MANAGEMENTUL INTEGRAT AL CULTIVĂRII LEGUMELOR ÎN SISTEM PROTEJAT

asigurarea diversităţii vegetale în scopul mascării stimulilor olfactivi
emişi de plante (legumicultura intensivă este în general aplicată în
zone specializate şi este de regulă limitată la un număr mic de specii,
ceea ce îngreunează aplicarea unor rotaţii adecvate).
Realizarea unor asolamente viabile presupune „cunoaşterea”
pământului destinat culturilor agricole, precum şi a cerinţelor şi
particularităţilor specifice plantelor legumicole.
Pentru fiecare specie există una sau mai multe culturi bune
premergătoare, socotite astfel datorită acţiunii directe, specifice
asupra proprietăţilor fizico-chimice şi biologice ale solului. Rotaţiile
vor fi stabilite în aşa fel încât în succesiunea lor, plantele să
beneficieze de valoarea şi efectele plantei premergătoare.
În vederea reducerii gradului de îmburuienare şi a menţinerii
structurii solului într-o stare corespunzătoare, culturile prăşitoare se
vor alterna cu culturi neprăşitoare (cereale, leguminoase perene,
păşuni artificiale), speciile cu înrădăcinare adâncă se vor alterna cu
cele cu înrădăcinare superficială; se vor alterna plante având un tip de
vegetaţie diferit:
-legume pentru frunze (ţelină de peţiol, cardon, salată, spanac,
cicoare, varză, fenicul, ceapă, usturoi, praz, ş.a.) cu
-legume pentru rădăcini sau tuberculi (sfeclă, morcov, pătrunjel,
ţelină de rădăcină, nap, păstârnac, ridiche, scorţonera) cu
-legume-fruct (castravete, dovleac, dovlecel, pepeni, tomate, ardei,
vinete) cu
-leguminoase pentru boabe sau păstăi (bob, fasole, mazăre, soia,
linte)
Se va evita succesiunea a 2 plante aparţinând aceleiaşi familii
botanice.
(Sursa: - Gabriel GUET, MÉMENTO D'AGRICULTURE
BIOLOGIQUE - Guide pratique a ussage professionel, Editions
Agridecisions, 75493 Paris)
- www.aujardin.info/fiches/rotation-cultures.php
Asolamentul presupune distribuţia culturilor în spaţiu şi timp,
respectiv împărţirea suprafeţei în porţiuni de teren de formă
regulată/sole, destinate amplasării diferitelor culturi şi alternarea în
16
IV.2. – Irigare, fertilizare organică/minerală, fertilizări
foliare
Irigarea s-a efectuat zilnic, începând cu ziua a 15-a după
plantare şi terminând cu a 180-a zi pentru tomate şi a 170-a zi pentru
ardei. După plantare şi înainte de defrişare irigarea s-a făcut la
intervale de 2-4 zile. Normele de udare au variat între 0,05 şi 2,5
l/plantă.
Culturile de tomate şi ardei gras – martor – nu au primit decât
apă.
Fertilizări aplicate în culturile ecologice
Fertilizare de bază s-a făcut cu mraniţă în cantitate de 5,7
kg/m 2 .
Fertilizarea fazială, în vegetaţie, s-a făcut numai cu soluţie de
gunoi de grajd fermentat. Prima fertilizare s-a efectuat la două
săptămâni de la plantare şi a continuat la intervale de 3-4 zile până
spre sfârşitul prioadei de vegetaţie, când intervalul a crescut la 5-7
zile. Raportul de diluţie a şerbetului organic fermentat a fost în
primele săptămâni de 1:10 (o parte şerbet şi nouă părţi apă), după
care l-am modificat la 1:5 până la sfîrşitul lunii mai. În continuare
soluţia aplicată a fost mai concentrată şi anume 3:10.
Fertilizări aplicate în culturile clasice
Fertilizarea de bază în culturile clasice s-a făcut cu un
îngrăşământ complex 15.15.15. în doză de 72 g/m 2 .
Fazial, s-a aplicat următorul program de fertilizare chimică:
- 02.05. – 29.05: IDROSOL 9.18.27. 1,8 g/m 2 ;
- 30.05. – 07.06: Azotat de amoniu 1,2 g + IDROSOL 9.18.27.
0,6 g/m 2 ;
- 08.06. – 23.06: Azotat de amoniu 1,8 g + IDROSOL 9.18.27.
0,9 g/m 2 ;
- 27.06. – 12.07: Azotat de amoniu 0,9 g + MAXIFEED
14.14.28. 2,4 g/m 2 ;
- 14.07. – 17.07: Azotat de amoniu 0,9 g + MAXIFEED
14.14.28. 0,9 g/m 2 ;
57