conta 5 - Liviu Ioan Stoiciu

Ioan Florin Stanciu (Constanţa)
„Pe vremea ciumei lui Ceaşcă, un singur
banc, spus într-un context nefericit, te putea
costa vreo zece ani de temniţă grea »
1. După cum s-a mai
remarcat, în anul 1831, când apare,
la Bucureşti într-o deplină
asincronie, volumul lui Anton Pann
Poezii deosebite sau cântece de
lume,anticipând mult mai
cunoscutele Fabule şi
istorioareprecum şi celebra
Culegere de proverburi sau
Povestea Vorbii, în lume, apar
Faust de Goethe, Roşu şi negru de
Stendhal şi Poems de E.A. Poe,
Deşi, numai aparent, rupte
complet de cultura europeană
majoră, volumaşele lui Anton Pann,
nişte culegeri de istorioare cu tâlc
moralizator şi pilde exemplare,
culese dintr-un uimitor de larg
spaţiu oriental, se înscriu destul de
firesc pe calea deschisă de
Decameronul lui Boccaccio şi
Povestirile din Canterbury de
Chaucer, Les Mille et Une Nuits ale
lui Galland, Heptameronul
Margaretei de Navarre, pietre de
hotar şi ele în cultura europeană
Iată,aşadar, cum literatura
modernă a bătrânului continent
începe sincron cu amintitele colecţii
de povestiri care îşi adună apele din
spaţii geografice imense,dar
care,pronunţat alegorice şi
moralizatoare, în strânsă relaţie cu
epoca istorică din care s-au întrupat,
valorifică cele mai ignorate şi mai
dispreţuite naraţiuni orale, specifice
lumii pestriţ-colorate a târgurilor şi
a mahalalelor.
Este evident acum că aceste
istorioare cu tâlc, farse, şotii,
fabule, băşcălii, drăcării nostimade,
badinerii…, multe dintre ele sfidând
morala epocii prin conţinutul eroticlicenţios
sau prin limbajul
dezinhibat-frivol,la limita bunului
simţ, valorificând selectiv limbajul
de gang şi de uliţă, sunt rudele cele
mai bătrâne ale anecdotelor
prodigioase din Iepoca de Aur,
intrate în dicţionare sub denumirea
generică de banc
Iar, dacă mă mai gândesc o
clipă, cred că s-ar mai putea face ,
cel puţin, încă o tristă relaţie –
Dacă, pe vremea ciumei lui
Ceaşcă, un singur banc, spus într-un
context nefericit, te putea costa vreo
zece ani de temniţă grea sau chiar o
secretă condamnare la moarte,în
vremuri de restrişte, cum a fost
49