MANAGEMENTUL INTEGRAT AL CULTIVĂRII LEGUMELOR ÎN SISTEM PROTEJAT

03.11.2014 Views

Proiectul în baza căruia a fost realizată masa rotundă cu tema „Culturi ecologice de legume - oportunităţi şi impedimente”, urmăreşte, printre altele, cuantificarea posibilităţilor reale de realizare a unor astfel de culturi în solarii. Deşi acest sistem de cultivare a legumelor, sub plastic, este discutabil în ceeace priveşte încadrarea în definiţia de ecologic, considerăm că, în acest context, sunt necesare mai multe cercetări experimentale. Cultura protejată a legumelor reprezintă cea mai intensivă activitate din domeniul legumiculturii. O serie de particularităţi şi caracteristici, cum ar fi: intensitatea combaterii chimice a agenţilor patogeni, dăunătorilor şi buruienilor, dozele de îngrăşăminte minerale, folosirea unor substanţe chimice bioactive, folosirea unor materiale plastice ş.a., pot constitui în acelaşi timp factori de agresivitate faţă de mediul înconjurător şi faţă de consumator. În „deceniul conştientizării”, cel al anilor 80, s-a recunoscut faptul că agricultura convenţională, cu toate contribuţiile ei la progresul social, a adus şi imense daune resurselor de sol şi mediului înconjurător, conducând la dezechilibre ecologice şi implicaţii economice şi sociale nedorite. În acest context, au fost introduse noi sisteme de agricultură cunoscute sub termenul generic de „agicultură alternativă”, care include agricultura biologică, ecologică. naturală, biodinamică, cu investiţii mici, cu resurse reduse, agroecologică sau ecoagricolă. Agricultura alternativă nu constituie însă decât o etapă de tranziţie către agricultura durabilă, singura capabilă să întrunească aspectele fundamentale: securitatea alimentară, locuri de muncă şi sursa de venit pentru agricultori, protecţia şi ameliorarea resurselor şi participarea largă, cu putere de decizie a populaţiei. Pentru aceasta, cercetarea a dezvoltat şi continuă să dezvolte programe şi tehnologii „prietenoase” prin care riscul poluării mediului să fie redus la maximum posibil, concomitent cu protecţia consumatorului prin comercializarea de produse echilibrate, libere de reziduri/compuşi, care să afecteze sănătatea acestuia. Producţia legumicolă, şi nu numai, va fi guvernată în deceniul următor de conceptul managementului culturilor integrate (MCI), un 2 Foto 5. Solarul martor Foto 6. Solarul clasic Foto 7. Solarul ecologic 71

Tabelul 15 PRINCIPALII PARAMETRI BIOCHIMICI DE CALITATE A FRUCTELOR DE ARDEI (media a trei determinări) Varianta Greutate medie, g/fruct S.U.T. % S.U.S. % Zahăr total, % Aciditate, % Acid ascorbic, mg/100 g Raport zahăr: aciditate Pigmenţi, (clorofi lă) mg/100 g NO 3 ppm S. martor 73,21 5,44 4,5 2,19 0,10 24,02 21,90 2,53 3 S. clasic 118,57 4,90 3,5 1,92 0,10 28,83 19,20 2,05 16 S. ecologic 112,86 5,04 3,5 1,92 0,09 28,83 21,33 2,03 15 VI – CONCLUZII Prin sistemul de cultură ecologică, producţiile obţinute au fost mai mici, în special la tomate, dar din punct de vedere al calităţii biochimice, se poate vorbi de o calitate superioară. La aceasta se mai adaugă şi faptul că fructele obţinute în sistem ecologic sunt total lipsite de rezidii de pesticide. 70

Proiectul în baza căruia a fost realizată masa rotundă cu tema<br />

„Culturi ecologice de legume - oportunităţi şi impedimente”,<br />

urmăreşte, printre altele, cuantificarea posibilităţilor reale de realizare<br />

a unor astfel de culturi în solarii. Deşi acest sistem de cultivare a<br />

legumelor, sub plastic, este discutabil în ceeace priveşte încadrarea în<br />

definiţia de ecologic, considerăm că, în acest context, sunt necesare<br />

mai multe cercetări experimentale.<br />

Cultura protejată a legumelor reprezintă cea mai<br />

intensivă activitate din domeniul legumiculturii. O serie de<br />

particularităţi şi caracteristici, cum ar fi: intensitatea combaterii<br />

chimice a agenţilor patogeni, dăunătorilor şi buruienilor, dozele de<br />

îngrăşăminte minerale, folosirea unor substanţe chimice bioactive,<br />

folosirea unor materiale plastice ş.a., pot constitui în acelaşi timp<br />

factori de agresivitate faţă de mediul înconjurător şi faţă de<br />

consumator.<br />

În „deceniul conştientizării”, cel al anilor 80, s-a recunoscut<br />

faptul că agricultura convenţională, cu toate contribuţiile ei la<br />

progresul social, a adus şi imense daune resurselor de sol şi mediului<br />

înconjurător, conducând la dezechilibre ecologice şi implicaţii<br />

economice şi sociale nedorite. În acest context, au fost introduse noi<br />

sisteme de agricultură cunoscute sub termenul generic de „agicultură<br />

alternativă”, care include agricultura biologică, ecologică.<br />

naturală, biodinamică, cu investiţii mici, cu resurse reduse,<br />

agroecologică sau ecoagricolă.<br />

Agricultura alternativă nu constituie însă decât o etapă de<br />

tranziţie către agricultura durabilă, singura capabilă să întrunească<br />

aspectele fundamentale: securitatea alimentară, locuri de muncă şi<br />

sursa de venit pentru agricultori, protecţia şi ameliorarea<br />

resurselor şi participarea largă, cu putere de decizie a populaţiei.<br />

Pentru aceasta, cercetarea a dezvoltat şi continuă să dezvolte<br />

programe şi tehnologii „prietenoase” prin care riscul poluării<br />

mediului să fie redus la maximum posibil, concomitent cu protecţia<br />

consumatorului prin comercializarea de produse echilibrate, libere de<br />

reziduri/compuşi, care să afecteze sănătatea acestuia.<br />

Producţia legumicolă, şi nu numai, va fi guvernată în deceniul<br />

următor de conceptul managementului culturilor integrate (MCI), un<br />

2<br />

Foto 5. Solarul martor<br />

Foto 6. Solarul clasic<br />

Foto 7. Solarul ecologic<br />

71

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!