MANAGEMENTUL INTEGRAT AL CULTIVĂRII LEGUMELOR ÎN SISTEM PROTEJAT

Agricultura ecologică se bazează în principal pe resursele
regenerabile din cadrul sistemelor agricole organizate pe plan local.
Pentru a diminua utilizarea resurselor neregenerabile, reziduurile şi
subprodusele de origine vegetală sau animală ar trebui reciclate
pentru a restitui solului elementele nutritive. Producţia vegetală
ecologică va trebui să contribuie la menţinerea şi ameliorarea
fertilităţii solului, precum şi la prevenirea eroziunii solului. De
preferinţă, plantele ar trebui hrănite prin ecosistemul solului, şi nu
prin îngrăşăminte solubile adăugate solului. Elementele esenţiale ale
sistemului de gestionare a producţiei ecologice vegetale sunt
gestionarea fertilităţii solului, selecţionarea si utilizarea de specii şi
varietăţi adecvate, rotaţia multianuală a culturilor, reciclarea
materialelor ecologice şi tehnicile de cultivare.
Îngrăşămintele, amelioratorii de sol şi produsele de protecţie
vegetală suplimentare ar trebui folosite doar dacă sunt compatibile cu
obiectivele şi principiile producţiei ecologice.
Particularităţi
Solurile pe care se amplasează culturile trebuie să corespundă
din punct de vedere pedologic şi agrochimic cerinţelor plantelor
legumicole, „excepţiile” fiind de regulă costisitoare. Cele mai
indicate soluri sunt cele cu textură nisipo – lutoasă sau luto –
nisipoasă (mijlocii);
Lucrarea de bază a solului se va executa fără răsturnarea
completă a brazdei, se va evita efectuarea lucrărilor adânci (arătura
adâncă, cu răsturnarea brazdei duce în profunzime stratul superficial
al solului care reprezintă mediul cel mai activ pentru
microorganismele aerobe);
Se vor cultiva acele specii pentru care condiţiile naturale ale
zonei reprezintă un mediu normal, care permite obţinerea unor
producţii eficiente;
În zonele frecvent expuse la îngheţuri târzii de primăvară
epocile de semănat sau plantat în câmp vor fi cu 5-7 zile mai târzii
decât în cazul celor practicate în agricultura convenţională, din
considerentul reducerii riscurilor datorate accidentelor climatice;
Densităţile de cultură vor fi mai mici decât în cazul culturilor
13
convenţionale; realizarea unor culturi mai aerisite, micşorează riscul
apariţiei bolilor criptogamice;
Administrarea raţională a terenului se realizează prin
asolamente, rotaţii cât mai lungi şi vecinătăţi favorabile; este
obligatorie includerea în asolament a cerealelor şi leguminoaselor
anuale şi perene, a căror sistem radicular contribuie în mod evident la
îmbunătăţirea calităţilor fizice ale solului;
Materia organică proaspătă (gunoi de grajd, îngrăşăminte
verzi, rezidii de recoltă) rămâne la suprafaţă sau se încorporează
superficial după descompunerea aerobă, care poate dura 3-4
săptămâni, în funcţie de natura materialului;
Controlul buruienilor se realizează prin lucrările solului şi
asolament, prin unele metode fizice: termo-erbicidare prin flacără sau
solarizare, crio-erbicidare prin frig şi prin mulcire.
Nu trebuie exagerat în lucrări mecanice, cunoscut fiind faptul
că trecerile repetate cu utilaje grele provoacă tasări nedorite; prăşitul
manual reprezintă o lucrare mult mai puţin brutală, care se asociază
aproape normal factorilor naturali; cele mai bune “unelte” pentru
lucrat solul sunt rădăcinile plantelor, râmele şi microorganismele,
care au meritul de a menţine solul într-o stare convenabilă vieţii;
La interval de 5-7 ani, de regulă după încheierea unei rotaţii,
este indicat să se efectueze subsolajul, mai ales în cazul terenurilor
argiloase, cu exces de umiditate;
Aprovizionarea cu apă a plantelor se realizează prin irigare
localizată prin brazde sau picurare.
Alegerea sortimentului, stabilirea unor asolamente
adecvate cu rotaţii cât mai lungi, utilizarea îngrăşămintelor verzi
şi alegerea unor vecinătăţi favorabile, constituie verigi de bază cu
rol important in reuşita cultivării plantelor legumicole in sistem de
agricultură ecologică.
„Nu paraziţii sunt adevărata cauză a bolilor plantelor, ci greşelile
noastre tehnologice” - Albert Howard
Se poate spune că protecţia fitosanitară începe cu alegerea
speciilor şi soiurilor. Introducerea unui soi sau hibrid nou, este
recomandabil să se bazeze pe anumite raţiuni tehnice, respectiv pe o
14