MANAGEMENTUL INTEGRAT AL CULTIVĂRII LEGUMELOR ÎN SISTEM PROTEJAT

În cadrul proiectului de cercetare AGRAL-CEEX, intitulat
“OPTIMIZAREA REGIMULUI ELEMENTELOR NUTRITIVE
ÎN SISTEMUL SOL - PLANTĂ LA CULTIVAREA LEGUMELOR
ÎN SISTEM DE AGRICULTURĂ BIOLOGICĂ ”-
AGROBIOSIST, la ICDLF Vidra s-au realizat experimental, în
solarii, două culturi ecologice de tomate şi ardei gras.
REZULTATE OBŢINUTE
I. Pregătirea răsadurilor de ardei gras şi de tomate
pentru cultivarea în solarii
- material biologic: tomate MARISSA F1 şi ardei gras
BIANCA F1;
- pregătirea amestecului nutritiv pentru răsaduri: turbă
roşie 30 % + turbă neagră 40 % + mraniţă 20 % + nisip 10 %
(v/v);
- caracteristicile agrochimice ale amestecului nutritiv:
Specificaţie TOMATE ARDEI GRAS
pH 7,1 7,3
MO, % 28 25
c.r.a., % 208 210
CS, % 0,55 0,56
N – NO 3, ppm 260 370
N – NH 4 , ppm 5 7
P, ppm 248 71
K, ppm 850 860
Ca, ppm 700 520
Mg, ppm 36 37
- data semănatului (în brazdă):
a. tomate: 26 ianuarie 2006;
b. ardei gras: 31 ianuarie 2006;
- data repicatului (în cuburi de 6 cm):
1. tomate: 10 februarie;
2. ardei gras: 23 februarie;
52
În anumite cazuri se realizează o întrajutorare a speciilor
asociate (vecini buni), prin protejarea reciprocă faţă de infecţii şi
paraziţi, favorizarea reciprocă a creşterii şi rodirii, îmbunătăţirea
calităţii părţilor comestibile şi uneori chiar ameliorarea gustului.
Există însă şi situaţii de plante care se resping (vecini răi), nereuşind
să convieţuiască împreună (Bălăşcuţă, 1993; Dejeu şi colab, 1997;
Erven, 1999; Stuart B. Hill, 2004).
Asocierea este privită ca o metodă (bazată pe experienţă şi
spirit de observaţie) de „planificare raţională” adecvată, aplicată la
momentul potrivit, unei multitudini de specii, în scopul prevenirii sau
reducerii atacului de boli, dăunători şi buruieni precum şi a
intensificării activităţii biologice a solului, cu alte cuvinte o grupare a
plantelor în funcţie de afinităţi. Producţiile obţinute pe unitatea de
suprafaţă pot fi mai mari iar solul poate fi protejat de eroziunea
produsă de vânt şi ploaie. Chiar dacă nu se ştie cu exactitate în ce
manieră plantele se avantajează reciproc, se poate observa însă
tendinţele generale. Plantele care se avantajează reciproc, au adesea
proprietăţi diferite: plante iubitoare de soare cu plante umbrofile;
plante cu înrădăcinare puternică cu plante cu înrădăcinare
superficială; plante cu creştere lentă cu plante cu creştere rapidă;
plante cu cerinţe ridicate faţă de hrană cu plante cu cerinţe scăzute –
fixatoare de azot; plante aromatice care îndepărtează adesea insectele
cu plante nearomatice; plante cu înflorire abundentă care furnizează
polenul necesar insectelor utile prădătoare şi parazite cu plante care
înfloresc mai târziu; plante care atrag insectele dăunătoare în măsură
mai mare decât altele, aşa zisele plante capcană care protejează alte
culturi; plante care stimulează activitatea biologică a solului cu plante
cu cerinţe foarte ridicate. În anumite situaţii, rădăcinile degajă
probabil anumite substanţe chimice care pot avea efect direct sau
indirect asupra altor plante sau efect indirect prin intermediul
organismelor solului. Este de asemenea posibil ca rădăcinile sau
părţile aeriene ale plantelor să degaje anumite mirosuri care au efect
repulsiv asupra insectelor dăunătoare. Chiar dacă aceste procese care
au loc sunt uneori dificil de demonstrat, regretatul profesor
Ehrenfried E. Pfeiffer ca şi prof. Erica Sabarth – Asociaţia Bio-
Dinamică, au demonstrat că prin folosirea exctractelor din diverse
21