MANAGEMENTUL INTEGRAT AL CULTIVĂRII LEGUMELOR ÎN SISTEM PROTEJAT

ună cunoaştere a principalelor însuşiri ale soiurilor, în special sub
aspectul rezistenţei la boli şi dăunători, precum şi a comportării
acestora în condiţiile de cultură locale. Înainte de a ne hazarda
să le introducem direct în cultură, este bine să căutăm referinţe despre
acestea şi să le încercăm, pe suprafeţe mici. Deasemenea este
preferabil să recurgem la sortimentul autohton, care este mult mai
adaptat condiţiilor climatice, bolilor şi dăunătorilor specifici, cu
condiţia ca acesta să aibă performanţe similare celui străin. Este
important de asemenea să respingem concepţia întâlnită în anumite
medii, potrivit căreia trebuie să privim cu reticenţă creaţiile noi,
uitând că soiurile mai vechi au fost şi ele noi cândva. Singură
experienţa locală, permite o alegere rezonabilă.
Prin solicitarea unilaterală a resurselor de sol/preluarea mereu
a aceloraşi substanţe de către rădăcinile plantelor şi dezvoltarea
aceloraşi biocenoze, monocultura reprezintă una din principalele
„surse de oboseală” a solului.
Cultivarea continuă pe acelaşi teren a unor specii înrudite din
punct de vedere sistematic, contribuie la înmulţirea şi răspândirea în
masă a bolilor şi dăunătorilor specifici. Obiectivul rotaţiei este de a
separa populaţiile patogene prezente în sol şi plantele gazdă care pot
favoriza perpetuarea acestora prin introducerea de culturi care nu sunt
afectate de acestea, sau care le pot inhiba dezvoltarea.
Anumite ciuperci de sol sunt prezente pe un număr mare de
specii, astfel că în lipsa unor rotaţii, persistenţa acestora în sol poate
fi de lungă durată.
Din cauza mobilităţii maladiilor (prin vânt) sau a dăunătorilor,
simpla schimbare a solei este insuficientă pentru a asigura o bună
prevenire. Regula care se aplică în acest caz, este rotaţia „la distanţă”
de culturi infestate în anii precedenţi. Durata conservării în sol şi
distanţa la care se pot deplasa insectele adulte, poate fi modelată prin
aplicarea unor practici culturale adecvate: fertilizarea organică
regulată în scopul favorizării antagonismelor microbiene din sol şi a
degradării rapide a formelor de conservare a dăunătorilor; înfiinţarea
de garduri vii în scopul realizării de obstacole în calea deplasării
agenţilor patogeni şi dăunătorilor;
15