BAZA DE INSTRUIRE PENTRU APÃRARE NBC

Efectul fotoelectric este predominant la
energii de pana la 60 keV. La energii mai mari se
intensificã procesele de împrãºtiere.
Efectul Compton - radiaþia este difuzatã pe alte
direcþii cedând treptat energia electronilor exteriori
întâlniþi în material.
Distribuþia intensitãþii radiaþiei în fasciculul transmis
Dacã materialul iradiat este omogen, fasciculul
transmis are aceiaºi intensitate în toate punctele
secþiunii.
Dacã în materialul expus existã neomogenitãþi
cu densitate ºi coeficient de absorbþie diferit
de al materialului de bazã, fasciculul transmis va
avea, în dreptul neomogenitãþilor altã intensitate
.
Aceastã distribuþie diferenþiatã reprezintã
"imaginea radiantã”.
Lanþul efectelor radiaþiei este simplu din
punct de vedere teoretic, ºi anume: la întâlnirea
cu þesutul viu particulele încãrcate cu energie
lovesc atomii celulelor diferitelor organe, au loc
interacþii electrice, apare ionizarea, au loc modificãri
chimice rezultând efectele biologice.
Aceste efecte biologice au fost grupate în
douã categorii: somatice ºi genetice. Cele somtice
apar la nivelul celulelor somatice acþionând
asupra individului. Ele sunt responsabile pentru
reducerea speranþei de viaþã, depinzând de doza
de radiaþie primitã. O corelaþie între doza de
iradiere ºi efectele somatice pe care le induce nu
se poate face decât în situaþia în care existã o populaþie
numeroasã de indivizi iradiaþi. Totuºi s-au
fãcut anumite estimãri care prevãd cã la 4 Gy radiaþiile
se manifestã prin dispariþia temporarã a
pilozitãþii, iar când acestea ating nivelul de aproximativ
25 Gy se poate ajunge pânã la radiodermite
cu necrozã.
Uneori apar leziuni somatice imediate, manifestându-se
de la câteva zile la câteva luni.
Acestea apar la toþi indivizii care au fost expuºi la
o dozã-prag. Alteori efectele somatice pot apãrea
dupã o perioadã de latenþã, manifestându-se în
general sub forma leucemiei sau cancerului.
Efectele genetice (ereditare) apar la nivelul
celulelor sexuale din gonade. Acþiunea mutagenã
a radiaþiilor este explicatã prin faptul cã celulele
germinale sunt foarte sensibile în timpul reproducerii.
Trebuie ºtiut cã prin vulnerabilitatea
APÃRAREA NBC 17/2009
Riscuri ºi ameninþãri
celulelor sexuale, în urma expunerii la radiaþii,
poate apãrea fenomenul nedorit de sterilizare.
Sterilitatea poate fi parþialã sau totalã, reversibilã
sau definitivã, în funcþie de doza absorbitã. De
altfel, gonadele prezintã cele mai ridicate ponderi
ale factorilor de risc. Expunerea la nivelul
gonadelor - doze de 0,3 Gy la bãrbaþi ºi 3 Gy la
femei duc la sterilizarea temporarã, iar la doze
mai mari de 5-6 Gy se poate ajunge la sterilizare
definitivã.
S-a demonstrat de-a lungul timpului faptul
cã radiosensibilitatea organismelor vii creºte
odatã cu gradul de evoluþie ºi de complexitate a
acestora. Astfel, pentru om, doza letalã 50%
(doza teoreticã de radiaþii ionizante care poate
produce moartea într-un timp determinat a 50%
dintre indivizii expuºi) pentru un interval de
timp de 21 de zile, în cazul expunerii întregului
organism este de 4Gy. În tabelul urmãtor sunt
prezentate efectele iradierii totale asupra omului.
Radiosensibilitatea la om depinde ºi ea de sex
ºi vârstã, iar în acelaºi organism diferã în funcþie
de þesut. Organismele tinere ºi embrionii sunt
mai vulnerabili decât adulþii deoarece intensitatea
activitãþii de înmulþire a celulelor în perioada
de creºtere este mult mai ridicatã. Organismele
femele sunt mai sensibile decât cele mascule. Cât
despre þesuturile interne, la organismele adulte,
gonadele, mãduva roºie hematoformatoare ºi o
45