BAZA DE INSTRUIRE PENTRU APÃRARE NBC

APÃRAREA NBC 17/2009
"Pacea, dezvoltarea ºi protecþia mediului
sunt independente ºi indivizibile"
(Declaraþia de la Rio - 1992)
bservãm fenomenele catastrofale
O
cauzate de om, cum ar fi explozia unei
arme nucleare sau accident/incidentul
nuclear, ca pe un cataclism care dacã nu ne ucide
pe loc ne va mãcina în scurt timp. Aceast mod de
a privi lucrurile apare deoarece cunoaºtem într-o
oarecare mãsurã faptul cã radiaþiile sunt un
inamic al materiei. Însã lucrurile din acest punct
de vedere sunt puþin mai colmplicate, întrucât fie
cã ne putem împãca cu ideea, fie cã nu, suntem
înconjuraþi de radiaþii dintotdeauna. Acestea se
gãsesc peste tot. Existã douã direcþii clare ºi bine
delimitate prin care omul ºi întregul mediu
înconjurãtor sunt expuºi la radiaþii: prin surse
naturale (în proporþie de aproximativ 80% pe
întreaga suprafaþã a globului) ºi surse artificiale.
Interacþia radiaþiilor cu materia
La prima vedere, interacþia radiaþiei ionizante
cu substanþa/materia pare doar un transfer de
energie. Deosebirea s-a fãcut atunci când s-a
observat comportarea diferiþilor produºi rezultaþi
în urma interacþiunii, care
depinde atât de tipul de radiaþie
cât ºi de compoziþia chimicã a
materiei.
Sursele naturale provin de
la radiaþiile cosmice, radiaþiile
gama, radiaþiile emanate de
elementul chimic radon ºi radiaþiile
terestre. Aºadar, fiecare
om este expus la radiaþia naturalã
mai mult sau mai puþin, iar cei mai mulþi
primesc de la aceasta cea mai mare parte a dozei.
Inclusiv hrana noastrã reprezintã surse de radiaþii,
þesuturile nostre interne fiind atacate de cãtre
radionuclizi din seriile uraniului ºi toriului, în
apã, aer, ºi alimente gãsindu-se în permanenþã
plumb-210, poloniu-210 ºi potasiu-40. În cãrþile
44
Riscuri ºi ameninþãri
EFECTELE BIOLOGICE ALE RADIAÞIILOR
Maior dr. ing. Dãnuþ MOªTEANU
Student Sergent Marian-Cosmin BUNOIU
Academia Forþelor Terestre “Nicolae Bãlcescu”
ºi revistele de specialitate s-a estimat cã doza pe
care corpul uman o primeºte la nivelul organelor
interne este de maxim 370 mSv pe an.
Parcursul radiaþiilor prin þesutul viu diferã
datoritã proprietãþilor fizice ale acestora. Astfel,
radiaþiile alfa venite din afarã sunt oprite la
suprafaþa pielii chiar la nivelul stratului superficial,
contaminarea fiind redusã aproape la 0. În
schimb, în cazul contaminãrii interne, acestea pot
cauza distrugeri grave la nivelul celulei, cea mai
gravã fiind ruperea catenelor acizilor nucleici
(ADN ºi ARN). Aceleaºi efecte le prezintã neutronii
rapizi care pãtrund în þesut de la exterior.
Radiaþiile beta pãtrund doar câþiva centrimetri în
organism pe când radiaþiile gama, X ºi cele cosmice
pot strãpunge blindaje de plumb de mai
multi metri.
În principal radiaþia se manifestã prin
ionizarea materiei vii, mai ales a apei din structura
sa, numitã radioliza apei, ducând la eliberarea
de radicali ºi ioni ce se caracterizeazã printr-o
mare reactivitate chimicã, fiind un prilej pentru
constituenþii celulari sã se modifice ºi permiþând
formarea de peroxizi ºi alþi compuºi citotoxici. De
asemenea, radiaþiile provoacã importante distrugeri
celulare, mai ales cand sunt emise din
interiorul corpului.
Interacþia radiaþiilor X cu substanþã
Efectele principale de interacþie sunt:
absorbþia (efect fotoelectric, formare de
perechi);
împrãºtierea (efect Compton ºi altele).
Efectul fotoelectric - fotonul incident este
absorbit (proces monoact), substanþa iradiatã se
ionizeazã apar fotoni de energii mai mici (radiaþie
secundarã).