MANAGEMENTUL INTEGRAT AL CULTIVĂRII LEGUMELOR ÎN SISTEM PROTEJAT

sistem de înţelegere a producţiei moderne de legume care
echilibrează recoltele economice cu responsabilităţile faţă de mediu.
Sistemul MCI cuprinde, în sinteză, următoarele verigi:
• Îndrumarea şi auditarea – nu există reguli despre ce constituie
buna performanţă în MCI şi astfel fiecare fermă sau asociaţie
trebuie să-şi fixeze propriile obiective. Progresul auditării faţă de
aceste obiective este o parte esenţială a procesului de determinare
a proprietăţilor şi a obiectivelor, înseamnă o cale prin care
beneficiile MCI pot fi cuantificate şi demonstrate;
• Protecţia culturilor – un domeniu vital pentru orice sistem de
producere a legumelor, dacă nivelul recoltelor, calitatea şi profitul
trebuiesc menţinute. Reducerea consumului de pesticide, de
regulă este posibilă, dacă sunt evaluate toate opţiunile şi se
folosesc toate măsurile corespunzătoare. Totuşi, soluţia este de
regulă dictată de natura şi gravitatea problemei în cauză;
• Eficienţa energetică – folosirea ineficientă a energiei este
costisitoare şi generatoare de pierderi în orice afacere, dar mai
ales în legumicultura intensivă (sere şi solarii). Risipa de energie,
şi în mod special de resurse neregenerabile, nu este compatibilă
cu principiile MCI;
• Fertilizarea culturilor – cele 4 „ce”-uri: ce îngrăşământ, ce
cantitate, ce moment şi ce mod de aplicare, constituie deasemenea
inputuri vitale, care cel mai adesea sunt sunt cel mai puţin
controlate. O planificare a strategiei fertilizării (organice şi
minerale) înseamnă un beneficiu atât pentru cultivator cât şi
pentru mediul de cultură.
• Managementul poluării şi deşeurilor – modul de folosire sau
interesul pentru deşeurile unei ferme afectează potenţial mediul,
percepţia publică şi evident economia fermei. Existenţa, pur şi
simplu, a unui plan concret privind managementul deşeurilor
fermei (gunoi de la animale, gunoi menajer, resturi vegetale, etc.)
este o componentă esenţială a unui sistem MCI.
• Managementul solului şi poziţia acestuia – solul constitie
resursa naturală majoră pentru orice fermă legumicolă, care însă
nu de puţine ori este fie superintensiv folosit fie neglijat.
3
Managementul corect este un element esenţial al MCI. Particularităţile
ca poziţionare sunt mai mult sau mai puţin fixe şi de aceea
trebuie luate în calcul pentru orice alte decizii manageriale cu care
ar putea interfera. O înţelegere minuţioasă a tuturor aspectelor este
o parte esenţială a unei activităţi creatoare şi a unui plan de MCI;
• Managementul peisajului, florei şi faunei sălbatice – accentul se
pune pe un management activ şi de înţelegere; fără acestea atât
viaţa fermei cât şi a naturii propriu zise au de suferit. Un bun
management cere o evaluare a ceeace există, o planificare a unor
îmbunătăţiri dacă sunt posibile şi efectuarea unei simple
monitorizări pentru măsurarea rezultatelor şi ghidarea activităţii
viitoare;
• Rotaţia culturilor – alegerea unui material biologic cu rezistenţe
corespunzătoare poate reduce semnificativ necesarul de pesticide.
Cultivarea acestora în diverse rotaţii este, deasemenea, o cale
indirectă din cele mai eficiente pentru menţinerea şi îmbunătăţirea
sănătăţii solului.
1. CULTIVAREA HIBRIZILOR CU REZISTENŢĂ/TOLERANŢĂ
GENETICĂ LA AGENŢI PATOGENI ŞI DĂUNĂTORI
Folosirea unui material biologic rezistent/tolerant la acei
agenţi patogeni şi dăunători care, fie că produc mari pagube, fie că se
combat cu produse chimice cu grad ridicat de toxocitate sau cu
remanenţă ridicată, determină o reducere considerabilă a consumului
de pesticide, cu impact favorabil asupra protecţiei mediului ambiant
şi consumatorului.
Costul ridicat al sterilizării cu aburi a solului ca şi actualele
reglementări europene cu privire la regimul unor produse chimice,
cum ar fi interzicerea folosirii bromurii de metil, impun categoric
cultivarea unui material biologic rezistent. Aceste rezistenţe/toleranţe
se referă la diverse ciuperci patogene (Fusarium oxiysporum,
Verticillium dahliae, Fulvia fulva, Pyrenochaeta lycopersici,
Alternaria solani, Phitophtora infestans, Botritis cinerea, ş.a.),
bacterii (Pseudomonas solanacearum, Pseudomonas lachrimans,
4