29.10.2014 Views

conta 5 - Liviu Ioan Stoiciu

conta 5 - Liviu Ioan Stoiciu

conta 5 - Liviu Ioan Stoiciu

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

interumane, având ca scop obţinerea putem zice că bancurile, în exces, i-<br />

unui efect ilariant pedepsitor, au dăunat românului; măcar prin<br />

extrem de subiectiv şi nu de puţine<br />

ori, nedrept. - Poate fi perceput şi cu<br />

aceea că, mimând acesta răzvrătirea,<br />

s-a înţărcat… de la acţiune!)<br />

efect terapeutic în măsura în care 3. Suma categoriilor<br />

defularea pe această cale îi aduce bancurilor este suma viciilor naturii<br />

ascultătorului o amăgitoare / umane! Şi cum de la ’89 încoace, în<br />

cathartică relaxare în contingenţele România nu s-a observat o<br />

cotidianului lui.<br />

diminuare a viciilor oamenilor, ci<br />

Este falsă aserţiunea că doar o accentuare a lor, este greu în<br />

„bancurile ne-au ajutat să trecem<br />

prin tempestele istoriei”; şi, în<br />

aceste condiţii să observi mari<br />

diferenţe între vârstele bancului; iar<br />

acelaşi timp, contraproductivă! întrebarea: Câtă libertate imprimă<br />

Reacţiile prin hohote de râs - umorul unei existenţe?, obligă<br />

inhibitoare perfecte ale gândirii<br />

logice! -, la răutatea vecinilor, la<br />

adresa indivizilor de altă rasă, la<br />

prostie, la ţinuta şi la exigenţele<br />

răspunsul aparent paradoxal: atâta<br />

câtă poate insinua/dovedi umorul<br />

că… lipseşte!<br />

Nu este greu de observat că<br />

funcţionarilor de orice fel, la există umor specific epocilor lipsite<br />

diavoli, la sfinţi, la neveste, la de libertate, diferit de al celor<br />

soacre etc., nu reprezintă decât, năclăite de… democraţie. Cu<br />

iertată fie-mi formularea: „zvâcuri<br />

existenţiale”, răzvrătiri deplorabilironice<br />

în genunchi, exteriorizări ale<br />

neputinţelor individuale în care, pe<br />

drept frustraţi, unii dintre noi,<br />

intelectuali orgolioşi ai unui „popor<br />

specificarea că unele specii ale<br />

umorului, absolut funcţionale comic<br />

într-o epocă, nu au niciun sens în<br />

cealaltă. - Exemplu de umor din<br />

dictatura socialistă, ininteligibil în<br />

democraţie: Munca este sănătate<br />

înţelept, mândru şi demn”, curată. Să o lăsăm bolnavilor ca să<br />

detectează… forme ale rezistenţei<br />

şi… acte de curaj colectiv! -<br />

se bucure de ea! Sau: Sus, sus, sus<br />

munca!... Să nu o ajungem. Sau:<br />

Nefiind expresii coerente ale Decât mult şi prost, mai bine nimic,<br />

vreunui sistem moral, religios sau<br />

politic ci, doar reacţii benigne la<br />

constrângerile acestora, bancurile<br />

nu au influenţat cu nimic existenţa<br />

de zi cu zi a românului; doar i-au<br />

dar bun! Etc. Însă rămâne de<br />

necontestat faptul că umorul din<br />

epoca dictaturii comuniste era cu<br />

mult mai acid, mai subtil, mai<br />

rafinat şi mai performant din punct<br />

condimentat-o! (Dar dacă de vedere estetic decât cel pe care-l<br />

relaţionăm - să zicem: în glumă! -<br />

cu promo-ul că sarea, ardeiul şi<br />

consumăm astăzi, cotidian. - Iată o<br />

capodoperă de aparentă… candoare,<br />

piperul în exces dăunează grav de aparentă… dăruire<br />

sănătăţii…? Ei? Atunci…, da: necondiţionată faţă de politica<br />

43

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!