BAZA DE INSTRUIRE PENTRU APÃRARE NBC

10
APÃRAREA NBC 17/2009
Aniversãri
În conformitate cu prevederile Decretului nr.
2550 din 31 octombrie 1880 a luat fiinþã Batalionul
2 Geniu, format din ºase companii (douã de sãpãtori
minari, una de pontonieri, douã de cãi ferate ºi
una de telegrafiºti), Batalionul 1 urmând sã se
reorganizeze pe aceleaºi baze. Doi ani mai târziu,
prin Decretul nr. 960 din 8 aprilie 1882, a fost creat
primul regiment de geniu, prin contopirea celor
douã batalioane corp aparte existente, comanda
unitãþii fiind încredinþatã colonelului Constantin
Poenaru. S-au creat astfel premisele organizatorice
ale dezvoltãrii în viitor a armei geniu, armã cu pronunþat
caracter tehnic, care-ºi dovedise pe deplin
utilitatea pe câmpurile de luptã pentru cucerirea
independenþei.
Pe baza Decretului nr. 1070 din 27 martie
1884, Regimentul 1 Geniu a trecut la o nouã organizare,
având acum în compunerea sa patru batalioane
a câte patru companii ºi o companie
aerostaþii. În anul 1887 arma geniului a suferit o
modificare substanþialã, influenþând pozitiv atât
activitatea celorlalte arme, cât ºi a comandamentelor
de corp de armatã ºi divizii. Decretul nr.
15 din 8 ianuarie 1887 preciza: "Companiile
Regimentului 1 de geniu se împart pe ziua de 1
februarie 1887 în douã regimente de geniu. Întâiul
regiment va fi cu reºedinþa la Bucureºti ºi al doilea
regiment cu reºedinþa la Focºani".
Batalioanele acestor regimente au fost repartizate
corpurilor de armatã, ceea ce rezolvã câteva
din problemele principale ale pregãtirii de luptã,
prin care: specializarea în cadrul armei, pregãtirea
din punct de vedere genistic a trupelor din celelalte
arme ºi asigurarea unei conduceri corespunzãtoare
a companiilor de geniu.
Tot în aceastã perioadã, din necesitatea de a
rezolva operativ problemele de specialitate pe linie
de armã, a luat fiinþã Inspectoratul geniului -
Decretul nr. 617 din 24 februarie 1887 - având ca
atribuþii inspectarea armei geniului, a serviciilor de
geniu ºi a tuturor construcþiilor militare ºi
lucrãrilor de fortificaþii.
Necesitãþile de cadre erau asigurate de cele
douã ºcoli militare de specialitate, ºcoala specialã
de artilerie ºi geniu ºi ºcoala specialã de aplicaþii de
artilerie ºi geniu, înfiinþatã în anul 1881. Temeinica
pregãtire de specialitate a ofiþerilor geniºti români
a fost probatã de executarea unor lucrãri de fortificaþii
de mare amploare, între care citãm: fortificarea
cetãþii Bucureºti (1882-1899) executatã de
Regimentul 1 Geniu, comandat de colonelul Anton
Berindei; regiunea întãritã Focºani-Nãmoloasa-
Galaþi (1888-1893), executatã de Regimentul 2
Geniu, comandat de colonelul Zamfir Gheorghiu.
Între 1908-1913 au fost luate mãsuri pentru
perfecþionarea organizatoricã a armei geniului,
care cuprindea serviciul de geniu ºi trupele de
comunicaþii în cadrul cãrora gãsim o mare varietate
de subunitãþi de specialitate: sãpãtori minari,
poduri, pontonieri, cãi ferate, telegrafie, aerostaþii,
automobile, secþii de porumbei.
Înzestrarea armatei cu mijloace radio, motociclete,
automobile ºi proiectoare a dus la constituirea,
în anul 1908 a unei subunitãþi specializate,
compania de specialiºti transformatã în anul 1913
în Batalionul de specialiºti, care grupa tot ce era
nou în tehnica militarã genisticã.
Prima secþie aerostaþii din armata românã a
luat fiinþã încã din 1893 prin dotarea companiei de
telegrafie a Regimentului 1 Geniu cu un balon captiv,
importat din Franþa; ulterior secþia s-a transformat
în companie, intrând în organica Batalionului
de specialiºti al geniului.
La începutul primului rãzboi mondial, trupele
de geniu erau formate din:
un regiment de pontonieri;
un regiment de cãi ferate;
cinci batalioane de pionieri;
un batalion de specialitãþi cu o companie
aerostaþii.
Geniºtii români au contribuit, alãturi de ceilalþi
ostaºi ai armatei române, atât prin lucrãrile executate
cât ºi prin jertfa de sânge, la împlinirea
dezideratului unitãþii naþionale.
Printre misiunile îndeplinite se numãrã
amplele lucrãri de fortificare a graniþelor þãrii;
lucrãrile executate pe comunicaþii în special în
zonele de munte, care au uºurat deplasãrile operative
ale marilor unitãþi, cât ºi transporturile în vederea
asigurãrii materiale a acestora; construirea
podului de pontoane în cadrul manevrei de la
Flãmânda (18-22 septembrie 1916); minarea
regiunilor fortificate Focºani-Nãmoloasa-Galaþi,