I
ntoxicaþiile acute cu compuºi cu fluor
sunt foarte rare. Doza letalã pentru un
om este de 2,5-5 grame fluor în raport
cu solubilitatea compusului ºi sensibilitatea subiectului.
Intoxicaþiile cronice cu fluor se manifestã
aproape în exclusivitate la nivelul scheletului ºi
dinþilor.
Fluorul este un ion extracelular; pãtrunderea
lui în celulã este selectivã. Barajul este maxim la
nivelul celulei nervoase ºi inexistent la osteoblaºti,
odontoblaºti ºi ameloblaºti. În interiorul celulei ionii
de fluor, la o anumitã concentraþie, pot perturba
metabolismul celular, perturbând activitatea enzimaticã.
Manifestãrile clinice ale intoxicaþiei cronice cu
fluor poartã denumirea de fluorozã.
Fluoroza osoasã apare abia la un aport zilnic de
20 mg de fluor pentru o lungã perioadã de timp
pentru cã osul se comportã în mod normal ca un
rezervor de ioni de fluor, suportând creºteri de la
500 ppm la 10000 ppm.
Fluoroza are 3 faze:
1. Fluoroza chimicã - nedecelabilã histologic ºi
clinic.
2. Osul tãrcat - decelat histologic ca benzi cu
opacitate crescutã ºi cavitãþi osteocitare cu osteocite
pigmentate grupate în zonele de rezorbþie.
APÃRAREA NBC 17/2009
Riscuri ºi ameninþãri
TOXICITATEA FLUORULUI
Maior dr. Severin SILVESTRU
Centrul de medicinã navalã
3. Osteoscleroza - identificate radiologic ca o
structurã
hipermineralizatã
cuprinzând zone de rezorbþie
osoasã, osificarea ligamentelor
ºi tendoanelor cu deformãri
osoase.
Deformãri osoase, fluoroza anchilozantã ºi
caºexia fluoroticã, stadiul avansat al intoxicaþiei
cronice cu fluor, se manifestã doar în cazul unor
expuneri neîntrerupte de 10-20 de ani la ingestie de
20-80 mg de fluor pe zi ºi în condiþiile în care în
hranã sau apã nu existã sãruri care ar putea bloca
absorbþia.
Fluorizarea dentarã: La doze mici pana la 2 mg
pe zi fluorul ingerat timp îndelungat în perioada de
formare ºi mineralizare a smalþului, nu determinã
decât modificãri limitate ale afecþiunii formative a
unor ameloblaºti cu consecinþe vizibile dupã erupþia
dinþilor, sub forma unor pete albicioase discrete la
un numãr redus de subiecþi.
De la 8 mg de fluor consum zilnic perturbarea
este extinsã la toþi subiecþii cu
manifestãri grave: smaltul este
rugos, friabil, colorat în galben
sau brun imediat dupã erupþia
dinþilor.
Acþiunea toxicã se datoreazã inhibãrii fosfatazei
din ameloblaste prin combinarea ionilor de fluor cu
cei de magneziu care sunt activatorii acestei enzime.
Faptul cã manifestãrile de fluorozã sunt variabile
la acelaºi consum se poate explica ºi prin efectul
dualist al ionului de fluor. Când proporþiile ionilor
de calciu ºi fosfor sunt stereochimic corespunzãtoare,
prezenþa fluorului înlesneºte precipitarea apatitei,
dar în caz contrar o inhiba.
47