You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Nichita); Râde om de om/ Şi dracul<br />
de toţi…<br />
Deci, atenţie! Bunul-simţ<br />
popular remarcă adesea caracterul<br />
duplicitar-pervers, benefic şi<br />
malefic al râsului, care este, în mod<br />
normal, apanajul inteligenţei şi al<br />
spiritului disociativ, îndelung<br />
cultivat.<br />
Şi cred că e timpul să<br />
remarcăm şi ambiguitatea căutată a<br />
numelui lui Bulă, care pune o<br />
distanţă de numai o jumătate de<br />
sunet între pudoarea odorizată a<br />
bunului-simţ şi mlaştina<br />
pestilenţială a obscenităţii<br />
Intelectualul e Diavolul,<br />
pentru că intelectualul se îndoieşte,<br />
decreta odinioară marele inchizitor<br />
Ignaţiu de Loyola. Iar, de aici şi<br />
până la sloganul Moarte<br />
intelectualilor!, inoculat de noii<br />
politruci ai lui Iliescu maselor sale<br />
de manevră, nu mai e decât un pas<br />
de furnică.<br />
Totuşi ar fi minunat să<br />
încheiem aceste triste considersaţii<br />
cu o observaţie de proverbial bunsimţ<br />
românesc, desprinsă tot din<br />
Povestea Vorbii:<br />
Noi râdem de unul,doi<br />
Şi patruzeci râd de noi.<br />
3. Iar, dacă ne întrebăm:<br />
Câtă realitate e într-un banc?, va<br />
trebui să constatăm, încă o dată că,<br />
adesea, realitatea întrece ficţiunea şi<br />
că bubuitoarea prostie cu clopote<br />
este atât de democratic răspândită în<br />
natură, încât o întâlnim mai la fiece<br />
pas.<br />
51<br />
Şi, ca s-o luăm oarecum<br />
cronologic, într-o scrisoare către<br />
V. Alecsandri (Din vremea lui<br />
Caragea), Ion Ghica relatează<br />
şocat următorul eşantion de colosal<br />
umor negru, avant la lettre,<br />
desprins din realitatea epocii. Dar<br />
să-i dăm cuvântul lui Ion Ghica :<br />
A fost în multe rânduri ciumă<br />
în ţară, dar analele României nu<br />
pomenesc de o boală mai grozavă<br />
decât ciuma lui Caragea!<br />
Niciodată acest flagel n-a făcut<br />
atâtea victime! A murit până la 300<br />
de oameni pe zi şi se crede că<br />
numărul morţilor în toată ţara a<br />
fost mai mare de 90 000.<br />
Contagiunea era aşa de<br />
primejdioasă, încât cel mai mic<br />
<strong>conta</strong>ct cu o casă molipsită ducea<br />
moartea într-o familie întreagă, şi<br />
violenţa era aşa de mare, încât un<br />
om lovit de ciumă era un om mort.<br />
Spaima intrase în toate inimile şi<br />
făcuse să dispară orice simţemânt<br />
de iubire şi de devotament. Muma<br />
îşi părăsea copiii şi bărbatul soţia<br />
pe mâinile cioclilor, nişte oameni<br />
fără cuget şi fără frică de<br />
Dumnezeu. Toţi beţivii, toţi<br />
destrămaţii îşi atârnau un şervet<br />
roşu de gât, se urcau într-un car cu<br />
boi şi porneau pe hoţie din casă în<br />
casă, din curte în curte. Ei se<br />
introduceau ziua şi noaptea prin<br />
locuinţele oamenilor şi puneau<br />
mâna pe ce găseau, luau bani,<br />
argintării, ceasornice, scule, şaluri<br />
etc., fără ca nimeni să<br />
îndrăznească a li se împotrivi.<br />
Fugea lumea de dânşii ca de