Păianjenul roşu comun, Tetranychus urticae – Koch., este un dăunător polifag cu cca. 90 de plante gazdă din flora spontană şi de cultură. La legume atacă vinetele, castraveţii, pepenii, ardeii, fasolea, bamele, bobul, tomatele, etc., unde pe partea inferioară a frunzelor formează, sub o ţesătură laxă de fibre mătăsoase maronii, populaţii abundente alcătuite din ouă, larve şi adulţi. Deşi prolificitatea femelelor este destul de redusă, potenţialul biologic de infestare al acestui dăunător este mare, datorită unui grad ridicat de polifagie, capacităţii sale de adaptare la variate condiţii de mediu, numărului de generaţii care se succed pe parcursul unui ciclu anual de vegetaţie, plasticităţii de a se adapta rapid la acţiunea diferitelor produse de combatere. Pagubele cauzate de păianjenul roşu comun la legume sunt însemnate, putând determina, în cazul neefectuării unor tratamente adecvate de combatere, compromiterea culturilor prin uscarea aparatului foliar, avortarea florilor şi deprecierea fructelor. Sub influenţa unor toxine introduse în ţesuturi de larve şi adulţi în timpul hrănirii, la nivelul aparatului foliar are loc totodată o serie de modificări biochimice, dintre care cea mai evidentă este reducerea clorofilei cu 10 – 15 %. În ţara noastră, păianjenul roşu prezintă pe parcursul unui ciclu anual de vegetaţie de la 4 la 6 generaţii de adulţi în câmp, 7 la 8 generaţii în solarii şi 10 la 16 generaţii în serele cu regim de activitate permanent. În câmp, atacul apare frecvent în anii secetoşi şi călduroşi, se manifestă la început sub formă de focare bine delimitate, după care devine generalizat. În sere, păianjenul roşu iernează în toate stadiile de dezvoltare, în solarii apare imediat după transplantarea răsadurilor, iar în câmp atinge valori maxime de densitate numerică pe parcursul lunilor iulie – august. Pentru diminuarea atacurilor cu produse clasice de combatere, în sere se aplică pe ciclu de cultură 4 – 5 tratamente, în solarii 3 – 4, iar în câmp 2 – 3. Până în prezent se semnalează la păianjenul roşu o rezistenţă dobândită la produse pe bază de dimetoat, ethion, malathion, dicofol. Dintre acaricidele de contact – ingestie utilizate în legumicultură, numai produsele Demitan 20 SC, Envidor 24 SC, Ierburi, plante şi flori Măghiran Mentă Violete de India Ceapă Urzica vie Asociaţii utile de ierburi, plante şi flori Vecinătăţi favorabile - afinităţi Majoritatea culturilor Varză, tomate Majoritatea culturilor şi în special: fasole, tomate, cartofi Majoritatea culturilor şi în special varza Ierburi aromatice, tomate – în plant benzi Efect repulsiv Majoritatea insectelor; Atrage albinele Afide, furnici, musca verzei... Atrage albinele Majoritatea insectelor (cu preponderenţă aleurodele), nematozi Majoritatea insectelor Afide, agenţi patogeni Petunia Fasole Dăunătorii fasolei Rozmarin Fasole, varză, Musca verzei, musca morcov, morcovului.... Cimbru Majoritatea culturilor Sursa:http://pagesperso-orange.fr/lepotagerdemarie/index.htm • Gregg, R.B. 1943 – Companion and Protective Plants. Bio-Dynamics 3(1), 1- 10; • Heckel, A. (ed)1967 – The pfeiffer Garden Book; Bio-Dynamics in the Home Garden; • Hylton, William H. (ed.) 1974 – The Rodale Herb Book, Rodale Press Book Division, Emmaus, PA; • Jeavons, J. 1974 – How to Grow More Vegetables Than You Ever Trought Possible on Less Land The Ecology Action of the Midpeninsula, El Camino Real, Palo Alto, Ca 94306; • Philbrick, H. Et Gregg, R.B. 1966 – Companion Plants and How to Use Them; • Tompkins, P. Et Bird, C. 1973 – The Secret Life of Plants, Avon Books; • Riotte, L. 1975 – Secrets of Companions Planting for Successful Gardering, Garden May Publ; 48 25
EXTRACTE VEGET<strong>AL</strong>E – IDENTIFICARE ,, PRODUCERE ŞI UTILIZARE <strong>ÎN</strong> CONTROLUL AGENŢILOR PATOGENI ŞI A DĂUNĂTORILOR LA LEGUME B I O P E S T I C I D E UTILIZATE <strong>ÎN</strong> COMBATEREA <strong>INTEGRAT</strong>Ă A PĂIANJENULUI ROŞU COMUN, Tetranychus urticae – Koch., LA CULTURILE DE LEGUME Drr.. Elena BRATU Dr. Traian ROMAN 26 47
Change language