Conspecte sem II - OvidiusMD

1. Tumorile – definitie/clasificare 

Tumorile reprezinta structuri ce apar in diferite tesuturi si organe in urma unor proliferari celulare excesive 

si fara tendinta de oprire 

Proliferarea tumorala nu este determinata de o anumita necesitate a organismului ci apare ca urmare a unei 

reactii neadecvate fata de factori exogeni sau endogeni patologici 

Odata declansata, proliferarea tumorala nu prezinta tendinta de oprire 

Boala devine din ce in ce mai frecventa dupa 40 de ani, dar exista un numar important de tumori care apar 

si inainte de aceasta varsta 

Clasificarea tumorilor 

◦ Clasificarea anatomo-clinica: 

• Tumori benigne (TB) 

• Tumori maligne (TM) 

◦ Clasificarea histogenetica a tumorilor: 

• Tumori epiteliale 

• TB – papiloame, adenoame 

• TM - carcinoame (≈ 80% din TM) – epidermoide, glandulare, nediferentiate, organoide 

• Tumori mezenchimatoase 

• TB – fibroame, hemangioame, limfangioame, lipoame, mixoame, condroame, osteoame, 

leiomioame, radbomioame, mezotelioame 

• TM – sarcoame 

• Tumori mixte, epitelio-mezenchimatoase 

• Tumori ale tesuturilor limfatice si hematopoetice – limfoame, leucemii 

• Tumori melanice – nevi pigmentari, melanoame 

◦ Clasificarea stadiala a tumorilor 

• Cea mai frecventa este clasificarea TNM 

T=tumora 

N=noduli limfatici 

M= metastaze la distanta 

• Difera in functie de organul afectat 

2. Semiologia chirugicala a tumorilor benigne 

Sunt de obicei asemanatoare macro- si microscopic tesuturilor din care au plecat 

Microscopic, celulele apar mature, bine diferentiate, cu mitoze rare si totdeauna tipice 

Au viteza moderata sau lenta de crestere 

De cele mai multe ori sunt bine delimitate de tesuturile inconjuratoare 

Cresterea TB are un caracter expansiv-compresiv, !!!NU INFILTRATIV!!! 

Nu au tendinta la recidiv 

3. Semiologia chirurgicala a tumorilor maligne 

TM nu seamana cu tesuturile in care apar, deosebindu-se de orice tesut normal din organism 

Apar ca mase tumorale de forma neregulata, imprecis delimitate 

Cresc rapid, infiltreaza, invadeaza si distrug tesuturile 

Microscopic, celulele canceroase prezinta ATIPIE caracteristica 

Pot fi prezente anomalii cromozomiale, care cu unele exceptii nu sunt caracteristice 

Celulele canceroase se caracterizeaza prin transplantabilitatea lor, avand capacitatea de a reproduce tumora 

in alte organisme 

Cresc rapid si recidiveaza frecvent 

Cu rare exceptii (TM ale SNC, carcinomul bazocelular) produc metastaze la distant 

4. Examenul clinic al glandei mamare 

Inspecţia sânului 

Palparea sânului 

Mamografia 

Ecografia 

RMN 

Biopsia 

• Tumora mamară 

o Descoperită, cel mai adesea, chiar de femeie prin autopalpare 

• Palparea 

1

o Se face pentru fiecare sân separat atât în ortostastism cât şi în clinostatism 

o Cu palma deschisă se palpează sânul, mamelonul, apoi axila şi spaţiile supraclaviculare 

o Prezenţa unei tumori rău delimitate, prezentând un grad de fixitate la ţesuturile din jur (manevra 

Tillaux – contracţia voluntară a muşchiului pectoral limitează mobilitatea tumorii) este sugestivă 

pentru cancer 

o Asocierea adenopatiei axilare şi supraclaviculare (noduli, fermi, duri) confirmă prezenţa unor 

metastaze limfatice în fazele mai avansate 

• Mamografia 

o Este un test deosebit de sensibil, putându-se aplica în masă, ca un test screening 

o Permite evidenţierea unor leziuni, chiar dacă nu sunt evidente clinic 

o Tumora neregulatã cu margini stelate este un puternic indicator de malignitate 

• Biopsia 

o Este explorarea suverană, pentru că stabileşte cu exactitate diagnosticul de cancer mamar 

o Biopsia „deschisă” 

• Incizia şi extirparea masei tumorale 

• Când nu existã masã tumoralã, nu poate fi apreciat locul de biopsiat 

o Biopsia ghidată prin mamografie - leziuni subclinice (zona suspectă este marcată cu un ac) 

5. Entitati clinice in patalogia glandei mamare si caracterelor clinice - caracter benigne si maligne 

• BENIGNE: 

MASTOZA FIBROCHISTICĂ (displazie mamara) 

Reprezintă cea mai frecventă patologie benignă a sânului întâlnită la femei între 30-50 ani (rară în 

menopauză) 

Prezenţa estrogenilor este absolut necesară pentru apariţia manifestărilor clinice 

• Caracteristici clinice 

o Tumoră mamară unică sau multiplă, bilaterală, cel mai frecvent dureroasă 

o Nodulii prezintă, în mod caracteristic, fluctuaţii în dimensiuni, devenind mai mari în faza 

premenstruală şi mai mici după menstruaţie 

o Aceste fluctuaţii sunt caracteristice mastozei, demonstrând relaţia cauzală între 

simptomatologie şi estrogeni şi, în acelaşi timp, permit diferenţierea de carcinom 

• Ex. Clinic 

o palparea sânilor - unul/multipli noduli, bilateral, fără aderenţe la planurile profunde sau 

superficiale, sensibili 

o dacă sunt mulţi, pot crea la palpare senzaţia de „sac de nuci” 

FIBROADENOMUL MAMAR 

Tumoră benignă, unilaterală, solidă, fermă, dură, mobilă şi nedureroasă 

Apare mai frecvent la vârste tinere (rar la menopauză - noduli calcificaţi) 

• Palpare 

o tumoră de 2-3cm, unilaterală 

o mobilă, dură, bine delimitată 

• Mamografia: confirmă benignitatea (margini bine delimitate) 

• Tratament chirurgical: excizia tumorii cu examen histopatologic 

• MALIGNE: 

ANGIOMUL MAMAR 

Este o tumoră vasculară, provenind din stroma conjunctivo-vasculară 

Ţesutul glandular se atrofiază, fiind înlocuit de această tumoare vasculară 

• Localizare 

o Apare cel mai frecvent în cadranul supero-extern al sânului, unde este mai mult ţesut mamar 

• Factori de risc 

o Vârsta: incidenţa creşte foarte mult după 30 ani 

o Antecedentele de cancer mamar în familie (factori genetici) 

o Prelungirea perioadei reproductive: menarhă precoce, menopauză tardivă 

o Administrarea îndelungată (>10 ani) de estrogeni în doze mari şi fără compensare progestativă 

o Dieta: ingestia crescută de grăsimi şi alcool 

o Fumatul 

MASTITA CARCINOMATOASA 

Este o formă gravă de cancer, ce evoluează rapid sub masca unei inflamaţii 

Sânul este mărit în totalitate, consistenţă dură 

2

Triada simptomatică: edem, înroşirea tegumentelor, creşterea temperaturii locale 

Ganglionii axilari sunt palpabili şi dureroşi 

Evoluţia este rapidă, prognosticul fiind rezervat 

6. Semiologia chirurgicala a herniilor 

Hernie=Repreinta exteriorizarea spontana, temporara sau permanenta a unui viscer din cavitatea in care este 

continut printr-o zona de slabiciune anatomica, urmare a unei preispozitii ongenitale sau dobandite 

CARACTERELE GENERALE ALE HERNIILOR SIMPLE 

• In herniile simple viscerul exteriorizat ramane liber in sacul herniar 

• Herniile sunt constituite din 3 elemente anatomice: 

• Traiectul parietal 

• Punct herniar 

• Hernie interstitiala 

• Hernie completa 

• Invelisurile herniare 

• Sacul herniar 

• Invelisurile externe 

• Continutul herniar (intestin subtire, epiplon, colon) 

• Factori favorizanti in aparitia herniilor 

• Rezistenta deficitara a musculaturii peretelui abdominal 

• Denutritie 

• Slabiri rapide 

• Obezitate 

• Sarcini repetate 

• Eredidatea 

• Factorul determinant al aparitiei herniilor: 

• Efortul unic si brutal – caracteristic herniilor de forta 

• Eforturi mici si repetate – caracteristice herniilor de slabiciune 

• Tablou clinic 

• Semne functionale – sunt simple si discrete 

• Duere locala – mai ales in herniile mici 

• Jena functionala la mers sau ortostatism prelungit 

• Semne obiective – mai mult sau mai putin evidente in functie de zona topografica si dimensiunile 

herniei; bolnavul se prezinta la consultatie pentru aparitia unei tumefactii anormale la nivelul unei 

zone herniare 

CARACTERELE GENERALE ALE HERNIILOR COMPLICATE 

• In evolutia unei hernii pot surveni o serie de complicatii 

• Strangularea herniara (cea mai frecventa), urmata de peritonita sacului herniar si/sau peritonita 

generalizata 

• Ireductibilitatea herniei 

• Mai rar: 

• Contuzii 

• Tumori herniare 

• Tuberculoza sacului herniar 

STRANGULAREA HERNIARA 

• Se realizeaza prin constrictia brutala, stransa si permanenta a unui viscer in interiorul sacului herniar 

• Tablou clinic 

• Debutul este brutal, la un pacient cu hernie cunoscuta, de regula dupa un efort 

• Strangularea este confirmata de: 

‣ Durere spontana la nivelul herniei 

‣ Accentuarea greturilor si varsaturilor 

‣ Opirea tranzitului pentru materii fecale si gaze 

• Semne locale: 

‣ Abdomenul se meteorizeaza rapid 

‣ Tumefactia herniara devine dura, in tensiune, dureroasa, ireductibila, fara impulsiune si 

expansiune la tuse 

• Semnele generale – starea generala este initial buna, insa se altereaza rapid si se agraveaza semnele 

clinice de ocluzie 

3

7. Forme clinice de hernie 

HERNIILE INGHINALE 

• Reprezinta cea mai frecventa varietate topografica de hernie (90%) 

• Iesirea viscerului herniat din cavitatea peritoneala se face prin canalul inghinal 

• Viscerul herniat se poate angaja prin una din cele 3 fosete inghinale: 

• Foseta laterala – hernie oblica externa 

• Foseta mijlocie – hernie directa 

• Foseta mediala – hernie oblica interna (extrem de rara) 

• Sunt mai frecvente la barbati 

• Herniile congenitale – sunt intotdeauna oblice externe, angajarea viscerului herniat facandu-se prin orificiul 

profund al canalului inghinal, la nivelul fosetei inghinale laterale; exista mai multe varietati de hernie 

inghinala congenitala: 

• Tratament: 

• Ortopedic – in caz de contraindicatii a interventiei chirurgicale 

• Chirurgical – singura metoda radicala 

HERNIILE FEMURALE (CRURALE) 

• Se produc prin partea mediala a inelului femural, prin care viscerele herniate ies in triunghiul lui Scarpa, 

trecand pe sub arcada inghinala 

• Este frecvent intalnita la femeile adulte, obeze, cu nasteri multiple 

• Este o hernie de slabiciune 

• Exista forme particulare a herniilor crurale: 

• Herniile pre- sau retrovasculare 

• Hernia femuro-pectineala (Cloquet) 

• Hernia in bisac 

• Hernii asociate femurale si inghinale 

• Tratament 

• Este exclusiv chirurgical 

• Operatia se poate efectua pe cale inghinala sau femurala 

• HERNIILE OMBILICALE: 

HERNIA NOU-NASCUTULUI (OMFALOCELUL) 

• Tratamentul este chirurgical 

HERNIA OMBILICALA A COPILULUI 

• Tratament 

• Initial ortopedic 

• Tratamentul chirurgical este indicat numai daca hernia nu s-a vindecat pana la varsta de 4-5 ani 

HERNIILE LINIEI ALBE 

• Se produc prin orificiile aflate intre fibrele conjunctive ale tecilor dreptilor abdominali, 

• In functie de topografie pot fi: 

• Epigastrice – cele mai frecvente 

• Juxtaombilicale 

• Subombilicale – cam la 2 cm sub ombilic 

• Tratamentul este chirurgical si consta in refacerea peretelui in straturi anatomice 

8. Semiologia chirurgicala a eventratiilor. Clasificare eventratiilor 

EVENTRATIILE=Reprezinta iesirea spontana a unui viscer abdominal printr-o zona a peretelui abdominal cu 

rezistenta diminuata spontan sau traumatic 

Eventratiile pot fi: 

• Spontane 

• Eventratii spontane ale copilului 

• Rahitice 

• Paralitice – sechele ale poliomielitei 

• Eventratiile spontane ale adultului – rare 

• Diastazisul dreptilor abdominali 

• Eventratiile laterale (localizate intre ultimele coaste, arcada inghinala, creasta iliaca, 

masa sacro-lombara si marginea laterala a dreptului abdominal 

• Traumatice 

• Eventratii posttraumatice 

• Eventratii postoperatorii – cele mai frecvente si sunt favorizate de: 

4

• Factori ce tin de bolnav: varsta inaintata, multiparitatea obezitatea, DZ, 

hipoproteinemia, anemia, bronsita cronica, constipatia 

• Factori ce tin de interventia chirurgicala: tipul de laparotomie, utura parietala 

incorecta, material de sutura necorespunzator, hemostaza deficitara, drenaj prelungit, 

supuratii parietale 

Elementele morfologice ale eventratiei sunt: 

• Orificiul de eventratie 

• Sacul de eventratie 

• Continutul 

• Tegumentele ce acopera eventratia 

In functie de dimensiunile orificiului parietal eventratiile pot fi: 

• Eventratii mici – usor reductibile 

• Eventratii mari – cu orificiu larg si marginile musculo-aponevrotice aplazice 

• Eventratii gigante – cu orificiul foarte larg prin care herniaza o mare parte a viscerelor abdominale 

(eventratii cu “pierderea dreptului de domiciliu”) 

9. Semiologia clinica a evisceratiilor. Forme clinice de evisceratie 

EVISCERATIILE=Reprezinta iesirea viscerelor din cavitatea peritoneala printr-o solutie de continuitate a peretelui 

abdominal, posttraumatica sau postoperatorie 

EVISCERATIILE POSTTRAUMATICE 

• Sunt consecinta plagilor penetrante abdominale 

• Sunt de dimensiuni variabile 

• Deseori se asociaza cu leziuni ale viscerelor abdominale 


• La locul accidentului si in timpul transportului: 

• La spital – interventie chirurgicala de urgenta ce trebuie sa respecte cateva reguli: 

EVISCERATIILE POSTOPERATORII 

• Sunt intalnite in proportie de 0,3-1,8% din totalul laparotomiilor 

• Tipuri anatomo-clinice: 

• Evisceratii libere (precoce) – apar in primele 3-5 zile postoperator, in mod brusc, dupa un effort 

(tuse, varsatura) 

• Evisceratii fixate – apar la 8-10 zile postoperator, in mod progresiv, fiind precedate de o supuratie 

profunda a plagii 


• Profilactic: Pre- intra- postoperator 

• Curativ 

• In evisceratiile libere, neinfectate 

• In evisceratiile fixate, infectate 

10. Definitia si clasificarea peritonitelor 

Prin sindrom de iritaţie peritoneală înţelegem un proces de inflamare a seroasei peritoneale, difuză sau 

localizată, care nu se datorează în mod obligatoriu infecţiei 

Există în prezent mai multe clasificări ale acestui sindrom. Cea mai uzitată este clasificarea Hamburg, din 1987 

(145). Aceasta împarte sindroamele de iritaţie peritoneală în patru categorii: 

• peritonite primare 

• peritonite secundare 

• peritonite terţiare 

• abcese intraabdominale 

peritonitele secundare ale adultului sunt cele mai frecvente, ele constituind principalele cauze de abdomen acut 

chirurgical întâlnite în practica de zi cu zi 

11. Peritonitele acute generalizate – Semiologie clinica si investigatii paraclinice 

Diagnosticul clinic 

• DUREREA este primul semn care apare de obicei, iar locul unde debutează poate orienta asupra 

diagnosticului 

• APĂRAREA ŞI CONTRACTURA MUSCULARĂ sunt semnele patognomonice în iritaţia peritoneală. 

Durerea la decompresiunea bruscă (semnul Blumberg), durere vie la percuţia cu degetul a peretelui 

abdominal (semnul Mandel), sau testul tusei constituie semne clasice ale iritaţiei peritoneale 

• Tuşeul rectal şi vaginal completează examenul clinic 

5

• O dată cu evoluţia procesului se instalează pareza digestivă (conform legii lui Stokes), ce are ca rezultat 

distensia abdominală, întreruperea tranzitului pentru materii fecale şi gaze urmate de stază gastrică şi 

apariţia vărsăturilor 

Examene de laborator 

• în peritonita acută recentă, leucocitoza are valoarea cea mai mare pentru diagnostic 

• ureea, creatinina, transaminazele, bilirubina, cu valori crescute, sugerează disfuncţii organice sistemice în 

cadrul sepsei 

Explorări imagistice 

• Radiografia abdominală simplă 

• Ecografia 

• Tomografia computerizată şi rezonanţa magnetică nucleară sunt rar utilizate 

• Puncţia-lavaj a cavităţii peritoneale utilizată în cazurile în care există un dubiu de diagnostic 

12. Peritonitele acute localizate 

Abcese intraperitoneale 

• Reprezintă infecţii peritoneale localizate ce pot fi situate oriunde în interiorul cavităţii peritoneale, inclusiv 

în interiorul viscerelor abdominale. 

• Cauze principale ale abceselor extraviscerale: 

o localizări reziduale după o peritonită difuză 

o infectare a unei colecţii fluide intraperitoneale consecutive unei laparotomii; 

• Cauza principală a abceselor intraviscerale : însămânţarea hematogenă sau limfatică a organelor solide 

(ficat, splină, pancreas). 

• Evoluţia abcesului intraperitoneal 

o declanşare a unei inflamaţii generalizate cu eliberare masivă sistemică de endotoxine şi/sau 

bacterii şi activare a răspunsului complex celular şi umoral de apărare nespecifică, determinând în 

final instalarea MODS şi a şocului, cu deces; 

o deschidere în marea cavitate peritoneală, cu instalarea unei peritonite acute generalizate anunţate 

printr-un tablou clinic spectaculos (durere, febră, frisoane, agravarea bruscă a stării generale până 

la şoc); prognostic sumbru în ciuda intervenţiei chirurgicale în urgenţă absolută. 

• Semne locale 

o abcesele subfrenice: durere vagă de cadran abdominal superior, sau iradiată în umărul de partea 

respectivă; în partea stângă - sensibilitate dureroasă la nivelul rebordului costal; 

o abcesele subhepatice : durere mai localizată; exacerbată de tuse sau diferitele mişcări; durerea 

localizată la palpare este mai proeminentă; 

13. Semiologia clinica a sindromului de iritatie peritoneala in adbomenul acut chirurgical 

Diagnosticul clinic 

• DUREREA este primul semn care apare de obicei, iar locul unde debutează poate orienta asupra 

diagnosticului 

• APĂRAREA ŞI CONTRACTURA MUSCULARĂ sunt semnele patognomonice în iritaţia peritoneală. 

Durerea la decompresiunea bruscă (semnul Blumberg), durere vie la percuţia cu degetul a peretelui 

abdominal (semnul Mandel), sau testul tusei constituie semne clasice ale iritaţiei peritoneale 

• Tuşeul rectal şi vaginal completează examenul clinic 

• O dată cu evoluţia procesului se instalează pareza digestivă (conform legii lui Stokes), ce are ca rezultat 

distensia abdominală, întreruperea tranzitului pentru materii fecale şi gaze urmate de stază gastrică şi 

apariţia vărsăturilor 

14. Cauze de iritatie peritoneala in abdomenul acut chirurgical 

Apendicita acuta 

Ulcerul gastric si duodenal perforat 

Afectiunile arborelui biliar 

• Colecistita acuta 

• Angiocolita acuta 

• Peritonita biliara 

Perforatiile intestinului subtire 

Afectiunile intestinului gros 

• Sigmoidita, diverticulita 

• Cancerul colorectal perforat 

Afectiuni acute ginecologice 

• BIP 

• Abces tubo-ovarian 

6

• Salpingita acuta 

• Piosalpinx 

• Chist ovarian rupt 

15.Examinarea clinica a bolnavului cu peritonita acuta 

INSPECŢIA, distensia abdominală, poate fi localizată sau difuză, simetrică sau asimetrică (in ileus 

paralitic) 

PALPAREA 

• Durere generalizata 

• Blumberg pozitiv 

PERCUŢIA 

• Mandel pozitiv 

ASCULTAŢIA 

• silentium abdominal 

TUŞEUL RECTAL ŞI VAGINAL completează examenul clinic 

16.Ocluzia intestinala – definitie si calsificare 

SINDROMUL OCLUZIV=Reprezintă întreruperea tranzitului intestinal pentru materiile fecale şi gaze cu toate 

consecinţele sale indiferent de cauză şi mecanism. 

Clasificare 

• din punct de vedere etiopatogenic: 

• ocluziile dinamice (funcţionale) 

• ocluziile mecanice (organice) 

• din punct de vedere topografic: 

• înalte (caracterizează în special intestinul subţire); 

• joase (cu afectarea colonului); 

• din punct de vedere evolutiv: 

• Acute 

• Subacute 

• Cronice 

• în raport cu existenţa tulburărilor vasculare intestinale, ocluziile pot fi: 

• Ischemiante 

• Neischemiante 

• din punct de vedere chirurgical, se împart în: 

• primitive (la pacienţii neoperaţi) 

• secundare (apar în postoperator) 

17.Semiologia clinica a ocluziei intestinale 

Semnele funcţionale sunt în raport cu mecanismul ocluziei 

• DUREREA 

• este cel mai precoce semn 

• bruscă, intensă, continuă (ocluziile prin strangulare şi spastice); 

• colicativă cu perioade de acalmie (ocluziile prin obstrucţie); 

• surdă, continuă cu distensie progresivă (ocluziile paralitice); 

• poate să dispară cu agravarea semnelor generale; 

• VĂRSĂTURILE 

• apar precoce în ocluziile înalte şi prin strangulare şi tardiv în ocluziile joase şi postoperatorii 

• Iniţial, apar vărsături alimentare, gastrice sau biliare şi sunt reflexe 

• ulterior, apar vărsăturile de stază cu conţinut intestinal de culoare închisă 

• în formele avansate au caracter fecaloid 

• GREAŢA, SUGHIŢUL, ERUCTAŢIIL 

• nu sunt constante, dar semnifică prezenţa stazei 

• ÎNTRERUPEREA TRANZITULUI 

• nu este semn constant de debut 

• Eliminarea materiilor fecale după constituirea ocluziei (materii fecale existente în segmentele 

subiacente ocluziei) nu este rară, mai ales în formele înalte 

• în volvulus sau invaginaţie poate apărea diareea 

• DISTENSIA ABDOMENULUI 

• poate fi generalizată iniţial (în ocluziile paralitice) sau ulterior (ocluziile joase) şi simetrică; 

7

• poate lipsi (ocluziile înalte); 

• în strangulări este asimetrică, se produce brusc, se prezintă în tensiune elastică şi cu timpanism 

la percuţie (semnul von Wahl). 

Semnele generale sunt diferite în funcţie de momentul examinării şi etiopatogenia ocluziei: 

• la debut, pot exista: anxietate, paloare, tahicardie, hipotensiune arterială până la şoc, febră, frison 

(ocluzie prin strangulare); sau poate exista doar scădere ponderală asociată sau nu cu tulburări de 

tranzit (ocluzii prin obstrucţie - neoplasme); 

• în evoluţie, o dată cu apariţia vărsăturilor, starea generală se alterează: scăderea tensiunii arteriale; 

oliguria care se agravează spre oligoanurie; tegumente şi mucoase uscate; senzaţia de sete; astenie cu 

hipotonie musculară; febră însoţită de frisoane 

18.Examinarea clinica a bolnavului cu ocluzie intestinala 

Semnele obiective se instalează treptat 

• INSPECŢIA, distensia abdominală, poate fi localizată sau difuză, simetrică sau asimetrică; 

• PALPAREA 

• abdomenul destins, nu prezintă contractură şi este de obicei nedureros 

• Durerea la palpare este semnificativă pentru locul şi mecanismul ocluziei 

• În ocluziile prin strangulare sau în cele paralitice pot fi prezente uneori apărarea, contractura şi 

semnul Blumberg 

• Se palpează orificiile herniare, pentru evidenţierea unei hernii strangulate 

• Se pot palpa unele tumori benigne sau maligne; 

• PERCUŢIA 

• evidenţiază timpanism, localizat sau generalizat, uneori cu dispariţia matităţii hepatice, 

alternând alteori cu zone mate (anse pline cu lichid). 

• Timpanismul juxtaombilical (semnul Laugier) indică ocluzia jejunoileonului 

• Matitate deplasabilă (semnul Gangolphe) evidenţiat în caz de ascită; 

• ASCULTAŢIA 

• zgomote hidroaerice (colici de luptă) 

• silentium abdominal 

• TUŞEUL RECTAL ŞI VAGINAL sunt obligatorii şi completează examenul clinic 

19.Cauze ale sindromului ocluziv 

• mecanism de strangulare 

• aderente si bride postoperatorii 

• apendicita acuta perforata 

• afectiuni neoplazice 

20.Investigatii paraclinice in sindromul ocluziv 

Explorări paraclinice 

• Examenele de laborator nu sunt caracteristice 

• Radiografia abdominală simplă 

• Irigografia 

• Radioscopia gastroduodenală cu bariu este indicată numai în cazuri neclare, mai ales în ocluzii 

înalte şi numai după aspiraţia gastrică 

• Ecografia abdominală este utilă doar în cazul unor tumori voluminoase sau, uneori, în cazul unor 

ileusuri biliare cu vizualizarea calculului care obstrucţionează lumenul intestinal 

• Endoscopia digestivă are un rol din ce în ce mai important în explorarea segmentelor distal şi 

proximal ale tubului digestiv 

21.Semiologia chirurgicala a volvulusului si a torsiunii de organe 

DIAGNOSTIC CLINIC 

• Debutul este brusc, cu durere violentă ce determină greţuri şi vărsături reflexe 

• Pacientul este anxios, palid, în poziţie antalgică 

• La palpare se poate decela o formaţiune tumorală dureroasă cu localizare, dimensiuni şi consistenţă 

specifice organului torsionat 

• Tuşeul rectal şi/sau vaginal prezintă o mare valoare diagnostică în torsiunea organelor pelvine 

EXPLORĂRI IMAGISTICE 

• Radiografia abdominală fără substanţă de contrast este de un real folos în torsiunile de organ cavitar 

• Examenul radiologic baritat poate preciza locul obstrucţiei organelor cavitare, însă necesită pregătire 

8

• Examenul ecografic şi computer tomografic pot aduce lămuriri suplimentare, mai ales în torsiunile 

viscerelor parenchimatoase 

DIAGNOSTIC ETIOLOGIC 

• Torsiunea de ovar 

• Volvulusul de intestin subţire 

• Volvulusul de sigmoid 

• Torsiunea epiplonului 

22.Semiologia hemoragiilor intraperitoneale, cauze si manifestari clinice 

• Pacientul este adinamic, astenic, sau dimpotrivă agitat, anxios 

• Paloarea accentuată, transpiraţiile reci, tendinţa la lipotimie, pulsul slab şi rapid, tensiunea arterială cu 

tendinţa permanentă la scădere sunt semne clinice importante, sugestive pentru o hemoragie internă 

• Starea generală se alterează rapid, pacientul devine agitat psihomotor datorită hipoxiei cerebrale 

• constată dispnee cu polipnee, instabilitate hemodinamică cu tendinţă permanentă la colaps 

• Examenul clinic trebuie efectuat rapid, datorită gravităţii situaţiei, el împletindu-se cu gesturile de 

reanimare 

• Anamneza, deşi poate oferi date importante, este de multe ori imposibil de efectuat 

• Inspecţia, în cazul traumatismelor, prin evidenţierea leziunilor tegumentare poate informa asupra zonei 

anatomice care a suferit impactul 

• Semnele locale pot fi mai estompate datorită hemoperitoneului 

• durerea abdominală este spontană şi continuă, dar de mai mică intensitate decât în peritonită. 

• Abdomenul este cel mai adesea meteorizat, cu matitate deplasabilă pe flancuri 

• contractura musculară poate lipsi 

• Tuşeul rectal şi/sau vaginal este obligatoriu 

23.Hemoragiile digestive – definitie si clasificare 

Def: Sunt hemoragii interne exteriorizate prin hematemeza, melena si hematochezie, care isi au originea in tractul 

gastrointestinal si mai rar in glandele anexe sau structurile vasculare invecinate. 

Sursa: 

• In lumenul digestiv: 

• Primare: 

o artere, vene, capilare parietale,hemangioame, diverticuli, hemoroizi 

• secundare 

o artere si vene extraparietale 

o anevrismul de aorta 

o fistula grefo(vasc.)enterica 

o fistula ileosigmoidiana 

• In afara lumenului: 

• Hemobilia 

• Wirsungoragia 

Classificare: 

• HDS: de la jonctiunea faringo-esofagiana la ungiul DD-jejunal (hematemeza, melena, hematochezie) 

• HDI: distal de ungiul DD-jej (enteroragie si rectoragie) 

24.Hemoragiile digestive superioare - cauze 

• Ulcerur DD 

• Gastritele 

• Ulcerul gastric 

• Varicele esofagiene 

• Cancerul gastric 

• Tumori gastrice benigne 

• Sindr. Mallory-Weiss 

• Epistaxisul posterior 

• Ampulomul vaterian 

• Alte cauze: fistule aorto-esof. sau – DD, teleangiectazii, tulb. De coag. , colagenoze. 

25.Hemoragiile digestive superioare – semne clinice 

Hematemeza=reprez. Evacuarea pe gura prin effort de voma a: 

9

• Sange rosu si cheaguri 

• Sange modificat in zat de cafea 

• Poate lipsi 

Melena: 

• Culoare neagra ca pacura (degrad. Hemoglob., dupa 6 ore) 

• Culoare rosie-visinie=hematochezie 

• apare totdeauna in HDS, dupa sangerare de 50ml, persista 5 zile dupa sg. De 1000ml 

• factor de gravitate: efect toxic-hematina, mediu de cultura, cresterea amoniemiei si potasemiei, accelerarea 

tranzitului, distensie gastrointestinala-reflexe viscerovagale. 

Starea clinica: 

• paloare, transpiratii reci. 

• sete (> 1500 ml). 

• lipotimie, agitatie psihomotorie. 

Starea de umplere venoasa: 

• pVC, puls, TA, turgor venos 

• diureza (50-100 ml/h) 

26.Hemoragiile digestive inferioare - cauze 

• ulcer al diverticulului Meckel 

• polipi solitari sau difuzi, diverticuloza 

• rectocolita Ulcero-Hemoragica, tumori colice si intestinale 

• colita ischemica, IEM 

• enterita regionala 

• hemoroizi 

27.Hemoragiile digestive superioare - semne clinice 

• aspectul tegumentelor: Sd. Peutz-Jeghers, B. Rendu-Osler(teleangiectazii) 

• Local: tumora=invaginatie, aparare=IEM 

• Aspectul si cantitatea scaunului 

• Sange rosu, cantitate mica-canal anal 

• Sange rosu sau visiniu, cantit. Medie sau mare=intestin subtire sau gros 

• TR-confirma 

• evidentiaza sursa de la nivelul canalului anal 

28.Examinarea clinica si paraclinica a bolnavului cu hemoragie 

• Grup, Rh 

• Ht, Hemoglobina 

• TQ, IP, AP, TH 

• glicemie 

• uree, creatinina 

• examen de urina - oligurie, hipercromie 

Tuseu Rectal, Sonda Nazo-Gastrica 

Examenele imagistice: ecografie, CT, RMN 

Explorari endoscopice 

29.Examinarea clinica a regiuniii anale si perianale 

INSPECŢIA -> hemoroizii, abcese, flegmoane, fistule, fisura anala 

TUŞEUL RECTAL 

• Flegmon Ischio-Rectal (foarte dureros) 

• La examenul local se observa orificiul fistulos extern, cu pielea din jur iritata, rosie 

30.Forme anatomo-clinice si semiologia clinica a supuratiilore ano-perianale (abcese, flegmoane) 

ABCESELE ANALE 

• Sunt supuratii acute dezvoltate in grosimea peretelui canalului anal 

• Supuratia ia nastere prin progresiunea infectiei de la nivelul unei criptite sau papilite 

• Abcesul se dezvolta progresiv, disecand fibrele musculare ale sfincterului anal 

• Are tendinta de exteriorizare la nivelul marginii anusului, lumenului rectal sau anal 

• Tipuri 

• Abces perianal subcutanat – forma cea mai intalnita in practica 

10

• Flegmoane 

• Ischiorectale 

• Pelvirectale 

• Abcese intermusculare (intrasfincteriene) – inalte sau joase 

• Abcese submucos 

• In abcesele superficiale se constata semnele clasice ale unei supuratii acute 

ABCESUL INTERMUSCULAR 

• Mai este denumit abcesul intersfincterian 

• Tratamentul sau impune sfincterotomie partiala interna 

FLEGMONUL ISCHIO-RECTAL 

• Determina supuratia acuta al tesutului celulo-grasos al fosei ischio-rectale 

• Supuratia se dezvolta lent, cu alterarea progresiva a starii generale – febra (39C), frisoane, dureri intense 

ano-perianale 

• Uneori poate apare retentia reflexa de urina, cu glob vezical 

• Examenul local evidentiaza tumefactia perineala unilaterala, foarte dureroasa, rosie, calda, uneori 

fluctuenta 

• In cazuri rare upuratia poate interesa ambele fose ischio-rectale (flegmon “in potcoava”) 

• TR (foarte dureros) deceleaza o impastare sau fluctuenta ce bombeaza prin peretele lateral al rectului 

endoluminal 

FLEGMONUL PELVIRECTAL 

• Este mult mai rar 

• Este o infectie pelvi-subperitoneala 

• Tabloul clinic este asemanator cu cel al flegmonului ischio-rectal dar mai intens, mai grav 

• Poate evolua catre fistulizare in rect 

• Tabloul general este grav, cu fenomene de tip septicemic, peritonitic 

31.Semiologia chirurgicala a regiunii ano-perianale 

ABCESELE ANALE 

• Sunt supuratii acute dezvoltate in grosimea peretelui canalului anal 

• Supuratia ia nastere prin progresiunea infectiei de la nivelul unei criptite sau papilite 

• Abcesul se dezvolta progresiv, disecand fibrele musculare ale sfincterului an 

FLEGMONUL ISCHIO-RECTAL 

• Determina supuratia acuta al tesutului celulo-grasos al fosei ischio-rectale 

• Supuratia se dezvolta lent, cu alterarea progresiva a starii generale – febra (39C), frisoane, dureri intense 

ano-perianale 

• Uneori poate apare retentia reflexa de urina, cu glob vezical 

• Examenul local evidentiaza tumefactia perineala unilaterala, foarte dureroasa, rosie, calda, uneori 

fluctuenta 

FLEGMONUL PELVIRECTAL 

• Este mult mai rar 

• Este o infectie pelvi-subperitoneala 

• Tabloul clinic este asemanator cu cel al flegmonului ischio-rectal dar mai intens, mai grav 

• Poate evolua catre fistulizare in rect 

FISTULELE ANALE 

• Reprezinta un traiect constituit din tesut de granulatie cronica infectat, care face legatura intre 2 suprafete 

epiteliale (epiteliul ano-rectal si tegumentul perineal) 

• Sunt sechele ale abceselor si flegmoanelor anale; in afara proceselor inflamatorii acute nespecifice, mai au 

si alte cauze: TBC, actinomicoza, boala Crohn, RCUH 

• Pacientul acuza scurgeri sero-purulente persistente sau intermitente 

• Uneori pacientii acuza prurit anal 

• La examenul local se observa orificiul fistulos extern, cu pielea din jur iritata, rosie 

HEMOROIZII INTERNI 

• In mod tipic sangereaza sau prolabeaza dar nu cauzeaza durere, decat in cazurile in care se incarcereaza si 

trombozeaza 

• Pacientii se plang de senzatia de plenitudine rectala, scaune mucoase si sange rosu stralucitor, proaspat, ce 

picura in toaleta 

HEMOROIZII EXTERNI 

• Sunt situati dedesubtul tegumentului anal 

• Pot creste in timp datorita dilatarii sau a trombozelor repetate 

11

• Cauzeaza durere chiar si dupa tromboze mici deoarece se dezvolta dedesubtul tegumentului bogat inervat 

32.Semiologia clinica a sindromului de ischemie acuta periferica – semne clinice 

Cele mai semnificative caracteristici ale obstructiei arteriale acute pot fi rezumate prin cei sase “p”: 

• Durere (pain) – poate lkipsi la cei cu neuropatie diabetica 

• Paralizie 

• Parestezie – precede paralizia fibrele senzitive fiind mai sensibile la ischemie 

• Paloare 

• Puls absent – sustine diagnosticul dar nu il stabileste cu siguranta, putand lipsi la cei cu boala vasculara 

periferica. Poate fi un indicator al nivelului obstructiei. 

• Poikilotermie (temperatura scazuta) 

33.Semiologia clinica a sindromului de ischemie acuta periferica – tratament 

Tratament chirurgical 

• Embolismul arterial 

• Arteriotomie proximal de obstacol si dezobstructie cu sonda de embolectomie (ex. sonda 

Fogarthy) 

• Se asociaza tratament anticoagulant pre, intra si postoperator 

• Tromboza arteriala 

• Combinatie a strategiilor de indepartare a trombusului si by-pass cu grefa 

Tratament trombolitic 

• Poate fi folosit in loc de sau in asociere cu tehnicile chirurgicale 

• Actioneaza prin activarea sistemului plasminei, producand liza fibrinei si disolutia cheagului 

(streptokinaza, urokinaza, activator tisular recombinat al plasminogenului) 

• Este contraindicat in caz de istoric de leziuni gastro-intestinale sau intracerebrale, sarcina sau 

contraindicatiile arteriografiei 

• Se asociaza cu tratament antitrombotic pentru a evita formarea cheagului in jurul cateterului 

• Rate de succes de 60-80% 

34.Semiologia chirurgicala a sindromului de ischemie cronica periferica – clasificare 

Clasificare (clasificarea Fontain) 

• Stadiul I – arteriopatie asimptomatica 

• Stadiul II – ischemie indusa de efort 

• IIa – claudicatie intermitenta la peste 200m cu ameliorare la repaus 

• IIb – claudicatie intermitenta sub 200m 

• Stadiul III – dureri de repaus 

• Stadiul IV – leziuni trofice 

35.Semiologia chirurgicala a sindromului de ischemie cronica periferica – semne clinice 

‣ Simptomatologia clinica 

• Claudicatie intermitenta – cel mai frecvent simptom 

• Durere, crampa, amorteala sau senzatie de oboseala la nivelul muschilor 

• Apare distal fata de nivelul leziunii ocluzive 

• La pacientii cu boala avansata apar dureri de repaus 

• Puls diminuat sau absent distal de obstructie 

• Prezenta suflurilor 

• Atrofie musculara 

• Pilozitate redusa, unghii ingrosate, piele neteda si lucioasa, temperatura cutanata scazuta, paloare 

sau cianoza 

• Cei cu ischemie severa pot dezvolta edeme periferice 

• Nevrita ischemica cu amorteala si hiporeflexie 

36.Semiologia chirurgicala a sindromului de ischemie cronica periferica – explorari paraclinice 

• Ecografia Doppler 

• Testul pe covorul rulant 

• Angiografia – destinata pacientilor propusi pentru revascularizare 

37.Etiologia afectiunilor arteriale periferice 

Exita 2 cauze principale ale ocluziei arteriale acute: 

12

• Embolia 

o Emboli cardiaci – apar ami frecvent in FA, IM, boala valvulara si mai rar in endocardite 

bacteriene, mixom atrial, proteze valvulare, embolie paradoxala 

• 70% in arterele extremitatii inferioare, 13% in cele ale extremitatii superioare, 10% in 

circulatia cerebrala si 5-10% in cea viscerala 

• Frecvent se localizeaza la nivelul bifurcatiilor arteriale 

o Emboli ateromatosi arteriali 

• Fragmente ale unei placi aterosclerotice ulcerate care s-au dislocat 

• Se localizeaza intr-o artera mai distala 

• Origine de obicei pe aorta, iliace sau femurale 

• Cel mai frecvent apare sindromul “degetelor albastre” 

• Tromboza arteriala 

o Apare cel mai frecvent in prezenta unei stenoze subiacente (ATS) 

o Mai poate aparea in caz de anevrisme, stari de hipercoagulabilitate, traumatisme usoare si 

repetate, proceduri diagnostice si terapeutice intraarteriale. 

o Manifestarile clinice variaza in functie de tipul vasului afectat 

• Diferentierea dintre cele 2 tipuri de mecanisme este foarte importanta deoarece terapia este diferita 

38.Examinarea clinica a bolnavului cu varice hidrostatice 

Explorarea sistemului venos superficial 

• Testul Trendelenburg-Brodie 

• Testul Schwartz – propagarea impulsului daca exista insuficienta ostiala la percutia trunchiului venei 

safene interne 

• Testul Sicard – in clinostatism bombeaza crosa safenei la tuse 

Explorarea sistemului venos profund 

• Testul Perthes – la mers apare durerea cu un garou plasat in jurul segmentului superior al gambei 

• Proba Delbet – garou deasupra genunchiului 

Explorarea concomitenta a ambelor sisteme venoase 

• Proba celor 3 garouri 

39.Semiologia chirurgicala a tromboflebitelor acute profunde 

• Durere 

• Edem 

• Cresterea temperaturii cutanate 

• Eritem unilateral al piciorului 

• Uneori cianoza (phlegmasia cerulea dolens) sau paloare tegumentara (phlegmasia alba dolens) 

• Febra persistenta sau subfebrilitati vesperale 

40.Semiologia chirurgicala a bolii varicoase si complicatiilor ei 

Stadiul prevaricos 

• Senzatie de neliniste in gambe 

• Parestezii dupa ortostatism prelungit 

• Jena dureroasa, senzatie de greutate, tensiune 

Stadiul de varice constituite 

• Prezenta varicelor 

• Edem de intensitate variabila 

• Modificari trofice 

Stadiul de varice complicate 

• Ruptura varicelor 

• Flebita superficiala 

• Insuficienta venoasa cronica 

41.Ulcerele membrelor inferioare si ale piciorului 

- plaga persistenta a gambei, de origine circulatorie 

-cauzat de cele mai multe ori de o insuficienta venoasa a membrelor inf consecutiva unei flebite mai vechi sau 

recente sau varice 

-adesea un ulcer apare ca urmare a unui traumatism local : lovitura, ranire, scarpinat 

-tratament: - antiseptice, ingrijiri locale , repaus, picioarele ridicate in repaus, bandaje, ciorapi speciali 

13

42.Semiologia chir a bolilor esofagului(sd esofagian)+43.Etiologia sd esofagian 

SINDROMUL ESOFAGIAN 

-reprezentat de disfagie ,durere,sialoree si regurgitare 

1)disfagia-jena la inghitire ,mergand pana la imposibilitatea de a inghiti 

Poate fi: 

-progresiva: in cancere esofagiene; stenoze cicatriceale 

-intermitenta: in diverticuli esofagieni; hernii hiatale; tumori necrozate 

-capricioasa(alterneaza cu perioade de deglutitie normala ) :in cardiospasm 

Poate fi : 

-pt solide(in cancer esofagian,stenoze); 

-pt lichide(disfagie paradoxala in cardiospasm) 

2)durerea esofagiana este sub forma de : 

-constrictie retrosternala 

-arsura retrosternala(pirozis) 

-tensiune dureroasa retosternala 

Deasemenea poate fi insotita de o usoara dispnee 

3)sialoreea= hipersalivatie; !! simptom caracteristic 

-reala :prin reflex vagal 

-relativa: acumularea de saliva prin lipsa inghitirii 

4)regurgitarea= intoarcerea alimentelor inghitite in gura fara efort si senzatie de greata 

Poate fi: (dupa timpul scurs de la deglutitie) 

 

 

-precoce: in esofagite acute, in obstacole superioare 

-tardiva(la ore,zile): in diverticuli, obstacole inferioare-in acest caz alimentele sunt 

abundente,fetide si contin mucus si saliva(resturi alimentare fermentate si nedigerate) 

In bolile esofagiene mai pot apare urmatoarele simptome: 

 

-eructatii dureroase 

42.Semiologia chirurgicala a boliilor esofagului (sindromul esofagian) 

Sindromul Esofagian = ansamblu de simptome (disfagie, durere, regurgitate, odinofagie, pirozis, hipersalivatie, 

hematemeza) si semne dominate de disfagie, care apare in suferinte extrem de dirferite de la tulburari 

functionale pana la leziuni organice neoplazice 

• Disfagia = dificultatea la deglutitie, senzatia de oprirea retrosternala a alimentelor sau a lichidelor care creeaza 

necesitatea unui effort constient pentru invingerea obstacolului 

• Pirozis=senzatie de arsura in regiunea retrosternala 

• Regurgitatii=eliminarea pe gura a alimentelor ingerate sau a lichidului gastric, fara senzatia de voma si efort 

de expulzie 

• Durerea toracica=cu localizare retrosternala, uneori cu character obstructiv (diagn diferential cu affect. 

Coronariene) 

• Hipersialoree (hierpasalivatie)=mai frecvent in diverticulii esofagieni asociata cu halena fetida 

• Sughit, disfonie, tulburarir respiratorii 

44.Paraclinic-sd esofagian- 

1.EXAMENUL RADIOLOGIC AL ESOFAGULUI: cu pastã baritatã groasã, poate evidenţia: 

-spasme esofagiene localizate sau difuze (spontane-cedeazã la antispastice; pot fi provocate prin 

administrare de pentagastrinã) 

-stenoze esofagiene, cu dilatare suprajacentã 

-diverticuli esofagieni 

-varice esofagiene 

-reflux gastro-esofagian: în poziţie Trendelenburg (decubit dorsal înclinat, cu capul în poziţie 

declivã) 

2.ESOFAGOSCOPIA:permite vizualizarea mucoasei esofagiene, biopsia şi efectuarea unor teste 

speciale 

14

A.Vizualizare ± biopsie de mucoasã: 

1.procese inflamatorii (esofagite): mucoasa congestionatã, sângereazã la atingere, poate prezenta 

eroziuni sau ulceraţii 

2.diverticuli esofagieni 

3.stenoze esofagiene benigne (cicatriceale) sau maligne (carcinom) 

4.spasme esofagiene 

5.varice esofagiene 

6.corpi strãini 

B.Teste speciale: 

1.Manometria esofagianã: pt a evidenţia capacitatea sfincterului esofagian inferior de a evita 

refluxul gastro-esofagian şi eventualele tulburãri de motilitate ale esofagului. 

2.PH-metria esofagianã:se monitorizeazã pe 24 ore, cu ajutorul unui monitor portabil. Este 

consideratã "standardul de aur" pentru a determina prezenţa refluxului acid gastroesofagian 

şi relaţia sa cu simptomele pacientului. 

3.Testul de perfuzie esofagianã acidã (Bernstein): se instileazã în esofagul inferior soluţie de acid 

clorhidric 0.1 N şi se reproduce simptomatologia pacientului. Se asociazã cu manometria 

esofagianã. 

C. Pt. evidenţierea compresiunilor esofagiene extrinseci: 

1.Radiografii toracice în incidenţe speciale 

2.Tomografia computerizatã toracicã 

3.Aortografie 

45.Semiologia chirurgicala a pancreatitei acute 

Forme clinice de pancreatita acuta 

• Forma clasica (descrisa de Dieulafoy ca „marea drama abdominala”) 

• Forma pseudodispeptica sau frusta (semne clinice sterse) 

• Forma de colecisto-pancreatita acuta (debut sugestiv de xcolecistita acuta litiazica) 

• Forma cu encefalopatie enzimatica (stare comatoasa) 

• Forma peudoocluziva (meteorism persistent, semne radiologice tipice) 

• Forma cu deshidratare severa si stare de soc (mimeaza un ifarct entero-mezenteric sau un anevrism disecant 

de aorta) 

• Diagnostic clinic: 

o Durerea = spontana la palpare, debut brusc, iradiere in bara spre regiunea dorsolombara 

o Greata si varsaturi = se instaleaza precoce si sunt persistente 

o Ileus intestinal 

o Febra 

o Tulburarile respiratori 

46.Sindromul icteric, definitie, clasificare 

Icterul este un semn clinic, caracterizat prin colorarea galbena (sau in diverse nuante de galben) a tegumentelor 

si a sclerelor, ca urmare a unor perturbari ale mecanismelor de producere, transport, captare si conjugare a 

bilirubinei de excretie, sau impiedecarea fluxului bilei, ce determina retentia pigmentului bilirubinic la nivelul 

tesuturilor, iar in cazul colestazei si a altor substante eliminate prin bila 

Icterul devine evident clinic cand concentratia serica a bilirubinei depaseste 2-2,5mg% 

Afectiunile responsabile de producerea sindromului icteric sunt impartite in 2 mari entitati: 

• Icterele prin hiperbilirubinemie neconjugata 

• Ictere prin hiperbilirubinemie conjugata 

S-a impus o noua clasificare a afectiunilor capabile sa produca un sindrom icteric in functie de etiopatogenia 

acestora si care pare sa corespunda strategiei diagnostice si terapeutice actuale: 

• Hiperbilirubinemiile neconjugate 

• Afectiunile cailor biliare mari (vizibile colangiografic) 

• Maladii hepatice parenchimatoase difuze 

• Leziuni expansive (si infiltrative) focale 

• Bolile circulatiei hepatice 

Aceasta clasificare inlatura neajunsurile suprapunerilor diagnostice 

15

47.Semiologia chirurgicala a icterelor mecanice si etiologia lor 

Icterele obstructive sunt grupate in 4 tipuri: 

• Tipul I – obstructie completa care determina intotdeauna icter 

• Tipul II – obstructie intermitenta, care produce simptome si modificari biochimice specifice, dar poate 

fi sau nu asociata cu icter 

• Tipul III – obstructie cronica incompleta care dezvolta sau nu simptome si manifestari biochimice 

clasice, dar care, in timp, pot produce modificari ale cailor biliare sau ale parechimului hepatic, ce vor 

deveni manifeste 

• Tipul IV – obstructia segmentara in care una sau mai multe cai biliare segmentare sunt obstruate, 

putandu-se manifesta sub forma unor obstructii complete, intermitente sau cronice incomplete 

Carcinomul ductelor biliare extrahepatice se clasifica: 

• Carcinomul proximal al ductelor biliare extrahepatice – de la caile biliare segmentare pana la 

confluenta coledococistica 

• Carcinomul distal al ductelor biliare extrahepatice – de la confluenta coledococistica, pana la ampula 

lui Vater 

Tumora Klatskin – reprezinta un adenocarcinom biliar situat la nivelul hilului, dar in general include toate 

tumorile cu localizare hilara 

48.Examene paraclinice in icterul mecanic 

Probe de laborator: 

• Bilirubinemia 

• Bilirubinuria 

• Transaminazele serice (crescute in cholestaza prelungita) 

• Fosfataza alcalina (cea mai caracteristica pentru icterele mecanice, revine la VN abia dupa 1-2 luni de la 

indepartarea obstacolului) 

• Hemoleucograma (anemie in neoplasme, eozinofilie in obstructii parazitare, etc.) 

Explorari imagistice 

• Radiografie abdominala (calculi biliari radioopaci, abcese hepatice, etc) 

• Echografie abdominala 

o arata dilatatia cailor biliare extra- si/sau intrahepatice 

o investigarea morfologica a pancreasului (tumorile de cap de pancreas = cauza frecventa de 

obstructive) 

o evaluarea parenchimului hepatic 

• CT 

Sondaj duodenal (prezenta sau absenta bilei si/sau sucului pancreatic in duoden) 

49.Ex lb in patologia hepatica 

PROBE BIOLOGICE 

1. SD.DE HEPATOCITOLIZÃ: constã în creşterea în ser a unor enzime, vitamine şi microelemente 

datoritã distrugerii de hepatocite 

A.ENZIME:: 

1.ASAT=aspartat-aminotransferaza=GOT=transaminaza glutam-oxalaceticã 

valori normale=8-20 UI 

-creşte în necroze hepatocitare, infarct miocardic acut, leziuni ale musculaturii striate 

2. ALAT =alanin amino-transferaza=GPT=transaminaza glutam-piruvicã 

valori normale:8-20 UI 

3.LDH=lacticodehidrogenaza: valori normale=60-120 UI 

4.γ-GT=gamma-glutamil-transferaza: valori normale=8-40 UI (creştere indusã de consumul de alcool) 

B.SIDEREMIA: valori normale=70-150 γ % 

C.VITAMINA B 12 PLASMATICÃ:: valori normale=140-700 pg/ml 

16

2.SD. HEPATOPRIV: constã în alterarea unor probe biologice datoritã insuficienţei unor funcţii de 

sintezã, conjugare sau detoxifiere la nivelul hepatocitelor. 

FUNCTIA DE SINTEZÃ: 

1.Timpul de protrombinã: ficatul intervine în sinteza complexului protrombinic, format din 

protrombinã, proaccelerinã şi proconvertinã. 

Valori normale: timp Quick=15" (Indice de protrombinã IP=100%) 

Indicele de protrombinã scade în hepatite acute şi cronice (IP=70-80%), 

în ciroza hepaticã (IP

Valori normale: 0,3-3 U Bodansky 

4.Colesterolul total şi lipidele plasmatice: crescute în icterele colestatice (obstructive) 

Valori normale: colesterol=140-200 mg% 

lipide= 400-1000 mg% 

4.SD. INFLAMATOR MEZENCHIMAL: 

1.VSH (Viteza de sedimentare a hematiilor) Valori normale=0-20 mm/orã. 

Crescut:>30 mm/h 

3.Globulinele plasmatice: 

Valoare normalã a raportului albumine/globuline=1,6. Scade în hepatite cronice şi ciroza hepaticã. 

50.Ex paraclinice in patologia hepatica 

Rx abdominal pe gol 

‣ Calculi biliari radioopaci 

‣ Calcificari hepatice 

‣ Chist hidatic calcifica 

‣ Bila calcica(rar) 

Colangiografia- evidentiaza VB(vezica biliara)si coledocul cu substanta de contrast iodata 

Pe cale orala- se urmareste vizualizarea VB(colecistografia) 

Pe cale venoasa- se urmareste vizualizarea caii biliare 

Se face cu Biliografin 

In mod normal caile biliare se opacifiaza la 15 min de 

la injectie 

In situatia in care VB este plina cu calculi iar cisticul 

este obstruat ia isi pierde capacitatea de concentrare a 

bileiVB nu se mai opacifiaza”vezicula radiologic 

exclusa” 

Pe cale transparietala hepática(PTCH= percutáneos trashepatic colangio-hepatography): necesita 

punctie transparietala a unui canalicul biliar dilatat si injectarea substantei de contrast direct in arborele 

biliar 

Este indicata in icterul mecanic 

Pe cale endoscópica retrograda(ERCP= endoscopic retrograde colangio-pancreatography): cateterizarea 

endoscópica a coledocului si injectarea substantei de contrast in coledoc 

Splenoportografia: pentru studiul sistemului port 

Arteriografía selectiva 

Cateterismul venei suprahepatice: evidentiaza HTPortala de origine suprahepatica 

2. Scintigrafia hepática 

3. Echografia!!!! 

4. CT-scan 

5. Laparoscopie: apreciaza volumul, culoarea si consistenta hepática, existente formatilunilor 

tumorale, aspectul VB 

6. 

7. 

Permite practicare sub control visual a punctiei biopsie hepática tintita 

Punctie biopsie hepática si examen histopatologic 

Explorari intraoperatorii 

Explorare manuala 

Colangiografie peroperatorie 

PTCH: in obstacole inalte situate in hilul hepatic 

Explorare instrumental 

18

Explorare cu sonda Fogarty(sonda cu balonas) care permite o vacuizare blanda, 

netraumatica a caii biliare principale si chiar dilatarea papilei 

8. Explorari postoperatorii: urmarirea regeresiunii distensiei caii biliare principale prin 

colangiogragie de control in cazurile in care in coledoc sa lasat un tub Kehr 

41.Ulcerele membrului inferior si ale piciorului 

1. Ulcerele varicoase 

Sunt cele mai frecvente ulcere ale mb inferioare.sunt situate pe fata interna in 1/3 inferioara a 

gambei . ulcerul poate avea o marime variabila de 1 cm pana la marimea si forma unei palme . 

fundul ulcerului este acoperit de granulatii mari 

19

Conspecte sem II - OvidiusMD

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?