BAZA DE INSTRUIRE PENTRU APÃRARE NBC

APÃRAREA NBC 17/2009
Opinii * Argumente
NECESITATEA EXISTENÞEI TRUPELOR DE VÂNÃTORI
DE MUNTE ÎN STRUCTURILE ARMATEI ROMÂNE
Locotenent-colonel Costel IONESCU
Comandantul Batalionul 33 Vânãtori de Munte ,,POSADA”
P
entru români, munþii au fost redute
inexpugnabile ale rezistenþei ºi
existenþei lor ca popor, în faþa urgiilor
acaparatoare ale istoriei, factor de putere ºi
de tãrie în lupta necurmatã pentru libertate,
independenþã ºi suveranitate naþionalã. Carpaþii
româneºti, sunt deopotrivã martori ºi pãrtaºi ai
unor pagini de epopee milenarã, prin care a
trecut acest neam de la începuturile sale ºi
pânã astãzi. Multe sute de ani, Carpaþii s-au
constituit ca un templu al demnitãþii, ca loc de
rugãciune ºi de reculegere în memoria tuturor
acelora care i-au strãbãtut în vremuri mai
puþin prielnice.
Spaþiile muntoase de pe teatrul european
de acþiuni militare, creºterea amplorii spaþiale
ºi temporale a rãzboaielor ºi conflictelor militare
cu extinderea lor în toate mediile, apariþia
liniilor de contact sau a frontierelor dintre
beligeranþi pe munþi, au facilitat constituirea
unor structuri militare specializate, organizate,
înzestrate ºi instruite, potrivit nevoilor luptei în
aceste condiþii.
Datoritã opoziþiei celor trei mari imperii
Rusia, Austro-Ungaria ºi Germania, din pãcate
la startul primului rãzboi mondial dispunea
doar de trupe tradiþionale: infanterie, cavalerie,
artilerie.
Vânãtorii de munte, au adus începãnd cu
03 noiembrie 1916, datã la care a fost înfiinþat
corpul vânãtorilor de munte organizat pe trei
batalioane, un plus de tãrie în corpul oºtirii
române, o razã de speranþã ºi încredere în forþa
ºi capacitatea de a fi pentru totdeauna pavãza
hotarelor strãbune, strãji de neclintit în
crestele semeþe ale Carpaþilor.
Având ca scop unic prezentarea adevãrului
istoric, voi aborda domeniul investigat de pe
poziþia analistului militar obiectiv, care a surprins
realitatea aºa cum a fost aceasta la vremea
respectivã.
Vânãtorii de munte români, au fost surprinºi
în toate etapele lor istorice de dezvoltare
ca un CORP DE ELITÃ, care nu s-a abãtut
niciodatã de la liniile de conduitã ce le-au marcat
existenþa, prin ordine, disciplinã, cinste,
camaraderie, corectitudine, pregãtire militarã
ºi de specialitate, tãria moralã, curajul dovedit
în lupte ºi spiritul de învingãtor.
În perioada 1916 - 1918, vânãtorii de
munte români s-au acoperit de glorie pe fronturile
din þarã, din Moldova ºi Basarabia, pe
teritoriul Ungariei.
La 01.07.1923, a fost redenumitã Divizia 2
Vânãtori, în Divizia 2 Vânãtori de Munte.
Cu acest prilej s-au constituit 2 comandamente:
̌ Brigada 2 Vânãtori de Munte;
̌ Brigada 2 Artilerie Munte.
Corpul de Munte, Diviziile 1, 2, 3 ºi 4
Vânãtori de Munte, 9 comandamente de
grupuri de vânãtori de munte, 26 batalioane
de vânãtori de munte ºi schiori, au fost forþele
specializate ale armatei române care au luptat
din Bucovina de Nord pânã la Marea de Azov,
pentru eliberarea teritoriului naþional ºi pentru
teritoriile Ungariei ºi fostei Cehoslovacii.
Evoluþia statului român dupã cel de-al
doilea rãzboi mondial a fost puternic influenþatã
de includerea sa în sfera intereselor
Rusiei Sovietice.
Impusã ºi acceptatã fãrã rezerve de conducerea
politico-militarã de atunci, desfiinþarea atunci
în 1961 a ultimei mari unitãþi de vânãtori de
munte din Armata Românã, apãrea ca ceva
firesc.
Anii 1961 - 1964, au fost ani de cãutãri
intense privind tactica luptei în munþi,
23