Setul metodologic unic privind elaborarea bugetului

Setul metodologic unic
privind elaborarea bugetului
Proiect
2010
1

Cuprins
Abrevieri 8
Glosar 9
Introducere 15
PARTEA A. INSTRUCŢIUNI METODOLOGICE 17
1 Principiile bugetare 19
2 Privire generală asupra procesului de elaborare a bugetului 21
2.1 Elementele BPN 21
2.2 Etapele principale în procesul de elaborare a bugetului 22
2.3 Datele limită principale în procesul de elaborare a bugetului 23
2.4 Planul de acţiuni şi calendarul detaliat pentru elaborarea CBTM şi a
bugetului de stat 25
2.5 Calendarul detaliat pentru elaborarea BASS 31
2.6 Calendarul detaliat pentru elaborarea FAOAM 32
2.7 Calendarul detaliat pentru elaborarea bugetelor UAT 34
3 Elaborarea CBTM 37
3.1 Esenţa CBTM şi cadrul organizatoric 37
3.1.1 Rolul CBTM în planificarea bugetară 37
3.1.2 Legătura dintre politici şi buget 38
3.1.3 Organizarea procesului CBTM 39
3.2 Elaborarea CBTM – etapele şi elementele principale 42
3.2.1 Etapele procesului de elaborare a CBTM 43
3.2.2 Elemente principale ale CBTM 43
3.3 Conceptul CBTM 49
3.3.1 Definiţie 49
3.3.2 Structura şi formatul documentului de concept al CBTM 49
3.4 Circulara privind CBTM 51
3.4.1 Definiţie 51
3.4.2 Structura şi formatul circularei CBTM 51
3.4.3 Date limită şi responsabilităţi 51
3.5 Cadrul macrofinanciar 52
3.5.1 Definiţie 52
3.5.2 Etapele şi elementele cadrului macrofinanciar 52
3

3.5.3 Date limită şi responsabilităţi 60
3.6 Limitele de cheltuieli 63
3.6.1 Definiţie 63
3.6.2 Etapele de elaborare/actualizare a limitelor de cheltuieli 64
3.6.3 Limitele preliminare de cheltuieli 66
3.6.4 Limitele actualizate de cheltuieli 70
3.6.5 Date limită şi responsabilităţi 74
3.7 Strategiile Sectoriale de Cheltuieli 76
3.7.1 Definiţie 76
3.7.2 Caracteristici de bază 76
3.7.3 Date limită şi responsabilităţi 77
3.8 Particularităţi specifice prognozării investiţiilor capitale 78
3.9 Particularităţi privind estimarea raporturilor interbugetare între bugetul de
stat şi bugetele UAT 84
3.10 Documentul privind prognozele CBTM 86
3.10.1 Elaborarea Documentului privind prognozele CBTM 86
3.10.2 Structura documentului CBTM 87
Anexa 3-A: Grupul coordonator CBTM şi grupurile de lucru 89
Annex 3-B: Cerinţele pentru elaborarea notelor tehnice în contextul
CBTM 97
4 Elaborarea bugetelor anuale 103
4.1 Prevederi generale 103
4.2 Circulare privind elaborarea bugetelor anuale 104
4.2.1 Bugetul de stat 104
4.2.2 Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat 106
4.2.3 Fondurile Asigurării Obligatorii de Asistenţă Medicală 106
4.2.4 Bugetele UAT 107
4.3 Elaborarea propunerilor/proiectelor de buget 108
4.3.1 Bugetul de stat 108
4.3.2 Bugetul asigurărilor sociale de stat 113
4.3.3 Fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală 117
4.3.4 Bugetele UAT 121
4.4 Analiza propunerilor/proiectelor de buget şi audierile bugetare 124
4.4.1 Bugetul de stat 124
4.4.2 Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat 126
4.4.3 Fondurile Asigurărilor Obligatorii de Asistenţă Medicală 126
4.4.4 Bugetele UAT 127
4.5 Memorandumul bugetar şi proiectele bugetelor anuale 128
4.5.1 Memorandumul bugetar 129
4.5.2 Proiectul bugetului de stat 133
4.5.3 Proiectul BASS 134
4.5.4 Proiectul FAOAM 135
4.5.5 Proiectul de buget al UAT 137
4.6 Examinarea şi adoptarea bugetelor anuale 138
4.6.1 Examinarea şi aprobarea bugetelor de către Guvern 138
4

4.6.2 Examinarea şi adoptarea legilor bugetare anuale de către Parlament 138
4.6.3 Examinarea şi aprobarea bugetelor UAT 139
Anexa 4-A: Formate la Legea anuală a bugetului de stat 141
Anexa 4-B Formate la Legea anuală a BASS 150
Anexa 4-C. Formate la Legea anuală a FAOAM 157
Anexa 4-D. Formate la Bugetele UAT 163
5 Dezagregarea bugetului aprobat 167
5.1 Prevederi generale 167
5.2 Activităţile de bază şi responsabilităţile pentru dezagregarea bugetului 167
5.3 Date limită 170
6 Amendamente ale bugetului 172
6.1 Prevederi generale 172
6.2 Tipuri de amendamente ale bugetului 172
6.2.1 La nivel central 173
6.2.2 La nivelul UAT 174
6.3 Bugetul de stat 175
6.3.1 Elaborarea amendamentelor la buget 175
6.3.2 Elaborarea Proiectului Legii Bugetare Suplimentare 177
6.3.3 Prezentarea şi aprobarea Legii Bugetare Suplimentare 178
6.4 Bugetul asigurărilor sociale de stat 178
6.5 Fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală 179
6.6 Bugetele UAT 179
7 Bugetul provizoriu şi bugetul de urgenţă 181
7.1 Tipurile de situaţii privind aplicarea bugetului provizoriu şi de urgenţă 181
7.2 Bugetul provizoriu 181
7.3 Bugetul de urgenţă 182
PARTEA B. INSTRUMENTE: MODEL, METODOLOGII ŞI
INSTRUCŢIUNI 185
8 Instrucţiuni privind utilizarea modelului de prognoză macrofinanciară 187
8.1 Introducere 187
8.2 Obiectivele Modelului 187
8.3 Structura Modelului 189
8.4 Asumările modelului 193
8.5 Metodologia pentru prognozarea veniturilor 194
8.6 Modul de prognozare a cheltuielilor 198
8.7 Etapele de operare a modelului 198
9 Instrucţiuni pentru determinarea liniei de bază 199
9.1 Introducere 199
5

9.2 Conceptul liniei de bază 199
9.3 Estimarea liniei de bază 200
9.3.1 Parametri 201
9.3.2 Elementele liniei de bază 201
9.4 Actualizarea Liniei de Bază 202
9.5 Formatul de prezentare a liniei de bază 203
9.6 Responsabilităţi 206
9.7 Exemplu de estimare a liniei de bază 206
10 Instrucţiuni pentru Estimarea Costurilor 215
10.1 Introducere 215
10.2 Exemplu introductiv 215
10.3 Principii pentru estimarea costurilor 218
10.4 Natura şi comportamentul costurilor – Concepte 218
10.4.1 Cost fix, variabil şi mixt 219
10.4.2 Cost mediu, marginal şi total 221
10.4.3 Aspecte referitoare la comportamentul costurilor 222
10.4.4 Cost direct, indirect şi operaţional 225
10.4.5 Distribuirea costurilor indirecte şi operaţionale pe programe 227
10.4.6 Consideraţii despre costurile indirecte şi operaţionale pentru
estimarea costurilor 227
10.5 Estimarea costurilor – Aspecte practice 228
10.5.1 Paşii pentru estimarea costurilor 228
10.5.2 Caracteristicile propunerii 231
10.5.3 Factorii de cost 233
10.5.4 De la factor de cost la intrări 237
10.5.5 Date istorice despre cost şi normative 238
10.5.6 Costul total 240
10.6 Abordarea incertitudinilor 240
10.7 Prezentarea informaţiei de suport 242
11 Instrucţiuni pentru elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli 245
11.1 Scopul strategiilor sectoriale de cheltuieli 245
11.2 Cerinţe generale 246
11.3 Etapele de bază în procesul de elaborare a strategiilor sectoriale de
cheltuieli 246
11.3.1 Faza 1: Analiza implementării strategiilor sectoriale de cheltuieli din
CBTM precedent 246
11.3.2 Faza II: Elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli 247
11.3.3 Faza III: Examinarea strategiilor sectoriale de cheltuieli 250
11.3.4 Faza IV : Ajustarea strategiilor de cheltuieli la limitele actualizate de
cheltuieli 250
11.4 Formatul de prezentare 250
12 Metodologia Bugetelor pe Programe 261
12.1 Introducere 261
12.2 Definiţii de bază 262
12.3 Elementele bugetului pe programe 262
6

12.3.1 Programe 262
12.3.2 Scopuri 264
12.3.3 Obiective 265
12.3.4 Indicatori de performanţă 266
12.4 Elaborarea, aprobarea şi modificarea bugetelor pe programe 270
13 Regulamentul-cadru privind elaborarea bugetului la nivelul APC 273
Anexa 13.A: Formate pentru prezentarea propunerilor de cheltuieli 279
7

Abrevieri
CBTM
BPN
BS
BASS
FAOAM
BUAT
APC
APL
UAT
BNM
MF
ME
MMPSF
MS
CNAS
CNAM
Cadrul Bugetar pe Termen Mediu
Bugetul public naţional
Bugetul de stat
Bugetul asigurărilor sociale de stat
Fondurile asigurării obligatorii de asistenţă
medicală
Bugetele unităţilor administrative-teritoriale
Autorităţi publice centrale
Autorităţi publice locale
Unităţi administrative-teritoriale
Banca Naţională a Moldovei
Ministerul Finanţelor
Ministerul Economiei
Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei
Ministerul Sănătăţii
Casa Naţională de Asigurări Sociale
Compania Naţională de Asigurări în Medicină
8

Glosar
CBTM
Cadru macro-financiar
global
Sistem bugetar
Bugetul public naţional
Bugetul de stat
BASS
FAOAM
Bugetele UAT
Instrument de planificare strategică a bugetului public naţional, prin care Guvernul
stabileşte obiectivele politicii bugetar-fiscale în perspectiva pe termen mediu (pe anul
bugetar următor şi pe încă cel puţin doi ani) şi determină cadrul de resurse şi
cheltuieli publice pe anii respectivi, inclusiv limitele de cheltuieli pe autorităţi publice
centrale.
Cadru în care se prezintă principalii indicatori ai bugetului public naţional: veniturile
pe principalele surse, cheltuielile pe principalele categorii economice,
deficitul/excedentul şi finanţarea acestuia. De regulă se estimează în perspectiva pe
termen mediu.
Sistem unitar de bugete şi fonduri publice care formează BPN.
Totalitatea consolidată a bugetului de stat, BASS, FAOAM şi bugetelor UAT de toate
nivelurile.
Componentă a BPN prin care se gestionează resursele financiare publice destinate
pentru implementarea strategiilor şi obiectivelor economice, sociale şi de altă natură
ale Guvernului.
Componentă a BPN prin care se gestionează contribuţiile de asigurări sociale de stat
şi alte resurse financiare publice destinate sistemului public de asigurări sociale de
stat.
Componentă a BPN prin care se gestionează primele de asigurare obligatorie de
asistenţă medicală şi alte resurse financiare publice destinate sistemului de
asigurare obligatorie de asisenţă medicală.
Componentă a BPN prin care se gestionează resursele financiare publice destinate
implementării scopurilor şi funcţiilor, care potrivit legislaţiei în vigoare sunt atribuite
autorităţilor publice locale, în special pentru satisfacerea necesităţilor socialeconomice
şi culturale ale populaţiei şi pentru dezvoltarea teritoriului din subordine.
Exerciţiu (an) bugetar
Proces bugetar (ciclu
bugetar anual)
Calendar bugetar
Resurse financiare
publice
Venituri generale
Douăsprezece luni consecutive pentru care se elaborează, se aprobă, se execută şi
se raportează bugetul public naţional. Anul bugetar în Moldova este de la 1 ianuarie
pînă la 31 decembrie a fiecărui an.
Consecutivitatea etapelor de elaborare, adoptare, executare şi raportare a executării
bugetului.
Termenii limită de realizare a activităţilor aferente procesului bugetar.
Totalitatea veniturilor şi surselor de finanţare a bugetelor de toate nivelurile.
Venituri obţinute din impozite, taxe, granturi şi ale încasări, cu excepţia
împrumuturilor de stat şi a încasărilor din operaţiunile cu capitalul (proprietatea
9

publică).
Venituri proprii
Raporturi interbugetare
Balanţa bugetară
Finanţarea
Limite de cheltuieli
Linia de bază
Strategii sectoriale de
cheltuieli
veniturile instituţiilor publice obţinute de la efectuarea lucrărilor şi prestarea serviciilor
contra plată, precum şi din donaţii, sponsorizări şi din alte mijloace băneşti, intrate
legal în posesia instituţiei publice în condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare.
Relaţiile ce apar între componentele bugetului public naţional ca rezultat a delimitării
veniturilor şi cheltuielilor în cadrul sistemului bugetar.
Echilibrul dintre totalul veniturilor şi totalul cheltuielilor în cadrul fiecărei componente
a BPN, precum şi în cadrul BPN. Balanţa bugetară reflectă deficitul (cînd cheltuielile
depăşesc veniturile) sau excedentul bugetar (cînd veniturile depăşesc cheltuielilor).
Totalitatea resurselor financiare sub formă de împrumut sau din operaţiuni cu
capitalul (propietatea publică) destinate acoperirii decalajului între venituri şi
cheltuieli (echilibrării bugetului).
Estimări ale alocărilor maxime de resurse pe termen mediu, în baza cărora se
elaborează şi sunt prioritizate iniţiativele de politici din cadrul strategiilor sectoriale de
cheltuieli şi propunerile de buget. Acestea cuprind resursele pentru menţinerea
performanţei actuale a programelor de cheltuieli publice, precum şi resursele
suplimentare pentru implementarea iniţiativelor de politici noi pe termen mediu.
Costul estimativ al programelor de cheltuieli pe termen mediu în baza politicilor şi
legilor existente. Linia de bază constituie un element a limitelor de cheltuieli, stabilite
în CCTM şi este un jalon eficient şi un factor de control pentru procesul de elaborare
a bugetului, care permite separarea costurilor viitoare necesare pentru
implementarea politicilor existente de costurile politicilor noi.
Un element al CCTM, prin care se valorifică obiectivul de corelare a priorităţilor de
politici cu alocările de resurse la nivel de sector. Acestea se focusează asupra
identificării priorităţilor de cheltuieli la nivel de sector şi implicaţiilor acestora pentru
alocările de resurse în cadrul sectorului. Strategiile sectoriale de cheltuieli stau la
baza determinării limitelor revizuite de cheltuieli pe sectoare şi autorităţi publice
centrale. Ulterior, acestea servesc în calitate de suport autorităţilor publice în
procesul de elaborare şi justificare a propunerilor de buget detaliate.
Sector
Program
Minister de ramură
(sector)
Minister lider
Autoritate publică
centrală
Autoritate publică
centrală autonomă
Instituţie publică
Un ansamblu de instituţii, programe sau activităţi specifice, care au scopuri comune.
În contextul CCTM, sectoarele corespund grupurilor principale sau grupurilor
prevăzute de clasificaţia funcţională a cheltuielilor bugetare.
O activitate majoră /principală sau un grup de activităţi realizate de către o instituţie
publică pentru a îndeplini obiectivele de politici la nivel de sector. În cazul în care
programul este prea mare şi dificil de gestionat, acesta poate fi împărţit în subprograme.
Autoritate publică centrală de specialitate, care este responsabilă de elaborarea
politicilor pentru sectorul respectiv.
Autoritatea publică centrală de specialitate, care promovează politica generală în
domeniul respectiv.
Instituţie publică în cadrul structurii Guvernului, responsabilă de implementarea
anumitor funcţii ale Guvernului.
Instituţie publică bugetul căreea conform legii se aprobă de către Parlament şi se
include distinct în bugetul de stat.
Autoritate (instituţie) care gestionează resurse financiare publice fiind abilitată cu
10

Instituţie bugetară
Propunere de buget
Proiect de buget
Linie bugetară
Cheltuieli publice
Cheltuieli bugetare
Cheltuieli recurente
Cheltuieli discreţionare
Investiţii capitale
Proiect de investiţii
capitale
Ciclul proiectului de
investiţii capitale
dreptul de executor de buget şi se finanţează integral sau parţial de la bugetul public
naţional.
Autoritate publică (instituţie) care gestionează resurse financiare publice şi se
finanţează integral de la bugetul public naţional.
Estimările de venituri şi cheltuieli ale autorităţii sau instituţiei publice prezentate
Ministerului Finanţelor în formatul solicitat, care după examinare şi acceptare de
către Ministerul Finanţelor se include în proiectul de buget.
Sinteza estimărilor de venituri şi cheltuieli, precum şi a balanţei bugetului şi finanţării
acestuia prezentat Guvernului şi ulterior Parlamentului spre aprobare.
Totalitatea combinaţiilor de coduri potrivit elementelor clasificaţiei bugetare pentru a
determina un anumit tip de venit sau cheltuiala. Linia bugetară poate identifica
indicatorii bugetari la nivelul dorit prin determinarea numărului respectiv de semne.
Astfel, linia bugetară poate fi diferită la etapa de prezentare a CCTM, a propunerii de
buget sau a proiectului de buget.
Cheltuielile bugetului public naţional
Destinaţii de utilizare a resurselor financiare publice în corespundere cu alocaţiile
specificate în legea bugetară anuală.
Totalitatea cheltuielilor publice cu excepţia cheltuielilor pentru investiţii capitale.
Totalitatea cheltuielilor publice recurente cu excepţia cheltuielilor pentru deservirea
datoriei de stat sau altor angajamente condiţionate ale Guvernului.
Cheltuielile publice destinate formării sau procurării activelor fixe 1 şi contribuţiile la
formarea capitalului fix. Activele fixe reprezintă activele produse, constând din clădiri
şi structuri, instrumente şi echipamente. Investiţiile capitale se referă la construcţia şi
îmbunătăţirea majoră (renovarea, reconstruirea sau extinderea) a activelor fixe
existente. In functie de sursa de finanţare investiţiile se împart în investiţii finanţate
din surse interne si externe.
Oricare obiectiv sau un grup de activităţi cu obiective şi rezultate clar definite
implementate pe parcursul unei anumite perioade de timp, pentru care se alocă
cheltuieli pentru investiţii capitale. Unele proiecte majore de investiţii capitale
(programatice) pot cuprinde mai multe proiecte mai mici, specifice unei anumite
localităţi, în investiţii mai mari în scopuri de planificare strategică şi luarea deciziilor.
Din această definiţie rezultă că un proiect nu este necesar echivalent cu un obiect
investiţional, care mai degrabă este o componentă a proiectului sau un sub-proiect al
unui proiect programatic şi care este mai util în scopuri contabile.
Consecutivitatea etapelor prin care trece proiectul de la identificarea acestuia până
la evaluarea implementări lui. Ciclul proiectului poate fi divizat în două faze – de
pregătire şi de implementare propriu-zisă a proiectului. Faza de pregătire a
proiectului cuprinde etapele legate de idenificarea şi scanarea preliminară,
elaborarea documenaţiei de proiect, evaluarea şi aprobarea finanţării proiectului.
Faza de implementare se referă la implementarea, managementul şi monitorizarea
implementării proiectului, precum şi evaluarea şi auditul proiectelor finalizate.
Clasificaţie bugetară
Sistem unificat de coduri care asigură sistematizarea indicatorilor bugetari după
anumite criterii: economic, organizaţional, funcţional, programe, surse.
1
Activele fixe reprezintă activele produse, care sunt utilizate în mod repetat sau continuu în procesul de producţie o perioadă
mai lungă de un an.
11

Documentaţie bugetară
Totalitatea materialelor ce au drept scop prezentarea bugetului anual. De regulă,
documentaţia bugetară cuprinde (i) Memorandumul bugetar; (ii) legea bugetară
anuală cu anexele şi (iii) nota informativă.
Lege bugetară anuală
Lege adoptată anual prin care Parlamentul aprobă bugetul (sursele de venituri,
destinaţia cheluielilor, deficitul/excedentul şi finanţarea) pentru anul bugetar respectiv
şi stabileşte reglementări specifice de gestionare a bugetului în cadrul exerciţiului
bugetar respectiv. În funcţie de componenta bugetului public naţional se disting trei
legi bugetare anuale – Legea bugetului de stat, Legea bugetului asigurărilor sociale
de stat şi Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală.
Buget aprobat
Buget aprobat iniţial prin legea bugetară anuală.
Apropriere (alocaţie)
bugetară
Mijloace aprobate în bugetele de toate nivelurile pentru efectuarea de cheltuieli, cu
respectarea dispoziţiilor legale.
Buget autonom
Fond special
Buget examinat şI aprobat în mod individual pentru anumite instituţii cu statut special
Fond creat prin lege în care se colectează venituri cu destinaţie specială pentru
realizarea unor scopuri şi programe ale Guvernului.
Amendament la buget
Oricare modificare sau completare introdusă prin legile bugetare suplimentare ori în
cadrul schemelor de viramente aprobate.
Lege bugetară
suplimentară
Lege prin care se modifică sau se completează legea bugetară anuală pe parcursul
exerciţiului bugetar.
Buget suplimentar
Buget adoptat pe parcursul anului bugetar pentru a autoriza suplimentarea sau
reducerea veniturilor şi/sau cheltuielilor bugetare. Acestea nu trebuie să reprezinte
modificări de politici.
Buget rectificat
Buget aprobat iniţial ajustat la amendamentele operate prin legile bugetare
suplimentare.
Buget precizat
Buget aprobat iniţial ajustat la amendamentele operate în cadrul schemelor de
viramente aprobate şi prin legile bugetare suplimentare.
Buget provizoriu Buget aplicabil în cazul în care bugetul pe anul următor nu este adoptat pînă la 31
decembrie, adică pînă la iniţierea noului exerciţiu bugetar. În cazul bugetului de
urgenţă Ministerul Finanţelor finanţează instituţiile publice în volum de 1/12 parte din
cheltuielile efective ale anului bugear precedent pentru fiecare lună completă pînă la
adoptarea legii bugetare anuale.
Buget de urgenţă (de
rezervă)
Buget adoptat pe parcursul anului bugetar (sau în cadrul legii bugetare anuale) pentru
a autoriza venituri sau cheltuieli, determinate de anumite circumstanţe extraordinare
(de ex. criza financiară, război, cataclisme naturale, etc). Bugetul de urgenţă se aplică
cu respectarea anumitor condiţii şi se manifestă prin: (i) îngheţarea (blocarea)
cheltuielilor şi (ii) efectuarea cheltuielilor de excepţie.
12

Buget pe programe
Buget elaborat în baza clasificaţiei programelor şi care prezintă indicatorii de
performanţă ca o parte integră a bugetului.
Scop
Rezultatele finale ale politicii preconizate de o autoritate publică pe parcursul
perioadei planificate
Obiectiv
O reformulare a scopurilor în termeni mai detaliaţi şi mai concreţi. Obiectivele sunt
necesare pentru a înţelege activităţile şi proiectele specifice programului. Trebuie să
fie clare şi măsurabile.
Indicator de
performanţă
Indicatori care măsoară progresul în realizarea obiectivelor programului. Pot fi
exprimaţi în termeni cantitativi sau calitativi. Indicatorii de performanţă reprezintă o
valoare concretă sau o trăsătură specifică utilizată pentru a măsura intrările,
activităţile, produsele şi rezultatele. Deaceea există diferite tipuri de indicatori: de
resurse, de produs, de eficienţă şi de rezultat.
Trezoreria de Stat
Unitate structurală a Ministerului Finanţelor, care exercită executarea de casă a
bugetului de stat şi a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, bugetului asigurărilor
sociale de stat şi a fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.
Regulamentul Trezoreriei de Stat se aprobă de Guvern.
Executor de buget
Autoritate sau instituţie publică, împuternicită cu dreptul de a efectua cheltuieli din
contul bugetelor de toate nivelurile în conformitate cu alocaţiile aprobate.
Executor primar de
buget
Autoritate publică sau instituţie publică care este beneficiar direct de alocaţii bugetare
şi are dreptul de a repartiza mijloacele publice pe instituţii subordonate.
Executor secundar de
buget
Instituţie publică care gesionează resursele bugetare obţinute în limitele bugetului
aprobat pentru instituţia respectivă.
13

Introducere
Setul metodologic unic privind elaborarea bugetului (în continuare - Setul) este
elaborat în contextul unei reforme complexe în domeniul managementului finanţelor
publice şi are drept scop revizuirea şi ajustarea procedurilor şi normelor metodologice
existente de planificare bugetară la cele mai bune practici internaţionale. Procedurile şi
prevederile descrise în Set au menirea de a susţine implementarea legislaţiei bugetare şi
sunt aplicabile cu suportul unui sistem informaţional integrat de management financiar.
În mod specific, Setul reflectă scopul bugetului ca instrument strategic în aspect de
politici şi previzibilitate de alocare a resurselor pe termen mediu. Procesul bugetar este
adus într-un context unic şi integrat de proceduri consecutive de planificare strategică şi
bugetare anuală. Caracterul exhaustiv al Setului se realizează prin reglementarea
metodologică a planificării tuturor elementelor sectorului bugetar: bugetul de stat, BASS,
FAOAM şi bugetele UAT. Principiile şi prevederile generale sunt aplicabile în măsură
egală tuturor bugetelor. Totodată, adiţional, Setul cuprinde prevederi specifice care sunt
aplicabile în mod particular fiecărui buget aparte şi care sunt conforme principiilor
generale.
Setul determină cerinţele şi formatele de prezentare a informaţiei relevante pentru
elaborarea prognozelor multianuale, bugetelor anuale, precum şi pentru revizuirea
acestora pe parcursul exerciţiului bugetar. Setul include de asemenea prevederi pentru
prezentarea informaţiei care nu este inclusă nemijlocit în aceste documente, însă care este
esenţială pentru implementarea generală a procesului de planificare bugetară.
Ca structură, Setul cuprinde:
• Partea A. Instrucţiuni metodologice, care oferă o descriere detaliată a procesului de
elaborare a bugetului la general, precum şi particularităţi specifice fiecarui buget în
parte.
• Partea B. Instrumente: modele, metodologii şi instrucţiuni, care conţine
instrucţiuni mai detaliate cu privire la aplicarea anumitor instrumente specifice în
planificarea bugetului, cum sunt: modelul de prognoză macro-fiscală, linia de bază,
bugetul pe programe, strategiile de cheltuieli, evaluarea costurilor, etc.
Setul intră în vigoare la 1 ianuarie 2011.
Setul se publică în Monitorul Oficial şi se plasează pe pagina web a Ministerului
Finanţelor.
15

PARTEA A. INSTRUCŢIUNI METODOLOGICE
17

1 Principiile bugetare
Boxa 1.1
Prevederi relevante din Legea cu privire la gestionarea finanţelor publice şi responsabilitate
Se va completa ulterior.
În conformitate cu Legea cu privire gestionarea finanţelor publice şi responsabilitate,
procesul bugetar este ghidat de următoarele principii:
Principiul I: Principiul anualităţii
Conform principiului anualităţii toate încasările şi plăţile sunt reflectate pentru perioada
unui an bugetar.
Principiul II: Principiul unităţii monetare
Principiul unităţii monetare reprezintă principiul potrivit căruia toate operaţiunile
bugetare se exprimă în monedă naţională.
Principiul III: Principiul universalităţii
Principiul universalităţii presupune că veniturile bugetare sînt destinate finanţării tuturor
cheltuielilor incluse în buget fără a stabili relaţii între anumite tipuri de venituri şi
cheltuieli.
Deasemenea potrivit acestui principiu orice încasare şi plată se reflectă în buget în
totalitate, în sume brute.
Principiul IV: Principiul unităţii
Principiul unităţii prevede că încasările şi plăţile fiecărei componente a sistemului bugetar
(Bugetul de Stat, Fondurile Asigurărilor Obligatorii de Asistenţă Medicală, Bugetul
Asigurărilor Sociale de Stat şi bugetele UAT) sunt consolidate într-un singur buget numit
Bugetul Public Naţional.
Principiul V: Principiul specializării
Conform acestui principiu, toate operaţiunile de încasări şi plăţi sunt grupate în baza unui
sistem unic de clasificare bugetară.
19

Principiul VI: Principiul transparenţei
Principiul transparenţei prevede că sistemul bugetar este deschis şi transparent, aceasta
realizându-se prin:
a. dezbaterea publică a proiectelor de buget;
b. dezbaterea publică a rapoartelor cu privire la executarea bugetelor;
c. publicarea actelor normative de aprobare a bugetelor şi publicare a rapoartelor de
executare a acestora;
d. difuzarea de către mass-media a informaţiilor cu privire la buget, exceptînd
informaţiile şi documentele care sunt confidenţiale, potrivit legislaţiei în vigoare.
20

2 Privire generală asupra procesului de elaborare a
bugetului
Acest capitol oferă o privire generală asupra procesului de elaborare a bugetului, identifică
elementele bugetului public naţional şi responsabilităţile pentru gestionarea acestora, precum şi
prezintă etapele principale şi datele limită în procesul de elaborare a bugetului. Deasemenea în
acest capitol se conţin calendarele detaliate privind elaborarea bugetelor pentru fiecare
componentă a BPN.
2.1 Elementele BPN
În conformitate cu Legea cu privire la gestionarea finanţelor publice şi responsabilitate bugetul
public naţional cuprinde patru elemente constitutive:
• Bugetul de stat;
• Bugetul asigurărilor sociale de stat;
• Fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală şi
• Bugetele unităţilor administrativ-teritoriale.
În conformitate cu Legea privind finanţele publice locale bugetele UAT se divizează în:
• bugetele UAT de nivelul al doilea: bugetele raionale, bugetul central al UTA
Găgăuzia, bugetul municipal Chişinău.
• bugetele UAT de nivelul întîi: bugetele satelor (comunelor), oraşelor, municipiilor.
Bugetul de stat, BASS şi FAOAM se aprobă de Parlament şi se administrează de către Guvern.
Bugetele UAT se aprobă de către autorităţile reprezentative şi deliberative de nivelul respectiv
şi se administrează de către autorităţile executive ale acestora.
La baza elaborării, aprobării şi executării fiecărui element al BPN stau principiile bugetare,
prevăzute de cadrul legal şi descrise în capitolul 1.
Componentele BPN sunt angajate în raporturi interbugetare, care se iau în consideraţie la
consolidarea BPN. Informaţia cu privire la bugetul public naţional este parte a documentaţiei
bugetare.
Metodologia de elaborare a prognozelor BPN pe termen mediu se descrie în capitolul 3.
Modul de elaborare, examinare şi aprobare a bugetelor pentru fiecare componentă a BPN se
descrie detaliat în capitolul 4.
21

2.2 Etapele principale în procesul de elaborare a bugetului
Tabelul 2.1 prezintă prevederile relevante din Legea cu privire la gestionarea finanţelor publice
şi responsabilitate care se referă la etapele principale în procesul de elaborare a bugetului.
Tabelul 2.1. Prevederi relevante din Legea cu privire la gestionarea finanţelor publice şi responsabilitate
Etapa
1. Emiterea de către Guvern a Documentului cu privire la priorităţile
de politici pe termen mediu
2. Elaborarea şi aprobarea documentului cu privire la Prognozele
CBTM
3. Emiterea circularelor cu privire la elaborarea bugetelor anuale
4. Elaborarea şi prezentarea propunerilor / proiectelor de bugete la
Ministerul Finanţelor
5. Analiza şi discuţiile pe marginea propunerilor / proiectelor de
bugete
6. Elaborarea şi aprobarea Memorandumului bugetar şi a proiectelor
de bugete la Guvern
7. Prezentarea Memorandumului bugetar şi a proiectelor de bugete
la Parlament / consiliile locale
În figura 2.1 se prezintă schematic etapele principale în procesul de elaborare a bugetului.
22

Figura 2.1
Etapele ciclului anual de elaborare a bugetului
11. Aprobarea
bugetelor de
Parlament
/autorităţile
deliberative şi
reprezentative
ale UAT
1. Priorităţile de
politici ale
Guvernului
2. Prognze
macrofiscale
preliminare
10. Examinarea
şi aprobarea
proiectelor
bugetelor de
Guvern/autorităţil
e executive ale
UAT
3. Documentul
de concept
CBTM
9. Analiza şi
discuţiile pe
marginea
proiectelor de
bugete
Elaborarea
bugetului
anual
4. Strategii
sectoriale de
cheltuieli
8. Elaborarea
propunerilor
/proiectelor de
bugete
7. Circulare
anuale privind
elaborarea
bugetelor
6. Documentul
privind
prognozele
CBTM
5. Analiza şi
limitele
actualizate de
cheltuieli
2.3 Datele limită principale în procesul de elaborare a bugetului
Tabelul 2.2 prezintă datele limită şi acţiunile principale incluse în calendarul de elaborare a
bugetului.
Tabelul 2.2. Datele limită principale în procesul de elaborare a bugetului
Termenul limită de
realizare
Acţiunea
Referinţe la capitolul
respectiv din Set
Pînă la 20 Ministerul Economiei elaborează şi prezintă prognozele macroeconomice
Cap.3.5, Cap.8
decembrie
preliminare
Pînă la 1 ianuarie Guvernul emite Documentul cu privire la priorităţile de politici pe Cap.3.1.2
termen mediu
Pînă la 31 ianuarie Ministerul Finanţelor prezintă Conceptul CBTM spre aprobare Cap.3.3
Prim-ministrului
Pînă la 5 februarie Ministerul Finanţelor emite Circulara cu privire la elaborarea Cap.3.4, Cap.3.6.3,
23

Termenul limită de
realizare
Pînă la 25
februarie
Pînă la 25
februarie
Pînă la 20 martie
Acţiunea
CBTM şi limitele preliminare de cheltuieli
Ministerul Finanţelor în comun cu alte instituţii relevante
actualizează prognozele şi evaluează cadrul general de resurse
ale bugetului public naţional
Ministerele lider prezintă proiectele de strategii sectoriale de
cheltuieli
Ministerul Finanţelor stabileşte limitele actualizate de cheltuieli
pe termen mediu pe sectoare
Referinţe la capitolul
respectiv din Set
Cap.9
Cap.3.5, Cap.8
Cap.3.7, Cap.10,
Cap.11, Cap.12, Cap.13
Cap.3.6.4, Cap.3.9,
Cap.9
Ministerul Finanţelor estimează relaţiile interbugetare între BS şi
alte elemente ale BPN
Pînă la 31 martie Ministerele lider definitivează strategiile sectoriale de cheltuieli în Cap.3.7, Cap.10,
corespundere cu limitele actualizate de cheltuieli
Cap.11, Cap.12, Cap.13
Pînă la 20 aprilie Ministrul Finanţelor prezintă Guvernului documentul cu privire la Cap.3.10
Prognozele CBTM
Pînă la 1 mai Guvernul aprobă documentul cu privire la Prognozele CBTM Cap.3.10
Pînă la 1 mai Ministerul Finanţelor emite circulare cu privire la elaborarea BS, Cap.4.2
BUAT, BASS şi FAOAM.
Pînă la 10 mai Autorităţile executive de nivelul II estimează relaţiile
Cap.4.2.4, Cap.3.9
interbugetare între UAT de nivelul II şi I şi emite circulara cu
privire la elaborarea proiectului bugetelor UAT
Pînă la 1 iunie Ministerul Economiei prezintă prognoza macroeconomică Cap.3.5
actualizată
Pănă la 25 iunie Autorităţile executive de nivelul I prezintă proiectele bugetelor Cap.4.3.4
UAT de nivelul I Direcţiilor generale finanţe ale consiliilor UAT
Pînă la 1 iulie Autorităţile publice centrale prezintă Ministerului Finanţelor Cap.4.3.1, Cap.13
propunerile de buget pe anul viitor şi estimările pentru următorii
doi ani
Pînă la 1 iulie Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei şi Ministerul Cap.4.3.2, Cap.4.3.3
Sănătăţii prezintă Ministerului Finanţelor respectiv proiectele
BASS şi FAOAM pe anul viitor şi estimările pentru următorii doi
ani
În perioada 1-10 Direcţiile generale finanţe ale consiliilor UAT de nivelul II prezintă Cap.4.3.4
iulie (conform unui Ministerului Finanţelor sinteza proiectelor bugetelor UAT pe anul
grafic special) viitor şi estimările pentru următorii doi ani
Pînă la 25 iulie Ministerul Finanţelor discută cu Ministerul Muncii, Protecţiei Cap.4.4.2, Cap.4.4.3
Sociale şi Familiei şi Ministerul Sănătăţii proiectele BASS şi
FAOAM
Pînă la 31 iulie Ministrul Finanţelor sistematizează şi analizează propunerile de Cap.4.4.1, Cap.4.4.4
buget prezentate de autorităţile publice centrale şi ale UAT
Pînă la 1 august Ministerul Finanţelor actualizează cadrul general de resurse şi Cap.3.5, Cap.8
limitele de cheltuieli pe sectoare şi autorităţi publice centrale
Cap.3.6.4
Ministerul Finanţelor întocmeşte proiectul Legii bugetului de stat Cap.4.5.1 şi 4.5.2
şi Memorandumul bugetar
24

Termenul limită de
realizare
În perioada 1-15
august (conform
unui grafic special)
Pînă la 25 august
Pînă la 1
octombrie
Pînă la 10
octombrie
Pînă la 1
noiembrie
Pînă la 15
noiembrie
Pînă la 5
decembrie
Pînă la 10
decembrie
Pînă la 15
decembrie
Acţiunea
Referinţe la capitolul
respectiv din Set
Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei întocmeşte Cap.4.5.3 şi 4.5.4
proiectul Legii BASS şi, respectiv, Ministerul Sănătăţii întocmeşte
proiectul Legii fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă
medicală
Ministerul Finanţelor organizează discuţii cu autorităţile publice Cap.4.4.1
centrale şi partenerii sociali referitor la rezultatele examinării
propunerilor de buget şi pe marginea proiectului bugetului de stat
Ministerul Finanţelor organizează discuţii cu autorităţile publice Cap.4.4.4
locale pe marginea proiectelor bugetelor UAT şi raporturilor
interbugetare cu bugetul de stat
Ministrul Finanţelor prezintă Guvernului proiectul Legii bugetului Cap.4.5.1 şi 4.5.2
de stat şi proiectul Memorandumului bugetar
Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei prezintă
Cap.4.5.3
Guvernului proiectul legii BASS
Ministerul Sănătăţii prezintă Guvernului proiectul legii FAOAM Cap. 4.5.4
Guvernul aprobă şi prezintă Parlamentului Memorandumul Cap.4.6.1
bugetar şi proiectele de legi ale bugetului de stat, BASS şi a
FAOAM
Ministerul Finanţelor aduce la cunoştinţa autorităţilor publice Cap.4.4.4, Cap.4.5.1
locale conţinutul Memorandumului bugetar şi comunică
modificările în relaţiile interbugetare ca urmare a examinării
proiectului bugetului de stat la Guvern
Autorităţile executive ale UAT de nivelul II prezintă spre
Cap.4.5.5
examinare şi aprobare consiliilor UAT de nivelul II proiectele de
buget ale UAT
Autorităţile executive ale UAT de nivelul I prezintă spre
Cap.4.5.5
examinare şi aprobare consiliilor UAT proiectele de buget ale
UAT de nivelul I
Parlamentul adoptă legile bugetului de stat, a BASS şi a FAOAM Cap.4.6.2
Consiliile UAT de nivelul II aprobă bugetele UAT de nivelul II Cap.4.6.3
Consiliile UAT de nivelul I aprobă bugetele UAT de nivelul I Cap.4.6.3
2.4 Planul de acţiuni şi calendarul detaliat pentru elaborarea CBTM şi a
bugetului de stat
Tabelul 2.3 conţine etapele principale, acţiunile, responsabilităţile şi datele limită pentru
elaborarea bugetului de stat.
Descrierea mai amplă a procesului şi a procedurilor de elaborare, examinare şi aprobare a
prognozelor CBTM şi a bugetului anual se prezintă în capitolele 3 şi 4.
25

Pentru realizarea planului de acţiuni şi respectarea termenelor limită pentru elaborarea şi
prezentarea bugetului de stat, precum şi în scopul organizării interne a activităţilor legate de
elaborarea bugetului de stat, autorităţile publice centrale îşi elaborează şi aprobă calendare
interne de activităţi, conform prevederilor capitolului 13.
Tabelul 2.3. Calendarul detaliat pentru elaborarea şi aprobarea CBTM şi a bugetului de stat
Acţiunile
Autoritatea
Termenul limită
Autoritatea
responsabilă
de realizare
beneficiară
I. Lansarea procesului CBTM
1.1. Evaluarea procesului bugetar
precedent şi lansarea următorului ciclu
anual de elaborare a bugetului
1.2. Elaborarea şi prezentarea
Documentului cu privire la priorităţile de
politici pe termen mediu
1.3. Discutarea şi prezentarea spre
aprobare a Conceptului CBTM
Ministerul Finanţelor
Grupul Coordonator
CBTM
25 decembrie
Cancelaria de stat,
Ministerul Economiei
Alte autorităţi publice
centrale interesate
Cancelaria de stat în 1 ianuarie Ministerul Finanţelor
coordonare cu
Comitetul
interministerial de
planificare strategică
Ministerul Finanţelor 31 ianuarie Guvernul şi autorităţile
publice centrale
II. Elaborarea Cadrului macro-financiar
2.1. Prezentarea prognozelor macro -
economice preliminare pentru
elaborarea Conceptului CBTM
2.2. Prezentarea datelor statistice
preliminare vizînd indicatorii
macroeconomici şi sociali
2.3. Elaborarea pronosticului preliminar
al fluxurilor de resurse externe şi
interne, precum şi al stocului datoriei de
stat externe şi interne
2.4. Prezentarea obiectivelor în
domeniul politicii fiscale şi administrării
fiscale
Ministerul Economiei 20 decembrie Ministerul Finanţelor
Cancelaria de stat
Biroul Naţional de 20 ianuarie Ministerul Economiei
Statistică
Ministerul Finanţelor 25 ianuarie Banca Naţională a
Moldovei
Ministerul Economiei
Ministerul Finanţelor 31 ianuarie Ministerul Economiei
Ministerul Muncii,
Protecţiei Sociale şi
Familiei
2.5. Prezentarea propunerilor pentru
elaborarea proiectului de lege privind
modificarea şi completarea unor acte
Ministerul Sănătăţii
Ministerul Finanţelor
în comun cu
1 februarie Ministerul Finanţelor
26

Acţiunile
Autoritatea
Termenul limită
Autoritatea
responsabilă
de realizare
beneficiară
legislative, reieşind din obiectivele
politicii bugetar-fiscale
2.6. Estimarea resurselor din vînzarea
şi privatizarea bunurilor din proprietatea
statului
2.7. Prezentarea prognozei
macroeconomice actualizate pentru
elaborarea Documentului cu privire la
Prognozele CBTM
autorităţile publice
Ministerul Economiei 5 februarie Ministerul Finanţelor
Banca Naţională a
Moldovei
Ministerul Economiei 5 februarie Ministerul Finanţelor
Banca Naţională a
Ministerul Protecţiei
Moldovei
Sociale şi Familiei
CNAS
Ministerul Sănătăţii
CNAM
2.8. Prezentarea obiectivelor politicii
fiscale şi a prognozei macroeconomice
în cadrul Grupului coordonator CBTM
2.9. Prezentarea prognozei resurselor
proprii ale BASS
2.10. Prezentarea prognozei resurselor
proprii ale fondurilor asigurărilor
obligatorii de asistenţă medicală
2.11. Prezentarea prognozei resurselor
externe pentru proiecte de investiţii
publice
2.12. Evaluarea cadrului general de
resurse, incluzând veniturile şi
cheltuielile publice totale, deficitul
(excedentul) bugetar şi sursele de
finanţare
2.13. Prezentarea cadrului general de
resurse în cadrul şedinţei Grupului
Coordonator CBTM
Alte autorităţi publice
interesate
Ministerul Finanţelor 10 februarie Grupul Coordonator
CBTM
Ministerul Economiei
Ministerul Muncii, 15 februarie Ministerul Finanţelor
Protecţiei Sociale şi
Familiei
Ministerul Sănătăţii 15 februarie Ministerul Finanţelor
Cancelaria de stat 15 februarie Ministerul Finanţelor
Ministerul Economiei
Ministerul Finanţelor 25 februarie x
Ministerul Finanţelor 28 februarie Grupul Coordonator
CBTM
III. Analiza priorităţilor de politici şi determinarea limitelor de cheltuieli
3.1. Determinarea limitelor preliminare Ministerul Finanţelor 5 februarie Ministerele lider
de cheltuieli pe sectoare
3.2. Actualizarea limitelor de cheltuieli
ca urmare a examinării proiectelor
strategiilor de cheltuieli
Ministerul Finanţelor 15 martie Grupul coordonator
CBTM
27

Acţiunile
Autoritatea
Termenul limită
Autoritatea
responsabilă
de realizare
beneficiară
3.3. Determinarea priorităţilor de
cheltuieli pentru alocarea resurselor
Ministerele lider
Ministerul Finanţelor
Cancelaria de stat
15 martie Grupul coordonator
CBTM
3.4. Elaborarea notelor tehnice cu
privire la analiza şi prognozele de
cheltuieli cu caracter intersectorial
(salarii, investiţii, datoria de stat, etc.)
3.5. Definitivarea limitelor de cheltuieli
pe sectoare, pe tipuri de bugete şi pe
autorităţi publice centrale, estimarea
raporturilor interbugetare
Ministerele lider
Ministerul Finanţelor
în comun cu alte
autorităţi publice
centrale
Ministerul Finanţelor în
comun cu ministerele
lider
15 martie x
20 martie Autorităţile publice
centrale şi locale
3.6. Prezentarea prognozei BASS Ministerul Muncii, 25 martie Ministerul Finanţelor
Protecţiei Sociale şi
Familiei
3.7. Prezentarea prognozei FAOAM Ministerul Sănătăţii 25 martie Ministerul Finanţelor
IV. Analiza sectorială şi elaborarea Strategiilor sectoriale de cheltuieli
4.1. Emiterea Circularei cu privire la Ministerul Finanţelor 5 februarie Ministerele lider
elaborarea CBTM
4.2. Prezentarea rapoartelor cu privire
la analiza implementării strategiilor
sectoriale de cheltuieli şi identificarea
Ministerele lider 5 februarie Ministerul Finanţelor
Cancelaria de stat
acţiunilor prioritare de viitor
4.3. Elaborarea şi prezentarea
proiectelor strategiilor sectoriale de
cheltuieli. Actualizarea liniei de bază şi
Ministerele lider 25 februarie Ministerul Finanţelor
Cancelaria de stat
evaluarea iniţiativelor noi de politici
4.4. Analiza proiectelor strategiilor Ministerul Finanţelor 10 martie Ministerele lider
sectoriale de cheltuieli
Cancelaria de stat
4.5. Prezentarea Strategiilor sectoriale
de cheltuieli Grupului coordonator
CBTM
Ministerele lider 25 martie Grupul coordonator
CBTM
Comitetul
interministerial
pentru planificarea
strategică
28

Acţiunile
Autoritatea
Termenul limită
Autoritatea
responsabilă
de realizare
beneficiară
4.6. Definitivarea strategiilor sectoriale
de cheltuieli
Ministerele lider 31 martie Ministerul Finanţelor
Cancelaria de stat
V. Definitivarea şi aprobarea documentului cu privire la prognozele CBTM
5.1 Elaborarea documentului cu privire
la Prognozele CBTM şi prezentarea
acestuia în cadrul şedinţei Grupului
coordonator CBTM
Ministerul Finanţelor 15 aprilie Grupul coordonator
CBTM
Comitetul
Interministerial pentru
planificarea strategică
5.2. Prezentarea la Guvern a
Ministerul Finanţelor 20 aprilie Guvernul
Documentului cu privire la Prognozele
CBTM spre aprobare
5.3. Elaborarea şi prezentarea
Ministerul Finanţelor 25 aprilie Guvernul
proiectului de lege privind modificarea şi
completarea unor acte legislative,
reieşind din obiectivele politicii bugetarfiscale
VI. Elaborarea proiectului bugetului de stat şi a Memorandumului bugetar
6.1. Emiterea circularelor cu privire la
elaborarea şi prezentarea propunerilor
Ministerul Finanţelor 1 mai Autorităţile publice
centrale şi locale
/ proiectelor de buget
6.2. Prezentarea indicatorilor socialeconomici
Biroul Naţional de 5 mai Ministerul Economiei
precizaţi
Statistică
6.3. Prezentarea prognozelor de Autorităţile publice 5 mai Ministerul Economiei
dezvoltare a sectoarelor în
conformitate cu cerinţele Ministerului
Economiei
centrale de
specialitate
6.4. Prezentarea prognozelor de Autorităţile
5 mai Ministerul Economiei
dezvoltare a teritoriilor în conformitate
cu cerinţele Ministerului Economiei
administraţiei publice
locale
6.5. Prezentarea prognozei actualizate
pe termen mediu a principalilor
indicatori macroeconomici, coordonate
cu Guvernul
Ministerul Economiei 1 iunie Ministerul Finanţelor
Banca Naţională a
Moldovei,
Ministerul Muncii,
Protecţiei Sociale şi
Familiei
Ministerul Sănătăţii
CNAS
29

Acţiunile
Autoritatea
Termenul limită
Autoritatea
responsabilă
de realizare
beneficiară
CNAM
6.6. Prezentarea propunerilor de buget Autorităţile publice
centrale
1 iulie Ministerul Finanţelor
6.7. Prezentarea proiectelor de buget a
asigurărilor sociale de stat şi a
fondurilor asigurărilor obligatorii de
asistenţă medicală
6.8. Prezentarea proiectelor bugetelor
UAT
6.9. Examinarea şi discutarea
proiectelor de buget a asigurărilor
sociale de stat şi a fondurilor asigurării
obligatorii de asistenţă medicală
6.10. Organizarea discuţiilor pe
marginea propunerilor de buget ale
APC, proiectelor bugetelor UAT şi a
raporturilor interbugetare
6.11. Actualizarea cadrului general de
resurse pe componentele bugetului
public naţional
6.12. Actualizarea limitelor de cheltuieli
pe sectoare şi autorităţi publice centrale
6.13. Actualizarea strategiilor sectoriale
de cheltuieli în corespundere cu limitele
actualizate de cheltuieli
6.14. Elaborarea şi coordonarea
proiectului de lege a bugetului de stat şi
Ministerul Muncii,
Protecţiei Sociale şi
Familiei
Ministerul Sănătăţii
1 iulie Ministerul Finanţelor
Autorităţile publice 1-10 iulie
Ministerul Finanţelor
locale
(conform unui
grafic stabilit)
Ministerul Finanţelor 25 iulie Ministerul Muncii,
Protecţiei Sociale şi
Familiei
Ministerul Sănătăţii
Ministerul Finanţelor 1-15 august x
Ministerul Finanţelor 1 august x
Ministerul Finanţelor 5 august Autorităţile publice
centrale de
specialitate
Autorităţile publice 10 august Ministerul Finanţelor
centrale de
specialitate
Ministerul Finanţelor 15 august x
30

Acţiunile
Autoritatea
Termenul limită
Autoritatea
responsabilă
de realizare
beneficiară
a Memorandumului bugetar cu
autorităţile publice centrale, precum şi
cu partenerii sociali
6.15. Prezentarea la Guvern a
Ministerul Finanţelor 25 august Guvernul
proiectului de lege a bugetului de stat
VII. Examinarea, aprobarea şi publicarea Legii bugetului de stat şi a Memorandumului bugetar
7.1. Examinarea şi aprobarea de către Guvernul 1 octombrie Parlamentul
Guvern a proiectului de lege a bugetului
de stat şi a Memorandumului bugetar
7.2. Discutarea şi adoptarea Legii
bugetului de stat
Parlamentul 5 decembrie x
2.5 Calendarul detaliat pentru elaborarea BASS
Tabelul 2.4 prezintă responsabilităţile, acţiunile şi datele limită pentru elaborarea, examinarea şi
aprobarea BASS. Descrierea detaliată a procesului de elaborare, examinare şi aprobare a BASS
se prezintă în capitolul 4 al setului.
Pentru realizarea calitativă şi în termen a acţiunilor preconizate Ministerul Muncii, Protecţiei
Sociale şi Familiei în comun cu Casa Naţională de Asigurări Sociale pot forma un grup de
lucru, format din reprezentanţi ai MMPSF, CNAS, MF, ME şi alte instituţii relevante.
Pentru organizarea internă a activităţilor legate de elaborarea BASS, MMPSF şi CNAS vor
elabora şi aproba un calendar intern de activităţi cu determinarea acţiunilor şi responsabililor la
nivelul subdiviziunilor din cadrul instituţiilor.
Tabelul 2.4
Calendarul detaliat pentru elaborarea şi aprobarea BASS
Termenul Autoritatea
limită de responsabilă
realizare
1 mai Ministerul
Finanţelor
10 mai Ministerul Muncii,
Protecţiei Sociale
şi Familiei
1 iunie Ministerul
Economiei
Acţiunea
Emiterea circularei cu privire la elaborarea şi prezentarea
proiectului BASS pe anul următor şi a estimărilor pentru
următorii doi ani
Emiterea circularei cu privire la elaborarea şi prezentarea
proiectului BASS pe anul viitor şi a estimărilor pentru
următorii doi ani
Prezentarea prognozei actualizate a principalilor indicatori
macroeconomici
Autoritatea
beneficiară
Ministerul Muncii,
Protecţiei Sociale
şi Familiei
Casa Naţională
de Asigurări
Sociale
Ministerul Muncii,
Protecţiei Sociale
şi Familiei,
Casa Naţională
de Asigurări
Sociale
31

Termenul Autoritatea
limită de responsabilă
realizare
20 iunie Casa Naţională de
Asigurări Sociale
1 iulie Ministerul Muncii,
Protecţiei Sociale
şi Familiei
Acţiunea
Elaborarea proiectului BASS şi prezentarea acestuia spre
coordonare MMPSF
Prezentarea proiectului BASS spre examinare Ministerului
Finanţelor, precum şi a notelor informative
Autoritatea
beneficiară
Ministerul Muncii,
Protecţiei Sociale
şi Familiei
Ministerul
Finanţelor
25 iulie Ministerul
Finanţelor
5 august Ministerul Muncii,
Protecţiei Sociale
şi Familiei
15 august Ministerul Muncii,
Protecţiei Sociale
şi Familiei
Analiza şi discutarea proiectului BASS
Definitivarea proiectului BASS ca urmare a discuţiilor cu
Ministerul Finanţelor
Coordonarea proiectului de lege a BASS cu autorităţile
publice interesate, precum şi cu partenerii sociali
Ministerul Muncii,
Protecţiei Sociale
şi Familiei
Ministerul
Finanţelor
Ministerul
Finanţelor
25 august Ministerul Muncii,
Protecţiei Sociale
şi Familiei
Prezentarea la Guvern a proiectului legii BASS
1 octombrie Guvernul Examinarea şi aprobarea de către Guvern a proiectului
legii BASS
5 decembrie Parlamentul Discutarea şi adoptarea Legii bugetului asigurărilor
sociale de stat
Guvernul
Parlamentul
x
2.6 Calendarul detaliat pentru elaborarea FAOAM
Tabelul 2.5 descrie responsabilităţile, acţiunile şi datele limită pentru elaborarea, examinarea şi
aprobarea FAOAM. Descrierea detaliată a procesului de elaborare, examinare şi aprobare a
FAOAM se prezintă în capitolul 4 al setului.
Pentru realizarea calitativă şi în termen a acţiunilor preconizate Ministerul Sănătăţii în comun
cu Compania Naţională de Asigurări în Medicină pot forma un grup de lucru, format din
reprezentanţi ai MS, CNAM, MF, ME şi altor instituţii relevante.
Pentru organizarea internă a activităţilor legate de elaborarea FAOAM, Ministerul Sănătăţii în
comun cu Compania Naţională de Asigurări în Medicină vor elabora şi aproba un calendar
propriu de activităţi mai detaliate cu indicarea acţiunilor, termenelor şi responsabililor la nivelul
subdiviziunilor din cadrul instituţiilor în cauză.
32

Tabelul 2.5
Calendar detaliat pentru elaborarea şi aprobarea FAOAM
Termenul
limită de
realizare
Autoritate
responsabilă
Acţiunea
1 mai Ministerul Finanţelor Emiterea circularei cu privire la cerinţele specifice
de elaborare şi prezentare a proiectului FAOAM
pe anul următor şi a estimărilor pentru următorii
doi ani
10 mai Ministerul Sănătăţii Emiterea circularei cu privire la elaborarea şi
prezentarea proiectului FAOAM pe anul viitor şi a
estimărilor pentru următorii doi ani
1 iunie Ministerul Economiei Prezentarea prognozei actualizate a principalilor
indicatori macroeconomici
Autoritatea
beneficiară
Ministerul
Sănătăţii
Compania
Naţională de
Asigurări în
Medicină
Ministerul
Sănătăţii
20 iunie Compania Naţională
de Asigurări în
Medicină
Elaborarea şi prezentarea spre coordonare a
proiectului FAOAM
Compania
Naţională de
Asigurări în
Medicină
Ministerul
Sănătăţii
1 iulie Ministerul Sănătăţii Prezentarea proiectului FAOAM spre examinare
Ministerului Finanţelor, precum şi a notelor
informative
Ministerul
Finanţelor
25 iulie Ministerul Finanţelor Analiza şi discutarea proiectului FAOAM Ministerul
Sănătăţii
5 august Ministerul Sănătăţii Definitivarea proiectului FAOAM ca urmare a
discuţiilor cu Ministerul Finanţelor
15 august Ministerul Sănătăţii Coordonarea proiectului de lege a FAOAM cu
autorităţile publice interesate, precum şi cu
partenerii sociali
Ministerul
Finanţelor
Ministerul
Finanţelor
25 august Ministerul Sănătăţii Prezentarea la Guvern a proiectului legii FAOAM Guvernul
1 Octombrie Guvernul Examinarea şi aprobarea de către Guvern a
proiectului de lege a FAOAM
Parlamentul
5 decembrie Parlamentul Discutarea şi adoptarea Legii FAOAM x
33

Termenul
Autoritate
Acţiunea
Autoritatea
limită de
responsabilă
beneficiară
realizare
2.7 Calendarul detaliat pentru elaborarea bugetelor UAT
Tabelul 2.6. prezintă termenele limită, responsabilităţile şi acţiunile principale în procesul de
elaborare a bugetului UAT.
Calendarul în cauză cuprinde atît relaţiile între Ministerul Finanţelor şi UAT de nivelul II, cît şi
relaţiile între UAT de nivelul II şi I.
În baza calendarului în cauză autorităţile executive ale UAT, în special Direcţiile generale
finanţe din teritorii, pot elabora şi aproba propriul calendar de activităţi, precum şi pot institui
grupuri de lucru pentru elaborarea bugetului UAT. În componenţa grupului se includ
reprezentanţi atît ai diferitor subdiviziuni din subordinea autorităţii reprezentative şi
deliberative, cît şi reprezentanţi ai autorităţii executive a UAT.
Tabelul 2.6
Calendarul privind elaborarea şi aprobarea bugetelor UAT
Termenul limită de
realizare
Autoritate
responsabilă
I. Elaborarea proiectelor bugetelor UAT
20 aprilie Autoritatea executivă a
UAT
20 aprilie Direcţia generală
finanţe
Acţiunea
Evaluează rezultatele implementării
politicilor la nivelul UAT şi elaborează
propuneri de actualizare a politicilor
sectoriale de dezvoltare a UAT pe termen
mediu
Analizează tendinţele veniturilor şi
cheltuielilor bugetului UAT în baza
rapoartelor privind executarea bugetului din
anii precedenţi;
Identifică problemele ce ţin de gestionarea
bugetului UAT şi determină măsuri de
soluţionare a acestora.
Autoritatea
beneficiară
Autoritatea
deliberativă şi
reprezentativă
Autoritatea
executivă a UAT
30 aprilie Autoritatea executivă a
UAT de nivelul II
Emite dispoziţia şi Calendarul de măsuri cu
privire la iniţierea procesului de elaborare a
bugetului UAT
1 mai Ministerul Finanţelor Emite circulara cu privire la elaborarea şi
prezentarea proiectelor de buget ale UAT
10 mai Direcţia generală Estimează relaţiile interbugetare între UAT
finanţe
de nivelul II şi I şi emite circulara cu privire
Executorii de
buget ai UAT
Autoritatea
executivă a UAT
de nivelul II
Executorii de
buget ai UAT de
nivelul I şi II
34

Termenul limită de
Autoritate
Acţiunea
Autoritatea
realizare
responsabilă
beneficiară
la elaborarea proiectului bugetului UAT
10 iunie Autoritatea executivă a
UAT de nivelul I
10 iunie Direcţiile şi secţiile din
subordinea consiliilor
UAT de nivelul II
25 iunie Direcţia generală
finanţe
Comunică priorităţile de politici sectoriale
naţionale, cuprinse în Documentul privind
prognozele CBTM
Prezintă estimările preliminare de venituri şi
cheltuieli ale UAT de nivelul I
Prezintă estimările preliminare de venituri şi
cheltuieli ale UAT de nivelul II
Analizează estimările executorilor de buget
şi organizează discuţii cu UAT de nivelul I
în ce priveşte relaţiile interbugetare între
UAT de nivelul I şi II
Direcţia generală
finanţe
Direcţia generală
finanţe
Autoritatea
executivă a UAT
de nivelul II
1 iulie - 10 iulie
(conform unui grafic
stabilit)
Direcţia generală
finanţe
Elaborează şi prezintă sinteza proiectului
bugetului UAT
1-15 august Ministerul Finanţelor Organizează discuţii cu APL şi solicită
clarificări pentru a lua decizii pe marginea
raporturilor interbugetare între bugetul de
stat şi bugetele UAT
25 august Direcţia generală Ajustează, după caz, sinteza proiectului
finanţe
bugetului UAT ca urmare a discuţiilor cu MF
5 octombrie Ministerul Finanţelor Informează autorităţile administraţiei publice
locale de nivelul al doilea despre conţinutul
Memorandumului bugetar şi proiectul de
lege a bugetului de stat
Ministerul
Finanţelor
Preşedinţii de
raioane
Şefii direcţiilor
generale finanţe
x
Autoritatea
executivă de
nivelul II
15 octombrie Direcţia generală
finanţe
Comunică modificările relaţiilor interbugetare
ca urmare a examinării şi
aprobării bugetului de stat de către Guvern
Analizează şi, în caz de necesitate,
ajustează relaţiile interbugetare , ţinînd cont
de schimbările intervenite în procesul
examinării proiectului bugetului de stat la
Guvern
Executorii de
buget ai UAT de
nivelul II
Informează autorităţile administraţiei publice
locale de nivelul întîi despre conţinutul
Memorandumului bugetar şi proiectele de
legi ale bugetului de stat transmis
Parlamentului
Autoritatea
executivă a UAT
de nivelul întîi
35

Termenul limită de Autoritate
realizare
responsabilă
1 noiembrie Autoritatea executivă a
UAT
1 noiembrie Direcţia generală
finanţe în coordonare
cu autoritatea
executivă a UAT de
nivelul II
15 noiembrie Autoritatea executivă a
UAT de nivelul I
II. Examinarea şi aprobarea bugetelor UAT
10 decembrie Autoritatea
reprezentativă şi
deliberativă a UAT de
nivelul II
15 decembrie Autoritatea
reprezentativă şi
deliberativă a UAT de
nivelul I
Pe parcursul a 10 Autoritatea executivă a
zile după aprobarea UAT de nivelul I
bugetelor UAT de
nivelul I
Pe parcursul a 10 Direcţia generală
zile după aprobarea finanţe
bugetelor UAT de
nivelul II
Pe parcursul a Autorităţile executive a
maximum 30 zile de UAT de nivelul I şi II
la data publicării
Legii bugetului de
stat
Acţiunea
Ajustează politicile sectoriale ale UAT şi
reprioritizează programele în dependenţă
de politicile sectoriale naţionale şi de cadrul
de resurse disponibil
Ajustează şi definitivează proiectul
bugetului UAT de nivelul II şi îl prezintă spre
examinare şi aprobare
Ajustează şi definitivează proiectul
bugetului UAT de nivelul I şi îl prezintă spre
examinare şi aprobare
Examinează şi aprobă bugetul UAT de
nivelul II
Examinează şi aprobă bugetul UAT de
nivelul I
Prezintă o copie a deciziei privind aprobarea
bugetului UAT de nivelul I, legalizată de
secretarul autorităţii reprezentative şi
deliberative
Prezintă bugetele aprobate ale UAT pentru
consolidarea Bugetului Public Naţional
Efectuează ajustările de rigoare în bugetele
UAT pentru a le aduce în conformitate cu
prevederile legii anuale a bugetului de stat
Autoritatea
beneficiară
Autoritatea
reprezentativă şi
deliberativă a UAT
Autoritatea
reprezentativă şi
deliberativă a UAT
de nivelul II
Autoritatea
reprezentativă şi
deliberativă a UAT
de nivelul I
Autoritatea
executivă a UAT
de nivelul II
Autoritatea
executivă a UAT
de nivelul I
Direcţia generală
finanţe
Ministerul
Finanţelor
Autoritatea
reprezentativă şi
deliberativă a UAT
36

3 Elaborarea CBTM
Elaborarea CBTM constituie faza strategică a ciclului anual de planificare a bugetului.
Acest capitol oferă o informaţie generală cu privire la procesul de elaborare a CBTM,
prezintă etapele şi elementele principale, precum şi descrie procedurile tehnice de analiză
şi planificare a CBTM.
Cerinţele specifice, precum şi formatul prezentării informaţiilor pentru CBTM sunt
supuse unei revizuiri anuale şi se actualizează în funcţie de necesitatea consolidării şi
dezvoltării procesului de analiză şi planificare a anumitor elemente ale CBTM, precum şi
reieşind din exigenţele reformelor în domeniul finanţelor publice. Acestea se aduc la
cunoştinţa autorităţilor publice de către Ministerul Finanţelor prin emiterea unei circulare
la începutul procesului CBTM.
Boxa 3.1 oferă prevederile relevante din legislaţia în vigoare, care determină cadrul legal
pentru elaborarea şi aprobarea CBTM.
Boxa 3.1
Prevederi relevante din Legea cu privire la gestionarea finanţelor publice şi responsabilitate
Se va completa ulterior la etapa de definitivare a Setului.
3.1 Esenţa CBTM şi cadrul organizatoric
3.1.1 Rolul CBTM în planificarea bugetară
CBTM stabileşte obiective multi-anuale ale politicii bugetar-fiscale a Guvernului şi
determină resursele şi cheltuielile bugetului public naţional în perspectiva pe termen
mediu. Se numeşte pe termen mediu deoarece oferă date de perspectivă pentru anul
bugetar următor şi pentru doi ani ulteriori.
Documentul CBTM este rezultatul unui proces care conţine o estimare de sus în jos a
cadrului general de resurse disponibile pentru finanţarea cheltuielilor publice, avînd la
bază obiectivul de a asigura stabilitatea macroeconomică, îmbinate cu estimările de jos în
sus ale costurilor de realizare a politicilor existente şi a celor noi. CBTM este
instrumentul prin intermediul căruia se reconciliază costurile cu resursele disponibile.
CBTM reflectă principiul unităţii, cuprinzînd (i) toate veniturile şi şi cheltuielile statului,
atît din surse interne, cît şi externe, (ii) toate componentele sistemului bugetar – BS,
BASS, FAOAM şi bugetele UAT, (iii) cheltuielile recurente şi investiţiile capitale.
37

Obiectivele specifice ale CBTM sint:
• consolidarea echilibrului macroeconomic şi a disciplinei financiare prin planificarea
unui buget realist;
• sporirea eficacităţii cheltuielilor publice prin asigurarea unei legături mai bune între
politici, priorităţi strategice şi cheltuielile publice în cadrul sectoarelor şi între
sectoare;
• asigurarea unui nivel previzibil al resurselor alocate autorităţilor publice centrale la
planificarea şi implementarea programelor multianuale de cheltuieli; şi
• sporirea nivelului de transparenţă şi răspundere în procesul de luare a deciziilor cu
privire la identificarea priorităţilor de politici şi strategiile sectoriale de cheltuieli.
3.1.2 Legătura dintre politici şi buget
CBTM reprezintă un instrument prin care trebuie să se asigure corelarea alocării
resurselor cu priorităţile de politici. Figura 4.1 reflectă schematic interacţiunea între
procesul de elaborare/actualizare a politicilor şi procesul bugetar anual.
Procesul de actualizare a politicilor începe la începutul ciclului bugetar anual, cu emiterea
de către Guvern a Documentului cu privire la priorităţile de politică pe termen mediu.
Scopul acestui document este de a ghida Ministerul Finanţelor şi autorităţile publice
centrale în procesul de elaborare a prognozelor CBTM şi a bugetului.
Actualizarea anuală a politicilor sectoriale are loc odată cu elaborarea strategiilor
sectoriale de cheltuieli în contextul CBTM. Astfel, strategiile sectoriale de cheltuieli
reprezintă instrumentul care asigură alocarea resurselor financiare publice către
priorităţile de politici ale statului la nivel de sector.
38

Figura 3.1
Legătura dintre politici şi procesul bugetar
Cadrul de politici
publice
Strategiile şi prioriotăţile
de program
Cadrul de resurse
Cheltuielile
CBTM
Strategiile
Sectoriale de
Cheltuieli
Analiza executării
bugetelor şi a
performanţei
Limitele de
cheltuieli pe
sectoare şi APC
şi priorităţile de
cheltuieli
Bugetele anuale
3.1.3 Organizarea procesului CBTM
Elaborarea CBTM reprezintă un proces participativ care implică contribuţia diferitor
participanţi şi un mecanism adecvat de coordonare. Rolurile şi responsabilităţile de bază
în cadrul procesului de elaborare a CBTM sunt descrise mai jos.
Cancelaria de stat
Cancelaria de stat este responsabilă pentru monitorizarea implementării politicilor statului
şi extinderea în timp a planului de imlementare a acestora. În mod special, aceasta
implică următoarele:
• identificarea iniţiativelor majore de politici şi analiza impactului acestora pe termen
mediu;
• elaborarea Documentului privind priorităţile de politici pe termen mediu;
• elaborarea instrucţiunilor pentru actualizarea şi extinderea în timp a politicilor (Notă:
acestea pot fie emise în calitate de instrucţiuni comune care includ, de asemenea,
actualizarea şi extinderea în timp a strategiilor sectoriale de cheltuieli CBTM);
• examinarea şi avizarea proiectelor strategiilor sectoriale de cheltuieli prin prisma
corelării propunerilor şi iniţiativelor de politici cu priorităţile naţionale;
• elaborarea raportului privind implementarea cadrului de politici publice.
Ministerul Finanţelor
39

Ministerul Finanţelor este responsabil pentru elaborarea şi prezentarea CBTM. Funcţiile
de bază, în acest sens, sunt:
• coordonarea generală a procesului de elaborare a CBTM şi a bugetului;
• elaborarea instrucţiunilor şi îndrumărilor pentru elaborarea CBTM;
• elaborarea Conceptului CBTM, Documentului privind prognozele CBTM şi
actualizarea prognozelor CBTM odată cu elaborarea proiectului bugetului pe anul
viitor;
• determinarea obiectivelor politicii fiscale şi politicii de administrare fiscală;
• elaborarea prognozei cadrului financiar global pe termen mediu (venituri, cheltuieli,
deficit, surse de finanţare);
• analiza problemelor majore de management al bugetului cum ar fi: managementul
datoriei publice, raporturile interbugetare, eficacitatea cheltuielilor publice; şi
• examinarea corectitudinii şi realismului propunerilor de cheltuieli prezentate de
autorităţile publice şi determinarea limitelor de cheltuieli pe sectoare;
• coordonarea stabilirii limitelor pe autorităţi publice centrale.
În cadrul Ministerului Finanţelor responsabilitatea pentru desfăşurarea şi coordonarea
procesului CBTM se atribuie direcţiei generale sinteză bugetară. Alte subdiviziuni din
cadrul Ministerului Finanţelor, care au o contribuţie semnificativă în procesul CBTM
sînt: direcţia generală politică fiscală şi vamală, direcţia generală datorii publice; direcţiile
finanţelor de ramură.
Ministerul Economiei
Ministerul Economiei este responsabil pentru:
• elaborarea, coordonarea şi furnizarea prognozei macroeconomice pentru perioada
CBTM;
• stabilirea politicii şi priorităţilor în domeniul investiţiilor publice pe termen mediu;
• participarea în grupurile sectoriale de lucru în ce priveşte elaborarea proiectelor
strategiilor sectoriale de cheltuieli, în special pentru domeniile economice.
Autorităţile publice centrale de specialitate şi alte autorităţi publice
Autorităţile publice centrale de specialitate contribuie la elaborarea CBTM prin
prezentarea la timp a informaţiei şi a analizei cu privire la strategiile şi programele de
cheltuieli sectoriale. Autorităţile publice sunt responsabile pentru următoarele:
• analiza programelor existente de cheltuieli publice şi identificarea măsurilor de
eficientizare a acestora;
• stabilirea priorităţilor de politică în cadrul sectorului în conformitate cu priorităţile
strategice naţionale şi evaluarea impactului financiar al acestora pe termen mediu;
• înaintarea propunerilor de alocare şi/sau de redistribuire a resurselor între programe
în cadrul sectorului; şi
• elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli pe termen mediu în conformitate cu
priorităţile de dezvoltare ale sectoarelor şi în cadrul limitelor de cheltuieli stabilite.
În procesul pregătirii strategiilor sectoriale de cheltuieli autorităţile publice de specialitate
colaborează cu alte autorităţi publice care gestionează resurse financiare în cadrul
sectorului respectiv. Autorităţile publice centrale trebuie să conlucreze activ şi eficient cu
40

autorităţile publice locale, care în anumite sectoare gestionează un volum semnificativ de
cheltuieli, de exemplu învăţămîntul, administraţia publică, etc. Pentru a facilita
conlucrarea şi coordonarea strategiilor sectoriale de cheltuieli cu alte autorităţi publice, se
instituie grupuri de lucru inter-ministeriale pentru elaborarea CBTM, care includ
reprezentanţi ai tuturor autorităţilor implicate în realizarea programelor sectoriale, precum
şi ai altor instituţii.
În afară de responsabilitatea pentru elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli
Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei şi Ministerul Sănătăţii în comun cu
CNAS şi CNAM sunt responsabile de elaborarea şi prezentarea prognozelor respective
pentru BASS şi FAOAM.
Structurile de coordonare CBTM
Procesul de elaborare a CBTM este complex şi implică o conlucrare eficientă între mai
multe autorităţi publice. În acest scop se instituie o serie de grupuri de lucru pentru a
facilita comunicarea şi conlucrarea între diferite autorităţi publice participante la proces.
Structurile de coordonare a procesului CBTM sînt prezentate în Figura 3.2.
41

Figura 3.2
Structurile de coordonare a procesului CBTM
Comitetul Interministerial pentru
planificarea strategică
Grupul coordonator CBTM
Responsibil – MF
Grupul de lucru responsabil
pentru cadrul macroeconomic,
politica fiscală şi cadrul de
resurse
Responsabil – MF
Grupurile sectoriale de Lucru
CBTM
(agricultura, educaţia, sănătatea,
protecţia socială etc).
Responsabil – autoritatea publică
centrală respectivă
Direcţiile de ramură din MF
(asigura suport în analizăa respectivă)
Grupul de lucru
responsabilpentru politica
şi proirităţile de cheltuieli
Responsabil – MF
Grupurile tehnice de lucru
specializate
(Salarizarea, Investiţiile capitale etc.)
Responsabil – MF/ME
Direcţia generală sinteză bugetară din cadrul MF
(asigură sprijinul general tehnic şi de secretariat în procesul de pregătire a CBTM)
Componenţa nominală şi responsabilităţile Comitetului interministerial pentru
planificarea strategică şi a Grupului coordonator pentru elaborarea CBTM sînt prevăzute
în regulamentele acestora aprobate de Guvern.
Planul de acţiuni cu termenele şi responsabilităţile concrete se conţin în capitolul 2 al
Setului unic.
Termenii de referinţă ai Grupului coordonator CBTM, grupurilor de lucru generale şi
grupurilor de lucru sectoriale se conţin în Anexa 3.A.
3.2 Elaborarea CBTM – etapele şi elementele principale
CBTM cuprinde o perioadă de trei ani: anul bugetar următor şi încă doi ani ulteriori.
Planificarea şi elaborarea următorului CBTM începe cu 13 luni înainte de perioada pentru
care se elaborează CBTM şi continuă pînă la prezentarea proiectului bugetului de stat la
Parlament. Astfel se disting trei etape şi patru elemente principale.
42

3.2.1 Etapele procesului de elaborare a CBTM
Cele trei etape de elaborare a CBTM sunt următoarele:
Etapa I. Elaborarea Conceptului CBTM. Acesta stabileşte cadrul macroeconomic
şi fiscal preliminar, în conformitate cu care se elaborează CBTM. Acesta de
asemenea reflectă priorităţile de politică actualizate ce se conţin în Documentul cu
privire la priorităţile de politică şi o descriere a implicaţiilor acestora asupra
bugetului.
Produsul obţinut la această etapă este Documentul de Concept privindCBTM care se
discută în cadrul Comitetului interministerial pentru planificarea strategică la finele
lunii ianuarie şi se aprobă de Prim-ministru.
Etapa II. Elaborarea Prognozelor CBTM. Aceasta reprezintă etapa strategică a
elaborării CBTM care implică elaborarea detaliată a cadrului macroeconomic şi fiscal
pe termen mediu, analiza problemelor majore ale politicii bugetare şi elaborarea
limitelor de cheltuieli în cadrul cărora se elaborează bugetele pe sectoare şi autorităţi
publice centrale.
Produsul obţinut la această etapă este Documentul privind prognozele CBTM care se
discută de către Comitetul interministerial pentru planificarea strategică şi se aprobă
de Guvern pînă la începutul lunii mai.
Etapa III. Actualizarea prognozelor CBTM are loc în contextul Memorandumului
bugetar odată cu elaborarea proiectului bugetului pe anul viitor. Aceasta implică o
actualizare finală a cadrului macrofiscal şi ajustarea cheltuielilor reflectate în buget,
precum şi a celor prognozate pentru a încorpora rezultatul negocierilor bugetare cu
autorităţile publice centrale.
Produsul obţinut la această etapă este Memorandumul bugetar şi proiectul legilor
bugetare anuale, care sunt prezentate Guvernului spre aprobare la finele lunii august.
În rezultat, analizele şi estimările actualizate ale CBTM constituie o parte a
documentaţiei bugetare de suport a proiectului bugetului de stat.
3.2.2 Elemente principale ale CBTM
Elaborarea CBTM cuprinde patru elemente principale.
Elementul 1: Cadrul macrofinanciar pe termen mediu stă la baza prognozei bugetare
generale şi asigură cadrul de resurse din care sunt finanţate programele de cheltuieli
publice.
Capitolul 3.5 descrie detaliat structura şi procesul de elaborare a cadrului macro-financiar.
Cadrul macrofinanciar se elaborează şi se actualizează la toate trei etape: (i) la etapa I
cînd este elaborată prognoza macro-financiară generală; (ii) la etapa II, cînd este elaborat
cadrul macro-financiar detaliat şi care oferă limitele de cheltuieli pentru elaborarea
bugetului; şi (iii) la etapa III cînd este elaborat cadrul macro-financiar final ce însoţeşte
prezentarea bugetului anual.
43

Elementul 2: Strategia bugetară şi managementul cheltuielilor publice care oferă
analiza politicilor de cheltuieli, strategiei şi a performanţei pe care se fundamentează
elaborarea opţiunilor bugetare ale Guvernului.
Analiza se desfăşoară în cadrul a două etape: (i) etapa I atunci cînd sunt identificate şi
discutate în documentul de concept CBTM principalele provocări şi priorităţi care
urmează a fi analizate în cadrul procesului de elaborare a următorului CBTM; şi (ii) etapa
II cînd sunt elaborate note tehnice cu privire la analiza problemelor majore de politică,
strategie şi performanţă bugetară.
Anexa 3.B. oferă instrucţiuni mai detaliate cu privire la elaborarea notelor tehnice în
contextul CBTM.
Elementul 3: Limitele de cheltuieli stabilesc volumul maxim estimat de resurse în limita
cărora se elaborează strategiile sectoriale de cheltuieli. Limitele de cheltuieli au un rol
important în procesul de planificare a bugetului, deoarece acestea asigură planificarea
activităţilor în baza unei evaluări realiste a volumului potenţial de resurse disponibile.
Limitele de cheltuieli sunt elaborate de trei ori pe an:
(i) la etapa I cînd sunt oferite limitele preliminare de cheltuieli sectoriale pentru
următorii trei ani în conformitate cu care se elaborează propunerile privind
strategiile sectoriale de cheltuieli;
(ii) la etapa II cînd se actualizează limitele de cheltuieli sectoriale şi se elaborează
limitele pe autorităţi publice centrale, ţinînd cont de cadrul macro-financiar
actualizat, revizuirea priorităţilor bugetare şi evaluarea propunerilor privind
strategiile sectoriale de cheltuieli. Limitele revizuite la această etapă sînt
folosite pentru pregătirea propunerilor detaliate de buget pentru anul următor;
şi
(iii) la etapa III cînd alocările bugetare pe sectoare şi autorităţi publice centrale pe
anul următor şi prognozele pentru ceilalţi doi ani sunt finalizate.
Capitolul 3.6 prezintă instrucţiuni mai detaliate cu privire la procesul de elaborare a
limitelor de cheltuieli pe sectoare şi autorităţi publice centrale.
Elementul 4: Strategiile sectoriale de cheltuieli prezintă analize privind implicaţiile
politicilor sectoriale şi priorităţilor strategice asupra alocării resurselor pe programele
majore de cheltuieli. Analiza efectuată în contextul strategiilor de cheltuieli cuprinde
toate cheltuielile bugetului public naţional pentru sectorul respectiv.
Versiunile preliminare ale strategiilor sectoriale de cheltuieli prezentate la etapa a II în
contextul CBTM servesc drept reper pentru actualizarea limitelor de cheltuieli. Ulterior
ministerele lider în comun cu grupurile sectoriale de lucru ajustează strategiile în
conformitate cu limitele sectoriale de cheltuieli actualizate.
Strategiile sectoriale de cheltuieli ajută ministerele lider şi APC din sectorul respectiv la
coordonarea politicilor sectoriale promovate cu cadrul disponibil de resurse, precum şi la
fundamentarea şi argumentarea propunerilor bugetare anuale.
44

Capitolul 3.7 oferă o privire generală asupra procesului de elaborare a strategiilor
sectoriale de cheltuieli, iar capitolul 11 prezintă instrucţiuni detaliate privind elaborarea
strategiilor sectoriale de cheltuieli.
Figura 3.3 indică etapele şi elementele principale ale procesului de elaborare a CBTM.
Figura 3.3. CBTM – Etapele şi elementele principale
45

46
Decembrie - Ianuarie Februarie - Martie Aprilie - Mai Iunie - Iulie August - Septembrie Octombrie -
Noiembrie
Guvernul
Aprobarea
Conceptului
CBTM
Aprobarea Documentului
privind prognozele CBTM şi
a limitelor de cheltuieli
Prezentarea proiectului bugetului
şi a Memorandumului bugetar în
Parlament
Ministerul
Finanţelor
Elaborarea
Conceptului CBTM
Elaborarea Documentului
privind prognozele CBTM
Elaborarea
Memorandumului bugetar
Ministerul
Finanţelor în
colaborare cu
Grupul
coordonator
A.3. Stabilirea limitelor
preliminare de cheltuieli
A.2. Identificarea provocărilor şi
prioriotăţilor de politică bugetară
A.1 Actualizarea prognozei
macrofinanciare
B.3 Elaborarea limitelor de
cheltuieli pe sectoare
B.2 Elaborarea notelor
tehnice cu privire la
politicile CBTM
B.1. Elaborarea cadrului
iniţial macrofinanciar
C.3 Finalizarea limitelor de
cheltuieli şi a prognozelor
C.1Actualizarea/finalizarea
cadrului macrofinanciar
Grupurile de
lucru sectoriale
APC
MMPSF/CNAS
MS/CNAM
Note de referinţă:
B.4 Elaborarea
versiunilor preliminare
a strategiilor sectoriale
de cheltuieli
Boxele cu liniile întrerupte =Elementele şi
activităţile CCTM.
A.1 = Etapa I Elementul 1
Propuneri de buget ale
autorităţilor publice
Proiectul BASS
Proiectul FAOAM

3.3 Conceptul CBTM
3.3.1 Definiţie
Conceptul CBTM este un document elaborat de către Ministerul Finanţelor şi aprobat
anual de către Comitetul inter-ministerial de planificare strategică / Prim-ministru la
începutul ciclului bugetar. Avînd la bază Documentul cu privire la priorităţile de politici
pe termen mediu şi prognozele macroeconomice actualizate, Conceptul CBTM oferă
estimări preliminare cu privire la evoluţia pe termen mediu a principalilor indicatori ai
bugetului public naţional, identifică problemele majore în ce priveşte gestionarea
finanţelor publice şi prezintă soluţii posibile. Deciziile pe marginea acestora servesc
ulterior drept bază pentru elaborarea prognozelor CBTM şi a bugetului anual.
3.3.2 Structura şi formatul documentului de concept al CBTM
De regulă, Conceptul CBTM este succint şi cuprinde următoarele:
• Analiza sumară a evoluţiilor macro-fiscale recente şi a prognozelor preliminare pe
termen mediu;
• Schimbările planificate în domeniul politicii bugetar-fiscale şi administrării fiscale;
• Analiza succintă a aspectelor principale în domeniul managementului bugetului
public naţional ce urmează a fi analizate mai profund în procesul de pregătire a
CBTM şi recomandări de îmbunătăţire a acestora;
• Priorităţile de cheltuieli în contextul CBTM următor şi implicaţiile financiare ale
acestora pe termen mediu.
Mai jos se prezintă formatul documentului de concept CBTM, care anual ar putea fi
ajustat ca să reflecte îmbunătăţiri identificate în procesul evaluării procesului CBTM
precedent.
Boxa 3.2 Formatul Conceptului CBTM
1. Introducere
2. Evoluţii macroeconomice
• Evoluţii recente :
o
o
Creşterea economică, inflaţia, rata de schimb, comerţul exterior şi fluxurile de capital;
Implicaţiile asupra veniturilor publice şi deficitului/excedentului.
• Prognoze pe termen mediu:
o
o
Creşterea economică, inflaţia, rata de schimb, comerţul exterior şi fluxurile de capital;
Impactul posibil asupra veniturilor publice, finanţării externe.
3. Politica bugetar-fiscală
• Ţinte bugetare pe termen mediu:
o Cheltuieli publice ca % din PIB ;
o
o
o
Venituri publice ca % din PIB;
Deficitul / excedentul bugetului ca % din PIB;
Datoria de stat, administrată de Guvern ca % din PIB.
• Politica veniturilor şi administrarea fiscală:
o Noi măsuri de politică fiscală preconizate ;
o
o
Îmbunătăţiri planificate în colectarea şi administrarea impozitelor şi taxelor vamale;
Tendinţe în domeniul contribuţiilor de asigurări sociale şi primelor de asigurări medicale.
4. Politici cu privire la gestiunarea bugetului
• Politici cu privire la eficienţa cheltuielilor publice
49

• Aspecte specifice legate de gestionarea unor categorii specifice de cheltuieli (cheltuielile de
personal şi angajările în sectorul public, investiţiile capitale, etc.)
• Aspecte specifice legate de relaţiile interbugetare.
4. Priorităţile de cheltuieli
• Politica de cheltuieli şi priorităţile pe termen mediu:
o Obiectivele de bază ale politicii de cheltuieli ;
o
Domeniile prioritare de bază şi legătura cu programele şi strategiile naţionale de dezvoltare;
o Implicaţii financiare posibile ale politicii de cheltuieli.
Anexe
• Cadrul macro-financiar în dinamică
• Limitele preliminare de cheltuieli pe sectoare.
Date limită şi responsabilităţi
Ministerul Economiei elaborează un raport sumar cu privire la analiza evoluţiilor macroeconomice
recente şi prognozele macro-economice preliminare, pe care le prezintă
Ministerului Finanţelor şi Cancelariei de stat. La această etapă pot fi prezentate cîteva
scenarii de prognoză macroeconomică.
Cancelaria de stat furnizează Ministerului Finanţelor Documentul privind priorităţile de
politici pentru CBTM următor, care prezintă o actualizare a priorităţilor de politici
asumate ale Guvernului pe termen mediu, precum şi oferă o analiză generală a impactului
acestora asupra bugetului.
Ministerul Finanţelor determină obiectivele politicii bugetar-fiscale pe termen mediu,
estimează cadrul general de resurse, analizează implicaţiile financiare a priorităţilor de
politici şi stabileşte limitele preliminare de cheltuieli pe sectoare. Ministerul Finanţelor
este responsabil de elaborarea Conceptului CBTM şi prezentarea acestuia spre aprobare
Prim-ministrului.
Tabelul 3.1
Elaborarea Documentului de concept al CBTM - responsabilităţi
Data limită Instituţia
responsabilă
Activitate
20 decembrie Ministerul Economiei Prezintă analiza evoluţiilor macroeconomice
recente şi prognoza
preliminară a principalilor indicatori
macroeconomici
1 ianuarie Cancelaria de stat Emite Documentul privind priorităţile
de politici pe termen mediu
31 ianuarie Ministerul Finanţelor Elaborează şi prezintă Conceptul
CBTM
Instituţia beneficiară
Cancelaria de stat
Ministerul Finanţelor
Ministerul Finanţelor
Ministerul Economiei
Prim-ministru
50

3.4 Circulara privind CBTM
3.4.1 Definiţie
Circulara cu privire la elaborarea CBTM este un document elaborat anual de către
Ministerul Finanţelor, care se emite autorităţilor publice centrale la începutul procesului
de elaborare a bugetului. Prin acest document Ministerul Finanţelor informează
autorităţile publice centrale despre lansarea procesului de elaborare a CBTM următor,
face şi prezintă particularităţile şi cerinţele specifice în ce priveşte elaborarea şi
prezentarea strategiilor sectoriale de cheltuieli. Circulara CBTM de asemenea conţine
limitele preliminare de cheltuieli pe sectoare, care servesc drept bază pentru elaborarea
strategilor sectoriale de cheltuieli.
3.4.2 Structura şi formatul circularei CBTM
Formatul standard al Circularei CBTM conţine următoarele:
Introducere (temeiul legal pentru emiterea circularei);
Referinţa la deciziile cu privire la Documentul privind priorităţile de politică a
Guvernului pe termen mediu şi Conceptul CBTM;
Prevederi cu privire la stabilirea limitelor preliminare de cheltuieli pe sectoare;
Referinţa la calendarul bugetar şi datele limită pentru elaborarea şi prezentarea
strategiilor sectoriale de cheltuieli;
Referinţa la sectoarele pentru care se vor elabora strategii de cheltuieli şi domeniile
supuse analizei în cadrul notelor tehnice, precum aspecte organizatorice legate de
formarea grupurilor de lucru;
Referinţa la instrucţiunile pentru elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli şi la
alte instrucţiuni metodologice;
Particularităţi şi cerinţe specifice privind conţinutul şi formatul de prezentare a
strategiilor sectoriale de cheltuieli;
Anexe:
• Tabelul cu limitele preliminare de cheltuieli pe sectoare
• Conceptul CBTM
• Alte informaţii relevante
3.4.3 Date limită şi responsabilităţi
Direcţia generală sinteza bugetară din cadrul Ministerului Finanţelor în consultare cu
direcţiile finanţelor de ramură elaborează şi emite Circulara cu privire la CBTM în
termenul stabilit în calendarul de elaborare a bugetului de stat, descris în capitolul 2 al
Setului.
Direcţiile finanţelor de ramură din cadrul Ministerului Finanţelor pot înainta propuneri de
îmbunătăţire a conţinutului şi formatului de prezentare a strategiilor sectoriale de
cheltuieli ca urmare a evaluării procesului CBTM din exerciţiul bugetar precedent.
51

3.5 Cadrul macrofinanciar
3.5.1 Definiţie
Cadrul macrofinanciar pe termen mediu reprezintă o prognoză a resurselor financiare
publice bazată pe prognoza macroeconomică, obiectivele politicii bugetar-fiscale şi
politica în domeniul datoriei de stat. Scopul cadrului macro-financiar este de a oferi a
prognoză realistă a resurselor disponibile pentru planificarea şi implementarea
programelor de cheltuieli publice.
3.5.2 Etapele şi elementele cadrului macrofinanciar
Cadrul macrofinanciar serveşte în calitate de bază pentru elaborarea prognozelor pe
termen mediu pentru Bugetul Public Naţional. Acesta cuprinde următoarele elemente:
• Prognoza macroeconomică;
• Prognoza veniturilor publice;
• Prognoza deficitului bugetar şi a surselor de finanţare;
• Cadrul financiar global, incluzînd prognozele agregate ale veniturilor şi cheltuielilor
publice, deficitul/excedentul şi sursele de finanţare.
Schematic, elementele de bază ale cadrului macrofinanciar sunt reflectate în Figura 3.4.
52

Figura 3.4
Elementele cadrului macrofinanciar
Prognoza
macroeconomică
Politica fiscală
Finanţare
externă
Finanţare
internă
Cadrul
macrofinanciar
Prognoza
veniturilor proprii
Deficit /
Excedent
bugetar
Cadrul total de resurse
Analiza şi prognoza cheltuielilor
publice discreţionare
Serviciul datoriei
de stat
Cadrul de
cheltuieli
Limite de cheltuieli pe sectoare, tipuri de bugete, APC
Elementele ce sunt descrise în continuare se referă la elaborarea cadrului macrofinanciar
în contextul Documentului privind prognozele CBTM.
Prognoza macroeconomică
Elaborarea prognozei macroeconomice implică următoarele sarcini principale:
• Descrierea succintă a performanţei macroeconomice recente şi a tendinţelor de bază
pentru ultimii 3-5 ani, analiza performanţei şi implicaţiile asupra bugetului;
• Analiza succintă a evoluţiilor economice mondiale şi evaluarea impactului posibil
asupra economiei;
• Stabilirea obiectivelor politicii macroeconomice şi determinarea cadrului politicilor
de dezvoltare la nivel naţional; şi
• Elaborarea prognozelor pentru agregatele macroeconomice principale, conform unui
scenariu de bază şi cîtorva scenarii alternative.
Prognoza indicatorilor macroeconomici este elaborată de către Ministerul Economiei în
consultare cu alte instituţii, organizaţii sau agenţii relevante, care elaborează prognoze
independente.
53

În scopul elaborării CBTM, agregatele macroeconomice cheie care influenţează bugetul
public naţional sunt următoarele:
• Produsul intern brut – influenţează volumul total al veniturilor şi cheltuielilor;
• Indicele preţurilor de consum – are un impact semnificativ asupra veniturilor
indirecte şi cheltuielilor pentru mărfuri şi servicii;
• Cursul de schimb al monedei naţionale – are o influenţă directă asupra
veniturilor din comerţul exterior şi indicatorii de finanţare externă, precum şi
asupra cheltuielilor legate de deservrea datoriei de stat şi altor angajamente de
plată în exterior.
• Balanţa comercială - influenţează preponderent veniturile din impozitele indirecte;
• Salariul mediu lunar şi Fondul de remunerare a muncii – acesta serveşte ca bază
pentru calcularea contribuţiilor de asigurări sociale de stat şi primelor de asigurări
obligatorii de asistenţă medicală, precum şi la estimarea veniturilor din impozitul pe
venitul persoanelor fizice.
Tabelul de mai jos prezintă formatul de prezentare a prognozei indicatorilor
macroeconomici.
Tabelul 3.2
Indicatorii macroeconomici principali pe termen mediu
Unitatea AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
de
măsură
Produsul Intern Brut
nominal mild. lei
creşterea reală %
Indicele preţurilor de consum
mediu anual %
la sfirsitul anului %
Cursul de schimb
mediu anual MDL/USD
la sfirsitul anului MDL/USD
Comerţul exterior
Efectiv Efectiv Estimat Prognozat
Export
mil. USD
ritmurile de creştere %
Import
mil. USD
ritmurile de creştere %
Soldul balanţei comerciale
mil. USD
Producţia industrială în preţuri
mild. lei
curente
faţă de anul precedent în preţuri
%
comparabile
Producţia agricolă în preţuri
mild. lei
curente
faţă de anul precedent în preţuri
%
comparabile
Investiţiile în capital fix
mild. lei
faţă de anul precedent în preţuri
%
comparabile
54

Unitatea AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
de
măsură
Salariul mediu lunar
lei
ritmurile de creştere nominale %
ritmurile de creştere reale %
Fondul de remunerare a muncii mild. lei
ritmurile de creştere nominală %
ritmurile de creştere reală %
Efectiv Efectiv Estimat Prognozat
Abrevieri: AB – anul de bază (curent); AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază; AB+1 – anul viitor pentru
care se elaborează proiectul de buget; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
Prognoza veniturilor publice
Prognoza veniturilor publice pe termen mediu este elaborată avînd la bază:
• prognoza indicatorilor macroeconomici pe termen mediu;
• analizai tendinţelor recente a încasărilor de venituri şi a principalilor factori care le
influenţează;
• obiectivele politicii fiscale, analiza schimbărilor planificate în impozitare şi
impactului asupra veniturilor publice;
• activităţile planificate de îmbunătăţire a administrării fiscale ; şi
• estimările privind granturile pentru susţinerea bugetului şi pentru proiecte finanţate
din surse externe.
Luînd în considerare factorii de mai sus, Direcţia generală sinteza bugetară şi Direcţia
generală datorii publice din cadrul Ministerului Finanţelor elaborează prognoza
preliminară de venituri publice conform clasificaţiei surselor şi clasificaţiei economice .
De regulă, prognoza veniturilor publice reflectă prognozele privind:
(i) veniturile fiscale, inclusiv contribuţiile de asigurări sociale şi primele de
asigurare obligatorie de asistenţă medicală,
(ii) veniturile nefiscale, şi
(iii) granturile externe.
Prognozele de venituri includ cîteva scenarii alternative cu asumări diferite pentru a
analiza sensibilitatea acestora.
Ca urmare a analizelor Direcţia sinteză bugetară elaborează o sinteză a veniturilor în
termeni nominali (în milioane lei), ca % din PIB şi ca % din veniturile totale, folosind
următorul format:
55

Tabelul 3.3
Prognoza veniturilor bugetului public naţional (în milioane lei, % din PIB)
Denumirea indicatorilor
Venituri, în total
inclusiv conform clasificaţiei
economice (k6)
Venituri fiscale
........
........
Venituri nefiscale
........
.......
Granturi
Codu
l
AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
Executat Executat Aprobat Scontat Estimat Estimat Estimat
Abrevieri: AB – anul de bază (curent); AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază; AB+1 – anul viitor pentru
care se elaborează proiectul de buget; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
Deficitul/excedentul şi finanţarea
Mărimea deficitului bugetar reprezintă un obiectiv al politicii macroeconomice a
Guvernului şi se stabileşte ca pondere în produsul intern brut. Volumul deficitului bugetar
este influenţat de următorii factori:
• Finanţarea externă sub formă de împrumuturi pentru proiectele finanţate din surse
externe sau pentru suportul bugetului;
• Finanţarea sub formă de împrumuturi contractate pe piaţa internă prin emiterea
valorilor mobiliare de stat (VMS);
• Mijloacele obţinute din vînzarea şi privatizarea activelor publice;
• Modificarea soldului mijloacelor bugetare acumulate pe parcursul anilor precedenţi.
Finanţarea disponibilă pentru acoperirea deficitului bugetar reprezintă volumul total de
finanţare preconizat din împrumuturile guvernului şi alte surse, din care se deduc
resursele necesare pentru achitarea datoriei de stat, precum şi mijloacele băneşti pe
conturile bugetelor respective.
Etapele principale în elaborarea prognozei deficitului bugetar şi finanţării acestuia sînt
următoarele:
• Analiza tendinţelor recente privind executarea bugetului în termeni nominali şi ca
pondere în PIB în raport cu obiectivele stabilite;
• Stabilirea obiectivelor de politică şi a strategiei pe termen mediu în domeniul datoriei
de stat;
• Stabilirea unui nivel maxim al deficitului bugetar în consultare cu Ministerul
Economiei şi Banca Naţională a Moldovei;
• Elaborarea prognozelor pe termen mediu privind finanţarea deficitului bugetar,
precum şi a stocului datoriei de stat externe şi interne.
Direcţia generală datorii publice din cadrul Ministerului Finanţelor elaborează şi prezintă
informaţia privind datoria de stat şi prognoza surselor de finanţare a deficitului bugetar,
56

Tabelul 3.4
utilizînd formatul tabelului 3.4. Informaţia se prezintă în termeni nominali şi ca % din
PIB.
Datoria de stat şi prognoza surselor de finanţare (în milioane Lei, % din PIB)
Codul AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
A. Stocul datoriei de
stat
A1. Datoria de stat
internă
A2. Datoria de stat
externă*
Executat Executat Aprobat Scontat Estimat Estimat Estimat
B. Finanţarea
B1. Active financiare
1.1. Mijloace băneşti
1.2. Împrumuturi interne
acordate
1.3. Acţiuni şi alte forme
de participare în capital în
interiorul ţării şi
privatizare
B2. Angajamente
1.1. Angajamente interne
Valori mobiliare de
stat
Valori mobiliare de
stat convertite
Alte împrumuturi
interne
1.2. Angajamente
externe*
Valori mobiliare de
stat
Împrumuturi externe
C. Deservirea datoriei
de stat
C1. Deservirea datoriei
de stat internă
Suma principală
Valori mobiliare de
stat
Valori mobiliare de
stat convertite
Alte împrumuturi
interne
Dobînzi aferente datoriei
de stat interne
Valori mobiliare de
stat
Valori mobiliare de
stat convertite
Alte împrumuturi
interne
C2. Deservirea datoriei
de stat externă*
Suma principală
Valori mobiliare de
stat
Împrumuturi externe
Dobînzi aferente datoriei
de stat externe
Valori mobiliare de
stat
Împrumuturi externe
57

*) Indicatorii ce se referă la datoria de stat externă se prezintă suplimentar şi în dolari SUA.
Abrevieri: AB – anul de bază (curent); AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază; AB+1 – anul viitor pentru
care se elaborează proiectul de buget; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
Suplimentar Direcţia generală datorii publice prezintă Nota informativă respectivă, care
cuprinde obiectivele politicii şi strategia în domeniul datoriei de stat, precum şi oferă
explicaţii pe marginea asumărilor puse la baza estimărilor pe termen mediu.
Cadrul financiar global
Cadrul financiar global reprezintă cadrul general de resurse şi evoluţia în dinamică a
indicatorilor principali ai bugetului public naţional într-o perspectivă medie de
timp.Tabelul 3.5 oferă formatul de prezentare a cadrului financiar global şi conţine
următoarele componente:
• Volumul total al veniturilor, inclusiv pe principalele tipuri de venituri;
• Volumul total al cheltuielilor,
• Deficitul / excedentul bugetar şi prognoza finanţării acestuia.
Tabelul se completează în termeni nominali, ca % în PIB şi ca % în total.
Tabelul 3.5
Cadrul financiar global al Bugetului public naţional (in milioane lei, % din PIB)
Indicatori Codul AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
ECO Executat Executat Aprobat Scontat Estimat Estimat Estimat
I. Venituri, total 1
Inclusiv conform
clasificaţiei economice
(k4)
……
……
II. Cheltuieli şi Active 2+3
Nefinanciare
III. Deficit / Excedent Constant
IV. Finanţarea 4+5
Active financiare 4
Inclusiv conform
clasificaţiei economice
(k3)
........
…….
Angajamente 5
Inclusiv conform
clasificaţiei economice
(k3)
……
…….
Abrevieri: AB-anul de bază (curent), AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază, AB+1 – anul viitor pentru
care se elaborează proiectul de buget, AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
58

Formatul tabelului 3.5 este utilizat deasemenea pentru prezentarea cadrului de resurse şi
cheltuieli pe fiecare component al bugetului public naţional – bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi
bugetele UAT.
Structura bugetului public naţional pe componente se prezintă în formatul tabelului 3.6.
Tabelul 3.6
Bugetul public naţional pe componente (in milioane lei, % din PIB)
Codul AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
S2
ECO
k1
executat
executat
aprobat
scontat
estimat
estimat
estimat
A. VENITURI, în total
Bugetul de stat
Bugetele UAT
Bugetul asigurărilor
sociale de stat
Fondurile asigurărilor
obligatorii de asistenţă
medicală
B. CHELTUIELI, în total
Bugetul de stat
Bugetele UAT
Bugetul asigurărilor
sociale de stat
Fondurile asigurării
obligatorii de asistenţă
medicală
C. DEFICIT (-) / EXCEDENT (+)
Bugetul de stat
Bugetele UAT
Bugetul asigurărilor
sociale de stat
Fondurile asigurărilor
obligatorii de asistenţă
medicală
Abrevieri: AB – anul de bază (curent); AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază; AB+1 – anul viitor pentru
care se elaborează proiectul de buget; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
Modelul de prognoză macrofinanciară
La elaborarea prognozei cadrului financiar global, Ministerul Finanţelor foloseşte un
model de prognoză macrofinanciară, care oferă un cadru consecvent şi transparent pentru
elaborarea prognozelor CBTM şi proiectului de buget.
Modelul poate fi folosit în următoarele scopuri:
• Prognoza agregatelor pe venituri şi cheltuieli;
59

• Elaborarea diferitor scenarii de prognoză;
• Evaluarea implicaţiilor financiare ale modificărilor propuse în politica fiscală;
• Evaluarea distribuirii veniturilor între diferite nivele bugetare; şi
• Producerea tabelelor şi graficelor ce pot fi folosite în documentul CBTM.
Prognozele oferite de acest model sunt bazate pe date statistice oficiale, prognoze
macroeconomice oficiale şi un set de asumări cu privire la relaţia dintre diferite variabile
macroeconomice şi bugetare. Informaţia de bază ce este introdusă în model în formă de
date exogene reprezintă volumul surselor de finanţare a deficitului (interne şi externe) şi
nivelul deservirii datoriei. Informaţia cu privire la executarea bugetului pentru anul
precedent este utilizată în calitate de bază pentru producerea prognozei de către model.
Instrucţiunile detaliate privind utilizarea modelului de prognoză macrofinanciară sînt
prezentate în capitolul 8.
3.5.3 Date limită şi responsabilităţi
Cadrul macro-financiar este revizuit şi actualizat de trei ori pe parcursul anului:
• În decembrie, la elaborarea prognozei macrofinanciare preliminare. Aceasta implică
o revizuire parţială a prognozelor din CBTM precedent, ţinînd cont de evoluţiile ce
succed finalizarea bugetului pentru anul următor. Aceasta este folosită la elaborarea
Documentului de Concept CBTM;
• În februarie /martie la elaborarea cadrului macrofinanciar detaliat utilizat la
elaborarea Documentului privind prognozele CBTM. La această etapă se efectuează o
actualizare totală a prognozei macrofinanciare şi se iau în considerare rezultatele
macroeconomice şi bugetare din anul precedent. Conform acestui cadru se elaborează
limitele de cheltuieli pe care se întemeiază propunerile de buget;
• În iunie /iulie la elaborarea cadrului macrofinanciar final. La această etapă se iau în
considerare performanţele macroeconomice şi bugetare înregistrate pe parcursul
primului semestru a anului curent, precum şi rezultatele examinării propunerilor de
buget. Acesta se foloseşte la actualizarea prognozei pe termen mediu şi la finalizarea
proiectului bugetului anual.
Ministerul Economiei împreună cu alte instituţii relevante elaborează o prognoză
macroeconomică iniţială pentru o perioadă de trei ani. Pentru elaborarea prognozei
macroeconomice, Ministerul Economiei conlucrează cu: (i) Biroul Naţional de Statistică
care oferă datele cu privire la principalele variabile macroeconomice şi sociale; (ii) Banca
Naţională a Moldovei care este responsabilă pentru stabilitatea preţurilor, politica
valutară, monetară şi creditară; (iii) Ministerul Finanţelor şi autorităţile publice centrale
de specialitate care furnizează informaţia relevantă pentru sectoarele respective necesară
elaborării prognozei macroeconomice.
Responsabilitatea generală pentru elaborarea cadrului macrofinanciar şi, în special, de
prognoza veniturilor revine Direcţiei generale sinteză bugetară a Ministerului Finanţelor.
Direcţia politică şi legislaţie fiscală a Ministerului Finanţelor este responsabilă pentru
elaborarea, prezentarea şi coordonarea cu alte autorităţi interesate a obiectivelor în
domeniul politicii fiscale şi administrării fiscale, precum şi de furnizarea informaţiilor cu
privire la analiza impactului măsurilor planificate de politică fiscală.
60

Estimările contribuţiilor de asigurări sociale şi primelor de asigurare obligatorie de
asistenţă medicală, sunt elaborate de către Casa Naţională de Asigurări Sociale şi
Compania Naţională de Asigurări în Medicină în coordonare cu autorităţile publice de
specialitate responsabile de domeniile respective. La baza aceptor prognoze stau
prognoza indicatorilor macroeconomici prezentată de către Ministerul Economiei şi
obiectivele politicii fiscale prezentate de către Ministerul Finanţelor.
Direcţia generală datorii publice din cadrul Ministerului Finanţelor este responsabilă
pentru stabilirea obiectivelor privind datoria de stat. Deasemenea Direcţia generală datorii
publice în comun cu Direcţia generală sinteză bugetară sunt responsabile pentru
stabilirea nivelului deficitului /excedentului bugetar şi pentru elaborarea prognozelor
privind sursele de finanţare.
Ministerul Finanţelor este în drept să solicite informaţii adiţionale necesare pentru
elaborarea cadrului macrofinanciar, precum şi argumentări ulterioare din partea
autorităţilor publice vizate. Instituţiile respective trebuie să asigure prezentarea
informaţiei solicitate în termenul limită stabilit de Ministerul Finanţelor.
În scopul facilitării conlucrării şi coordonării la nivel tehnic a activităţilor de elaborare a
cadrului macrofinanciar se instituie grupul de lucru responsabil de prognoza
macroeconomică şi grupul de lucru, responsabil de cadrul de resurse, formate din
reprezentanţi ai diferitor instituţii relevante. Prognozele preliminare sunt discutate cu alte
autorităţi publice în cadrul grupurilor tehnice de lucru, după care prognozele definitivate
sunt prezentate spre coordonare Grupului coordonator CBTM. Termenii de referinţă
pentru activitatea grupurilor de lucru respective se cuprind în anexa 3.A.
Următorul tabel conţine responsabilităţile de bază şi acţiunile concrete ce vizează
elaborarea cadrului macrofinanciar, inclusiv procesul de estimare a veniturilor.
Tabelul 3.7
Elaborarea cadrului macrofinanciar - Responsabilităţi
Data
Instituţia
responsabilă
Activitatea
20
Ministerul Economiei Elaborarea şi prezentarea prognozelor
decembrie
macro-economice preliminare
20 ianuarie Ministerul Finanţelor Elaborarea prognozei macrofisnanciare
preliminare în contextul Conceptului
CBTM
20 ianuarie Biroul Naţional de Prezentarea datelor preliminare vizând
Statistică
principalii indicatori macroeconomici şi
sociali pe anul precedent şi a datelor
actualizate pe anul anteprecedent
25 ianuarie Ministerul Finanţelor Elaborarea pronosticului preliminar al
fluxurilor de resurse externe şi interne, a
stocului datoriei de stat interne şi externe,
precum şi prognozele referitoare la plăţile
de deservire a datoriei şi de achitare a
contribuţiilor faţă de organizaţiile
internaţionale.
Instituţia beneficiară
Cancelaria de stat
Ministerul Finanţelor
x
Ministerul Economiei
Ministerul Economiei
BNM
61

Data
Instituţia
responsabilă
31 ianuarie Ministerul Finanţelor
Ministerul Muncii,
Protecţiei Sociale şi
Familiei
Activitatea
Analiza aspectelor ce ţin de politica
fiscală şi de politica în domeniul
administrării fiscale şi stabilirea
obiectivelor pe termen mediu în aceste
domenii
Instituţia beneficiară
x
Ministerul Sănătăţii
5 februarie Ministerul Economiei Estimarea veniturilor provenite din
privatizarea şi vânzarea altui patrimoniu
public
Ministerul Finanţelor
BNM
7 februarie Ministerul Economiei Elaborarea, coordonarea şi prezentarea
prognozelor privind indicatorii macro
economici pentru anul curent şi
prognozelor preliminare pe termen mediu
15 februarie Ministerul Finanţelor Elaborarea estimărilor preliminare a
resurselor bugetului de stat şi bugetelor
UAT
15 februarie CNAS în comun cu Elaborarea prognozelor resurselor proprii
Ministerul Muncii, ale BASS şi prezentarea acestora
Protecţiei Sociale şi
Familiei
15 februarie CNAM în comun cu Elaborarea prognozelor resurselor proprii
Ministerul Sănătăţii a FAOAM şi prezentarea acestora
20 februarie Ministerul Finanţelor Sinteza cadrului general de resurse,
incluzînd veniturile şi cheltuielile publice
totale, deficitul /excedentul bugetar şi
sursele de finanţare
28 Februarie Ministerul Finanţelor Prezentarea şi discutarea:
• Obiectivelor în domeniul politicii
fiscale şi administrării fiscale;
• Cadrului general de resurse,
incluzînd veniturile şi cheltuielile
publice totale, deficitul / excedentul
bugetar şi sursele de finanţare
1 aprilie Ministerul Finanţelor Descrierea narativă a cadrului macrofinanciar
şi integrarea în Documentul
privind prognozele CBTM
1 iunie Ministerul Economiei Prezentarea prognozei macroeconomice
actualizate
Ministerul Finanţelor,
CNAS, CNAM, BNM
x
Ministerul Finanţelor
Ministerul Finanţelor
x
Grupul coordonator
pentru elaborarea CBTM
x
Ministerul Finanţelor
Ministerul Muncii,
Protecţiei Sociale şi
Familiei,
62

Data
Instituţia
Activitatea
Instituţia beneficiară
responsabilă
Ministerul Sănătăţii,
25 iulie Direcţiile generale
finanţe ale UAT
Prezentarea sintezei proiectelor bugetelor
UAT şi a estimărilor pe termen mediu
1 august Ministerul Finanţelor Actualizarea cadrului general de resurse
în comun cu MMPSF
şi MS
15 august Ministerul Finanţelor Descrierea narativă şi integrarea cadrului
macrofinanciar în documentaţia bugetară
20 august Ministerul Finanţelor Prezentarea şi coordonarea cadrului
macrofinanciar actualizat cu instituţiile
relevante şi partenerii sociali
BNM, CNAS şi CNAM
Ministerul Finanţelor
x
x
Grupul coordonator
CBTM
3.6 Limitele de cheltuieli
3.6.1 Definiţie
Limitele de cheltuieli reprezintă estimări ale alocărilor maxime de resurse pe termen
mediu, în baza cărora se elaborează şi sunt prioritizate iniţiativele de politici din cadrul
strategiilor sectoriale de cheltuieli şi propunerile de buget. Acestea cuprind resursele
pentru menţinerea performanţei actuale a programelor de cheltuieli publice, precum şi
resursele pentru implementarea iniţiativelor de politici noi pe termen mediu.
Limitele de cheltuieli se elaborează pentru trei ani consecutivi – limita pentru anul
bugetar viitor şi limitele indicative pentru următorii doi ani bugetari. Limita pentru primul
an constituie baza pentru elaborarea bugetelor anuale. Limitele pentru următorii doi ani
au un caracter orientativ şi se supun revizuirii în cadrul ciclurilor anuale de elaborare a
CBTM.
În dependenţă de etapa de stabilire a limitelor de cheltuieli se disting:
• Limite preliminare – se elaborează doar la nivel de sector la etapa iniţială a ciclului
bugetar anual şi servesc drept bază pentru elaborarea strategiilor sectoriale de
cheltuieli.
• Limite actualizate – prezintă o revizuire a limitelor preliminare ca urmare a
actualizării cadrului macrofinanciar şi examinării propunerilor autorităţilor publice
centrale. Limitele actualizate se supun procesului de dezagregare ulterioară.
În dependenţă de nivelul de dezagregare limitele de cheltuieli se prezintă: (i) pe sectoare,
(ii) pe componente ale bugetului public naţional; şi (iii) pe autorităţi publice centrale,
finanţate din bugetul de stat şi limite de transferuri pentru UAT. Limitele de cheltuieli
cuprind două categorii: cheltuieli recurente şi investiţii capitale.
Figura de mai jos prezintă categoriile limitelor de cheltuieli şi schema dezagregării
acestora.
63

Figura 3.5
Dezagregarea limitelor de cheltuieli
Limite de
cheltuieli
Pe sectoare
(învăţămîntul,
ocrotirea sănătăţii,
protecţia socială, etc)
Pe componente ale
BPN
(BS, BASS, FAOAM,
BUAT)
De la bugetul de
stat
(pe APC , transferuri
pentru UAT )
3.6.2 Etapele de elaborare/actualizare a limitelor de cheltuieli
Determinarea limitelor de cheltuieli, de regulă, implică următoarele etape:
1. estimarea cadrului general de resurse;
2. determinarea liniei de bază pentru fiecare sector;
3. determinarea volumului de resurse pentru iniţiative de politici noi;
4. identificarea priorităţilor de cheltuieli;
5. stabilirea limitelor de cheltuieli pe sectoare;
6. dezagregarea limitelor sectoriale de cheltuieli pe tipuri de bugete şi stabilirea
relaţiilor inter-bugetare.
7. distribuirea limitelor de cheltuieli de la bugetul de stat pe autorităţi publice
centrale şi limite de transferuri pentru UAT; şi
8. aprobarea limitelor de către Guvern.
Etapele 1-5 se aplică atît în cazul determinării limitelor preliminare, cît şi a celor
actualizate. Etapele 6 -8 se aplică doar în cazul determinării limitelor actualizate de
cheltuieli în contextul elaborării Documentului privind prognozele CBTM, precum şi în
cadrul elaborării bugetului anual.
Etapa 1: Estimarea cadrului general de resurse
Cadrul de resurse pe termen mediu este estimat în conformitate cu procedura descrisă în
capitolul 3.5. Prognoza volumului total de cheltuieli discreţionare oferă cadrul în baza
căruia sunt determinate limitele de cheltuieli pe sectoare, pe tipuri de bugete şi pe
autorităţi publice centrale, finanţate de la bugetul de stat.
Etapa 2: Determinarea liniei de bază
Linia de bază reprezintă o evaluare a resurselor necesare pentru implementarea politicilor
deja asumate în cadrul programelor de cheltuieli recurente (cheltuieli fără investiţii
capitale), precum şi a proiectelor de investiţii capitale în curs de desfăşurare. Linia de
bază se calculează pe fiecare sector în parte. Volumul total al liniei de bază este egal cu
suma liniilor de bază determinate pentru fiecare sector în parte.
Specificul calculării liniei de bază pentru determinarea limitelor preliminare şi ajustarea
acesteia pentru stabilirea limitelor actualizate se descrie în capitolul 3.6.3.
64

Mai multe detalii privind conceptul liniei de bază şi instrucţiuni de calculare a acesteia se
prezintă în capitolul 9.
Etapa 3: Determinarea volumului de resurse pentru iniţiative de politici noi
La această etapă are loc coordonarea cadrului general de resurse cu linia de bază.
Volumul total de resurse disponibile pentru implemenarea iniţiativelor noi de politici şi a
noilor proiecte de investiţii capitale se determină prin deducerea din cadrul total de
resurse, determinat la etapa 1, a volumului total al liniei de bază pentru toate sectoarele,
determinat la etapa 2.
Pot fi distinse următoarele situaţii:
B. Linia de bază este mai mică decît cadrul general de resurse, ceea ce înseamnă că
toate programele existente au acoperire financiară integrală şi există un volum de
resurse suplimentare pentru priorităţi de politici noi.
C. Linia de bază este mai mare decît cadrul general de resurse – aceasta înseamnă
că resursele disponibile nu pot acoperi integral toate programele şi angajamentele
existente şi implică reducerea sau suspendarea unor cheltuieli neprioritare.
Modul de abordare în cazul fiecărei situaţii şi procedurile aplicate la stabilirea limitelor de
cheltuieli se descriu în secţiunile 3.6.3 şi 3.6.4.
Cheltuielile cu impact intersectorial, cum sunt majorarea salariilor, investiţiile capitale,
sunt analizate şi estimate separat, dar cu integrarea lor în sectoarele respective.
Etapa 4: Identificarea priorităţilor de cheltuieli
La această etapă se efectuează analiza programelor existente şi a iniţiativelor de politici
noi pentru fiecare sector şi se stabilesc priorităţile de cheltuieli, pentru care vor fi
distribuite resursele disponibile.
Drept bază pentru stabilirea priorităţilor servesc proiectele startegiilor sectoriale de
cheltuieli.
Modul de efectuare a analizei şi criteriile de stabilire a priorităţilor de cheltuieli se descriu
în secţiunea 3.6.4.
Etapa 5: Determinarea limitelor de cheltuieli pe sectoare
Limitele de cheltuieli pe sectoare se determină prinînsumarea liniei de bază pentru fiecare
sector cu volumul resurselor suplimentare distribuite între sectoare conform priorităţilor
identificate la etapa 4.
În cazul în care linia de bază depăşeşte cadrul disponibil de resurse, la stabilirea limitelor
actualizate de cheltuieli se va aplica procedura de reducere a liniei de bază, descrisă la
secţiunile 3.6.3 şi 3.6.4.
Etapa 6: Dezagregarea limitelor de cheltuieli pe tipuri de bugete şi estimarea relaţiilor
interbugetare
Această etapă constă în dezagregarea limitei sectoriale de cheltuieli pe tipuri de bugete şi
estimarea raporturilor interbugetare. Această etapă se aplică doar la determinarea
limitelor actualizate de cheltuieli.
Etapa 7: Distribuirea limitelor de cheltuieli de la bugetul de stat pe APC
65

Ulterior, limitele de cheltuieli se divizează pe autorităţi publice centrale, finanţate de la
bugetul de stat, precum şi se stabilesc limite de transferuri de la bugetul de stat pentru
UAT. Această etapă se aplică doar la determinarea limitelor actualizate de cheltuieli.
Etapa 7: Aprobarea limitelor de cheltuieli
Limitele preliminare de cheltuieli pe sectoare se elaborează de către Ministerul Finanţelor
şi se aprobă de către Prim-ministru în cadrul Documentului de concept al CBTM.
Limitele actualizate de cheltuieli pe sectoare, pe componentele bugetului public naţional
şi pe autorităţi publice centrale se aprobă de către Guvern, fiind incluse ca anexe la
Documentul privind prognozele CBTM. După ce prognozele CBTM sunt aprobate, aceste
limite reprezintă alocările bugetare pe termen mediu în baza cărora fiecare autoritate
publică centrală şi locală îşi elaborează propunerile bugetare detaliate.
Particularităţile privind estimarea limitelor preliminare de cheltuieli şi actualizarea
acestora se descriu în secţiunile 3.6.3 şi 3.6.4.
3.6.3 Limitele preliminare de cheltuieli
Limitele preliminare de cheltuieli sint stabilite la începutul procesului de elaborare a
CBTM şi reprezintă cadrul iniţial de resurse pentru elaborarea strategiilor sectoriale de
cheltuieli. Procesul de estimare a limitelor preliminare urmează etapele 1-5 descrise în
secţiunea 3.6.2.
În mod clasic, limitele de cheltuieli cuprind două elemente constitutive:
• Linia de bază, care reprezintă costurile pe termen mediu a politicilor şi programelor
în curs de desfăşurare;
• Costurile iniţiativelor de politici noi (suplimentări sau reduceri).
La etapa stabilirii limitelor preliminare de cheltuieli se estimează şi se prezintă doar linia
de bază, iar resursele pentru iniţiative de politici noi se estimează şi se includ doar în
limitele actualizate. Aceasta se explică prin faptul că informaţia cu privire la iniţiativele
de politici noi şi costurile acestora se prezintă ca parte a proiectelor strategiilor sectoriale
de cheltuieli, iar distribuirea resurselor pentru iniţiative noi de politici poate fi efectuată
doar după o analiză profundă a propunerilor parvenite de la autorităţile publice centrale.
Linia de bază pentru fiecare sector cuprinde două componente, care se estimează separat:
• Linia de bază a cheltuielilor recurente. Aceasta se calculează de către direcţiile
finanţelor de ramură din cadrul Ministerului Finanţelor şi reflectă costurile viitoare
ale activităţilor curente din cadrul sectorului;
• Linia de bază a investiţiilor capitale. Aceasta se elaborează şi se prezintă de către
direcţia responsabilă de domeniul investiţiilor capitaledin cadrul Ministerului
Finanţelor în conlucrare cu Direcţia generală datorii publice, care oferă informaţia
referitoare la investiţiile pentru proiectele finanţate din surse externe. Elaborarea
liniei de bază pentru investiţiile capitale implică următoarele activităţi de bază:
o Estimarea volumului total de cheltuieli pentru finanţarea proiectelor în curs de
implementare;
o Estimarea volumului total de cheltuieli planificate pentru proiectele
implementarea cărora încă nu a demarat, dar care sunt deja aprobate în CBTM
precedent.
Linia de bază a investiţiilor capitale cuprinde cheltuielile finanţate atît din surse interne,
cît şi din surse externe (granturi şi împrumuturi).
66

În conformitate cu calendarul bugetar direcţiile finanţelor de ramură ale Ministerului
Finanţelor efectuează analiza şi estimează liniile de bază pentru cheltuielile recurente pe
fiecare sector în parte. Concomitent direcţia responsabilă de domeniul investiţiilor
capitale din cadrul Ministerului Finanţelor prezintă informaţia şi propunerile referitor la
investiţiile capitale, direcţia responsabilă de analiza şi monitorizarea cheltuielilor de
personal şi angajărilor în sectorul bugetar oferă estimările impactului financiar al
modificărilor preconizate în domeniul angajărilor şi salarizării în sectorul public, iar
direcţia generală datorii publice prezintă informaţia referitoare la deservirea datoriei de
stat.
Tabelul 3.8 oferă formatul de estimare a limitei de cheltuieli pe sectoare, incluzînd linia
de bază, care se prezintă în termenii stabiliţi direcţiei generale sinteză bugetară.
Tabelul 3.8
Format pentru estimarea limitelor de cheltuieli pe sectoare
mii lei
Mii lei
Indicatori Codul AB
AB+1
AB+2
AB+3
aprobat
estimat
estimat
estimat
Sectorul A
1 Bugetul aprobat pe anul curent AB
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
2 Angajamente aprobate în CBTM
din anii precedenţi
2.1 Factorul 1 / Politica 1
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
2.2 Factor 2 / Policy 2
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
3 Factorii de estimare / actualizare a
liniei de bază
3.1 Factorul 1
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
3.2 Factorul 2
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
4 Linia de bază estimată / actualizată
(limita preliminară de cheltuieli)
(1+2+3)
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
5 Economii din eficientizare
5.1 Factorul 1
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
5.2 Factorul 2
67

Mii lei
Indicatori Codul AB
AB+1
AB+2
AB+3
aprobat
estimat
estimat
estimat
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
6 Priorităţi noi de politică
6.1 Politica 1
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
6.2 Politica 2
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
7.a Limita de cheltuieli actualizată
(4+5+6)
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
7.b Limita de cheltuieli actualizată
(4+5+6)
Finanţată din:
Resurse generale
Resurse proprii
Abrevieri: AB – anul de bază (curent); AB+1 – anul viitor pentru care se elaborează proiectul de buget;
AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
Note:
1. Fiecare autoritate publică ar putea utiliza acest format ca bază pentru contribuţia sa. În urma
discuţiilor în Grupurile de lucru sectoriale va fi realizată o consolidare pe sector de către ministerul
lider.
2. Indicatorii 1,2,3 şi 4 se completează de către Ministerul Finanţelor la etapa prezentării limitelor
preliminare de cheltuieli. Autorităţile publice pot înainta propuneri de revizuire sau modificare a
acestor indicatori cu prezentarea justificărilor de rigoare Ministerului Finanţelor.
La etapa determinării limitelor preliminare de către Ministerul Finanţelor se va completa
informaţia doar pentru indicatorii 1-4, care determină linia de bază. Indicatorii 5-7
urmează a fi completaţi la etapa actualizării limitelor de cheltuieli în baza propunerilor
prezentate de către ministerele lider în cadrul proiectelor strategiilor sectoriale de
cheltuieli.
La baza estimării liniei de bază (indicatorul 4) este bugetul aprobat al anului curent
(indicatorul 1), ajustat la implicaţiile financiare ale politicilor aprobate în CBTM din anul
precedent (indicatorul 2), precum şi luînd în consideraţie alţi factori ce influenţează
volumul cheltuielilor (indicatorul 3). Aceşti factori pot reflecta schimbări ale unor
indicatori macroeconomici (inflaţia, salariile), demografici (contingentul beneficiarilor)
sau alte schimbări de ordin tehnic,care nu implică modificarea politicii.
Instrucţiuni mai detaliate cu privire la conceptul şi modul de calculare a liniei de bază,
precum şi un exemplu de completare a formularului pentru învăţămîntul superior se
cuprind în Capitolul 9 al prezentului set.
68

Direcţia generală sinteza bugetară a Ministerului Finanţelor examinează propunerile şi
estimările liniei de bază şi, în caz de necesitate, solicită argumentări şi justificări
suplimentare.
Propunerile în ce priveşte economiile de eficientizare (indicatorul 5) şi priorităţile de
politici noi (indicatorul 6) se elaborează de către ministerele lider în procesul elaborării
proiectelor strategiilor sectoriale şi se examinează în procesul actualizării limitelor de
cheltuieli, descris la secţinea 3.6.5.
Formatul de prezentare
Limitele preliminare de cheltuieli se stabilesc pe sectoare şi se divizează în două categorii
majore de cheltuieli:
• Cheltuieli recurente
• Investiţii capitale.
În conformitate cu calendarul de elaborare a CBTM şi a bugetului de stat Ministerul
Finanţelor emite limitele preliminare de cheltuieli, care , de regulă, se prezintă în
contextul circularei CBTM. Tabelul ce urmează oferă formatul de prezentare a limitelor
preliminare de cheltuieli.
Tabelul 3.9
Formatul de prezentare a limitelor preliminare de cheltuieli
mii lei
Indicatori Codul AB AB+1 AB+2 AB+3
Aprobat Estimat Estimat Estimat
Sectorul A
Limita de cheltuieli, total
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
Sectorul B
Limita de cheltuieli, total
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
……….
Abrevieri: AB – anul de bază (curent); AB+1 – anul viitor pentru care se elaborează proiectul de buget;
AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
Procedura de estimare a liniei de bază în cazul insuficienţei de resurse
În situaţia cînd volumul total al liniei de bază depăşeşte cadrul disponibil de resurse, va fi
aplicată următoarea procedură:
(1) Ministerul Finanţelor va estima şi prin Conceptul CBTM va stabili un procent
indicativ mediu de reducere a cheltuielilor incluse în linia de bază, precum şi, după
caz, ar putea să identifice anumite programe (domenii) concrete de cheltuieli publice
pentru potenţiale reduceri.
(2) Prin circulara CBTM Ministerul Finanţelor va informa autorităţile publice centrale
despre necesitatea reducerii liniilor de bază sectoriale şi va solicita autorităţilor
69

publice centrale să identifice şi să prezinte măsuri în vederea diminuării liniei de
bază.
(3) Ministerele lider în comun cu alte autorităţi publice centrale care fac parte din
sectorul respectiv în procesul elaborării strategiilor sectoriale de cheltueili vor analiza
programele sectoriale şi angajamentele existente de cheltuieli şi vor înainta propuneri
de diminuare a liniei de bază sectoriale în formatul tabelului 3.8. Propunerile vor
cuprinde atît măsuri de eficientizare a utilizării resurselor existente (rîndul 5), precum
şi măsuri de politici noi (rîndul 6), care conduc la reducerea cheltuielilor sectoriale
(anularea sau restructurarea completă a unor programe, sub-programe sau activităţi,
reducerea contingentului beneficiarilor, etc.)
(4) Ministerul Finanţelor va examina propunerile APC şi va stabili limitele actualizate de
cheltueili în conformitate cu procedura descrisă în secţiunea 3.6.4.
3.6.4 Limitele actualizate de cheltuieli
Procesul de actualizare a limitelor de cheltuieli urmează etapele descrise la secţiunea
3.6.2. La baza actualizării limitelor de cheltuieli stau:
• prognoza actualizată a indicatorilor macroeconomici şi a cadrului de resurse;
• propunerile privind priorităţile de cheltuieli, prezentate în cadrul proiectelor
strategiilor sectoriale de cheltuieli.
Actualizarea cadrului macrofinanciar pe termen mediu se efectuează în conformitate cu
procedura descrisă în capitolul 3.5.
Actualizarea limitelor de cheltuieli pe sectoare implică atît ajustarea liniei de bază, cît şi
identificarea măsurilor de eficientizare şi determinarea resurselor pentru priorităţi de
politici noi. Drept bază pentru aceasta servesc propunerile APC, incluse în tabelul 3.8,
care prezintă formatul de estimare a limitei de cheltuieli şi este o parte componentă a
formatului de prezentare a proiectului strategiei sectoriale de cheltuieli.Astfel autorităţile
publice centrale în formatul tabelului 3.8 pot înainta propuneri privind:
• ajustarea liniei de bază (indicatorii 1-4);
• economiile de la eficientizarea utilizării resurselor (indicatorul 5); şi
• iniţiative de politici noi la nivel de sector, care pot conduce la majorarea şi/sau
reducerea cheltuielilor (indicatorul 6).
De asemenea autorităţile publice centrale pot înainta propuneri de redistribuire a
resurselor existente şi/sau a economiilor preconizate între programe, sub-programe şi
activităţi.
De rînd cu ajustările la linia de bază estimată iniţial, ministerele lider şi/sau APC prezintă
propuneri şi estimează economiile din eficientizarea programelor existente de cheltuieli.
Boxa 3.4 descrie succint conceptul acestei abordări.
Boxa 3.4 Economiile de la utilizarea mai eficientă a resurselor
70

Economiile în urma eficientizării utilizării resurselor reflectă conceptul potrivit căruia acelaşi volum de servicii
publice ar putea fi prestat la un cost mai redus graţie progresului tehnologic şi al unui management îmbunătăţit
al resurselor.
Conceptul economiilor în urma eficientizării sunt relevante doar pentru prestarea serviciilor publice şi nu poate
fi aplicat în cazul cheltuielilor pentru prestaţii sociale şi alte transferuri. Odată ce aceste costuri se deduc din
volumul total al cheltuielilor existente, se asumă un anumit nivel de economii (de regulă între 2% şi 5% pe an)
ce poate fi aplicat la cheltuielile curente reziduale.
Nivelul asumat al economiilor poate varia de la un sector la altul, astfel reflectînd diferenţa în eficienţa relativă
a serviciilor publice.
Un alt element luat în calcul la estimarea limitei actualizate de cheltuieli sunt propunerile
ministerelor lider şi / sau APC cu privire la priorităţile de politici noi prezentate şi
justificate în cadrul proiectelor strategiilor sectoriale. Măsurile de politici noi pot să
implice atît alocarea resurselor suplimentare, cît şi să conducă la reducerea bugetelor
existente în cazul insuficienţei de resurse.
Propunerile parvenite în cadrul strategiei sectoriale de cheltuieli aferente cheltuielilor
recurente se examinează de către direcţiile finanţelor de ramură ale Ministerului
Finanţelor, iar direcţia responsabilă de investiţiile publice examinează propunerile cu
referire la investiţiile capitale.
Analiza Ministerului Finanţelor trebuie să cuprindă următoarele:
• Identificarea şi estimarea angajamentelor de cheltuieli asumate de Guvern, dar care
încă nu au fost incluse în limita de cheltuieli;
• Analiza propunerilor şi iniţiativelor de cheltuieli propuse în cadrul strategiilor
sectoriale de cheltuieli sub aspectul calităţii şiposibilităţilor de acoperire financiară ,
precum şi prioritizarea acestora în conformitate cu priorităţile de politică identificate
în Documentul cu privire la priorităţile de politici pe termen mediu şi în Conceptul
CBTM. ;
• Evaluarea implicaţiilor propunerilor de politici asupra componentelor bugetului
public naţional - bugetul de stat, bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, bugetul
asigurărilor sociale de stat şi fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală, şi
relaţiilor între acestea.
Propunerile justificate cu privire la actualizarea limitelor de cheltuieli atît pentru
cheltuielile recurente, cît şi pentru investiţii capitale, se prezintă direcţiei generale sinteză
bugetară pentru sistematizare.
După actualizarea cadrului de resurse şi generalizarea propunerilor cu privire la
priorităţile de cheltuieli Ministerul Finanţelor organizează discuţii asupra acestora în
cadrul grupului de lucru responsabil de politica şi priorităţile de cheltuieli, iar ulterior în
cadrul Grupului coordonator CBTM.
Atît la etapa elaborării şi prezentării propunerilor de către autorităţile publice centrale, cît
şi la etapa discutării acestora în cadrul grupurilor de lucru, acestea se supun unui proces
de prioritizare în baza unor criterii bine determinate. Boxa următoare descrie succint
principalele criterii de prioritizare.
Boxa 3.5. Criterii de prioritizare
Procesul de prioritizare are loc prin prisma a două activităţi majore:
71

• Analiza constrângerilor bugetare, evaluarea costurilor propunerilor şi posibilităţilor de a realoca resursele
existente spre domenii mai prioritare;
• Limitarea şi plasarea programelor de cheltuieli şi activităţilor în ordinea importanţei, avînd la bază analiza
acestora potrivit următoarelor criterii:
Angajamente obligatorii: cum sunt, deservirea datoriei, indexarea (salariilor, plăţilor sociale,
pensiilor) transferurilor la alte componente ale Bugetului Public Naţional ce nu pot fi reduse;
Impactul direct asupra priorităţilor de politici: se consideră mai prioritare acele programe de
cheltuieli şi activităţi care contribuie în modul cel mai direct la realizarea priorităţilor de politici după
cum este prevăzut în Conceptul CCTM şi obiectivele strategice ale APC. Se analizează dacă
propunerea nu dublează alte iniţiative sau activităţi la nivel de sector? Sau dacă sunt identificate
legăturile cu alte iniţiative sau activităţi?
Perioada de timp: acele programe de cheltuieli şi activităţi care pot soluţiona o problemă în cel mai
scurt timp şi care vor avea cel mai de durată impact trebuie să fie cele mai prioritare;
Cost eficienţă: acele programe de cheltuieli şi activităţi ce pot soluţiona o problemă în termenul cel
mai scurt şi cu cele mai reduse cheltuieli trebuie să aibă cea mai mare prioritate;
Capacitatea de implementare: capacitatea APC şi a subdiviziunilor sale şi executorilor de bugete
de a implementa propunerile de reformă trebuie să reprezinte un factor important în procesul de
prioritizare;
Cerinţele de finanţare: unele activităţi pot avea nişte cerinţe de finanţare mai mari, deşi reprezintă
o prioritate mai mică. De exemplu, construcţia drumurilor noi poate avea o prioritate mai mică decât
reabilitarea drumurilor existente;
Etapizarea în timp a investiţiilor: o metodă mai puţin preferabilă, însă care oricum este utilizată
este de a da prioritate cheltuielilor capitale pentru proiecte care au început deja sau pentru care nu
poate fi prelungită perioada de implementare în comparaţie cu cea iniţială;
Metode adiţionale de (co)finanţare: se analizează dacă unele activităţi ar putea fi finanţate din
surse alternative celor bugetare.
În urma discuţiilor în cadrul grupului de lucru şi luării deciziilor privind propunerile
acceptate, Ministerul Finanţelor în comun cu ministerele lider stabileşte limitele
actualizate de cheltuieli pe sectoare, care ulterior se supun procesului de dezagregare pe
tipuri de bugete şi pe APC finanţate de la bugetul de stat.
Dezagregarea limitelor de cheltuieli
Limitele actualizate de cheltuieli pe sectoare se dezagregează pe componentele BPN.
Pentru aceasta direcţiile finanţelor de ramură din cadrul MF analizează impactul
propunerilor de politici asupra relaţiilor interbugetare şi în comun cu Direcţia sinteză
bugetară estimează limitele de cheltuieli pe fiecare componentă în parte.
Direcţia bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale în comun cu direcţiile finanţelor de
ramură din cadrul Ministerului Finanţelor estimează relaţiile interbugetare cu bugetele
UAT şi determină volumul transferurilor către bugetele UAT .
În baza informaţiei cu privire la prognoza BASS şi FAOAM şi programelor de cheltuieli
finanţate din contul resurselor bugetului de stat prin intermediul acestor bugete, direcţia
responsabilă de finanţele în ocrotirea sănătăţii şi asistenţa socială a Ministerului
Finanţelor estimează volumul transferurilor către bugetele respective.
Ulterior estimările de transferuri interbugetare se analizează de către direcţia generală
sinteză bugetară a Ministerului Finanţelor în contextul cadrului general de resurse şi
cheltuieli a BPN.
72

Tabelul 3.10 oferă formatul de prezentare a dezagregării limitei sectoriale de cheltuieli pe
componentele bugetului public naţional.
Tabelul 3.10
Limitele actualizate de cheltuieli pe sectoare şi tipuri de bugete
Sectorul A
Limita de cheltuieli, total
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
1.1. Bugetul de stat
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
1.2. Bugetele UAT
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
1.3. BASS
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
1.4. FAOAM
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
Sectorul B
.......
.......
Sectorul C
......
…..
mii lei
Codul AB AB+1 AB+2 AB+3
Aprobat Estimat Estimat Estimat
Abrevieri: AB – anul de bază (curent); AB+1 – anul viitor pentru care se elaborează proiectul de buget;
AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
După dezagregarea pe componentele bugetului public naţional limitele de cheltuieli de la
bugetul de stat se divizează în limite pe autorităţi publice centrale, finanţate de la bugetul
de stat, precum şi limite de transferuri pentru UAT.
La această etapă Ministerul Finanţelor în comun cu ministerele lider, distribuie limitele
sectoriale de cheltuieli pe autorităţi publice centrale, luînd în considerare factorii
specifici pentru fiecare APC. Formatul de prezentare a limitelor de cheltueili pe APC se
prezintă în tabelul 3.11.
Tabelul 3.11
Limitele de cheltuieli pe autorităţi publice centrale
mii lei
AB aprobat AB+1 estimat AB+2 estimat AB+3 estimat
Indicator
Co
Tot
Inclusiv
Tot
Inclusiv
Tot
Inclusiv
Tot
Inclusiv
dul
al
al
al
al
73

Resurse
generale
Resurse
proprii
Resurse
generale
Resurse
proprii
Resurse
generale
Resurse
proprii
Resurse
generale
Resurse
proprii
APC A
Sectorul
Cheltuieli
recurente
Investiţii
capitale
APC B
Sectorul
Cheltuieli
recurente
Investiţii
capitale
…
Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB+1 – anul viitor pentru care se elaborează proiectul de buget, AB+2 şi
AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
3.6.5 Date limită şi responsabilităţi
Ministerul Finanţelor,este responsabil pentru:
• estimarea liniei de bază;
• emiterea limitelor preliminare de cheltuieli;
• examinarea propunerilor autorităţilor publice centrale cu privire la modificarea liniei
de bază sau iniţiativele de politici noi;
• organizarea discuţiilor în cadrul grupului de lucru responsabil de politica şi
priorităţile de cheltuieli publice;
• actualizarea cadrului de resurse şi stabilirea limitelor sectoriale de cheltuieli;
• coordonarea dezagregării limitelor de cheltuieli pe componentele bugetului public
naţional şi pe APC.
Ministerul lider în consultare cu grupurile sectoriale de lucru sint responsabile pentru:
• elaborarea şi prezentarea la timp a proiectelor strategiilor sectoriale de cheltuieli, care
cuprind propuneri de modificare a limitelor preliminare de cheltuieli;
• prezentarea justificărilor suplimentare de rigoare la solicitarea direcţiei finanţelor de
ramură a Ministerului Finanţelor sau în cadrul discuţiilor la grupul de lucru;
• organizarea discuţiilor şi înaintarea propunerilor în cadrul grupului sectorial de lucru;
• ajustarea strategiei sectoriale de cheltuieli în corespundere cu limita de cheltuieli
finală;
• dezagregarea limitei sectoriale de cheltuieli pe autorităţi publice centrale, finanţate de
la bugetul de stat. Aceasta se efectuează cu suportul grupului de lucru şi în
coordonare cu Ministerul Finanţelor, în special cu direcţiile finanţelor de ramură.
Cancelaria de stat este implicat în acest exerciţiu pentru a asigura corelarea priorităţilor de
cheltuieli suplimentare cu priorităţile de politici.
74

Guvernul aprobă limitele actualizate de cheltuieli în contextul documentului privind
prognozele CBTM.
Tabelul 3.12
Activităţile, termenele de realizare şi instituţiile responsabile sunt rezumate în tabelul de
mai jos.
Elaborarea limitelor de cheltuieli CBTM – Date limită şi responsabilităţi
Data limită
Instituţia
Activitate
Instituţia
responsabilă
beneficiară
Limitele preliminare de cheltuieli
25 ianuarie Ministerul Finanţelor
în consultare cu APC
25 ianuarie Ministerul Finanţelor
în consultare cu
MMPSF
Analiza şi estimarea liniei de bază pe sectoare
pentru cheltuielile recurente
pentru cheltuielile de investiţii capitale
Elaborarea estimărilor impactului financiar al
politicii angajărilor şi salarizării în sectorul bugetar
x
x
25 ianuarie Ministerul Finanţelor Elaborarea prognozelor privind deservirea
datoriei şi plata contribuţiilor pentru organizaţiile
internaţionale
x
31 ianuarie Ministerul Finanţelor Discutarea propunerilor privind linia de bază x
5 februarie Ministerul Finanţelor Definitivarea limitelor preliminare de cheltuieli şi
emiterea acestora
Ministerele lider
Limitele actualizate de cheltuieli
25 februarie Ministerele lider Elaborarea şi prezentarea proiectelor strategiilor
sectoriale de cheltuieli
25 februarie Ministerul Finanţelor Actualizarea cadrului general de resurse şi
estimarea volumului disponibil de resurse pentru
politici noi
Ministerul
Finanţelor
x
15 martie Grupul de lucru
pentru priorităţile de
politici şi cheltuieli
publice
20 martie Ministerul Finanţelor
În comun cu
ministerele lider
Discutarea propunerilor de ajustare a limitelor
preliminare de cheltuieli atît în ce priveşte linia de
bază, cît şi privind noile priorităţi de cheltuieli,
inclusiv pentru investiţii capitale
Actualizarea limitelor de cheltuieli pe sectoare,
estimarea relaţiilor interbugetare şi dezagregarea
acestora pe componentele bugetului public
naţional
Ministerul
Finanţelor
Autorităţile
publice centrale
şi locale
Dezagregarea limitelor de cheltuieli de la bugetul
de stat pe autorităţi publice centrale şi limite de
transferuri pentru UAT
20 aprilie Ministerul finanţelor Prezentarea limitelor actualizate de cheltuieli spre
aprobare Guvernului în contextul documentului
privind Prognozele CBTM
1 mai Ministerul finanţelor Emiterea limitelor actualizate de cheltuieli ca
parte a Circularei bugetare anuale
Guvernul
Autorităţile
publice centrale
75

3.7 Strategiile Sectoriale de Cheltuieli
3.7.1 Definiţie
Strategiile de cheltuieli reprezintă unul din elementele CBTM, prin care se valorifică
obiectivul de corelare a priorităţilor de politici cu alocările de resurse. Acestea se
focusează asupra identificării priorităţilor de cheltuieli la nivel de sector şi analizează
implicaţiile acestora pentru alocările de resurse în cadrul sectorului pe termen mediu.
Elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli are drept obiective de bază: (i) asigurarea
legăturii între priorităţile de politică şi cheltuielile publice alocate sectorului; (ii)
identificarea măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei şi eficacităţii programelor de cheltuieli
şi redirecţionarea resurselor spre programele de cheltuieli mai prioritare; (iii) evaluarea
impactului financiar al propunerilor noi de cheltuieli şi prioritizarea acestora în limita
resurselor disponibile.
3.7.2 Caracteristici de bază
Strategiile de cheltuieli se elaborează pe sectoare. Noţiunea de sector cuprinde ansamblul
de instituţii (indiferent de subordonarea administrativă), programe sau activităţi specifice,
care au scopuri comune. În contextul CBTM, sectoarele corespund grupurilor principale
sau grupurilor din clasificaţia funcţională a cheltuielilor bugetare.
Anual Grupul coordonator CBTM la propunerea Ministerului Finanţelor determină lista
sectoarelor pentru care vor fi elaborate strategii sectoriale de cheltuieli. În scopul
facilitării elaborării şi coordonării strategiilor cu alte instituţii relevante, care gestionează
resurse în sectorul respectiv, APC lider instituie grupuri inter-ministeriale de lucru pe
sectoare. Anexa 3.A prezintă termenii de referinţă privind activitatea grupurilor sectoriale
de lucru, precum şi oferă recomandări privind componenţa a acestora.
Elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli implică o abordare integrată în planificarea
cheltuielilor, cuprinzînd: (i) cheltuielile recurente şi cele capitale, (ii) toate sursele
financiare publice - bugetul de stat, bugetele UAT, bugetul asigurărilor sociale de stat şi
fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală, (iii) resursele interne şi externe.
Anual, strategiile de cheltuieli se revizuiesc, se actualizează şi se extind cu un an pentru a
menţine perspectiva de trei ani în planificarea bugetului.
Strategiile sectoriale de cheltuieli se folosesc la determinarea limitelor de cheltuieli şi, de
regulă, se anexează la Documentul privind prognozele CBTM. Ulterior, acestea servesc
în calitate de suport pentru autorităţile publice la elaborarea şi justificarea propunerilor
detaliate de buget, precum şi pot servi ca parte a documentaţiei bugetare a sectorului.
Odată cu actualizarea cadrului macrofinanciar în procesul elaborării bugetului anual,
strategiile sectoriale de cheltuieli se actualizează şi servesc drept parte a documentaţiei
bugetare.
Instrucţiunile detaliate cu privire la elaborarea strategiilor de cheltuieli, precum şi
formatul de prezentare a acestora se descriu în capitolul 11. Îndrumări referitoare la (i)
76

stabilirea scopurilor şi obiectivelor; (ii) identificarea şi selectarea programelor şi (iii)
determinarea indicatorilor de performanţă în cadrul programelor şi/ sau sub-programelor
sunt de asemenea incluse în metodologia de elaborare a bugetului pe bază de programe,
descrisă în Capitolul 12 al Setului unic.
3.7.3 Date limită şi responsabilităţi
În conformitate cu calendarul de elaborare a CBTM şi a bugetului de stat, Ministerul
Finanţelor emite în adresa autorităţilor publice centrale circulara CBTM. Formatul şi
structura circularei sint descrise la capitolul 3.4.
Responsabilitatea de bază pentru elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli revine
ministerelor lider - autorităţile publice centrale de specialitate, responsabile pentru
elaborarea şi promovarea politicilor în domeniul respectiv. Capitolul 13 descrie conţinutul
unui regulament –cadru privind organizarea activităţilor de elaborare a strategiilor
sectoriale de cheltuieli şi a proiectului de buget.
Proiectele strategiilor sectoriale de cheltuieli se avizează de către Cancelaria de stat sub
aspectul corelării cu priorităţile de politici strategice prevăzute în Documentul anual cu
privire la priorităţile de politici pe termen mediu şi alte documente strategice la nivel
naţional aprobate de Guvern. Comentariile Cancelariei de stat se remit APC responsabile
de elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli şi, în copie, Ministerului Finanţelor.
Ministerul Finanţelor examinează proiectele strategiilor de cheltuieli sub următoarele
aspecte:
• conformarea cu limitele preliminare de cheltuieli;
• implicaţii asupra volumului şi structurii cheltuielilor,
• eficienţa şi eficacitatea programelor existente,
• impactul financiar al iniţiativelor de politici noi;
• relevanţa indicatorilor stabiliţi.
De asemenea analizează comentariile Cancelariei de stat şi verifică respectarea cerinţelor
expuse în comentarii.
Ministerul lider în consultare cu grupul de lucru definitivează strategia sectorială de
cheltuieli în corespundere cu limita actualizată de cheltuieli şi o prezintă Ministerului
Finanţelor.
Activităţile, termenele de realizare şi instituţiile responsabile sunt rezumate în tabelul de
mai jos.
Tabelul 3.13
Elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli - responsabilităţi
Data limită Instituţia
responsabilă
Activitatea
5 februarie Ministerul Emite circulara privind elaborarea CBTM
Finanţelor
5 februarie Ministerele lider Prezintă analiza implementării strategiilor de
cheltuieli din CBTM precedent
Instituţie
beneficiară
Ministerele lider
Ministerul
Finanţelor
Cancelaria de stat
77

Data limită Instituţia
responsabilă
Activitatea
25 februarie Ministerele lider Elaborează/actualizează strategiile de
cheltuieli pe sectoare în conformitate cu
cerinţele Ministerului Finanţelor
Instituţie
beneficiară
Ministerul
Finanţelor
Cancelaria de stat
5 martie Cancelaria de
stat
Examinează şi avizează proiectele
strategiilor sectoriale de cheltuieli, sub
aspectul corelării priorităţilor de politică
sectoriale cu cele naţionale
5 martie Ministerul Examinează proiectele strategiilor sectoriale
Finanţelor de cheltuieli din punct de vedere al costurilor
financiare şi justificării acestora
10 martie Grupul sectorial Discută proiectul strategiei sectoriale de
de lucru cheltuieli, se audiază comentariile
Cancelariei de stat şi Ministerului Finanţelor
şi se ia decizia cu privire la ajustarea
strategiei de cheltuieli
20 martie Ministerul Actualizează limitele de cheltuieli pe
Finanţelor în sectoareşi pe tipuri de bugete
comun cu
ministerele lider Stabileşte limite de cheltuieli de la bugetul
de stat pe APC şi limite de transferuri de la
bugetul de stat pentru UAT
31 martie Ministerele lider Ajustează strategiile sectoriale de cheltuieli
în conformitate cu limitele actualizate de
cheltuieli, luînd în consideraţie comentariile
Ministerului Finanţelor şi Cancelariei de stat
Ministerele lider
Ministerul
Finanţelor
Ministerele lider
x
Ministerele lider
Ministerul
Finanţelor
3.8 Particularităţi specifice prognozării investiţiilor capitale
Planificarea bugetară pe termen mediu implică o abordare cuprinzătoare a cheltuielilor
publice, incluzînd atît cheltuielile recurente, cît şi investiţiile capitale.
Trăsăturile specifice ale ciclului proiectului de investiţii capitale (pregătirea, aprobarea şi
implementarea) necesită proceduri speciale pentru planificarea şi managementul
proiectelor investiţionale.
Figura 3.6 reflectă etapele ciclului proiectului de investiţii capitale. Primele patru etape
reprezintă Faza de pregătire şi elaborare a proiectului, iar ultimele două etape constituie
Faza de implementare a proiectului.
78

Figura 3.6
Etapele de planificare şi implementare a proiectelor de investiţii capitale
6. Evaluarea
proiectelor
finalizate
1. Identificarea şi
scanarea
preliminară
a proiectului
5. Implementarea
managementul şi
monitorizarea
proiectului
2. Elaborarea
proiectului
4. Aprobarea
finanţării
proiectului:
includerea în BS
3. Evaluarea
proiectului
Boxa de mai jos descrie succint fiecare etapă a ciclului proiectului de investiţii capitale.
Boxa 3.6 Ciclul proiectului de investiţii capitale
1. Identificarea proiectului
Punctul de plecare începe cu identificarea ideilor de proiecte pentru a aborda o problemă cunoscută. Nu ar
trebui ignorate soluţii non-inginereşti (de exemplu, măsuri de gestionare a traficului pentru controlul
congestiei, mai degrabă, decât construcţia unui nou drum). Ideile de proiecte se nasc în mod diferit. Exemple
de acest gen sunt strategiile sectoriale, consultarea părţilor interesate şi analiza problemelor. Rezultatul final
la această etapă este selectarea ideilor de proiect. Un proces riguros de selectare preliminară pentru a
verifica eligibilitatea unui proiect în scopul dezvoltării în continuare poate fi o modalitate eficientă de creştere a
calităţii programului de investiţii de la bun început şi de evitare a cheltuielilor inutile pentru elaborarea unor
proiecte proaste. Prin selectare preliminară poate fi identificată o cerinţă pentru un studiu de pre-fezabilitate
pentru proiecte mari sau mai complexe, pentru a examina dacă este util de a face cheltuieli semnificative
pentru elaborarea proiectelor (inclusiv studii de fezabilitate). Etapa de identificare este cea mai adecvată (şi
uneori singura şansă) de a stopa proiectele de calitate joasă.
2. Pregătirea proiectului
Design-ul detaliat al proiectului este elaborat cu mare atenţie şi testat prin intermediul studiilor de fezabilitate
(economice, financiare, tehnice /de inginerie) şi evaluărilor de impact (de mediu şi social). Uneori, pentru
proiecte mari sau complexe, design-ul preliminar este testat înainte de design-ul detaliat. Pentru studiile de
fezabilitate economică sunt estimate cererea şi beneficiile, iar costurile sunt evaluate şi cuantificate într-o
analiză cost-beneficiu. Unde este posibil costurile şi beneficiile pentru care piaţa nu oferă o măsură
satisfăcătoare de valoare economică ar trebui de asemenea să fie estimate (de exemplu, economii de timp
pentru utilizatorii proiectelor de drumuri îmbunătăţite). Este foarte important de a analiza diferite alternative de
proiecte şi opţiuni de design la etapa pregătirii proiectului.
3. Aprecierea proiectului
Aprecierea înseamnă o evaluare riguroasă a viabilităţii şi durabilităţii proiectului, iar în caz de necesitate
acesta este ajustat. Scopul evaluării este de a asigura că proiectele nu sunt adoptate fără a exista un răspuns
79

la întrebările:
• Există căi mai bune de a atinge obiectivul vizat?
• Aceste resurse pot fi utilizate mai eficient?
Aceste întrebări ar trebui să fie răspunse în baza studiilor efectuate în timpul pregătirii proiectului.
Viabilitatea economică şi financiară, precum şi durabilitatea proiectului sunt evaluate în urma rezultatelor
studiilor de fezabilitate. Sunt evaluate impacturile de mediu şi social. Din motive de obiectivitate, decizia de
evaluare nu trebuie să se facă de către aceleaşi persoane care sunt responsabile pentru pregătirea
proiectelor. Trebuie evaluate riscurile care afectează succesul proiectelor şi măsurile de atenuare, iar
ipotezele trebuie să fie verificate. O decizie pozitivă ca urmare a evaluării proiectului este necesară, dar nu
constituie o condiţie suficientă pentru finanţare.
4. Decizia de finanţare
Proiectul poate fi aprobat pentru finanţare doar ca parte a propunerii de buget înaintată de către APC şi APL,
iar fondurile îi sunt alocate doar prin intermediul procesului bugetar (sau prin acord cu un donator sau o
instituţie internaţională de finanţare). Aceasta este singura modalitate în care poate şi ar trebui luată o decizie
de finanţare, iar în acest caz ciclul de proiect şi ciclul bugetar trebuie să coincidă. O decizie de finanţare
necesită o decizie pozitivă de evaluare a proiectului, dar de asemenea se va baza şi pe alţi factori, cum ar fi
disponibilitatea generală a resurselor, cerinţele de finanţare pentru proiectele în curs de desfăşurare, şi
prioritatea proiectului în raport cu priorităţile politicii guvernului. Proiectele mari şi complexe vor avea nevoie
de o decizie de finanţare a cheltuielilor pentru pregătirea proiectelor (în baza unui studiu de pre-fezabilitate).
Costurile studiului de fezabilitate vor trebui să fie incluse în buget. Finanţarea pentru proiectele implementate
pe parcursul a mai mult de un an bugetar trebuie să fie incluse în bugetul anual şi în prognozele pe următorii
doi ani. O decizie de finanţare trebuie să se bazeze pe o finanţare realistă şi pe un plan de implementare care
indică cerinţele de finanţare.
5. Implementarea, monitorizarea şi evidenţa
Această etapă începe cu pregătirea documentelor de licitaţie, organizarea licitaţiei şi încheierea contractului.
Resursele convenite sunt apoi utilizate pentru a efectua activităţi de proiect şi pentru a livra produsele
prevăzute de proiect, conducînd astfel la atingerea scopurilor şi obiectivelor proiectului (implementare).
Periodic este colectată informaţia cu privire la progresul activităţilor de proiect şi nivelul de implementare a
rezultatelor (monitorizare), iar informaţia cu privire la executarea financiară a proiectului este furnizată la
Trezorerie (contabilitate). Sunt efectuate verificările periodice ale proiectului pentru a evalua progresul şi
pentru a permite ajustări la circumstanţele în schimbare.
6. Evaluarea şi auditul
După încheierea proiectului (dar uneori la jumătatea etapei de implementare) rezultatele proiectului sunt
evaluate. Informaţia cu privire la proiect este testată conform regulilor financiare şi a criteriilor
preţ/performanţă. Analiza ex-post în ce priveşte eficienţa unui proiect, eficacitatea, impactul şi durabilitatea
sunt evaluate în comparaţie cu evaluările ex ante. Lecţiile trebuie să fie luate în considerare în procesul
decizional. Concluziile şi recomandările care rezultă din evaluare şi audit ar trebui să fie luate în considerare
la elaborarea şi implementarea altor proiecte similare în viitor.
Planificarea investiţiilor capitale în contextul CBTM implică următorii paşi:
Pasul I: Identificarea limitei generale pentru cheltuielile de investiţii capitale. Acesta
reprezintă nivelul total maxim a cheltuielilor publice planificat pentru investiţiile
capitale;
Pasul II: Analiza şi evaluarea portofoliului existent al proiectelor de investiţii
capitale şi identificarea volumului de resurse necesare pentru finalizarea proiectelor
în proces de desfăşurare;
Pasul III: Identificarea proiectelor prioritare de investiţii capitale pentru care se vor
aloca resurse;
Pasul IV: Distribuirea resurselor disponibile pentru investiţii în fiecare sector
conform priorităţilor de proiecte selectate.
80

Pasul I. În baza cadrului general estimat de resurse se determină nivelul potenţial al
cheltuielilor publice ce urmează a fi direcţionate pentru investiţiile capitale. Acesta, de
regulă, se bazează pe decizii cu privire la ţintele viitoare ale cheltuielilor de investiţii
capitale ca cotă în PIB. Linia de bază a acestor cheltuieli este elaborată la etapa de
elaborare a Conceptului CBTM şi se revizuieşte la etapa de elaborare a Documentului
privind prognozele CBTM.
Pasul II. Această etapă constă în efectuarea unei analize a portofoliului existent al
proiectelor de investiţii capitale şi estimarea necesarului de resurse pentru finalizarea
acestora. Analiza se prezintă în forma unei notei tehnice, care cuprinde:
• Partea textuală, care trebuie să ofere:
o Descriere sumară a principalelor concluzii privind tendinţele recente a
cheltuielilor pentru investiţii capitale (ponderea în PIB, în BPN şi în BS, structura
pe sectoare);
o Numărul total al proiectelor existente şi gruparea acestora în dependenţă de
gradul de finalizare;
o Costul total al acestor proiecte şi volumul resurselor necesare pentru finalizarea
lor;
o Problemele existente în domeniul managementului investiţiilor capitale şi
recomandări de îmbunătăţire;
• Tabele analitice, care să ofere informaţia numerică şi să reflecte concluziile expuse
în partea textuală. Direcţia responsabilă de domeniul investiţiilor capitale din cadrul
MF poate elabora la discreţia sa mai multe tabele analitice. Totuşi, o informaţie
generalizată cu privire la portofoliul proiectelor de investiţii capitale şi propunerile de
cheltuieli pe termen mediu se prezintă în formatul tabelului 3.16.
Tabelul 3.14
Analiza portofoliului proiectelor de investiţii capitale, (mil. Lei)
AB
AB+1 AB+2 AB+3
Codul
Data
iniţierii
proiectului
Costul
total al
proiectului
Soldul
costului de
deviz la 1.01
Executare
scontata
Soldul
costului de
deviz la
31.12
Estimat
1 2 3 4 5(3-4) 6 7 8
Sector A
Proiect 1
Proiect 2
.....
Sector B
Proiect 1
Proiect 2
.....
Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB+1 – anul viitor pentru care se elaborează proiectul de buget, AB+2 şi
AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
81

Cerinţele de bază în efectuarea analizei şi prognozei investiţiilor capitale în contextul
CBTM se descriu în Anexa 3.B.
Pasul III. La această etapă se elaborează un sumar al obiectivelor de politică şi se
determină priorităţile în domeniul investiţiilor capitale. În acest scop, Ministerul
Economiei în comun Ministerul Finanţelor şi în consultare cu grupul de lucru respectiv,
vor analiza propunerile autorităţilor publice centrale prezentate în cadrul strategiilor
sectoriale de cheltuieli şi vor identifica priorităţile de investiţii capitale, aplicînd aceleaşi
criterii de prioritizare descrise în capitolul 3.6.4.
În cazul înaintării noilor propuneri de investiţii capitale autorităţile publice prezintă
justificarea acestora, care oferă informaţia adiţională furnizată pentru fiecare proiect nou
de investiţii capitale. Boxa 3.6 oferă aspectele principale ce trebuie descrise pentru
justificarea fiecărui proiect nou. Aceste aspecte se analizează în procesul examinării
propunerilor de investiţii capitale şi facilitează luarea deciziilor.
Boxa 3.7
Justificarea noilor propuneri de investiţii capitale
Informaţia de bază
• Denumirea proiectului;
• Descriere succintă;
• Amplasare;
• Etapa curentă a proiectului (identificarea, fezabilitatea, formatul, licitaţia, implementarea, etc);
• De ce este necesar proiectul (descriere succintă a problematicii)?
• Care sunt indicatorii care relevă necesitatea infrastructurii, dacă este aplicabil?
• De ce a fost aleasă amplasarea (dacă este necesar).
Evaluarea proiectului
• Existenţa unui studiu de fezabilitate sau a analizei cost-beneficiu;
• Prognoze ale costurilor multi-anuale;
• Planul de implementare.
Dezbateri bugetare
• Proiectul a mai fost prezentat la Ministerul Finanţelor înainte? De ce a fost respins?
• Au fost analizate costurile permanente operaţionale şi de întreţinere ale noului proiect de investiţii
capitale?
• Care este impactul, dacă acesta există, asupra altor sectoare ale Guvernului şi dacă acestea au fost
consultate?
• Acest tip de investiţii capitale generează venituri permanente pentru utilizatori?
• Există mijloace de la donatori?
• Graficul de finalizare a lucrărilor depăşeşte perioada CBTM?
Pasul IV. Această etapă constă în distribuirea limitei generale de resurse pentru investiţii
capitale pe sectoare /proiecte de investiţii capitale. Atît în contextul CBTM, cît şi la
elaborarea bugetului anual, cheltuielile pentru investiţii capitale pot fi divizate în:
• Cheltuieli pentru pregătirea proiectelor pînă la aprobare; şi
• Cheltuieli pentru implementarea proiectelor de investiţii capitale.
În procesul de alocare a resurselor pentru investiţii capitale se folosesc următoarele
principii de bază:
• Alocarea resurselor preponderent pentru finalizarea proiectelor în curs de desfăşurare
şi concentrarea resurselor către obiectele cu un grad înalt de finalizare;
82

• Noile propuneri de investiţii trebuie să fie prioritizate şi să corespundă priorităţilor
Guvernului, identificate în documentele de planificare strategică;
• Cheltuielile pentru pregătirea noilor proiecte de investiţii capitale se alocă în buget,
numai dacă au fost supuse analizei în cadrul etapei de selectare preliminară a
proiectelor de investiţii capitale;
• Cheltuielile pentru implementarea proiectelor de investiţii captale se propun a fi
incluse în buget pe anul următor numai dacă au parcurs toate etapele de pregătire a
proiectului (etapele 1-3 din figura 3.6).
Responsabilităţi
Ministerul Finanţelor, în special Direcţia generală sinteză bugetară, evaluează limita
generală pentru investiţii capitale, care reflectă nivelul prognozat al cheltuielilor publice
pentru investiţii capitale ca pondere în PIB. Ţinta privind volumul investiţiilor capitale
pentru următorii ani, de regulă, se stabileşte în Conceptul CBTM avînd la bază
prognozele macrofinanciare preliminare.
Direcţia responsabilă de domeniul investiţiilor capitale din cadrul Ministerului Finanţelor
în conlucrare cu grupul de lucru respectiv este responsabilă pentru analiza şi evaluarea
portofoliului proiectelor de investiţii capitale în curs de desfăşurare, precum şi de
prezentarea estimărilor de cheltuieli pe termen mediu. Analiza se efectuează în baza
propunerilor autorităţilor publice centrale conţinute în strategiile sectoriale de cheltuieli şi
va cuprinde proiectele finanţate atît din surse interne, cît şi externe. Pentru efectuarea
acestei analize Direcţia responsabilă de investiţiile capitale conlucrează cu Direcţia
generală datorii publice, care deţine informaţia cu privire la proiectele de investiţii
capitale, finanţate din surse externe, precum şi cu Direcţiile finanţelor de ramură.
În baza analizei efectuate Ministerul Economiei de comun cu Ministerul Finanţelor şi în
consultare cu grupul de lucru stabilesc priorităţile de politică în domeniul investiţiilor
publice, precum şi, identifică sectoarele şi / sau proiectele prioritare pentru alocarea
resurselor suplimentare pentru investiţii capitale.
Direcţia responsabilă de investiţiile capitale din cadrul Ministerului Finanţelor prezintă
Direcţiei generale sinteza bugetară analiza portofoliului existent al proiectelor de
investiţii capitale şi propune distribuirea resurselor suplimentare estimate între sectoare /
proiecte în conformitate cu priorităţile în domeniul investiţiilor publice.
Rezultatele analizei, priorităţile de investiţii publice şi propunerile de alocare a resurselor,
de regulă, se discută în cadrul grupului de lucru, responsabil de investiţiile publice, la care
participă şi reprezentanţi ai Cancelariei de stat, Ministerului Finanţelor, altor autorităţi
publice, organizaţiilor non-guvernamentale, precum şi ai donatorilor. Ulterior acestea se
prezintă spre consultare şi decizie Grupului coordonator CBTM.
Autorităţile publice centrale de specialitate sunt responsabile pentru actualizarea
portofoliului proiectelor de investiţii capitale la nivel de sector, luînd în considerare
priorităţile selectate în domeniul investiţiilor capitale. Acestea trebuie să fie reflectate şi
în strategiile sectoriale de cheltuieli. Evaluarea şi analiza propunerilor pentru noi
cheltuieli de investiţii capitale se efectuează de către Direcţia responsabilă de domeniul
investiţiilor capitale din cadrul Ministerului Finanţelor.
83

3.9 Particularităţi privind estimarea raporturilor interbugetare între
bugetul de stat şi bugetele UAT
În procesul de dezagregare a limitelor sectoriale de cheltuieli pe tipuri de bugete
Ministerul Finanţelor estimează raporturile interbugetare între bugetul de stat şi bugetele
UAT. În acest scop, Ministerul Finanţelor estimează cadrul de resurse şi de cheltuieli,
precum şi a surselor de finanţare a deficitului bugetar, pe fiecare UAT de nivelul II,
precum şi în total pe toate UAT de nivelul II. În baza acestor estimări a veniturilor şi
cheltuielilor bugetelor UAT, Ministerul Finanţelor determină suma transferurilor de la
bugetul de stat la bugetele UAT de nivelul II pe anul bugetar viitor şi pe următorii doi ani.
Prognoza cadrului de resurse se efectuează de către Direcţia responsabilă de analiza
veniturior din cadrul MF, reieşind din analiza şi estimarea bazei fiscale pe fiecare unitate
administrativ-teritorială de nivelul II, aparte pe tipuri de impozite, taxe şi alte încasări şi
intrări la bugetele respective. La baza estimărilor stau:
• prevederile legislaţiei bugetar-fiscale şi particularităţile specifice pentru anul bugetar
viitor şi pe următorii doi ani;
• dinamica veniturilor formate în UAT pe ultimii doi ani, mersul realizării veniturilor
în anul curent şi estimările scontate pe an;
• defalcările de la veniturile generale de stat la bugetele UAT;
• alte date şi informaţii relevante.
În baza prognozelor efectuate se întocmeşte sinteza cadrului de resurse a bugetelor pe
fiecare UAT şi în total (cu excepţia transferurilor de la bugetul de stat).
Cheltuielile bugetelor UAT, luate în calcul la stabilirea raporturilor interbugetare între
bugetul de stat şi bugetele UAT de nivelul II, conform competenţelor prevăzute de
legislaţie, reprezintă limite maxime de cheltuieli pentru fiecare unitate de beneficiar ce
pot fi acoperite din contul bugetului de stat.
Estimarea cheltuielilor bugetelor UAT, se efectuează în baza cheltuielilor ce revin în
mediu pe an pentru o unitate de beneficiar pe categorii de cheltuieli 2 din cadrul grupelor
funcţionale de cheltuieli bugetare (inclusiv pe sectoare de cheltuieli). În cazul unor UAT
care, potrivit legislaţiei, suportă cheltuieli specifice pot fi aplicaţi coieficienţi de corectare
a cheltuielilor medii respective.
Cheltuielile bugetelor UAT pe sectoare se estimează de către direcţiile finanţelor de
ramură în conformitate cu normele legale şi ţinînd cont de politicile sectoriale, avînd la
bază normativele estimate la un beneficiar pe fiecare categorie de cheltuieli.
Categoriile de cheltuieli, pentru care se vor calcula cheltuielile medii, se precizează anual,
în baza propunerilor direcţiilor finanţelor de ramură, la începutul fiecărui ciclu bugetar.
2 Categorie de cheltuieli – totalitatea cheltuielilor specifice unor instituţii sau unor activităţi. De
exemplu, în cadrul sectorului “Învăţămîntul” se disting următoarele categorii de cheltuieli: (i) instituţii
preşcolare, (ii) şcoli, gimnazii, licee, (iii) instituţii extraşcolare, (iv) şcoli-internat, etc.
84

Calculul cheltuielilor medii pe un locuitor al UAT se efectuează pentru fiecare an bugetar
separat şi se prezintă în tabelul 3.15.
Tabelul 3.15
Estimarea cheltuielilor medii pe locuitor
Codul
Grupul principal
Grupul funcţiei
Anul
Categoria de cheltuieli
Numărul precedent
de beneficiari
Numărul actualizat
de beneficiari
Cheltuieli
precedente (mii lei)
Cheltuieli medii pe
beneficiar (mii lei)
Factori de majorare / diminuare a cheltuielilor, mii lei
Cheltuieli
medii pe
beneficiar
1 2 20
Cheltuieli
totale
Cheltuieli
medii pe
beneficiar
Cheltuieli
totale
Cheltuieli
medii pe
beneficiar
Cheltuieli
totale
Cheltuieli medii pe
beneficiar
recalculate, mii lei
Cheltuieli totale
recalculate, mii eli
1 2 3 4 5=4/2
6=7/3
7
8=9/3
9 10
11=12/3
12
13=5+6+8+..
.+11
14=3*13
Numărul de beneficiari luat în calcul la stabilirea cheltuielilor medii, de regulă, reprezintă
numărul de locuitori la data de 1 ianuarie a anului precedent celui estimat, în baza datelor
Biroului Naţional de Statistică. Însă, pentru unele categorii de cheltuieli, reieşind din
specificul acestora, pot fi stabiliţi şi alţi beneficiari (de exemplu în învăţămînt numărul de
beneficiari se referă la numărul de copii pe categorii de vîrstă, numărul de elevi în clase,
etc.; în aparatul administrativ - numărul de unităţi conform statelor de personal din cadrul
organelor administraţiei publice locale). Surse de colectare a informaţiei privind numărul
de beneficiari specifici sînt rapoartele privind executarea bugetului referitor la indicii de
reţea, state şi contingent sau, după caz, indicii planificaţi.
În baza cheltuielilor totale pentru categoria respectivă prevăzute în CBTM precedent
(coloana 4), se estimează cheltuielile medii precedente (coloana 5), prin împărţirea
acestora la numărul precedent de beneficiari (coloana 2). Cheltuielile medii astfel
calculate servesc drept bază pentru calculul cheltuielilor medii propuse pentru anii
respectivi.
Direcţiile finanţelor de ramură estimează factorii de majorare/diminuare a cheltuielilor
medii pe fiecare categorie de cheltuieli, în sumă absolută (coloanele 7, 8, ..., 12) şi în
mărime medie pe beneficiar (coloanele 6, 8, ..., 11). Adunate la cheltuielile medii pe
beneficiar precedente, se obţin cheltuielile medii recalculate pe beneficiar (coloana 13).
Respectiv prin însumarea cheltuielilor totale pe factori la cheltuielile precedente se
estimează cheltuielile totale pe categoria respectivă (coloana 14).
În baza cheltuielilor medii recalculate pe beneficiar şi a numărului actualizat de
beneficiari pe fiecare UAT, direcţiile finanţelor de ramură determină cheltuielile totale
recalculatepentru fiecare categorie de cheltuieli. Acestea se obţin prin însumarea
85

cheltuielilor categoriei respective estimate în CBTM din anul precedent a tuturor
factorilor prognozaţi de majorare/diminuare a cheltuielilor. De rînd cu cheltuielile
estimate în baza cheltuielilor medii pe beneficiar, în coloane separate se includ şi
cheltuielile absolute3.
Concomitent direcţiile finanţelor de ramură estimează separat pe fiecare UAT cheltuielile,
ce nu sînt influenţate de marimea medie pe beneficiar şi care reprezintă sume absolute de
cheltuieli.
In baza estimărilor privind cheltuielile totale în baza cheltuielilor medii şi cheltuielile
estimate în sume absolutedirecţiile finanţelor de ramură întocmesc sinteza cheltuilelilor
bugetelor pe fiecare UAT, în total şi pe fiecare categorie de cheltuieli.
Transferurile din fondul de susţinere financiară a teritoriilor de la bugetul de stat
Transferurile din fondul de susţinere financiară a teritoriilor de la bugetul de stat se
calculează în baza unei formule prevazute în Legea privind finanţele publice locale. In
calcul se iau asa indicatori ca numărul populaţiei din fiecare UAT, veniturile şi
cheltuielile ce revin la un locuitor din teritoriul respectiv.
La stabilirea relaţiilor interbugetare pot fi aplicate şi alte practici ce rezultă din
promovarea reformelor în domeniu. Deasemenea la determinarea transferurilor de la
bugetul de stat pentru susţinerea teritoriilor se iau în consideraţie unele momente
specifice. De exemplu, UAT la care cota veniturilor, ce revin unui locuitor, depăşeşte
suma cheltuielilor medii pentru un locuitor cu 20%, transferă în fondul de susţinere
financiară a UAT suma veniturilor ce depăşesc cu 20% necesităţile minime de cheltuieli
ale UAT respective.
Aceleaşi proceduri şi metode de calcul se aplică şi la estimarea relaţiilor interbugetare
între UAT de nivelul II şi UAT de nivelul II, precum şi la stabilirea sumei transferurilor
de la bugetele UAT de nivelul II la bugetele UAT de nivelul I.
3.10 Documentul privind prognozele CBTM
3.10.1 Elaborarea Documentului privind prognozele CBTM
Documentul privind prognozele CBTM reprezintă un document, care include deciziile
majore luate de Guvern în ceea ce priveşte noile priorităţi de politici, cadrul de resurse pe
termen mediu şi limitele de cheltuieli pentru elaborarea bugetelor anuale.
Proiectul documentului se elaborează de către Ministerul Finanţelor, se consultă cu
Grupul coordonator CBTM şi se prezintă spre aprobare Guvernului.
Ulterior la etapa elaborării bugetului anual Ministerul Finanţelor actualizează şi estimările
pe termen mediu. Astfel, estimările actualizate ale CBTM se includ în Memorandumul
bugetar şi servesc drept parte integră a documentaţiei bugetare.
3 Cheltuieli absolute – cheltuieli estimate în mărimi fixe, specifice anumitor activităţi, care nu sînt
comune pentru toate UAT.
86

3.10.2 Structura documentului CBTM
Documentul privind prognozele CBTM cuprinde:
• Sumarul – prezintă concluziile principale ce rezultă din textul de bază şi cîteva tabele
cheie;
• Textul de bază - oferă descrierea narativă a principalelor tendinţe în domeniul
veniturilor şi cheltuielilor publice pe termen mediu, însoţită de grafice şi tabele
analitice;
• Anexe - furnizează detalii specifice cu privire la unele aspecte din textul de bază
(tabele, note tehnice, etc.).
Cu toate că structura documentului poate varia de la an la an în dependenţă de volumul
informaţiei ce se doreşte a fi integrat în document şi modul de prezentare a acesteia, boxa
3.8 oferă structura orientativă a documentului.
Boxa 3.8
Structura Documentului privind prognozele CBTM
I. Sumar executiv
• Descrierea tendinţelor principale ale cadrului macro-financiar;
• Concluziile principale ce rezultă din analiza bugetară;
• Priorităţile majore ale politicii bugetar-fiscale.
II: Cadrul macro-financiar
• Politica la nivel macroeconomic şi prognozele pe termen mediu;
• Ţintele privind indicatorii de bază ai BPN (venituri, cheltuieli şi deficit);
• Politica de venituri, administrarea şi prognozele pe termen mediu;
• Politica în domeniul datoriei de stat. Sursele de finanţare (inclusiv creditele şi granturile finanţate
din exterior).
Tabel: Cadrul macro-financiar consolidat.
III: Bugetul public naţional
• Bugetul public naţional (tendinţe generale, ponderea în PIB, structura pe componente)
• Bugetul de stat (tendinţe, ponderea în BPN, structura veniturilor şi cheltuielilor);
• Bugetele UAT şi relaţiile cu bugetul de stat (tendinţe, ponderea în BPN, structura veniturilor şi
cheltuielilor) ;
• Bugetul asigurărilor sociale de stat (tendinţe, ponderea în BPN, structura veniturilor şi
cheltuielilor);
• Fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală (tendinţe, ponderea în BPN, structura
veniturilor şi cheltuielilor).
Tabel: Bugetul public naţional pe componente de bază (în termeni nominali şi ca % în PIB).
IV. Priorităţi strategice şi politica în domeniul cheltuielilor publice
• Politica în domeniul cheltuielilor publice:
o Obiectivele politicii de cheltuieli publice;
o Eficienţa şi eficacitatea cheltuielilor publice;
o Remunerarea în sectorul public;
o Investiţiile capitale.
• Priorităţile sectoriale de cheltuieli:
o Tabel: Priorităţile de politici şi implicaţiile asupra cheltuielilor pe termen mediu.
87

• Limitele de cheltuieli şi factorii care le-au influenţat.
Anexa 1. Tabel: Prognoza macroeconomică pe termen mediu.
Anexa 2. Tabel: Veniturile şi cheltuielile bugetului public naţional, (în termeni nominali şi ca % al PIB).
Anexa 3. Tabel: Limitele de cheltuieli de la bugetul de stat pe sectoare şi autorităţi publice centrale.
Anexa 4. Tabel : Limitele de transferuri de la bugetul de stat pentru UAT.
Anexa 5. Strategiile de cheltuieli pe sectoare.
Anexa 6. Note tehnice (după caz).
88

Anexa 3-A: Grupul coordonator CBTM şi
grupurile de lucru
Introducere
Un rol important în organizarea procesului de elaborare a CBTM îi revine Grupului
coordonator pentru elaborarea CBTM şi grupurilor de lucru sectoriale, responsabile de
realizarea anumitor măsuri şi activităţi distincte, precum şi de pregătirea propriu-zisă a
diferitor componente separate ale CBTM.
Grupul coordonator CBTM
Grupul coordonator pentru elaborarea CBTM (în continuare - Grupul) este instituit în
scopul elaborării coordonate şi atribuirii procesului CBTM a unui caracter deschis şi
participativ, precum şi pentru asigurarea monitorizării şi transparenţei sporite a
obiectivelor politicii bugetar-fiscale.
Grupul este condus de către ministrul finanţelor şi include conducători şi reprezentanţi ai
diferitor autorităţi publice, precum şi ai partenerilor sociali. Acesta este responsabil de
coordonarea generală a procesului de elaborare a CBTM.
Sarcinile
Din punct de vedere al caracterului, sarcinile puse în faţa grupului se divizează în sarcini
de ordin general şi de ordin specific.
Sarcini de ordin general:
• instituirea grupurilor de lucru pe sectoare şi aprobarea componenţei nominale,
precum şi a termenilor de referinţe privind activitatea acestora (stabilirea orarului şi a
sarcinilor);
• coordonarea activităţii grupurilor de lucru pe sectoare;
• monitorizarea activităţilor întreprinse şi controlul asupra executării Planului de
acţiuni pentru elaborarea CBTM;
• discutarea şi examinarea rapoartelor prezentate de grupurile de lucru pe sectoare;
• consultarea documentului privind prognozele CBTM.
Sarcini de ordin specific pe domenii:
89

A. Cadrul macrofinanciar pe termen mediu
• coordonarea pronosticului macroeconomic;
• determinarea obiectivelor politicii bugetar-fiscale şi a politicii în domeniul
administrării fiscale;
• discutarea estimărilor de venituri publice, inclusiv din contul bugetului de stat,
bugetelor UAT, BASS şi FAOAM;
• examinarea balanţei financiare globale cu reflectarea veniturilor şi cheltuielilor
publice totale, a deficitului şi a surselor de finanţare a acestuia.
B. Priorităţile de cheltuieli pe termen mediu
• discutarea problemelor intersectoriale majore şi stabilirea obiectivelor în domeniul
cheltuielilor publice, inclusiv pe ramuri şi pe principalele categorii economice;
• coordonarea priorităţilor interramurale de cheltuieli pentru perioada CBTM;
• examinarea şi coordonarea cadrului global de cheltuieli pentru perioada CBTM;
• examinarea şi coordonarea limitelor de cheltuieli pentru perioada CBTM sub aspectul
sectoarelor şi autorităţilor publice centrale.
C. Politicile sectoriale şi strategiile sectoriale de cheltuieli
• discutarea problemelor principale şi a politicilor de cheltuieli pe sectoare;
• coordonarea obiectivelor generale şi a direcţiilor principale de reformă pe termen
mediu, precum şi a implicaţiilor financiare a acestora;
• examinarea propunerilor de modificare a alocărilor de resurse între programe potrivit
priorităţilor strategiei sectoriale de dezvoltare.
Grupurile de lucru
Necesitatea creării grupurilor de lucru se argumentează prin:
• Caracterul complex şi participativ al CBTM implică contribuţii semnificative din
partea diferitor autorităţi publice;
• Facilitarea colaborării şi conlucrării între autorităţi publice în procesul de elaborare a
CBTM;
• Activitatea eficace a grupurilor de lucru contribuie la o coordonare mai bună a
propunerilor pentru CBTM şi sporeşte calitatea materialelor prezentate;
• Includerea în grupurile de lucru a persoanelor responsabile de elaborarea politicilor şi
a celor responsabile de gestionarea bugetului contribuie la îmbunătăţirea corelării
politicilor cu resursele disponibile.
Grupurile de lucru joacă un rol important nu numai în procesul de elaborare a CBTM, ci
şi în procesul de planificare a politicilor în contextul documentelor de planificare
strategică la nivel naţional, asigurînd corelarea politicilor cu cadrul disponibil de resurse.
Grupurile de lucru includ reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale responsabile şi
interesate de domeniul dat (reprezentanţii trebuie să fie la nivel nu mai jos de şef de secţie
care se ocupa nemijlocit de domeniul respectiv), precum şi din reprezentanţi ai
autorităţilor publice locale. Se recomandă de asemenea ca în componenţa grupurilor
sectoriale să fie incluşi şi reprezentanţi ai partenerilor sociali (patronatul şi sindicatele).
90

Grupurile de lucru sunt conduse de către un membru al Grupului coordonator CBTM (sau
altă persoană la nivel de viceministru) responsabil de domeniul respectiv şi activează în
baza termenilor de referinţă stabilite.
Grupurile de lucru se convoacă în şedinţe de câte ori este necesar, iar problemele
discutate şi deciziile luate se înscriu în procese verbale, care ulterior se prezintă Grupului
coordonator pentru elaborarea CBTM.
În funcţie de complexitatea şi aria de extindere a CBTM anual se instituie un număr
anumit de grupuri. De regulă, se instituie două grupuri de lucru principale şi mai multe
grupuri de lucru sectoriale:
A. grupul de lucru responsabil de cadrul macroeconomic, politica fiscală şi cadrul
resurselor publice;
B. grupul de lucru responsabil de politicile şi priorităţile cheltuielilor publice;
C. grupuri de lucru sectoriale: ocrotirea sănătăţii, învăţământul, protecţia socială,
agricultura, etc.
În legătură cu extinderea treptată a ariei de acoperire cu elemente de analiză şi planificare
strategică pentru alte sectoare, precum şi pentru efectuarea unor analize specifice mai
detaliate, cum ar fi salarizarea, investiţiile publice, Grupul coordonator pentru elaborarea
CBTM poate decide asupra creării unor sub-grupuri de lucru cu sarcini concrete bine
determinate.
Termenii de referinţă pentru fiecare din grupurile de lucru sus-menţionate se prezintă în
continuare.
A. GRUPUL DE LUCRU RESPONSABIL DE CADRUL MACROECONOMIC,
POLITICA FISCALĂ ŞI CADRUL RESURSELOR PUBLICE
Sarcini:
Activitatea acestui grup are drept scop analiza şi estimarea cadrului de resurse disponibile
pentru finanţarea cheltuielilor publice, avînd la bază un cadru macroeconomic durabil şi
realist.
Sarcinile principale se rezumă la:
• Analiza tendinţelor macroeconomice recente atît pe plan intern, cît şi extern,
elaborarea prognozei principalilor indicatori macroeconomici (pot fi întocmite
diferite scenarii) şi analiza implicaţiilor acestora asupra veniturilor şi cheltuielilor
publice.
• Analiza tendinţelor şi performanţelor recente în domeniul veniturilor publice şi
evaluarea poverii fiscale;
• Stabilirea obiectivelor şi a măsurilor ce ţin de politica şi administrarea fiscală şi a
impactului preconizat al acestora asupra veniturilor;
• Estimarea veniturilor publice conform surselor majore (fiscale, nefiscale, granturi)
şi pe tipuri principale de impozite (impozitul pe venit, taxa pe valoarea adăugată,
accizele, etc.);
• Estimarea raporturilor interbugetare în ce priveşte veniturile publice pe tipuri de
bugete (bugetul de stat, bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, bugetul
asigurărilor sociale de stat, fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală);
91

• Analiza tendinţelor recente şi elaborarea estimărilor pe termen mediu în ce priveşte
finanţarea bugetului (internă şi externă) şi politicii statului în domeniul gestionării
datoriei de stat. Actualizarea obiectivelor balanţei financiare globale pentru perioada
CBTM.
Preşedintele grupului de lucru delimitează responsabilităţile între membrii grupului
corespunzător domeniului de activitate, stabileşte sarcini concrete şi termene inermediare
de realizare a sarcinilor pentru a se încadra în termenele limită stabilite în calendarul de
elaborare a bugetului. Dacă se consideră necesar, în scopul îndeplinirii unor sarcini
concrete, preşedintele grupului ar putea decide instituirea unor sub-gupuri de lucru, ca de
exemplu sub-grupul responsabil de cadrul macroeconomic.
Formatul sugerat (5-6 pagini, la care se anexează tabele detaliate):
• Analiza performanţelor macroeconomice recente şi perspectivele pe termen mediu:
o tendinţele economiei mondiale şi impactul acesteia asupra economiei ţării;
o tendinţele macroeconomice pe parcursul ultimilor 3-5 ani, în special analiza
performanţei din anul precedent şi implicaţiile asupra realizării bugetului;
o obiectivele politicii macroeconomice şi cadrul politic;
o prognoza agregatelor macroeconomice principale;
o scenarii de alternativă - asumări de bază şi concluzii.
• Analiza situaţiei curente in domeniul veniturilor publice:
o tendinţele pe parcursul ultimilor cinci ani şi explicaţiile de bază;
o performanţa veniturilor în anul precedent - concluzii şi implicaţii;
o comparaţia cu alte economii în proces de tranziţie.
• Prognoza veniturilor publice:
o strategiile şi politicile ce ţin de veniturile publice ;
o evaluarea perspectivelor pentru anul curent, comparativ cu estimările bugetului;
o estimările conform surselor majore de venituri şi pe tipuri de bugete;
o explicarea asumărilor de la bază;
o determinarea politicii veniturilor şi a măsurilor de realizare a acesteia.
• Balanţa financiară şi finanţarea acesteia:
o nivelul deficitului bugetar - tendinţele recente şi obiectivele pe termen mediu;
o estimarea nivelului finanţării interne – împrumuturi de la BNM, valori mobiliare
de stat, venituri din privatizare;
o estimarea nivelului finanţării externe - susţinere bugetară, investiţii publice.
Componenţa propusă a grupului de lucru:
Preşedinte (conducător de rang superior) –
• APC responsabilă de politica bugetar-fiscală şi de gestionarea finanţelor publice
Membri (conducători ai subdiviziunilor relevante din cadrul APC şi altor instituţii
relevante):
• APC responsabilă de politica bugetar-fiscală şi de gestionarea finanţelor publice;
• APC responsabilă de politica şi prognoza macroeconomică;
• Instituţia responsabilă de domeniul bancar, monetar, creditar.
• APC responsabilă de domeniul statisticii naţionale;
• Instituţii responsabile de colectarea veniturilor;
• Autorităţi publice responsabile de domeniul asigurărilor sociale de stat;
• Autorităţi publice responsabile de domeniul asigurării obligatorii de asistenţă
medicală.
92

La acest proces pot participa de asemenea şi experţi independenţi din alte instituţii,
precum de la institutul de cercetări economice. Pregătirea cadrului macrofinanciar trebuie
să implice discuţii şi consultaţii regulate între participanţi, accentul fiind pus pe lucrul în
echipă şi nu pe responsabilităţi individuale.
B. GRUPUL DE LUCRU RESPONSABIL DE POLITICILE ŞI PRIORITĂŢILE
CHELTUIELILOR PUBLICE
Sarcini:
Activitatea acestui grup are drept scop identificarea problemelor majore în domeniul
gestionării bugetului public naţional (inclusiv pe componente – BS, BUAT, BASS,
FAOAM), analiza şi evaluarea priorităţilor de politici, determinarea priorităţilor de
cheltuieli şi estimarea cadrului de cheltuieli pe termen mediu.
Sarcinile principale ale grupului sunt:
• Analiza tendinţelor din ultimii 4-5 ani a cheltuielilor conform categoriilor economice
majore (cheltuieli de personal, mărfuri şi servicii, dobânda, subvenţii, transferuri
şi investiţii publice); identificarea problemelor cheie ce ţin de politica privind
categoriile respective şi efectuarea recomandărilor;
• Analiza impactului angajamentelor de deservire a datoriei de stat asupra programelor
de cheltuieli:
o estimarea necesarului de mijloace pentru deservirea datoriei de stat şi asumările
de bază;
o analiza implicaţiilor asupra cheltuielilor discreţionare şi a investiţiilor publice.
• Analiza problemelor şi implicaţiilor angajamentelor politice ale Guvernului
referitoare la:
o reforma de salarizare;
o protecţia socială; şi
o alte domenii.
• Revizuirea alocărilor de resurse pe sectoare, analiza şi determinarea priorităţilor de
cheltuieli pentru perioada CBTM;
• Elaborarea limitelor de cheltuieli pe sectoare, tipuri de bugete şi autorităţi publice
centrale.
Preşedintele grupului de lucru delimitează responsabilităţile între membrii grupului
corespunzător domeniului de activitate, stabileşte sarcini concrete şi termene inermediare
de realizare a sarcinilor pentru a se încadra în termenele limită stabilite în calendarul de
elaborare a bugetului.
Formatul sugerat (8-10 pagini, la care se anexează tabele detaliate)
• Serviciul datoriei de stat:
o tendinţele pe parcursul ultimilor cinci ani şi explicaţiile de bază;
o prognoza pentru CBTM - scenarii de alternativă;
o implicaţiile asupra cheltuielilor discreţionare.
• Cheltuielile recurente:
o analiza tendinţelor conform categoriilor economice majore (retribuirea muncii,
operaţiuni şi întreţinere, subvenţii, transferuri sociale);
o analiza politicilor şi problemele de bază (remunerarea şi angajările în
sectorul public etc;
93

o estimări de cheltuieli pentru perioada CBTM.
• Investiţiile capitale:
o analiza tendinţelor recente ale investiţiilor capitale, inclusiv a celor finanţate din
surse externe;
o determinarea priorităţilor în vederea finanţării investiţiilor capitale pe termen
mediu;
o estimarea cheltuielilor pentru investiţiile capitale (inclusiv a celor finanţate din
surse externe) pentru următorii trei ani.
• Analiza cheltuielilor pe ramuri:
o nivelurile curente ale cheltuielilor şi tendinţele recente;
o comparaţii cu alte economii în proces de tranziţie;
o identificarea problemelor prioritare din anumite ramuri;
o implicaţiile politicilor guvernamentale asupra alocărilor de resurse pe ramuri;
o implicaţiile asupra determinării priorităţilor pe termen mediu.
• Limitele de cheltuieli pe sectoare divizate pe:
o componentele bugetului public naţional – BS, BUAT, BASS, FAOAM;
o autorităţi publice centrale, finanţate de la bugetul de stat.
Componenţa propusă a grupului de lucru:
Preşedintele (conducător de rang superior) –
• APC responsabilă de politica bugetar-fiscală şi de gestionarea finanţelor publice
Membri (conducători ai subdiviziunilor relevante din cadrul APC şi altor instituţii
relevante):
• Cancelaria de stat
• APC responsabilă de politica bugetar-fiscală şi de gestionarea finanţelor publice (şefi
ai direcţiei sinteză bugetară, şefi ai direcţiilor finanţelor de ramură, şeful direcţiei datorii
publice);
• APC responsabilă de politica şi prognoza macroeconomică;
• Alte APC sau instituţii relevante (în caz de necesitate).
C. GRUPURI DE LUCRU PE SECTOARE
Sarcini:
Grupurile de lucru pe sectoare participă la elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli
prin facilitarea conlucrării şi discutării propunerilor între diferiţi participanţi la proces.
Sarcinile principale ale acestor grupuri sînt următoarele:
• Analiza situaţiei curente din sector, care să reflecte:
o rolul şi importanţa sectorului pentru dezvoltarea socio-economică a ţării;
o proporţia cheltuielilor sectorului în volumul cheltuielilor publice şi structura
cheltuielilor în cadrul sectorului;
o rolul autorităţilor publice centrale şi locale în gestionarea resurselor sectorului
respectiv;
o provocările principale: (i) problemele principale care urmează a fi
soluţionate, (ii) tendinţele şi presiunile din ramură; şi (iii) iniţiativele de reformă.
• Stabilirea obiectivelor de politici sectoriale şi definirea acţiunilor necesare atingerii
obiectivelor respective;
• Determinarea rolului statului în ramură, care să fie consecvent acestor obiective de
politici:
94

o distincţia dintre diferite roluri care pot fi atribuite statului (de exemplu:
reglementator, promotor, prestator direct de servicii);
o identificarea importanţei relative a fiecărui rol în realizarea obiectivelor;
o asigurarea consecvenţei cu programele guvernamentale de reforme economice şi
instituţionale.
• Identificarea acţiunilor prioritare pe parcursul perioadei CBTM, necesare pentru
realizarea obiectivelor politicii sectoriale;
• Identificarea indicatorilor de bază pentru monitorizarea performanţei programelor de
cheltuieli şi a rezultatelor în procesul de implementare a acestora.
Preşedinţii grupurilor vor atribui responsabilităţi membrilor grupului de lucru în vederea
efectuării analizelor necesare corespunzător domeniului de activitate, stabilesc sarcini
concrete şi termene inermediare de realizare a acestora pentru a se încadra în termenele
limită stabilite în calendarul de elaborare a bugetului.
Formatul sugerat (în dependenţă de mărimea sectorului, dar nu mai mult de 8-10 pagini)
Formatul de prezentare a strategiei sectoriale de cheltuieli se descrie la capitolul 11.4 al
Setului. De regulă, acesta cuprinde :
• Analiza programelor de cheltuieli şi priorităţile de politici pe termen mediu (sub
formă de matrice);
• Propuneri pentru stabilirea limitelor de cheltuieli (tabel Excel) ;
• Distribuirea resurselor pe programe de cheltuieli şi tipuri de bugete (tabel Excel).
Componenţa grupului de lucru
Preşedintele (conducător de rang superior) –
• APC de specialitate care este responsabilă de politica in domeniu (ministerul lider).
Membri (conducători ai subdiviziunilor relevante din cadrul APC şi altor instituţii
relevante):
• Din cadrul APC de specialitate:
o şeful subdiviziunii responsabile de elaborarea şi gestionarea bugetului ramurii;
o şeful subdiviziunii responsabile de analiza, evaluarea şi monitorizarea politicilor
sectoriale;
o alţi şefi de subdiviziuni sau specialişti implicaţi în gestionarea programelor de
cheltuieli.
• Din cadrul altor APC care gestionează resurse în ramura respectivă:
o directori ai departamentelor, direcţiilor, responsabili de programele de cheltuieli
din ramura respectivă;
o alţi specialişti principali implicaţi în gestionarea programelor sectoriale.
• Din cadrul APC responsabilă de politica bugetar-fiscală şi gestionarea finanţelor
publice:
o şeful direcţiei finanţele de ramură.
• Din cadrul Cancelariei de stat sau APC responsabilă de politica şi prognozele
macroeconomice:
o şeful subdiviziunii responsabile de monitorizarea politicilor sectoriale.
• Din cadrul autorităţilor publice locale:
o Şefi ai subdiviziunilor respective pe sectoare, reprezentanţi din 1-2
autorităţi publice locale (selectiv).
95

Annex 3-B: Cerinţele pentru elaborarea
notelor tehnice în contextul CBTM
Cerinţe generale
Un element important al CBTM este analiza unor aspecte specifice cu privire la buget şi
gestionarea acestuia. Această secţiune prezintă cerinţele generale elaborarea notelor
tehnice, precum şi oferă îndrumări pentru elaborarea unor analize specifice necesare
pentru elaborarea Documentului privind prognozele CBTM.
Aria de cuprindere şi domeniile concrete supuse analizei în contextul CBTM poate varia
de la an la an şi se determină în documentul de concept CBTM, elaborat anual la
începutul procesului de planificare financiară pe termen mediu.
Boxa de mai jos prezintă cerinţele generale şi oferă structura-cadru a oricărei note
tehnice:
Boxa 3.B.1. Formatul şi structura notei tehnice
(1) Responsabilitatea pentru elaborarea notei tehnice, inclusiv pentru prezentarea informaţiilor necesare
(2) Domeniul şi aria de cuprindere a analizei
(3) Conţinutul analizei:
- Analiza tendinţelor recente în totalul cheltuielilor bugetului şi factorii care influenţează aceste
tendinţe;
- Analiza structurii cheltuielilor pe domeniul respectiv;
- Revizuirea deciziilor şi politicilor care se referă la domeniul respectiv, implicaţiile acestor decizii pe
termen mediu şi măsura în care acestea se corelează cu cadrul de resurse disponibile;
- Analiza unor aspecte relevante şi înaintarea recomandărilor pentru eventuale schimbări, precum şi
identificarea, dacă e cazul, a măsurilor pentru a susţine realizarea performanţei planificate;
- Elaborarea estimărilor pentru următorii trei ani şi identificarea tendinţelor categoriei respective de
cheltuieli pe termen mediu.
(4) Forme şi tabele ce urmează a fi completate.
În continuare se descriu cerinţele specifice de analiză pentru anumite domenii de
importanţă majoră în contextul CBTM.
97

Cerinţe specifice
Managementul datoriei de stat
Responsabilitatea pentru o astfel de analiză îi revine direcţiei responsabile de gestionarea
datoriei publice din cadrul Ministerului Finanţelor.
Analiza trebuie să includă următoarele:
• Stabilirea obiectivelor şi elementelor de bază ale strategiei de management în
domeniul datoriei publice;
• Elaborarea prognozelor actualizate ale plăţilor privind deservirea datoriei pentru
următorii trei ani, inclusiv principalul şi dobînda;
• Evaluarea impactului costului deservirii datoriei asupra programului de cheltuieli
publice, ţinînd cont de prognozele pe venituri şi cheltuieli;
• Evaluarea posibilităţilor şi elaborarea scenariilor pentru restructurarea datoriei;
• Identificarea măsurilor, acţiunilor şi a unui grafic pentru restructurarea datoriei.
Ţinînd cont de faptul, că deservirea datoriei reprezintă o provocare majoră în procesul de
planificare a bugetului, este necesar de a elabora diferite scenarii privind restructurarea
datoriei şi contractarea împrumuturile noi pentru suportul bugetului, precum şi estimarea
implicaţiilor acestor scenarii.
Tabelul 3.B.1
Analiza datoriei de stat şi a cheltuielilor pentru deservirea datoriei
A. Stocul datoriei, total
Datoria externă
Multilateral
Bilateral
Clubul de la Paris
Indicatori AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
Datoria internă
Banca Naţională a Moldovei
Alte bănci comerciale
B. Deservirea datoriei, total
Datoria externă
Suma principală
Dobînda
Datoria internă
Suma principală
Dobînda
Executat Executat Aprobat Scontat Estimat Estimat Estimat
98

Abrevieri: AB – anul de bază (curent); AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază; AB+1 – anul viitor
pentru care se elaborează proiectul de buget; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se
elaborează bugetul.
Cheltuielile de personal
Responsabilitatea pentru această analiză revine direcţiei responsabile de analiza şi
monitorizarea cheltuielilor de personal şi angajărilor în sectorul bugetar din cadrul
Ministerului Finanţelor în conlucrare cu subdiviziunea corespunzătoare din cadrul APC
responsabile de elaborarea politicii în domeniul retribuirii muncii.
Cheltuielile de personal includ retribuirea muncii, precum şi contribuţiile pentru
asigurarea socială şi asigurarea obligatorie de asistenţă medicală pentru personalul din
sectorul bugetar. Analiza în cauză trebuie să includă:
• Analiza tendinţelor recente privind cheltuielile de personal, identificarea factorilor de
bază şi implicaţiile acestora pentru nivelele prognozate ale cheltuielilor de personal
(cotă din produsul intern brut, procent din volumul total al cheltuielilor recurente –
cheltuieli fără investiţiile capitale);
• Revizuirea deciziilor şi politicilor cu privire la salarizare în sectorul bugetar,
implicaţiile acestor decizii pentru perioada următoare de trei ani şi măsura în care
acestea se corelează cu cadrul disponibil de resurse;
• Revizuirea efectivului de personal şi a salariului mediu, identificarea problemelor de
management şi identificarea recomandărilor privind raţionalizarea şi optimizarea
angajărilor şi remunerării în sectorul public;
• Prognoza cheltuielilor de personal pe sectoare în următorii trei ani pentru a contura
tendinţele acestei categorii pe termen mediu.
Tabelul 3.B.2
Analiza cheltuielilor de personal şi angajărilor în sectorul public
Sectorul Unitateta AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
de măsură Executat Executat Aprobat Estimat Estimat Estimat
Sectorul A
Cheltuieli de salarizare
Contribuţii la salarii
Unităţi de personal
Salariul mediu lunar
Sectorul B
Cheltuieli de salarizare
Contribuţii la salarii
Unităţi de personal
Salariul mediu lunar
…
Total pe sectorul public
Cheltuieli de salarizare
Contribuţii la salarii
mii lei
mii lei
unităţi
Lei
mii lei
mii lei
unităţi
Lei
mii lei
mii lei
99

Unităţi de personal
Salariul mediu lunar
unităţi
Lei
Abrevieri: AB – anul de bază (curent); AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază; AB+1 – anul viitor
pentru care se elaborează proiectul de buget; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se
elaborează bugetul.
Investiţiile capitale
Responsabilitatea pentru această analiză revine direcţiei responsabile de domeniul
investiţiilor capitale din cadrul Ministerului Finanţelor în conlucrare cu alte direcţii
relevante din cadrul Ministerului Finaţelor şi cu subdiviziunile corespunzătoare ale altor
APC relevante.
Investiţiile capitale – reprezintă cheltuielile publice destinate formării activelor fixe ale
infrastructurii publice, necesare pentru dezvoltarea social-economică şi prestarea
calitativă a serviciilor publice. În condiţiile existenţei constrîngerilor bugetare, cheltuielile
pentru investiţii capitale trebuie să constituie o categorie protejată, pentru care se stabilesc
obiective concrete privind evoluţiile acesteia pe termen mediu, exprimate ca cotă în
produsul intern brut sau ca cotă în totalul cheltuielilor publice. Este important ca CBTM
să stabilească nişte raporturi adecvate între cheltuielile recurente şi cele investiţionale,
precum şi măsuri de consolidare a managementului investiţiilor publice.
Analiza investiţiilor capitale trebuie să cuprindă următoarele:
• Analiza volumului şi nivelului existent al investiţiilor capitale, incluzînd şi proiectele
de investiţii finanţate din surse externe;
• Stabilirea obiectivelor privind evoluţiile viitoare ale investiţiilor capitale, cu
identificarea, după caz, a măsurilor care să sprijine realizarea performanţelor
planificate;
• Prognoza cheltuielilor pentru investiţii capitale (inclusiv cele finanţate din surse
externe) pentru următorii trei ani.
Tabelul 3.B.3
Analiza investiţillor capitale pe sectoare, mil. Lei
AB-2
AB-1
AB
AB+1
AB+2
AB+3
executat
executat
aprobat
estimat
estimat
estimat
Total
interne*
externe**
Total
interne*
externe**
Total
interne*
externe**
Total
interne*
externe**
Total
interne*
externe**
Total
interne*
externe**
Sectorul A
Proiectul 1
Proiectul 2
Sectorul B
Proiectul 1
Proiectul 2
Sectorul C
…
100

Total pe sectoare
Abrevieri: AB – anul de bază (curent); AB-2, AB-1 – anii precedenţi anului de bază; AB+1 – anul viitor pentru
care se elaborează proiectul de buget; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
Note:
* Se reflectă investiţiile capitale din contul bugetului de stat şi bugetelor UAT.
** Sumele din surse externe vor conţine si contribuţia Guvernului.
Relaţiile interbugetare
CBTM trebuie să includă o analiză a distribuirii resurselor între componentele bugetului
public naţional, în special a transferurilor de resurse de la bugetul de stat la bugetele
UAT, bugetul asigurărilor sociale de stat şi fondurile asigurării obligatorii de asistenţă
medicală.
Analiza este efectuată de către Direcţia generală sinteză bugetară în comun cu direcţiile
finanţelor de ramură din cadrul Ministerului Finanţelor. Astfel, se analizează propunerile
şi prognozele CBTM prin acoperirea următoarelor aspecte:
• Analiza aspectelor relevante şi recomandărilor referitoare la posibilele modificări în
distribuirea responsabilităţilor de cheltuieli între bugetul de stat, bugetele UAT,
bugetul asigurărilor sociale de stat şi fondurile asigurării obligatorii de asistenţă
medicală;
• În baza responsabilităţilor delegate şi propunerilor stipulate în CBTM referitoare la
efectuarea cheltuielilor, elaborarea unei prognoze a cheltuielilor pentru următorii trei
ani - separat pe bugetul de stat, bugetele UAT, bugetul asigurărilor sociale de stat şi
fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
• Determinarea volumului transferurilor pentru următorii trei ani de la bugetul de stat
către bugetele UAT, bugetul asigurărilor sociale de stat şi fondurile asigurării
obligatorii de asistenţă medicală.
101

4 Elaborarea bugetelor anuale
Boxa 4.1
Prevederi relevante din Legea cu privire la gestiunarea finanţelor publice şi responsabilitate
Se va completa ulterior.
4.1 Prevederi generale
Elaborarea proiectelor de bugete şi aprobarea acestora reprezintă a doua fază a ciclului bugetar
anual.
Tabelul de mai jos reflectă responsabilităţile pentru elaborarea proiectelor de buget în
conformitate cu legislaţia.
Tipul de buget
Autoritatea publică responsabilă pentru
elaborarea bugetului
Autoritatea care aprobă
Bugetul de stat Se elaborează de către Ministerul Finanţelor Se aprobă de către Guvern şi ulterior
de către Parlament
BASS
FAOAM
Bugetele UAT
Se elaborează de către Ministerul Muncii,
Protecţiei Sociale şi Familiei în comun cu Casa
Naţională de Asigurări Sociale
Se elaborează de către Ministerul Sănătăţii în
comun cu Compania Naţională de Asigurări în
Medicină
Se elaborează de către autorităţile executive ale
UAT de nivelul respectiv
Se aprobă de către Guvern şi ulterior
de către Parlament
Se aprobă de către Guvern şi ulterior
de către Parlament
Se aprobă de către autorităţile
deliberative şi reprezentative ale UAT
de nivelul respectiv
Informaţia prezentată în proiectele de buget va cuprinde estimări pentru anul bugetar viitor,
care se supun aprobării ulterioare de către Parlament / autorităţile legislative şi deliberative ale
UAT, precum şi estimări pentru următorii doi ani, care poartă un caracter indicativ şi de
informare.
Procesul de elaborare a proiectelor de bugete cuprinde următoarele etape:
1. Emiterea circularelor bugetare de către Ministerul Finanţelor;
2. Prezentarea propunerilor/proiectelor de buget la Ministerul Finanţelor 4 ;
3. Analiza propunerilor/proiectelor de buget şi organizarea discuţiilor pe marginea
acestora;
4 În cazul bugetelor UAT propunerile/proiectele de buget ale UAT de nivelul I şi II se prezintă Direcţiei generale finanţe, care ulterior
elaborează sinteza proiectului bugeului UAT şi o prezintă Ministerului Finanţelor.
103

4. Elaborarea şi prezentarea proiectelor de bugete la Guvern / autorităţilor executive ale
UAT;
5. Examinarea şi aprobarea proiectelor de bugete de către Guvern/autorităţile deliberative
executive ale UAT;
6. Examinarea şi aprobarea legilor bugetare anuale de către Parlament / a bugetelor UAT
de către autorităţile deliberative şi reprezentative ale UAT.
Figura 4.1 reflectă consecutivitatea etapelor în ciclul bugetar anual (etapele 7-11).
Figura 4.1
Paşii principali în elaborarea bugetului anual
11. Aprobarea
bugetelor de
Parlament
/autorităţile
deliberative şi
reprezentative
1. Priorităţile
de politici ale
Guvernului
2. Prognze
macrofiscale
preliminare
10.
Examinarea şi
aprobarea
proiectelor
bugetelor de
Guvern/autorit
3. Documentul
de concept
CBTM
9. Analiza şi
discuţiile pe
marginea
proiectelor de
bugete
Elaborarea
bugetului
anual
4. Strategii
sectoriale de
cheltuieli
8. Elaborarea
propunerilor
/proiectelor de
bugete
7. Circularele
privind
elaborarea
bugetelor
6. Documentul
privind
prognozele
CBTM
5. Analiza şi
limitele
actualizate de
cheltuieli
În continuare se descrie fiecare etapă în parte şi se oferă specificul pentru fiecare tip de buget.
4.2 Circulare privind elaborarea bugetelor anuale
4.2.1 Bugetul de stat
Anual în luna mai Ministerul Finanţelor emite Circulara cu privire la modul de elaborare şi
prezentare a propunerilor la proiectul bugetului de stat pe anul viitor şi a estimărilor pentru
104

următorii doi ani (în continuare – Circulara bugetară) şi o expediază autorităţilor publice
centrale.
Scopul Circularei respective este de a prezenta cerinţele necesare şi de a îndruma APC în
procesul de elaborare a propunerilor la proiectul bugetului de stat. Autorităţile publice centrale
pot oferi instituţiilor din subordine îndrumări suplimentare pentru pregătirea propunerilor de
buget.
La elaborarea acestui document Ministerul Finanţelor se ghidează de prevederile Setului unic,
precum şi de analizele şi informaţiile cuprinse în Documentul privind prognozele CBTM, în
special în ce priveşte prognoza macroeconomică pe termen mediu, priorităţile de politici şi
limitele de cheltuieli.
Circulara conţine instrucţiuni despre procesul de elaborare a bugetului, deciziile de politici,
cerinţele obligatorii de procedură care trebuie urmate cu respectarea datelor limită, precum şi
formulare şi instrucţiuni pentru completarea acestora.
Ca structură, Circulara anuală privind elaborarea proiectului bugetului de stat include:
• Dispoziţii generale, care oferă referinţe la cadrul legal şi normativ în ce priveşte procesul
de elaborare a bugetului de stat, precum şi termenele limită pentru prezentarea informaţiei;
• Prognoza principalilor indicatori macroeconomici pe termen mediu (precum rata inflaţiei,
ratele pentru schimbul valutar şi dobîndă) şi parametrii bugetari agregaţi (veniturile şi
cheltuielile totale şi deficitul/excedentul) pentru perspectiva de termen mediu în
conformitate cu prevederile Documentului privind prognozele CBTM;
• Prezentarea succintă a politicilor prioritare pentru următorul an bugetar şi pe termen
mediu, accentuînd principiile politicii fiscale şi priorităţile Guvernului, precum sunt
reflectate în Documentul privind prognozele CBTM;
• Limitele de cheltuieli de la bugetul de stat pe autorităţi publice centrale;
• Instrucţiuni specifice adiţionale cu privire la întocmirea propunerilor de buget;
• Cerinţe specifice adiţionale cu privire la elaborarea şi prezentarea Notelor informative
pentru a explica şi justifica propunerile de buget;
• Anexe şi formulare.
Autorităţile publice centrale, la rîndul său, expediază Circulara instituţiilor şi subdiviziunilor
subordonate şi elaborează un plan de acţiuni intern, care asigură implementarea cerinţelor
stabilite în Circulara privind elaborarea bugetului anual, precum şi dezagregarea limitelor de
cheltuieli pe instituţiile subordonate, conform ierarhiei.
Capitolul 13 al Setului unic oferă un regulament cadru pentru organizarea internă a activităţilor
legate de elaborarea bugetului la nivelul APC.
Concomitent cu emiterea circularei, Ministerul Finanţelor organizează seminare în cadrul
cărora APC primesc explicaţiile necesare.
105

4.2.2 Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat
Concomitent cu Circulara privind elaborarea bugetului de stat, Ministerul Finanţelor elaborează
şi emite Circulara privind elaborarea proiectului BASS pe anul viitor şi a estimărilor pentru
următorii doi ani.
La elaborarea acestui document Ministerul Finanţelor se ghidează de prevederile Setului unic,
precum şi de analizele şi informaţiile cuprinse în Documentul privind prognozele CBTM, în
special în ce priveşte prognoza macroeconomică pe termen mediu, priorităţile de politică în
domeniul protecţiei sociale şi volumul prognozat al transferurilor de la bugetul de stat.
Circulara privind elaborarea proiectului BASS include:
• Dispoziţii generale, care oferă referinţa la cadrul legal şi normativ în ce priveşte procesul
de elaborare a BASS, precum şi termenele limită pentru luarea deciziilor şi realizarea
schimbului de informaţii dintre Ministerul Finanţelor şi instituţiile responsabile de
asigurările sociale de stat;
• Prognoza principalilor indicatori macroeconomici pe termen mediu;
• Obiectivele politicii fiscale în ce priveşte contribuţiile obligatorii de asigurări sociale de
stat;
• Sumarul succint al priorităţilor de politici în domeniul protecţiei sociale şi impactul
acestora asupra BASS (în conformitate cu strategia de cheltuieli în domeniul protecţiei
sociale);
• Referinţe privind înaintarea, după caz ,a propunerilor de modificare a unor legi şi
regulamente în domeniul asigurărilor sociale de stat;
• Particularităţile relaţiilor interbugetare, în special structura şi volumul transferurilor de la
bugetul de stat către BASS;
• Instrucţiuni detaliate adiţionale cu privire la elaborarea proiectului BASS;
• Cerinţe cu privire laelaborarea şi prezentarea Notei informative privind proiectul BASS;
• Anexe şi formulare.
APC responsabilă de politica în domeniul asigurărilor sociale de stat elaborează un plan de
acţiuni intern, care va asigura elaborarea proiectului BASS în termenii stabiliţi şi în
conformitate cu cerinţele stipulate în Circulară. Circulara privind elaborarea proiectului BASS
şi planul de acţiuni aprobat de APC se comunică instituţiilor relevante şi subdiviziunilor din
subordine.
4.2.3 Fondurile Asigurării Obligatorii de Asistenţă Medicală
Concomitent cu Circulara privind elaborarea proiectului bugetului de stat, Ministerul
Finanţelor elaborează şi emite Circulara cu privire la elaborarea proiectului FAOAM pe anul
viitor şi a estimărilor pentru următorii doi ani.
La elaborarea acestui document Ministerul Finanţelor se ghidează de prevederile Setului unic,
precum şi de analizele şi informaţiile cuprinse în Documentul privind prognozele CBTM, în
special în ce priveşte prognoza macroeconomică pe termen mediu, priorităţile de politică în
domeniul sănătăţii şi volumul prognozat al transferurilor de la bugetul de stat.
Circulara privind elaborarea proiectului FAOAM include:
• Dispoziţii generale, care oferă referinţa la cadrul legal şi normativ în ce priveşte procesul
de elaborare a FAOAM, precum şi termenele limită pentru luarea deciziilor şi realizarea
106

schimbul de informaţii dintre Ministerul Finanţelor şi instituţiile responsabile de asigurările
obligatorii de asistenţă medicală;
• Prognoza principalilor indicatori macroeconomici pe termen mediu;
• Obiectivele politicii fiscale în ce priveşte primele obligatorii de asigurare medicală;
• Sumarul succint al priorităţilor de politici în domeniul ocrotirii sănătăţii şi impactul
acestora asupra FAOAM (în conformitate cu strategia de cheltuieli în domeniul sănătăţii);
• Referinţe privind înaintarea, după caz, a propunerilor de modificare a unor legi şi
regulamente în domeniul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală;
• Particularităţile relaţiilor interbugetare, în special volumul transferurilor de la bugetul de
stat către FAOAM;
• Instrucţiuni detaliate adiţionale cu privire la elaborarea proiectului FAOAM;
• Cerinţe specifice cu privire la elaborarea şi prezentarea Notei informative ;
• Anexe şi formulare.
APC responsabilă de politica în domeniul asigurărilor medicale elaborează un plan de acţiuni
intern, care va asigura elaborarea proiectului FAOAM în termenii stabiliţi şi în conformitate cu
cerinţele stipulate în Circulară. După caz, Circulara privind elaborarea proiectului BASS şi
planul de acţiuni aprobat de APC se comunică instituţiilor relevante şi subdiviziunilor din
subordine.
4.2.4 Bugetele UAT
Anual în luna mai Ministerul Finanţelor întocmeşte şi emite Circulara cu privire la elaborarea
proiectului bugetelor UAT pe anul viitor şi a estimărilor pentru următorii doi ani. Scopul
Circularei respective este de a îndruma autorităţile administraţiei publice locale în procesul de
elaborare, examinare şi aprobare a bugetelor UAT. La elaborarea acestui document Ministerul
Finanţelor se ghidează de prevederile Setului unic, precum şi de analizele şi informaţiile
cuprinse în Documentul privind prognozele CBTM.
Circulara se emite autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul II şi stabileşte normele
metodologice specifice privind elaborarea proiectului de buget al UAT pe anul viitor şi a
estimărilor pentru următori doi ani. De regulă, circulara privind elaborarea bugetelor UAT
cuprinde următoarele:
• Dispoziţii generale, care oferă referinţa la cadrul legal şi normativ în ce priveşte procesul
de elaborare a bugetelor UAT, precum şi termenele limită pentru prezentarea informaţiei;
• Prognoza principalilor indicatori macroeconomici pe termen mediu;
• Principiile de bază ale politicii statului în domeniul veniturilor şi particularităţile specifice
pentru estimarea unor venituri şi surselor de finanţare, normativele de defalcări de la
veniturile generale de stat;
• Principiile de bază ale politicii statului şi priorităţile în domeniul cheltuielilor publice,
precum şi particularităţile estimării acetora (normativele de cheltuieli);
• Limitele de transferuri de la bugetul de stat către bugetele UAT şi unele aspecte specifice
de calculare a acestora;
• Anexe şi formulare.
Pentru a asigura realizarea în termen şi calitativă a acţiunilor necesare pentru elaborarea
bugetelor UAT de nivelul I şi II autorităţile executive ale UAT de nivelul II emit dispoziţia cu
privire la lansarea procesului de elaborare a bugetului UAT şi calendarul activităţilor pentru
107

elaborarea proiectului de buget al UAT pe anul viitor şi a estimărilor pe următorii doi ani.
Calendarul va include acţiuni detaliate ce trebuie întreprinse şi termenii de executare a
acestora şi va desemna persoanele responsabile. La elaborarea Calendarului în cauză
autorităţile executive ale UAT se vor ghida de calendarul-model pentru elaborarea bugetului
UAT, cuprins în capitolul 2.
După aprobarea calendarului respectiv, în baza circularei Ministerului Finanţelor, Direcţiile
generale finanţe ale UAT elaborează şi emit circulara privind elaborarea proiectului bugetului
UAT pentru autorităţile publice de nivelul I şi executorii de buget de nivelul II. Direcţia
generală finanţe informează executorii de buget cu privire la cerinţele şi particularităţile
specifice pentru elaborarea şi prezentarea propunerilor de buget, precum şi comunică aspectele
legate de relaţiile interbugetare între nivelul I şi II ale UAT.
De regulă, la etapa iniţială a elaborării proiectului bugetului anual, MF şi ulterior Direcţiile
generale finanţe ale UAT organizează seminare, în cadrul cărora executorii de buget primesc
explicaţiile necesare.
4.3 Elaborarea propunerilor/proiectelor de buget
4.3.1 Bugetul de stat
Autorităţile publice centrale în comun cu instituţiile subordonate elaborează şi prezintă
propunerile de buget pe anul viitor şi estimările pentru următorii doi ani în conformitate cu
cerinţele şi cu respectarea termenelor limită stabilite în Circulara anuală cu privire la elaborarea
proiectului bugetului de stat. Structura şi conţinutul circularei se descrie la secţiunea 4.2.1.
Capitolul 13 descrie conţinutul unui regulament –cadru privind organizarea activităţilor de
elaborare a strategiilor sectoriale de cheltuieli şi a propunerilor de buget la nivelul APC.
Aspectele principale şi dimensiunile care trebuie abordate în procesul elaborării şi analizei
propunerilor de buget şi a oricăror altor propuneri cu implicaţii financiare se descriu în anexa
13.A.
Instituţiile bugetare sunt solicitate să completeze toate anexele şi formularele tipizate necesare.
Formularele tipizate sunt instrumente informaţionale, iar instituţiile bugetare trebuie să prezinte
informaţii suplimentare dacă este cazul.
Formatul de prezentare a propunerilor de buget
Tabelul 4.1 oferă formatul de prezentare a propunerii de buget şi constă din următoarele părţi:
A. Sinteza propunerii de buget;
B. Sinteza limitelor de cheltuieli;
C. Estimarea resurselor proprii;
D. Estimarea cheltuielilor;
E. Estimarea investiţiilor capitale pe obiecte.
108

Tabelul 4.1
Formatul propunerii de buget
Sursa k2
Codul
Autoritatea publică centrală
Instituţia
A. Sinteza propunerii de buget (se completează automat în sistemul informaţional), mii lei
Codul AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
F1
ECO
k2
Executat Executat Aprobat Proiect Estimat Estimat
A.1. CHELTUIELI, total
A.2. RESURSE,
total B=B1+B2+B3
A.2.1. Resurse
proprii interne, total
Sursa
k3
112
Codul AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
ECO
F1
k2
Executat Executat Aprobat Proiect Estimat Estimat
A.2.2. Resurse
proprii externe, total
112
A.2.3. Resurse
generale, total
A.2.3=A.1-
(A.2.1+A.2.2)
111
B. Sinteza limitelor de cheltuieli (se completează automat în sistemul informaţional), mii lei
Cod AB+1 proiect AB+2 estimat AB+3 estimat
Denumirea
F1
Recurent
/Capital
Stabilit
Deviere +/-
Propus
Stabilit
Deviere +/-
Propus
Stabilit
Deviere +/-
Propus
109

TOTAL
TOTAL
C. Estimarea resurselor proprii, mii lei
Codul AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
Denumirea
Descriere
Sursa Originea Donator P3 Eco
F3
S4 sursei k4 (7xx) k6
Executat
Executat
Aprobat
Proiect
Estimat
Estimat
TOTAL
D. Estimarea cheltuielilor
Codul
Denumirea F3
Program
Subprogram
I. Descriere narativă (se completează de către executorul primar de buget înainte de a emite formularul pentru
completare instituţiilor din subordine)
Scop
Obiective (pe termen mediu, cu
accent sporit pe anul pentru
care se aprobă programul)
Descriere succintă
II. Indicatori de
performanţă
Descriere
Unitatea
de
măsură
AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
Executat Executat Planificat Estimat Estimat Estimat
De rezultat (se
completează de
către executorul
1.
2.
3.
110

primar de buget)
De produs
De eficienţă
1.
2.
3.
1.
2.
3.
III. Cheltuieli, mii lei
Denumirea
Codul AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
P3 ECO
k6
Executat Executat Aprobat Proiect Estimat Estimat
E. Estimarea investiţiilor capitale pe proiecte/ obiecte
Denumirea Codul AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
P2 Proiect P3 ECO k6 Executat Executat Scontat Proiect Estimat Estimat
Conducător /________________________/ _________________________/
Şeful subdiviziunii responsabile de planificarea bugetului /___________________/_________________/
Data prezentării _______________________
Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază, AB+1 – anul viitor pentru care se
elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
A. Sinteza propunerii de buget reprezintă un format sumar, care cuprinde sinteza cheltuielilor şi
resurselor APC şi se produce de sistemul informaţional în baza informaţiilor introduse în
sistem prin completarea compartimentelor C-E.
B. Sinteza limitelor de cheltuieli oferă formatul în care sinteza propunerilor de buget se verifică
cu limitele de cheltuieli stabilite în Documentul cu privire la prognozele CBTM.
C. Estimarea resurselor proprii – la acest compartiment APC analizează şi estimează
posibilităţile de generare a resurselor proprii interne şi externe (serviciile cu plată, granturi,
etc.), conform cerinţelor stabilite de Ministerul Finanţelor.
Resursele generale ale bugetului de stat se estimează de către Ministerul Finanţelor în baza
analizei detaliate pe fiecare sursă de venit şi finanţare, luînd în consideraţie următoarele
aspecte:
• Prognoza macroeconomică actualizată;
111

• Obiectivele în domeniul politicii fiscale şi administrării fiscale,
• Asumările de politică şi strategiile în domeniul datoriei de stat,
• Tendinţele încasării veniturilor în anii precedenţi, etc.
Metodologia şi procedurile detaliate de estimare a resurselor bugetului sunt similare
procedurilor şi tehnicilor aplicate la elaborarea CBTM, descrise în capitolul 3.5. Instrucţiuni
detaliate privind modalitatea de calcul pe tipuri de impozite şi taxe se prezintă în capitolul 9.
D. Estimarea cheltuielilor – în această secţiune APC prezintă estimările cu privire la
propunerile de cheltuieli în formatul bugetului pe programe Capitolul 12 descrie metodologia
elaborării bugetului în bază de programe şi performanţă.
E. Estimarea investiţiilor capitale pe obiecte – acest compartiment cuprinde propunerile APC
pentru investiţii capitale. Informaţia se prezintă pe obiecte de investiţii capitale, conform
cerinţelor Ministerului Finanţelor.
Acest format de prezentare a propunerii de buget va fi utilizat atît de către autorităţile publice
centrale, cît şi de instituţiile din subordinea acestora, conform ierarhiei de subordonare.
La completarea tabelelor, APC vor consulta instrucţiunile relevante cu privire la elaborarea
bugetului pe programe, cu privire la estimarea costurilor, precum şi instrucţiunile de utilizare a
sistemului informaţional de management financiar integrat.
Circulara bugetară anuală emisă de către Ministerul Finanţelor poate stabili instrucţiuni
specifice de completare a propunerii de buget.
Propunerile de buget ale APC / instituţiilor bugetare trebuie să fie însoţite de Nota informativă,
care să prezinte explicaţiile şi justificările necesare. Boxa 4.2 reprezintă formatul ce poate fi
utilizat pentru a explica şi justifica propunerile de buget.
Boxa 4.2
Format pentru explicaţii şi justificări – propunerea de buget a APC
1. Obiectivele de bază ale autorităţii publice centrale :
(Descrierea misiunii generale şi legăturii cu strategiile generale ale Guvernului).
2. Sinteza programelor :
(Descriere succintă a programelor şi legăturile acestora cu obiectivele generale ale APC, relaţiile dintre programe,
legături posibile cu programele altor APC, referire la Documentul privind prognozele CBTM şi strategia sectorială de
chetuieli, descriere succintă a fiecărui program).
(Explicaţiile vor fi mai detaliate în cazul unor programe noi).
(Motivele trebuie prezentate în cazul în care nu este posibilă prezentarea informaţiei privind performanţa şi altei
informaţii non-financiare).
3. Implicaţii asupra bugetului:
(Cheltuielile urmează a fi justificate şi explicate utilizînd date de performanţă privind volumul şi preţurile –, de exemplu
numărul preconizat de beneficiari în cadrul unei scheme de subvenţionare şi suma pe subvenţie. Presupunerile ce
stau la baza calculelor cheltuielilor urmează a fi incluse în justificare.
4. Capacitate:
(Justificarea propunerilor va include deasemenea explicaţii privind faptul dacă APC şi unităţile subordonate dispun de
capacităţi pentru utilizarea resurselor în mod efficient şi eficace).
112

5. Factori externi:
(Descrierea factorilor externi posibili care influenţează realizarea obiectivelor de program (şi astfel stabilirea ţintei
pentru indicatorii de perfomanţă).
6. Calitatea datelor :
(Discuţii privind identificarea surselor interne şi externe de date: de exemplu, (i) dacă există definiţii convenite pentru
fiecare indicator, (ii) modul în care sunt colectate datele; (iii) dacă este cunoscut modul iniţial de colectare,
înregistrarea datelor privind performanţa, procesarea şi agregarea datelor privind performanţa; (iv) cine este
responsabil de colectarea, procesarea şi agregarea iniţială a datelor).
4.3.2 Bugetul asigurărilor sociale de stat
Casa Naţională de Asigurări Sociale elaborează şi prezintă Ministerului Muncii, Protecţiei
Sociale şi Familiei proiectul preliminar al BASS pe anul următor şi estimările pentru următorii
doi ani în conformitate cu cerinţele şi cu respectarea termenelor limită stabilite în Circulara cu
privire la elaborarea BASS. Cerinţele cu privire la conţinutul circularei este descris în secţiunea
4.2.2.
La elaborarea BASS se va ţine cont de:
• prognozele macro economice actualizate;
• priorităţile de politică stipulate în strategia sectorială de cheltuieli;
• tendinţele indicatorilor demografici şi a altor indicatori cu privire la numărul de beneficiari
de prestaţii sociale, precum şi de;
• indicaţiile şi cerinţele specifice incluse în Circulara.
Contribuţiile de asigurări sociale de stat reprezintă sursa de bază a veniturilor BASS şi se
estimează reieşind din politica în domeniul asigurării sociale de stat şi analiza bazei de calcul a
contribuţiilor de asigurări sociale de stat din anii precedenţi, cu aplicarea indicatorilor
macroeconomici prognozaţi pentru perioada respectivă. La partea de venituri a BASS pot fi
planificate şi alte încasări în conformitate cu normele legale.
La estimarea cheltuielilor BASS se va ţine cont de următoarele cerinţe generale :
• Fundamentarea propunerilor în baza actelor legislative şi normative în vigoare ;
• Analiza obiectivelor de politici şi a priorităţilor în domeniul asigurării şi asistenţei
sociale, stipulate în strategia sectorială de cheltuieli ;
• Tendinţele indicatorilor în ce priveşte numărul beneficiarilor de prestaţii sociale, etc.
Volumul transferurilor de la bugetul de stat către BASS se estimează reieşind din prevederile
legislaţiei în vigoare privind tipurile şi mărimea prestaţiilor sociale, care potrivit legislaţiei se
finanţează din bugetul de stat prin intermediul BASS şi numărul estimat al beneficiarilor de
astfel de prestaţii.
După examinarea proiectului preliminar al BASS prezentat de CNAS, Ministerul Muncii,
Protecţiei Sociale şi Familiei, elaborează nota informativă şi prezintă proiectul BASS spre
examinare Ministerului Finanţelor pe suport de hârtie şi în format electronic în conformitate cu
cerinţele solicitate şi cu respectarea datelor limită prevăzute în Circulara bugetară.
113

Tabelul 4.2 stabileşte formatul de prezentare a proiectului BASS pe anul viitor şi a estimărilor
pentru următorii doi ani şi cuprinde:
A. Tabelul sinteză cu totalul pe venituri, cheltuieli şi surse de finanţare;
B. Programele de cheltuieli ale BASS, inclusiv finanţate din contul transferurilor de la
bugetul de stat;
C. Indicatorii de performanţă (nefinanciari) pe fiecare program de cheltuieli.
Tabelul 4.2
Proiectul BASS
A. Sinteza BASS, mii lei
Codul
Sursa k2
Autoritatea publică
Grupul principal
Org1
F1
Codul AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
Denumirea
F2 F3 P1 P2 P3 ECO
Executat
Executat
Aprobat
Proiect
Estimat
Estimat
VENITURI, total
Inclusiv conform
clasificaţiei economice
(k6)
,,,,,,,
,,,,,,,
CHELTUIELI şi ANF,
total
Inclusiv conform
clasificaţiei economice
(k2)
…….
…….
DEFICIT (-) /
EXCEDENT (+)
FINANŢAREA
Inclusiv conform
clasificaţiei economice
(k3)
,,,,,,,
,,,,,,,
B. Sinteza programelor de cheltuieli ale BASS, mii lei
Denumirea Codul AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
P1 P2 P3 executat executat aprobat proiect estimat estimat
Cheltuieli, total
finanţate din:
114

veniturile proprii ale BASS
transferuri de la bugetul de
stat
Programul 1/Sub-programul 1
finanţat din:
veniturile proprii ale BASS
transferuri de la bugetul de
stat
Programul /Sub/programul
1…n / Activitatea 1….n
finanţat din:
veniturile proprii ale BASS
transferuri de la bugetul de
stat
Programul 1/Sub-programul 2
……
……
C. Indicatorii de performanţă ai programelor BASS
Codul
Grupul principal
Grupul funcţiei
Sub-grupul funcţiei
Programul
Sub-programul
I. Informaţie privind performanţa programului / sub-programului
I.1 Descriere narativă
Scopul
Obiective pe termen mediu
Descriere succintă
I.2 Indicatori de performanţă Unitatea
AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
(nefinanciari)
de
Denumirea măsură Executat Executat Planificat Proiect Estimat Estimat
De
rezultat
1.
2.
3.
115

De
produs
De
eficienţă
1.
2.
3.
1.
2.
3.
II. Bugetul programului / sub-programului, mii lei
Codul
Denumirea
P3
AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
Executat Executat Aprobat Proiect Estimat Estimat
Cheltuieli, total
Inclusiv:
Activitatea 1
Activitatea 2
…….
Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază, AB+1 – anul viitor pentru care se
elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
Înainte de a prezenta proiectul BASS spre examinare Ministerului Finanţelor, Ministerul
Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei în comun cu CNAS, va elabora nota informativă care va
reflecta:
• Legătura BASS cu politicile Guvernului în domeniul asigurării şi asistenţei sociale;
• Descriere succintă a programelor BASS, inclusiv din contul transferurilor de la bugetul de
stat;
• Presupuneri de bază privind estimările veniturilor şi chetuielilor;
• Informaţie privind disponibilitatea şi calitatea datelor;
• Altă informaţie relevantă.
Boxa 4.3 prezintă formatul şi structura Notei informative pentru a explica şi justifica proiectul
BASS.
116

Boxa 4.3
Formă pentru explicaţii şi justificări – Proiectul BASS
1. Politicile Guvernului în domeniul asigurărilor sociale:
(Descrierea măsurilor planificate ale politicii Guvernului în domeniul asigurării sociale de stat).
2. Sinteza programelor:
(Structura programelor, legătura cu Documentul privind prognozele CBTM şi strategia sectorială de
chetuieli, descriere succintă a fiecărui program).
(Explicaţiile vor fi mai detaliate în cazul unor programe noi).
(Motivele trebuie prezentate în cazul în care nu este posibilă prezentarea informaţiei privind
performanţa şi altei informaţii non-financiare).
3. Presupuneri de bază privind implicaţiile bugetare:
(Estimările cheltuielilor şi veniturilor, unde va fi posibil, urmează a fi justificate şi explicate în mod
corespunzător împreună cu alte date privind volumul şi preţurile – de exemplu numărul preconizat de
beneficiari de asistenţă socială şi suma pe beneficiar. Presupunerile ce stau la baza caluculelor
cheltuielilor urmează a fi incluse în justificare).
4. Calitatea datelor
(Discuţii privind identificarea surselor interne şi externe de date: de exemplu, (i) dacă există definiţii
convenite pentru fiecare indicator, (ii) modul în care sunt colectate datele; (iii) dacă este cunoscut
modul iniţial de colectare, înregistrarea datelor privind performanţa, procesarea şi agregarea datelor
privind performanţa; (iv) cine este responsabil de colectarea, procesarea şi agregarea iniţială a
datelor).
4.3.3 Fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală
Compania Naţională de Asigurări în Medicină elaborează şi prezintă Ministerului Sănătăţii
proiectul FAOAM pe anul următor şi estimările pentru următorii doi ani în conformitate cu
cerinţele şi cu respectarea termenelor limită şi a formatelor stabilite în Circulara cu privire la
elaborarea FAOAM. Cerinţele cu privire la conţinutul circularei este descris în secţiunea 4.2.3.
La elaborarea FAOAM se va ţine cont de:
• prognozele macro economice actualizate;
• priorităţile de politică stipulate în strategia sectorială de cheltuieli;
• tendinţele indicatorilor demografici şi a altor indicatori care caracterizează sistemul de
ocrotire a sănătăţii, precum şi de;
• indicaţiile şi cerinţele specifice incluse în Circulara cu privire la modul de elaborare a
FAOAM.
Veniturile FAOAM se estimează reieşind din obiectivele de politică preconizate în domeniul
primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi fondul de remunerare a muncii
prognozat, precum şi analiza tendinţelor recente în ce priveşte alte încasări de venituri.
Volumul transferurilor de la bugetul de stat pentru FAOAM se determină în procesul estimării
relaţiilor interbugetare cu bugetul de stat în conformitate cu normele legale. De regulă, se
estimează ca cotă procentuală în raport cu cheltuielile bugetului de stat.
Cheltuielile FAOAM se planifică în conformitate cu normele legale în ce priveşte repartizarea
şi utilizarea mijloacelor financiare, acumulate în FAOAM.
117

După examinarea proiectului preliminar al FAOAM prezentat de CNAM, Ministerul Sănătăţii
elaborează nota informativă şi prezintă proiectul FAOAM spre examinare Ministerului
Finanţelor pe suport de hârtie şi în format electronic în conformitate cu cerinţele solicitate şi cu
respectarea datelor limită prevăzute în Circulara cu privire la modul de elaborare a FAOAM.
Tabelul 4.3 oferă formatul de prezentare a proiectului FAOAM pe anul viitor şi a estimărilor pe
următorii doi ani şi cuprinde:
A. Tabelul sinteză cu totalul pe venituri, cheltuieli şi surse de finanţare;
B. Programele de cheltuieli ale FAOAM, inclusiv din contul transferurilor de la bugetul
de stat;
C. Indicatorii de performanţă pe fiecare program de cheltuieli.
Tabelul 4.3
Proiectul FAOAM, mii lei
A. Sinteza FAOAM, mii lei
Codul
Sursa k2
Autoritatea publică
Grupul principal
Org1
F1
Denumirea
Codul AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
F2 F3 P1 P2 P3 ECO
Executat
Executat
Aprobat
Proiect
Estimat
Estimat
VENITURI, total
Inclusiv conform
clasificaţiei economice
(k6)
,,,,,,,
,,,,,,,
CHELTUIELI şi ANF,
total
Inclusiv conform
clasificaţiei economice
(k2)
…….
DEFICIT (-) /
EXCEDENT (+)
FINANŢAREA
Inclusiv conform
clasificaţiei economice
(k3)
,,,,,,,
,,,,,,,
118

Denumirea
Codul AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
F2 F3 P1 P2 P3 ECO
Executat
Executat
Aprobat
Proiect
Estimat
Estimat
B. Sinteza programelor de cheltuieli ale FAOAM, mii lei
Denumirea Codul AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
P1 P2 P3 Executat Executat Aprobat Proiect Estimat Estimat
Cheltuieli, total
Inclusiv conform clasificaţiei
programelor
Programul 1/Subprogramul
1
Programul
/Sub/programul 1…n /
Activitatea 1….n
Programul 1/Subprogramul
2….n
……
……
C. Indicatorii de performanţă ai programelor FAOAM
Codul
Grupul principal
Grupul funcţiei
Sub-grupul funcţiei
Programul
Sub-programul
I. Informaţie privind performanţa programului / sub-programului
I.1 Descriere narativă
Scopul
Obiective pe termen mediu
Descriere succintă
I.2 Indicatori de performanţă
(nefinanciari)
Denumirea
Unitatea
de
măsură
AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
Executat Executat Planificat Proiect Estimat Estimat
De
rezul
1.
tat
2.
119

3.
De
produs
1.
2.
3.
De
eficienţă
1.
2.
3.
II. Bugetul programului / sub-programului, mii lei
Denumirea
Codul
P3
AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
Executat Executat Aprobat Proiect Estimat Estimat
Cheltuieli, total
Inclusiv:
Activitatea 1
Activitatea 2
…….
Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază, AB+1 – anul viitor pentru care se
elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
Înainte de a prezenta proiectul FAOAM spre examinare Ministerului Finanţelor, Ministerul
Sănătăţii în comun cu CNAM, va elabora nota informativă care va reflecta:
• Legătura FAOAM cu politicile Guvernului în domeniul ocrotirii sănătăţii;
• Descriere succintă a programelor FAOAM;
• Presupuneri de bază privind estimările veniturilor şi chetuielilor;
• Informaţie privind disponibilitatea şi calitatea datelor;
• Altă informaţie relevantă.
Boxa 4.4 prezintă formatul ce trebuie utilizat pentru a explica şi justifica proiectul FAOAM.
Boxa 4.4. Formă pentru explicaţii şi justificări – Proiectul FAOAM
1. Politicile Guvernului în domeniul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală:
(Descrierea măsurilor planificate ale politicii Guvernului în domeniul asigurării obligatorii de asistenţă
medicală)
2. Sinteza programelor:
(Structura programelor, legăturile posibile cu programele Ministerului Sănătăţii, referire la Documentul
privind prognozele CBTM şi strategia sectorială de chetuieli, descriere succintă a fiecărui program).
(Explicaţiile vor fi mai detaliate în cazul unor programe noi).
(Motivele trebuie prezentate în cazul în care nu este posibilă prezentarea informaţiei privind performanţa şi
altei informaţii non-financiare).
3. Presupuneri de bază privind consecinţele bugetare:
(Estimările cheltuielilor şi veniturilor, unde va fi posibil, urmează a fi justificate şi explicate în mod
corespunzător împreună cu alte date privind volumul şi preţurile – de exemplu numărul preconizat de
beneficiari de asigurare medicală şii suma pe beneficiar. Presupunerile ce stau la baza caluculelor
cheltuielilor urmează a fi incluse în justificare.
4. Calitatea datelor:
120

(Discuţii privind identificarea surselor interne şi externe de date: de exemplu, (i) dacă există definiţii
convenite pentru fiecare indicator, (ii) modul în care sunt colectate datele; (iii) dacă este cunoscut modul
iniţial de colectare, înregistrarea datelor privind performanţa, procesarea şi agregarea datelor privind
performanţa; (iv) cine este responsabil de colectarea, procesarea şi agregarea iniţială a datelor).
4.3.4 Bugetele UAT
În baza circularei Ministerului Finanţelor cu privire la elaborarea proiectului bugetelor UAT
Direcţiile generale finanţe a UAT elaborează şi emit norme metodologice cu privire la
estimarea veniturilor şi cheltuielilor bugetelor UAT şi le comunică executorilor de buget de
nivelul I şi II. Cerinţele cu privire la formatul şi conţinutul circularei este descris în secţiunea
4.2.4.
Executorii de buget elaborează şi prezintă Direcţiei generale finanţe a UAT
propunerile/proiectele de buget în conformitate cu cerinţele stabilite în Circulara anuală privind
elaborarea bugetelor UAT şi cu respectarea termenelor limită de prezentare a acestora.
Formatul de prezentare a propunerii de buget şi cerinţele cu privire la volumul şi calitatea
informaţiilor necesare, care însoţesc propunerea de buget a UAT sunt analogice cerinţelor
pentru executorii de buget finanţaţi de la bugetul de stat, expuse în capitolul 4.3.1. Propunerile
de buget pentru investiţii capitale sunt parte integrantă a propunerii de buget şi se întocmesc şi
se prezintă în mod similar propunerilor de buget pentru cheltuieli recurente.
La planificarea veniturilor şi cheltuielilor bugetelor UAT se va ţine cont de:
• analiza tendinţelor recente în domeniul veniturilor şi cheltuielilor,
• obiectivele politicii fiscale şi impactul acestora asupra veniturilor;
• activităţile preconizate pentru îmbunătăţirea administrării fiscale;
• particularităţile estimării relaţiilor interbugetare între bugetele de nivelul I şi II;
• politica şi priorităţile în domeniul cheltuielilor publice, inclusiv politicile sectoriale de
cheltuieli asumate la nivel naţional.
Pentru estimarea bazei fiscale a UAT, atît Direcţiile generale finanţe, cît şi autorităţile
executive de nivelul I vor utiliza setul de formulare emise de către Ministerul Finanţelor prin
Circulara anuală, care servesc drept suport metodologic pentru efectuarea estimărilor
veniturilor în teritoriu.
Pentru efectuarea analizelor necesare şi estimarea propunerilor de buget, executorii de buget
pot solicita informaţii relevante de la serviciile desconcentrate în teritoriu ale autorităţilor
publice centrale (de exemplu, date statisitice, fiscale, politici sectoriale, etc.).
În temeiul circularei (notelor metodologice) remise de către Direcţiile generale finanţe ale
UAT, care conţine şi prevederi în ce priveşte relaţiile interbugetare între bugetele de nivelul II
şi I, autorităţile executive de nivelul I elaborează pronosticul pe termen mediu al impozitelor,
taxelor ce urmează a fi colectate pe teritoriul respectiv, estimările de cheltuieli ce urmează a fi
suportate de la bugetul respectiv şi sursele de finanţare a deficitului. În procesul elaborării
estimărilor de venituri şi cheltuieli, serviciul financiar al UAT de nivelul I poate solicita
propuneri din partea executorilor de buget din teritoriul respectiv Propunerile executorilor de
buget vor cuprinde atît pronosticul cheltuielilor bugetare necesare pentru realizarea funcţiilor şi
sarcinilor instituţiei, cît şi, după caz, estimări privind veniturile proprii. Cheltuielile se vor
121

estima în baza cheltuielilor medii pe an ce revin la o unitate de beneficiar pe categorii de
cheltuieli, ţinînd cont de particularităţile specifice de estimare a unor cheltuieli, comunicate
prin intermediul notelor metodologice remise de către Direcţiile generale finanţe ale UAT.
Serviciul financiar al UAT de nivelul I generalizează şi analizează propunerile de buget ale
executorilor de buget din teritoriu, estimează cadrul de resurse ale bugetului şi întocmeşte
proiectul bugetului UAT de nivelul I, pe care îl prezintă spre examinare şi coordonare Direcţiei
generale finanţe a UAT, în termenii stabiliţi în calendarul detaliat privind elaborarea bugetelor
UAT, descris în capitolul 2.7.
Respectiv, executorii de buget de nivelul II prezintă Direcţiei generale finanţe a UAT în
termenii stabiliţi propunerile de buget pe anul bugetar următor şi estimările pentru următorii
doi ani în conformitate cu cerinţele şi normele metodologice privind estimarea veniturilor şi
cheltuielilor expuse în circulară.
Propunerile de buget prezentate vor fi însoţite de note informative, explicaţii şi calcule
justificative.
La elaborarea propunerilor/proiectelor de buget executorii de buget vor consulta instrucţiunile
cu privire la utilizarea şi aplicarea sistemului informaţional de management financiar integrat,
instrucţiunea cu privire la estimarea costurilor, precum şi alte instrucţiuni relevante. Circulara
anuală cu privire la elaborarea bugetelor UAT, emisă de către MF, poate stabili instrucţiuni
specifice în ce priveşte elaborarea şi prezentarea propunerilor/proiectelor de buget.
Rezultatele calculelor privind estimarea bazei fiscale a UAT (pe fiecare impozit în parte,
precum şi sinteza acestora, în baza formatului şi structurii formularului care se conţine în setul
de formulare anexat la Circulara anuală), precum şi propunerile/proiectele de buget ale
executorilor de buget de nivelul I şi II se introduc de către executorii de buget în sistemul
informaţional.
Direcţia generală finanţe a UAT examinează propunerile/proiectele de buget ale executorilor de
buget de nivelul I şi II sub aspectul respectării cerinţelor şi procedurilor solicitate şi în sistemul
informaţional generează sinteza proiectului bugetului UAT. Tabelul 4.4 oferă formatul
standard de prezentare a sintezei proiectului de buget de către fiecare UAT în parte.
Tabelul 4.4
Sinteza proiectului de buget al UAT
Sursa
Codul
UAT
Codul AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
F2
F1-
P1-
P3
ECO
Executat
Executat
Aprobat
Proiect
Estimat
Estimat
122

Codul AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
F2
F1-
P1-
P3
ECO
Executat
Executat
Aprobat
Proiect
Estimat
Estimat
VENITURI, total
Inclusiv conform clasificaţiei economice (k6)
,,,,,,,
,,,,,,,
CHELTUIELI şi ANF, total
Inclusiv conform clasificaţiei economice (k2)
…….
DEFICIT (-) / EXCEDENT (+)
FINANŢAREA
Inclusiv conform clasificaţiei economice (k3)
,,,,,,,
,,,,,,,
Conducător /________________________/ _________________________/
Şeful subdiviziunii responsabile de planificarea bugetului /___________________/_________________/
Data prezentării _______________________
Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază, AB+1 – anul viitor pentru care se
elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
Ca urmare a examinării propunerilor de buget şi audierilor bugetare, Direcţia generală finanţe
şi respectiv, executorii de buget de nivelul I pot efectua ajustări la sinteza proiectului bugetului
UAT, înregistrînd în sistemul informaţional două versiuni ale sintezei proiectului bugetului
UAT:
i. versiunea APL de nivelul I supusă ulterior aprobării de către autorităţile deliberative
şi reprezentative respective;
ii. versiunea Direcţiei generale finanţe, luată în calcul la estimarea relaţiilor
interbugetare.
Volumul transferurilor de la bugetele UAT de nivelul II către bugetele UAT de nivelul I
aprobat de către Direcţia generală finanţe va fi luat în calcul la estimarea raporturilor
interbugetare.
Direcţiile generale finanţe ale UAT prezintă sinteza proiectelor bugetelor UAT la Ministerul
Finanţelor conform unui grafic convenit.
123

4.4 Analiza propunerilor/proiectelor de buget şi audierile bugetare
4.4.1 Bugetul de stat
Direcţiile de ramură din cadrul Ministerului Finanţelor verifică şi evaluează propunerile de
buget prezentate de către autorităţile publice centrale în contextul respectării prevederilor
Documentului privind prognozele CBTM şi Circularei privind elaborarea proiectului bugetului
de stat şi identifică toate genurile de neconsistenţe. În scopul oficializării procesului dat,
direcţiile de ramură trebuie să utilizeze liste de verificare care acoperă toate aspectele cheie ale
propunerilor de buget. Ca punct de reper în analiza propunerilor de buget, direcţiile de ramură
pot aplica aceleaşi dimensiuni, utilizate de către instituţiile bugetare la elaborarea propunerilor
de buget şi menţionate în anexa 13.A.
Direcţiile de ramură sunt în drept să restituie propunerile de buget care nu sunt justificate şi/sau
poate să solicite informaţii adiţionale referitor la propunerile care sunt justificate insuficient şi
necesită argumentări ulterioare din partea autorităţilor publice vizate. Instituţiile respective
trebuie să asigure prezentarea informaţiei solicitate în termenul limită stabilit de Ministerul
Finanţelor.
Unele aspecte specifice ce ţin de propunerile de buget parvenite din partea autorităţilor publice
centrale, precum şi divergenţele identificate la etapa de analiză se soluţionează în timpul
audierilor (discuţiilor) speciale organizate cu participarea conducerii Ministerului Finanţelor şi
a conducerii APC respective. În timpul audierilor, reprezentanţii autorităţilor pblice înaintează
argumentele proprii Ministerului Finanţelor. Ministerul Finanţelor examinează propunerile de
buget prin prizma justificărilor acestora şi sugerează finanţarea cererilor suplimentare din
contul economiilor ce ar putea fi identificate în bugetul APC/instituţiei bugetare solicitante sau
propune reevaluarea priorităţilor ţinînd cont de priorităţile Guvernului.
Audierile bugetare sau discuţiile pe marginea propunerilor / proiectelor de bugete trebuie să fie
organizate cu respectarea următoarelor reguli:
1. Baza pentru audieri o constituie agenda. Agenda se elaborează de către Direcţiile
finanţelor de ramură respective din cadrul Ministerului Finanţelor şi se transmite
autorităţii publice respective. Agenda va cuprinde o listă a problemelor sau întrebărilor
nesoluţionate cu referinţă la propunerile de buget;
2. Direcţiile finanţelor de ramură pregătesc materialele pentru audierile bugetare şi le
prezintă conducerii Ministerului Finanţelor. Materialele vor conţine tabele analitice şi
analize efectuate în vederea justificării poziţiei Ministerului Finanţelor;
3. Pentru evitarea înţelegerii incorecte, personalul din cadrul Ministerului Finanţelor şi
APC comunică neformal pe cît de mult posibil;
4. Şedinţa de audieri bugetare începe cu aprobarea agendei. Dacă, în anumite
circumstanţe mai complicate, APC sau MF consideră că este necesar de discutat
anumite subiecte suplimentare, acestea se propun adăugător la agendă la începutul
şedinţei de audieri cînd se aprobă agenda;
5. Şedinţa de audieri este moderată de către conducerea Ministerului Finanţelor. La
şedinţă participă în mod obligatoriu conducerea Ministerului Finanţelor şi conducerea
APC. Deasemenea la şedinţă participă – din partea Ministerului Finanţelor - şefi de
direcţii din cadrul Direcţiei generale sinteză bugetară, şefi ai direcţiilor de ramură, iar
din partea APC – şeful direcţiei responsabile de planificarea bugetului din cadrul APC
şi alte persoane relevante. În timpul audierilor bugetare APC respectiv şi Ministerul
124

Finanţelor vor aduce argumente pro şi contra şi vor încerca sa soluţioneze toate
divergenţele;
6. La începutul şedinţei Ministerul Finanţelor prezintă o explicaţie succintă. Aceasta
poate sugera revizuirea propunerii de buget dacă:
a. Propunerea nu este acceptabilă prin prisma politicii fiscale generale sau a gestiunii
eficiente a banilor publici şi/sau;
b. Sumele incluse în proiectul propunerii de buget nu corespund obiectivelor
politicilor care urmează a fi implementate.
7. În timpul audierilor bugetare, conducerea APC argumentează problemele identificate şi
prezintă Ministerului Finanţelor cazul propriu în ce priveşte soluţionarea problemelor.
Conducerea APC prezintă explicaţii ulterioare şi clarificări pentru aspectele înaintate
de Ministerul Finanţelor. Explicaţiile şi clarificările sunt susţinute pe cît de posibil prin
informaţii şi analize atît de natură financiară, cît şi nefinanciară;
8. Audierile bugetare se axează pe aspecte strategice şi nu se referă la numeroasele
articole economice de cheltuieli sau aspecte minore;
9. Solicitările noi de resurse suplimentare pentru iniţiativele care nu au fost propuse
anterior la elaborarea CBTM, nu se discută în timpul audierilor;
10. După finalizarea audierilor se pregăteşte un proces-verbal al şedinţei de audieri, care va
cuprinde aspectele puse în discuţie, deciziile luate, precum şi divergenţele rămase cu
Ministerul Finanţelor. Procesul verbal nu are statut legal sau de reglementare, scopul
acestuia este doar de a raporta concluziile audierilor bugetare;
11. Procesul verbal se elaborează de direcţia finanţelor de ramură respectivă din cadrul
Ministerului Finanţelor şi se semnează atît de reprezentanţii Ministerului Finanţelor, cît
şi ai APC;
12. În principiu, rezultatul audierilor bugetare se reflectă în proiectul legii bugetare anuale,
iar problemele nesolutionate se includ in Nota explicativa la proiectul bugetului;
13. Divergenţele majore nesoluţionate se discută în cadrul examinarii proiectului de buget
la Guvern.
Formularul Procesului - verbal privind acordurile în cadrul audierilor şi divergenţele rămase
este prezentat mai jos.
Boxa 4.6. Formatul Procesului –verbal privind audierile bugetare
Proiectul de buget pe anul
Data audierii bugetare
Denumirea APC
Moderatorul şedinţei:
Participanţi din partea APC : 1.
2.
3.
Participanţi din partea Ministerului 1.
Finanţelor:
2.
3.
Concluzii principale: 1.
2.
3.
125

Acorduri convenite: 1.
2.
3.
Divergenţe rămase: 1.
2.
3.
Anexă: Agenda şedinţei
De rînd cu audierile bugetare, Ministerul Finanţelor organizează discuţii asupra proiectului
bugetului de stat cu partenerii sociali.
4.4.2 Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat
Direcţia finanţelor de ramură în comun cu Direcţia generală sinteza bugetară din cadrul
Ministerului Finanţelor examinează proiectul BASS pe anul următor şi estimările pe următorii
doi ani, luînd în consideraţie următoarele aspecte:
• Respectarea cerinţelor stipulate în Circulara cu privire la elaborarea proiectului BASS;
• Analiza executării BASS în anii precedenţi atît la venituri, cît şi la cheltuieli;
• Asumările puse în baza prognozelor de venituri şi cheltuieli pe termen mediu şi corelarea
acestora cu priorităţile Guvernului şi strategia sectorială de cheltuieli;
• Examinarea balanţei BASS şi analiza implicaţiilor asupra cadrului general de resurse;
• Analiza transferurilor de la bugetul de stat;
• Corectitudinea calculelor, etc.
Ministerul Finanţelor este în drept să restituie propunerile de buget care nu sunt justificate sau
să solicite informaţii adiţionale referitor la propunerile care sunt justificate insuficient şi care
necesită argumentări ulterioare.
Unele aspecte specifice legate de proiectul BASS, precum şi divergenţele în ce priveşte
stabilirea raporturilor interbugetare cu bugetul de stat se soluţionează în timpul audierilor
speciale organizate cu participarea conducerii Ministerului Finanţelor, Ministerului Muncii,
Protecţiei Sociale şi Familiei şi CNAS. În timpul audierilor, reprezentanţii Ministerului Muncii,
Protecţiei Sociale şi Familiei, asistaţi de reprezentanţii de la CNAS, înaintează argumentele
proprii Ministerului Finanţelor. Ministerul Finanţelor analizează propunerile prin prisma
justificărilor acestora, face sugestii sau poate solicita reevaluarea proiectului de buget.
Audierile pe marginea proiectului BASS au loc în conformitate cu procedurile descrise la
capitolul 4.4.1.
4.4.3 Fondurile Asigurărilor Obligatorii de Asistenţă Medicală
Direcţia finanţelor de ramură în comun cu Direcţia generală sinteza bugetară din cadrul
Ministerului Finanţelor examinează proiectul FAOAM pe anul următor şi estimările pe
următorii doi ani, luînd în consideraţie următoarele aspecte:
• Respectarea cerinţelor stipulate în Circulara cu privire la elaborarea proiectului FAOAM;
• Analiza executării FAOAM în anii precedenţi atît la venituri, cît şi la cheltuieli;
126

• Asumările puse în baza prognozelor de venituri şi cheltuieli pe termen mediu şi corelarea
acestora cu priorităţile Guvernului şi strategia sectorială de cheltuieli;
• Examinarea balanţei FAOAM, analiza implicaţiilor asupra cadrului general de resurse şi
relaţiile cu bugetul de stat;
• Corectitudinea calculelor, etc.
Ministerul Finanţelor este în drept să restituie propunerile de buget care nu sunt justificate sau
care sunt justificate insuficient şi necesită argumentări ulterioare.
Unele aspecte specifice legate de proiectul FAOAM, precum şi divergenţele în ce priveşte
stabilirea raporturilor interbugetare cu bugetul de stat, se soluţionează în timpul audierilor
speciale organizate cu participarea conducerii Ministerului Finanţelor, Ministerului Sănătăţii şi
CNAM. În timpul audierilor, reprezentanţii Ministerului Sănătăţii, asistaţi de reprezentanţii de
la CNAM, înaintează argumentele proprii Ministerului Finanţelor. Ministerul Finanţelor
analizează propunerile prin prisma justificărilor acestora, face sugetii sau poate solicita
reevaluarea proiectului de buget.
Audierile pe marginea proiectului FAOAM au loc în conformitate cu procedurile descrise la
capitolul 4.4.1.
4.4.4 Bugetele UAT
Avînd în vedere principiul autonomiei financiare al UAT în conformitate cu legislaţia în
vigoare, examinarea proiectelor de buget ale UAT la Ministerul Finanţelor are drept scop
următoarele:
• Determinarea volumului transferurilor pentru bugetele UAT de nivelul II, pentru a
echilibra bugetele UAT şi a nivela posibilităţile financiare ale acestora;
• Consolidarea şi integrarea informaţiei cu privire la bugetele UAT în estimările de prognoză
privind bugetul public naţional.
Examinarea proiectelor bugetelor UAT în cadrul Ministerului Finanţelor
În conformitate cu calendarul bugetar Direcţia generală finanţe a UAT prezintă sinteza
proiectului bugetului UAT la Ministerul Finanţelor.
Prognoza veniturilor şi surselor de finanţare a bugetelor UAT, însoţită de calculele respective,
se prezintă şi se discută cu Direcţia responsabilă de analiza veniturilor şi prognoza
macrofinanciară din cadrul Ministerului Finanţelor. Se examinează corectitudinea evaluării
bazei fiscale a UAT şi a estimărilor de venituri în corespundere cu obiectivele politicii fiscale şi
se compară cu estimările proprii ale Ministerului Finanţelorelaborate în contextul CBTM.
Proiectul bugetelor UAT la partea de cheltuieli se examinează de către diferite subdiviziuni ale
Ministerului Finanţelor potrivit domeniilor patronate. Cheltuielile recurente se examinează de
către Direcţiile finanţelor de ramură sub aspectul aplicării normativelor de cheltuieli şi
respectării priorităţilor de politici stabilite la nivel naţional. Cheltuielile pentru investiţii
capitale se examinează de către Direcţia responsabilă de domeniul investiţiilor capitale, luînd în
consideraţie aspectele ce ţin de justificarea cheltuielilor pentru investiţii capitale.
127

Direcţia bugetelor UAT analizează integral proiectele de buget ale UAT şi estimează
raporturile interbugetare între bugetul de stat şi bugetele UAT de nivelul II, precum şi
analizează particularităţile de estimare a raporturilor interbugetare între UAT de nivelul I şi II.
Cerinţele generale în procesul examinării proiectelor bugetelor UAT sunt analogice celor de la
bugetul de stat, care se descriu în capitolul 4.4.1. Formatul tabelelor pentru prezentarea
calculelor la proiectul bugetului UAT se actualizează anual şi se prezintă în cadrul circularei
anuale cu privire la elaborarea proiectelor de buget ale UAT, emisă de Ministerul Finanţelor.
După examinare şi prezentare în cadrul subdiviziunilor respective ale Ministerului Finanţelor
sinteza proiectelor bugetelor UAT înregistrată în sistemul informaţional se ajustează şi se
produce o versiune nouă. Astfel, în rezultatul examinării proiectului bugetelor UAT în cadrul
Ministerului Finanţelor, se produc două versiuni ale proiectului bugetelor UAT:
iii. versiunea autorităţilor publice locale pentru aprobare ulterioară;
iv. versiunea Ministerului Finanţelor, luată în calcul la estimarea transferurilor
interbugetare.
Direcţia bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale este responsabilă de coordonarea generală
a procesului de examinare a proiectelor bugetelor UAT, precum şi de organizarea audierilor
bugetare cu autorităţile publice locale. Conform calendarului bugetar, Ministerul Finanţelor
organizează audieri cu autorităţile administraţiei publice de nivelul II pe marginea proiectelor
bugetelor UAT, în special asupra estimărilor de venituri şi cheltuieli care influenţează
raporturile interbugetare. Audierile au loc în conformitate cu procedurile descrise la capitolul
4.4.1. În rezultatul acestor discuţii, după caz, Ministerul Finanţelor şi Direcţiile generale finanţe
ale UAT ajustează cadrul de resurse şi de cheltuieli a bugetelor UAT şi înregistrează versiunile
respective ale proiectului bugetelor UAT în sistemul informaţional. Volumul actualizat al
transferurilor de la bugetul de stat către bugetele UAT de nivelul II, se include în proiectul legii
anuale a bugetului de stat.
Ulterior Direcţiile generale finanţe ale UAT aplică aceeaşi procedură de ajustare a sintezei
proiectului bugetelor UAT ca urmare a examinării proiectului legii bugetului de stat la Guvern
şi ulterior la Parlament. Ajustările respective în proiectele de buget ale UAT de nivelul II şi I se
efectuează în termenii stabiliţi în calendarul bugetar.
Procesul de examinare a propunerilor/proiectelor de bugete şi de stabilire a relaţiilor
interbugetare între bugetele UAT de nivelul I şi II urmează aceleaşi proceduri şi metode ca şi în
cazul raporturilor cu bugetul de stat.
4.5 Memorandumul bugetar şi proiectele bugetelor anuale
Formatul de prezentare anuală a proiectelor bugetelor anuale cuprinde:
• Memorandumul bugetar – prezintă perspectiva pe termen mediu a bugetului public
naţional şi se elaborează de către Ministerul Finanţelor cu contribuţia altor autorităţi
publice responsabile;
• Proiectele de legi bugetare anuale – stabileşte reglementări specifice pentru gestionarea
fiecărui component al bugetului public naţional şi cuprinde bugetele corespunzătoare pe
anul următor. Bugetul de stat se elaborează de către Ministerul Finanţelor, bugetul
asigurărilor sociale de stat – de către Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei,
Fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală – de către Ministerul Sănătăţii.
128

Structura şi formatul de prezentare a fiecărui document în parte se descriu în continuare.
4.5.1 Memorandumul bugetar
Definiţie
Memorandumul bugetar reprezintă un document care stabileşte obiectivele politicii bugetarfiscale
a Guvernului pe termen mediu şi analizează impactul financiar al acestora asupra
bugetului public naţional. Acesta prezintă o analiză a tendinţelor recente de dezvoltare a
economiei, evoluţiile pe termen mediu şi impactul asupra bugetului. Deasemenea
Memorandumul oferă o sinteză cuprinzătoare a Bugetului Public Naţional şi a componentelor
sale în perspectiva pe termen mediu.
Memorandumul bugetar se elaborează anual în contextul documentaţiei bugetare şi este însoţit
de proiectele legilor bugetare anuale pentru fiecare buget în parte.
Structura Memorandumului bugetar
Ministerul Finanţelor cu contribuţia altor autorităţi publice responsabile, elaborează proiectul
Memorandumului bugetar şi îl prezintă Guvernului spre aprobare. Formatul Memorandumului
bugetar este prezentat în boxa 4.6.
Boxa 4.6. Formatul şi structura Memorandumului bugetar
I: Introducere
II: Evoluţiile economico - sociale recente
(Această Secţiune plasează accentele pe evoluţiile economice recente şi pe consecinţele acestora pentru Moldova).
1. Creşterea economică la nivel global, rata inflaţiei, consumul, contul curent, acumularea de capital,
inclusiv Investiţiile Străine Directe:
o
Tabel: PIB, Rata inflaţiei, Cursul de schimb al monedei naţionale pentru principalele valute,
indicatori ai balanţei comerciale: toate acestea pentru anul precedent (AB-1), rezultatele scontate
pe anul curent (AB) şi prognozele pentru următorii trei ani (AB+1, AB+2 şi AB+3). (Tabel în
Capitolul 3).
2. Evoluţiile economiei:
o
Evoluţiile anului precedent (AB-1) rezultatele scontate ale anului curent (AB) şi prognozele pe
termen mediu (AB+1,AB+2,AB+3);
o
Principalele riscuri asociate prognozării şi scenariile posibile.
III: Priorităţile principale de politici
(Această Secţiune include o descriere succintă a priorităţilor politicilor principale ce ţin de politica veniturilor şi politica
cheltuielilor în anumite sectoare şi programe pentru anul bugetar viitor şi pentru următorii doi ani, precum şi impactul
financiar al acestora. Se vor trece în revistă şi anumite activităţi concrete necesare pentru realizarea priorităţilor
stabilite pentru următorul an bugetar).
1. Principiile ce stau la baza priorităţilor de politici ;
2. Descriere succintă şi explicaţii ce vizează priorităţile de politici pentru anul bugetar următor (AB+1) şi
acţiunile considerate;
3. Tabel generalizator privind priorităţile noi de politici:
o
descrierea măsurilor majore de cheltuieli şi venituri şi contribuţia acestora la realizarea obiectivelor
129

o
politice ale Guvernului;
estimarea impactului acestor măsuri asupra bugetului pe termen mediu.
IV: Bugetul Public Naţional
(Această Secţiune cuprinde detalii ale cadrului finanaciar global, evoluţiile veniturilor şi cheltuielilor pe componentele
Bugetului Public Naţional potrivit clasificaţiei economice şi funcţionale. Mai include Tabele de sinteză şi se axează pe
Tabelele detaliate din Legile bugetare anuale).
1. Cadrul macrofinanciar global:
o
o
Prognozele revizuite şi actualizate în cadrul Documentaţiei bugetare
Principalul tabel de sinteză: Valori nominale şi % din PIB: Venituri, Cheltuieli, Deficit/Excedenti,
Datorii (tabel în Capitolul 3).
2. Veniturile publice:
o
o
Analiza executării veniturilor pe anul curent (AB) şi rezultatul aşteptat + explicaţii succinte;
Prognoza veniturilor pentru anul următor (AB+1) şi pentru următorii doi ani + explicaţii succinte.
3. Cheltuielile publice:
• Componentele Bugetului Public Naţional: (Descriere succintă, parametrii bugetari principali,
Structura, Principalele modificări comparativ cu anii precedenţ)
o
o
o
o
Bugetul de stat;
FAOAM;
BASS;
Bugetele UAT.
• Clasificaţia economică: (se vor menţiona principalele categorii economice de cheltuieli)
o
o
Salarii – Descriere succintă, angajarea în sectorul public /politica de cadre (Total, Nr. de
personal şi salariul mediu);
Investiţii capitale – Descriere succintă, Priorităţile în domeniul investiţiilor capitale.
• Clasificaţia funcţională:
o
Descriere succintă a structurii funcţionale cheltuielilor cu un accent sporit asupra sectoarelor
de importanţă specială pentru noul an bugetar.
4. Deficitul/excedentul bugetului şi finanţarea:
• Descrierea succintă a asumărilor cu privire la balanţa bugetului public naţional şi finanţare, inclusiv
pe tipuri de bugete
• Tabel: Serii dinamice pînă în anul curent (AB) şi estimări pe termen mediu (în valori nominale şi %
din PIB);
5. Datoria publică:
• Sumarul obiectivelor politicii în domeniul datoriei de stat (structura pe tipuri de creditori, asumări pe
viitor)
• Tabel: Serii dinamice pînă în anul curent (AB) şi estimări pe termen mediu (în valori nominale şi %
din PIB);
• Tabel: Scadenţa instrumentelor financiare.
V: Reformele Managementului Finanţelor Publice
(Această Secţiune generalizează succint progresul realizat în ce priveşte implementarea Reformelor în domeniul
Managementului Finanţelor Publice şi cuprinde activităţile planificate pentru următorul an bugetar).
• Sinteza reformelor desfăşurate pînă în prezent;
• Acţiuni de reformă planificate pentru următorul an bugetar şi importanţa acestora.
VI: Sinteza Bugetului de stat
(Această Secţiune generalizează iniţiativele politicilor noi în cadrul Bugetului de stat şi descrie evoluţia cheltuielilor în
anumite sectoare prioritare).
130

• Principalele priorităţi de politici şi măsuri de politici cu implicaţii asupra bugetului;
• Sinteza cadrului de resurse şi cheltuieli.
VII: Sinteza relaţiilor interbugetare între bugetul de stat şi bugetele UAT
(Această Secţiune generalizează succint sinteza veniturilor şi cheltuielilor bugetelor UAT şi descrie particularităţile
estimării raporturilor interbugetare).
• Cheltuielile bugetelor UAT;
• Veniturile bugetelor UAT;
• Raporturile interbugetare între bugetul de stat şi bugetele UAT;
o
Veniturile defalcate;
o
VIII: Sinteza BASS
Transferurile interbugetare.
(Această Secţiune generalizează succint veniturile şi cheltuielile BASS şi se referă la Legea bugetară separată care
se transmite împreună cu acest Memorandum bugetar.)
• Referinţă la propria Lege bugetară;
• Principalele priorităţi de politici şi măsuri de politici cu implicaţii asupra bugetului;
• Sinteza cadrului de resurse şi cheltuieli.
IX: Sinteza FAOAM
(Această Secţiune generalizează succint veniturile şi cheltuielile FAOAM şi se referă la Legea bugetară separată care
se transmite împreună cu acest Memorandum bugetar).
• Referinţă la propria Lege bugetară;
• Principalele priorităţi de politici şi măsuri de politici cu implicaţii asupra bugetului;
• Sinteza cadrului de resurse şi cheltuieli.
X: Analiza şi gestiunea riscurilor bugetare
(În această Secţiune se prezintă şi se descriu succint principalele tipuri de obligaţii condiţionate ce includ garanţiile,
procesele judiciare etc).
• Sinteza obligaţiilor condiţionate;
• Descriere succintă a naturii obligaţiilor condiţionate.
În versiunea de proiect Memorandumul poate include un sumar al divergenţelor nesoluţionate
în cadrul audierilor bugetare şi recomandările Ministerului Finanţelor pe marginea acestor
solicitări.
Ministerul Finanţelor actualizează Memorandumul bugetar şi proiectul bugetului de stat în
cazul în care Guvernul introduce anumite modificări ca urmare a discuţiilor pe marginea
documentaţiei proiectului de buget în cadrul şedinţei Guvernului.
Memorandumul bugetar se aprobă de către Guvern concomitent cu legile bugetare anuale. Se
prezintă Parlamentului spre informare ca material de suport în cadrul dezbaterilor politice pe
marginea proiectelor de bugete anuale.
După aprobarea Memorandumului bugetar şi proiectului legii bugetului de stat la Guvern,
Ministerul Finanţelor aduce la cunoştinţa autorităţilor publice locale conţinutul
131

Memorandumului bugetar aprobat şi comunică modificările în relaţiile interbugetare ca urmare
a examinării proiectului bugetului de stat la Guvern.
Anexe şi tabele
Memorandumul bugetar va fi însoţit de o serie de tabele explicative, care vor oferi informaţii
detaliate despre tendinţele veniturilor şi cheltuielilor pe termen mediu.
Tabelul 4.5 oferă formatul de prezentare a cadrului de resurse pe fiecare component al
bugetului public naţional.
Tabelul 4.5
Formatul de prezentare a cadrului de resurse pe fiecare componentă a BPN (mil.lei, % din PIB, % din total)
Indicatori
Codul AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
ECO
Executat
Executat
Aprobat
Scontat
Proiect
Estimat
Estimat
I.Venituri, total 1
inclusiv conform clasificatiei economice
(K2)
II.Cheltuieli si ANF 2+3
inclusiv conform clasificatiei economice
(K2)
III.Deficit
IV.Finantare 4+5
Active financiare 4
Mijloace banesti 412
Imprumuturi interne acordate 414
Actiuni si alte forme de participare in 415
capital in interiorul tarii si privatizare
Angajamente 5
Angajamentei interne 51
VMS emise de Guvern 513
Imprumuturi interne contractate 514
Angajamente externe 52
VMS pe piata externa 523
Imprumuturi externe 524
Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază, AB+1 – anul viitor pentru care se
elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
132

4.5.2 Proiectul bugetului de stat
Concomitent cu elaborarea Memorandumului bugetar, Ministerul Finanţelor elaborează şi
prezintă Guvernului proiectul legii bugetului de stat pe anul viitor şi estimările pentru următorii
doi ani.
Formatul de prezentare anuală a proiectului bugetului de stat cuprinde:
• Proiectul hotărîrii Guvernului privind aprobarea proiectului legii bugetului de stat pe
anul viitor;
• Proiectul de lege a bugetului de stat pe anul viitor, care conţine:
reglementari cu privire la aprobarea principalilor indicatori ai bugetului de stat, cum
sunt: veniturile, cheltuielile, deficitul / excedentul şi finanţarea;
reglementări specifice cu privire la aplicarea unor tipuri de impozite şi taxe, facilităţi
fiscale şi alte reglementări specifice în domeniul veniturilor;
reglementări specifice cu privire gestionarea cheltuielilor bugetului de stat, în special a
unor cheltuieli prioritare cum sunt salariile, investiţiile capitale, etc;
reglementări privind aprobarea limitelor stocului datoriei de stat;
reglementări privind raporturile dintre bugetul de stat şi bugetele UAT;
alte condiţii specifice de gestionare a bugetului de stat pentru anul bugetar respectiv ;
Anexe.la Lege, care oferă detalii cu privire la structura veniturilor şi cheltuielilor
bugetului de stat, programelor de cheltuieli ale autorităţilor publice centrale, investiţiile
capitale şi alte informaţii relevante. Anexele la proiectul legii bugetului de stat cuprind
indicatorii propuşi spre aprobare pentru anul bugetar pentru care se planifică bugetul,
precum şi estimările pentru următorii doi ani. În anexe poate fi prezentată atît
informaţie financiară, cît şi non-financiară, care necesită aprobarea prin legea anuală a
bugetului de stat.
• Nota informativă, care prezintă o descriere a particularităţilor în ce priveşte evoluţia şi
structura bugetului pe anul următor. Deasemenea, nota informativă oferă informaţii în
perspectiva pe termen mediu în conformitate cu textul corespunzător din Memorandumul
bugetar. Structura notei informative cuprinde:
Introducere, care oferă referinţa la cadrul legal în conformitate cu care se
elaborează bugetul de stat;
Contextul macroeconomic, care prezintă o informaţie sumară cu privire la
evoluţiile recente şi prognoza principalilor indicatori macroeconomici, care stau la
baza estimărilor bugetului anual;
Analiza sumară a executării scontate a bugetului de stat în anul curent atît la
venituri, cît şi la cheltuieli;
Explicaţii cu privire la estimările de venituri şi cheltuieli pe anul pentru care se
planifică bugetul (% din BPN, % în total);
Descrierea modificărilor comparativ cu anul precedent (devierile +/-) şi a factorilor
care le-au influenţat;
Masuri de politici noi incluse în proiect şi impactul financiar;
Raporturile între bugetul de stat şi alte componente ale sistemului bugetar, în
special volumul şi structura transferurilor de la bugetul de stat;
Descrierea programelor de cheltuieli ale autorităţilor publice centrale, finanţate de
la bugetul de stat şi explicaţii cu privire la performanţa acestora în perspectiva pe
termen mediu;
Tabele şi anexe, ce oferă informaţii adiţionale relevante în vederea justificării
proiectului bugetului de stat.
133

Boxa 4.7 prezintă lista anexelor la legea anuală a bugetului de stat, precum şi a tabelelor
explicative relevante. Anual această listă poate fi completată cu alte anexe relevante. Formatele
tabelelor se conţin în Anexa 4.A.
Boxa 4.7
Anexe la Legea anuală a bugetului de stat şi tabele la Nota informativă
Anexa 1
Anexa 2
Anexa 3
Anexa 4
Anexa 5
Anexa 6
Anexa 7
Anexa 8
Tabel 1
Tabel 2
Tabel 3
Tabel 4
Tabel 5
Tabel 6
Tabel 7
Tabel 8
Anexe la Legea anuală a bugetului de stat
Indicatorii generali ai bugetului de stat conform clasificaţiei economice
Veniturile bugetului de stat conform clasificaţiei economice
Cheltuielile bugetului de stat pe APC conform clasificatiei programelor si economice
Cheltuielile bugetului de stat pe APC şi sursa de acoperire
Investiţiile capitale de la bugetul de stat pe APC
Proiectele de investiţii capitale de la bugetul de stat finanţate prin intermediul bugetelor APL
Bugetele institutiilor autonome incluse in bugetul de stat
Transferurile din fondul de susţinere financiară a UAT
Tabele la Nota informativă
Structura bugetului de stat conform clasificaţiei economice
Structura veniturilor bugetului de stat conform clasificaţiei economice
Structura cheltuielilor bugetului de stat conform clasificaţiei funcţionale
Structura cheltuielilor bugetului de stat conform clasificaţiei economice
Cheltuielile APC, finanţate de la bugetul de stat, în bază de programe şi performanţă
Sinteza proiectelor finanţate din surse externe, incluse în bugetul de stat
Repartizarea investiţiilor capitale din bugetul de stat pe APC şi pe proiecte
Repartizarea investiţiilor capitale din bugetul de stat pe APL şi proiecte
4.5.3 Proiectul BASS
Concomitent cu prezentarea informaţiei necesare pentru elaborarea Memorandumului bugetar,
autoritatea publică centrală responsabilă de domeniul asigurărilor sociale de stat elaborează şi
prezintă Guvernului proiectul BASS pe anul viitor şi estimările pentru următorii doi ani.
Formatul de prezentare anuală a proiectului BASS cuprinde:
• Proiectul hotărîrii Guvernului privind aprobarea proiectului legii bugetului de stat pe
anul viitor;
• Proiectul de lege a BASS pe anul viitor, care conţine:
reglementari cu privire la aprobarea principalilor indicatori ai BASS, cum sunt:
veniturile, cheltuielile, deficitul / excedentul şi finanţarea;
reglementări specifice cu privire la calcularea şi plata contribuţiilor de asigurări
sociale de către diferite categorii de contribuabili;
reglementări specifice cu privire la mărimea, organizarea plăţilor şi finanţarea unor
prestaţii sociale;
reglementări specifice de gestionare a BASS pentru anul bugetar respectiv;
Anexe la lege, care oferă detalii cu privire la structura veniturilor şi programelor de
cheltuieli, condiţiile de calculare şi de transferare a contribuţiilor de asigurare
socială, etc. Anexele la proiectul legii BASS cuprind indicatorii propuşi spre
aprobare pentru anul bugetar pentru care se planifică bugetul, precum şi estimările
134

pentru următorii doi ani. În anexă poate fi prezentată atît informaţie financiară, cît
şi non-financiară, care necesită aprobarea prin legea anuală a BASS;
• Nota informativă, care prezintă o descriere succintă a particularităţilor BASS pe anul
bugetar următor, precum şi oferă informaţii în perspectiva pe termen mediu în conformitate
cu textul corespunzător din Memorandumul bugetar. Structura notei informative cuprinde:
Introducere, care oferă referinţa la cadrul legal în conformitate cu care se
elaborează BASS;
Analiza sumară a executării scontate a BASS în anul curent atît la venituri, cît şi la
cheltuieli;
Explicaţii cu privire la estimările de venituri şi cheltuieli pe anul pentru care se
planifică bugetul (% din BPN, % în total);
Descrierea modificărilor comparativ cu bugetul aprobat pe anul curent (devierile
+/-) şi a factorilor care le-au influenţat;
Masuri de politici noi incluse în proiect şi impactul financiar;
Raporturile între BASS şi alte componente ale sistemului bugetar, în special
volumul şi structura transferurilor de la bugetul de stat;
Descrierea programelor de cheltuieli ale BASS şi explicaţii cu privire la numărul
beneficiarilor, structura şi volumul prestaţiilor sociale (sau modificări în lista
acestora) acoperite de cheltuielile BASS;
Tabele şi anexe, ce oferă informaţii adiţionale relevante în vederea justificării
proiectului BASS conform prevederilor prezentei metodologii.
Boxa 4.8 prezintă lista anexelor la legea anuală a BASS, precum şi a tabelelor explicative
relevante. Anual această listă poate fi completată cu alte anexe relevante. Formatele tabelelor
se conţin în Anexa 4.B.
Boxa 4.8
Anexe la Legea anuală a BASS şi tabele la Nota informativă
Anexe la Legea anuală a BASS
Anexa 1 Sinteza BASS conform clasificaţiei economice
Anexa 2 Programele de cheltuieli ale BASS
Anexa 3 Categoriile de plătitori şi tarifele contribuţiilor de asigurări sociale de stat
Tabele la Nota informativă
Tabel 1 Structura BASS conform clasificaţiei economice (% în total, devieri +/-)
Tabel 2 Structura BASS pe programe de cheltuieli (% în total, devieri +/-)
Tabel 3 Descifrarea cheltuielilor BASS în bază de programe şi performanţă
Tabel 4 Informaţie privind schemele prestaţiilor sociale
Tabel 5 Informaţie privind numărul beneficiarilor şi prestaţia medie
Tabel 6 Cheltuieli pentru întreţinerea CNAS şi efectivul de personal
4.5.4 Proiectul FAOAM
Concomitent cu prezentarea informaţiei necesare pentru elaborarea Memorandumului bugetar,
autoritatea publică centrală responsabilă de domeniul asigurărilor sociale de stat elaborează şi
prezintă Guvernului proiectul BASS pe anul viitor şi estimările pentru următorii doi ani.
Formatul de prezentare anuală a proiectului FAOAM cuprinde:
• Proiectul hotărîrii Guvernului privind aprobarea proiectului legii bugetului de stat pe
anul viitor;
135

• Proiectul de lege a FAOAM pe anul viitor, care conţine:
reglementari cu privire la aprobarea principalilor indicatori ai FAOAM, cum sunt:
veniturile, cheltuielile, deficitul / excedentul şi finanţarea;
reglementări cu privire la mărimea primelor de asigurare obligatorie de asistenţă
medicală pentru diferite categorii de persoane;
reglementari specifice de gestionare a FAOAM pentru anul bugetar respectiv;
anexe la lege, care oferă detalii cu privire la structura veniturilor şi programelor de
cheltuieli, etc. Anexele la proiectul legii FAOAM cuprind indicatorii propuşi spre
aprobare pentru anul bugetar pentru care se planifică bugetul, precum şi estimările
pentru următorii doi ani. În anexă poate fi prezentată atît informaţie financiară, cît
şi non-financiară, care necesită aprobare prin legea anuală a FAOAM;
• Nota informativă, care prezintă o descriere succintă a particularităţilor FAOAM pe anul
bugetar următor, precum şi oferă informaţii în perspectiva pe termen mediu în conformitate
cu textul corespunzător din Memorandumul bugetar. De regulă, structura notei informative
cuprinde:
Introducere, care oferă referinţa la cadrul legal în conformitate cu care se
elaborează FAOAM;
Analiza sumară a executării scontate a FAOAM în anul curent atît la venituri, cît şi
la cheltuieli;
Explicaţii cu privire la estimările de venituri şi cheltuieli pe anul pentru care se
planifică bugetul (% în BPN, % in total);
Descrierea modificărilor comparativ cu cele aprobate pentru anul curent (devierile
+/-) şi a factorilor care le-au influenţat;
Raporturile între FAOAM şi alte componente ale sistemului bugetar, în special
volumul transferurilor de la bugetul de stat;
Masuri de politici noi incluse în proiect şi impactul financiar ;
Descrierea programelor de cheltuieli raportate la FAOAM şi explicaţii cu privire la
structura şi volumul serviciilor medicale (sau modificări în lista acestora) acoperite
de cheltuielile FAOAM;
Tabele şi anexe, ce oferă informaţii adiţionale relevante în vederea justificării
proiectului FAOAM.
Boxa 4.9 prezintă lista anexelor principale la legea anuală a FAOAM, precum şi a tabelelor
explicative relevante. Anual această listă poate fi completată şi cu alte anexe relevante.
Formatele tabelelor se conţin în Anexa 4.C.
Boxa 4.9
Anexe la Legea anuală a FAOAM şi tabele la Nota informativă
Anexe la Legea anuală a FAOAM
Anexa 1 Sinteza FAOAM conform clasificaţiei economice
Anexa 2 Programele de cheltuieli ale FAOAM
Tabele la Nota informativă
Tabel 1 Structura FAOAM conform clasificaţiei economice (% in total, deviei +/-)
Tabel 2 Structura FAOAM pe programe de cheltuieli (% în total, devieri+/-)
Tabel 3 Descifrarea cheltuielilor FAOAM în bază de programe şi performanţă
Tabel 4 Cheltuieli pentru întreţinerea CNAM şi efectivul de personal
136

4.5.5 Proiectul de buget al UAT
Proiectul de buget al UAT de nivelul I şi II se elaborează separat de către autorităţile executive
ale UAT de nivelul I şi II.
Autoritatea executivă a UAT de nivelul I sau II prezintă, printr-o dispoziţie, proiectul bugetului
UAT pe anul viitor şi estimările pentru următorii doi ani spre examinare şi aprobare autorităţii
reprezentative şi deliberative respective, în termenii stabiliţi în calendarul privind elaborarea
bugetelor UAT.
Proiectul bugetului UAT de nivelul I sau II prezentat spre aprobare autorităţii reprezentative şi
deliberative respective include:
• Proiectul deciziei autorităţii reprezentative şi deliberative privind aprobarea bugetului;
• Anexele la proiectul deciziei, în care se vor reflecta:
Veniturile şi cheltuielile bugetului respectiv;
Mijloacele speciale preconizate a fi încasate în bugetul UAT, inclusiv
Nomenclatorul lucrărilor şi mărimea taxelor la serviciile prestate contra plată de
instituţiile publice, finanţate de la bugetul UAT respectiv;
Fondurile speciale;
Tipurile şi cotele taxelor locale ce vor fi încasate în bugetul respectiv (doar în
cazul UAT de nivelul I);
Normativele defalcărilor de la veniturile generale de stat la bugetele UAT (doar în
cazul UAT de nivelul II);
Transferurile de la bugetul UAT de nivelul II la bugetele UAT de nivelul I (doar în
cazul UAT de nivelul II);
Sinteza investiţiilor capitale ale bugetului UAT, inclusiv din contul transferurilor
de la bugetul de stat;
Efectivul limită al statelor de personal din instituţiile publice finanţate de la bugetul
respective;
Alte date adiţionale necesare pentru examinarea proiectului bugetului UAT;
• Nota informativă la proiectul bugetului UAT .
Boxa 4.10 prezintă lista anexelor principale la bugetul anual al UAT, precum şi a tabelelor
explicative relevante. Această listă poate fi completată şi cu altă informaţie relevantă la
discreţia autorităţilor publice locale. În anexe se vor reflecta indicatorii propuşi spre aprobare
pentru anul bugetar respectiv şi estimările pentru următorii doi ani. Formatele tabelelor se
conţin în Anexa 4.C
137

Boxa 4.10
Anexe la bugetul anual al UAT şi tabele la Nota informativă
Anexe la bugetul anual al UAT
Anexa 1 Indicatorii generali ai bugetului UAT conform clasificaţiei economice
Anexa 2 Veniturile bugetului UAT conform clasificaţiei economice
Anexa 3 Cheltuielile bugetului UAT conform clasificaţiei funcţionale
Anexa 4 Normativele defalcărilor de la veniturile generale de stat pentru bugetele UAT de nivelul I
(doar în cazul UAT de nivelul II)
Anexa 5 Transferurile de la bugetul UAT de nivelul II către bugetele UAT de nivelul I (doar în cazul
UAT de nivelul II)
Anexa 6 Sinteza investiţiilor capitale ale bugetului UAT
Anexa 7 Nomenclatorul lucrărilor şi mărimea taxelor la serviciile prestate contra plată de instituţiile
publice, finanţate de la bugetul UAT
Anexa 8 Efectivul limită a statelor de personal din instituţiile publice finanţate din bugetul UAT
Tabele la Nota informativă
Tabel 1 Sinteza bugetului UAT, mii lei
Tabel 2 Structura bugetului UAT (% în total, devieri +/-)
Tabel 3 Structura cheltuielilor bugetului UAT conform clasificaţiei funcţionale (% în total, devieri +/-)
4.6 Examinarea şi adoptarea bugetelor anuale
4.6.1 Examinarea şi aprobarea bugetelor de către Guvern
Guvernul examinează concomitent Memorandumul bugetar şi proiectele de legi a bugetului de
stat, BASS şi FAOAM. În cadrul unei şedinţe speciale a Guvernului Ministrul Finanţelor şi,
respectiv miniştrii responsabili de BASS şi FAOAM prezintă rapoarte asupra proiectelor de
legi.
La solicitarea Guvernului, autorităţile publice centrale responsabile de elaborarea bugetelor
respective prezintă informaţii sau explicaţii adiţionale. În procesul discuţiilor se iau decizii
asupra divergenţelor nesoluţionate la etapa de elaborare a proiectelor de legi.
Guvernul decide aprobarea legilor bugetare anuale sau poate solicita includerea
amendamentelor la proiectele de legi anuale şi la Memorandumul bugetar. Ca urmare a
deciziilor luate, autorităţile publice centrale responsabile de elaborarea bugetelor ajustează
proiectele de legi, după care. Guvernul emite decizia de aprobare a proiectelor legilor bugetare
anuale şi de prezentare a acestora Parlamentului.
4.6.2 Examinarea şi adoptarea legilor bugetare anuale de către Parlament
Guvernul în termenii stabiliţi prezintă Parlamentului proiectele de legi a bugetului de stat, a
BASS şi a FAOAM, însoţite de notele informative respective şi de Memorandumul bugetar.
Calendarul detaliat de elaborare a bugetului de stat este descris în capitolul 2.3 al Setului.
Examinarea bugetelor anuale la Parlament are loc atît în comisiile parlamentare, cît şi în cadrul
şedinţelor plenare ale Parlamentului.
138

Comisiile permanente ale Parlamentului examinează proiectele legilor bugetare anuale şi
prezintă avizele Comisiei pentru buget şi finanţe. În baza avizelor comisiilor permanente şi a
propriei sale examinări, Comisia pentru buget şi finanţe întocmeşte raportul şi lista de
recomandări asupra proiectelor de legi bugetare anuale şi le prezintă Parlamentului la datele
stabilite de acesta.
Parlamentul examinează proiectele legilor bugetare anuale, de regulă, în trei lecturi.
În decursul primei lecturi, Parlamentul audiază raportul Guvernului şi coraportul Comisiei
pentru buget şi finanţe asupra proiectului legii bugetare anuale respective şi discută direcţiile
principale ale politicii bugetar-fiscale expuse în Memorandumul bugetar şi conceptul de bază al
proiectului.
În decursul lecturii a doua, Parlamentul examinează estimările principalilor indicatori ai
bugetului – veniturile, cheltuielile şi deficitul sau excedentul bugetar, precum şi structura
acestora.
În decursul lecturii a treia, Parlamentul examinează alocaţiile detaliate pentru autorităţile
publice, discută priorităţile de cheltuieli şi examinează alte detalieri din legea bugetară anuală.
Legea bugetară anuală poate fi adoptată şi în a doua lectură, cu condiţia examinării
chestiunilor, prevăzute pentru lectura a treia.
În timpul audierilor în cadrul şedinţelor plenare ale Parlamentului, Ministerul Finanţelor şi,
respectiv, autorităţile publice cemtrale responsabile de BASS şi FAOAM, identifică toate
modificările propuse şi definitivează legile bugetare respective în mod corespunzător.
4.6.3 Examinarea şi aprobarea bugetelor UAT
Autoritatea reprezentativă şi deliberativă a UAT de nivelul I sau II examinează proiectul
bugetului respectiv în două lecturi şi le aprobă în termenii stabiliţi în calendarul detaliat privind
elaborarea bugetului UAT, descris în capitolul 2.6 al Setului.
În prima lectură, autoritatea reprezentativă şi deliberativă respectivă audiază şi examinează
raportul autorităţii executive asupra proiectului bugetului, examinează şi aprobă volumul total
al veniturilor şi cheltuielilor bugetului respectiv.
În lectura a doua, autoritatea reprezentativă şi deliberativă examinează:
a. Structura veniturilor;
b. Cheltuielile, structura şi destinaţia lor;
c. Balanţa bugetului şi sursele de finanţare;
d. Normativele defalcărilor de la veniturile generale de stat la bugetele UAT (doar în
cazul UAT de nivelul II);
e. Transferurile de la bugetul UAT de nivelul II la bugetele UAT de nivelul I (doar în
cazul UAT de nivelul II);
f. Cuantumul fondului de rezervă (în caz că se formează în condiţiile legislaţiei în
vigoare);
g. Fondurile speciale;
139

h. Priorităţile în ce priveşte finanţarea cheltuielilor;
i. Sinteza investiţiilor capitale din bugetele UAT, inclusiv din contul transferurilor de la
bugetul de stat;
j. Efectivul limită al statelor de personal din instituţiile publice finanţate de la bugetul
respectiv;
k. Alte informaţii considerate a fi relevante pentru aprobare în bugetul UAT;
Autoritatea reprezentativă şi deliberativă a UAT de nivelul I aprobă bugetul respectiv la un
interval de cel mult 5 zile după aprobarea bugetului UAT de nivelul II.
Pe parcursul a 10 zile după aprobarea bugetelor UAT de nivelul I şi II autorităţile executive ale
UAT de nivelul I şi II prezintă o copie a deciziei privind aprobarea bugetelor UAT, precum şi
bugetele aprobate spre generalizare Direcţiei generale finanţe.
Ulterior direcţia generală finanţe prezintă sinteza bugetelor UAT aprobate Ministerului
Finanţelor pentru consolidarea bugetului public naţional.
Pe parcursul a maximum 30 de zile de la data publicării Legii bugetului de stat autorităţile
executive ale UAT de nivelul I şi II efectuează ajustările de rigoare în bugetele UAT pentru a le
aduce în conformitate cu prevederile legii anuale a bugetului de stat.
140

Anexa 4-A: Formate la Legea anuală a
bugetului de stat
Anexe la Lege
Anexe la legea anuală a bugetului de stat
Anexa 1
Anexa 2
Anexa 3
Anexa 4
Anexa 5
Anexa 6
Indicatorii generali ai bugetului de stat conform clasificaţiei economice
Veniturile bugetului de stat conform clasificaţiei economice
Cheltuielile bugetului de stat pe APC conform clasificatiei programelor si economice
Cheltuielile bugetului de stat pe APC conform clasificaţiei funcţionale
Investiţiile capitale de la bugetul de stat pe APC
Proiectele de investiţii capitale de la bugetul de stat finanţate prin intermediul bugetelor APL
Anexa 7
Anexa 8
Bugetele institutiilor autonome incluse in bugetul de stat
Transferurile din fondul de susţinere financiară a UAT
Anexa 1. Indicatorii generali ai bugetului de stat conform clasificaţiei economice
mii lei
Indicatori Codul AB+1 AB+2 AB+3
proiect estimat estimat
VENITURI 1
CHELTUIELI ŞI ACTIVE NEFINANCIARE 2+3
DEFICIT 1-(2+3)
FINANŢARE 4+5
Inclusiv conform clasificaţiei economice k3
…..
…..
Abrevieri: AB+1 - anul viitor pentru care se elaborează bugetul, AB+2 şi AB+3 - anii următori anului pentru care
se elaborează bugetul.
Anexa 2. Veniturile bugetului de stat conform clasificaţiei economice
mii lei
Indicatori Codul AB+1 AB+2 AB+3
Eco k4 proiect estimat estimat
Venituri 1
Venituri fiscale (111,114,115) 11
141

……..
Granturi (131, 132, 133, 134) 13
….
Venituri nefiscale (141, 142, 143, 144) 14
……
Abrevieri: AB+1 - anul viitor pentru care se elaborează bugetul, AB+2 şi AB+3 - anii următori anului pentru care
se elaborează bugetul.
Anexa 3. Cheltuielile bugetului de stat pe APC conform clasificatiei programelor si economice
mii lei
Indicatori Codul AB+1 AB+2 AB+3
proiect estimat estimat
Cheltuieli 1
Cheltuieli recurente (2+3)-319
cheltuieli de personal 21
Investitii capitale 319
APC 1
Cheltuieli recurente (2+3)-319
cheltuieli de personal 21
Investitii capitale 319
Sectorul 1 7
Programul /subprogramul 1, 8004
Programul /subprogramul 2…n 8005
Sectorul 2 9
Programul /subprogramul 1, 8804
Programul /subprogramul 2…n 8805
APC 2
Cheltuieli recurente (2+3)-319
cheltuieli de personal 21
Investitii capitale 319
Sectorul 1 7
Programul /subprogramul 1, 8004
Programul /subprogramul 2 8005
Sectorul 2 9
Programul /subprogramul 1, 8804
Programul /subprogramul 2 8805
Abrevieri: AB+1 - anul viitor pentru care se elaborează bugetul, AB+2 şi AB+3 - anii următori anului pentru care
se elaborează bugetul.
142

Anexa 4. Cheltuielile bugetului de stat pe APC conform clasificaţiei funcţionale
Mii lei
AB+1 proiect AB+2 estimat AB+3 estimat
Indicatori Codul inclusiv: inclusiv: inclusiv:
Org1 F3 Total
Venituri
generale
Venituri
proprii Total
Venituri
generale
Venituri
proprii Total
Venituri
generale
Venituri
proprii
APC 1
Sector 1
Sector 2...n
APC 2
Sector 1
Sector 2...n
....
APC N
Sector 1
Sector 2...n
Abrevieri: AB+1 - anul viitor pentru care se elaborează bugetul, AB+2 şi AB+3 - anii următori anului pentru care
se elaborează bugetul.
Anexa 5. Investiţiile capitale de la bugetul de stat pe APC
Mii lei
AB+1 proiect AB+2 estimat AB+3 estimat
Indicatori Code Inclusiv din surse: Inclusiv din surse: Inclusiv din surse:
Org
1 F k3 Total Interne Externe Total Interne Externe Total Interne Externe
APC 1
Sector 1
Proiect 1
Proiect 2
…
Sector 2...n
Proiect 1
Proiect 2
…
APC 2
Sector 1
Proiect 1
Proiect 2
…
Sector 2
Proiect 1
Proiect 2
…
APC N
......
143

Abrevieri: AB+1 - anul viitor pentru care se elaborează bugetul, AB+2 şi AB+3 - anii următori anului pentru care
se elaborează bugetul.
Anexa 6. Investiţii capitale de la bugetul de stat pentru APL
Mii lei
Indicatori Codul AB+1 AB+2 AB+3
Proiect Estimat Estimat
APL 1
Sectorul 1
Proiectul 1
Proiectul 2
……
Sectorul 2
Proiectul 1
Proiectul 2
APL 2
…
Abrevieri: AB+1 - anul viitor pentru care se elaborează bugetul, AB+2 şi AB+3 - anii următori anului pentru care
se elaborează bugetul.
Anexa 7. Bugetele instituţiilor autonome incluse in bugetul de stat
Mii lei
…
…
Instituţia Codul AB+1 AB+2 AB+3
Org1 Proiect Estimat Estimat
Abrevieri: AB+1 - anul viitor pentru care se elaborează bugetul, AB+2 şi AB+3 - anii următori anului pentru care
se elaborează bugetul.
Anexa 8. Transferurile din fondul de susţinere financiară a UAT
UAT 1
UAT Codul Total
Mii lei
AB+1 proiect AB+2 estimat AB+3 estimat
inclusiv pentru
inclusiv pentru
inclusiv pentru
investitii
investitii
investitii
capitale Total capitale Total capitale
UAT 2
UAT 3
………
Abrevieri: AB+1 - anul viitor pentru care se elaborează bugetul, AB+2 şi AB+3 - anii următori anului pentru care
se elaborează bugetul.
144

Tabele la nota informativă
Tabele la Nota informativă
Tabel 1 Structura bugetului de stat conform clasificaţiei economice (% în total, devieri +/-)
Tabel 2
Tabel 3
Tabel 4
Tabel 5
Tabel 6
Tabel 7
Tabel 8
Structura veniturilor bugetului de stat conform clasificaţiei economice (% în total, devieri
+/-)
Structura cheltuielilor bugetului de stat conform clasificaţiei funcţionale (% în total, devieri
+/-)
Structura cheltuielilor bugetului de stat conform clasificaţiei economice (% în total, devieri
+/-)
Cheltuielile APC, finanţate de la bugetul de stat, în bază de programe şi performanţă
Sinteza proiectelor finanţate din surse externe, incluse în bugetul de stat
Repartizarea investiţiilor capitale din bugetul de stat pe APC şi pe proiecte
Repartizarea investiţiilor capitale din bugetul de stat pe APL şi proiecte
Tabelul 1. Structura bugetului de stat conform clasificaţiei economice (% în total, devieri +/-)
AB-2 AB-1 AB AB+1 Devieri AB+2 AB+3
Indicatori Codul Executat Executat Aprobat Proiect AB+1/AB Estimat Estimat
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
%
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
I.Venituri, total 1
Inclusiv conform
clasificaţiei economice
(K4)
II. Cheltuieli şi ANF 2+3
Inclusiv conform
clasificaţiei economice
(K2)
III. Deficit 1-
(2+3)
IV.Finanţarea 4+5
145

Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază, AB+1 – anul viitor pentru
care se elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
Tabelul 2. Structura veniturilor bugetului de stat conform clasificaţiei economice (k6)
AB-2 AB-1 AB AB+1 Devieri AB+2 AB+3
Indicatori Codul Executat Executat Aprobat Proiect AB+1/AB Estimat Estimat
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
%
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază, AB+1 – anul viitor pentru
care se elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
Tabelul 3. Structura cheltuielilor bugetului de stat conform clasificaţiei funcţionale
AB-2 AB-1 AB AB+1 Devieri AB+2 AB+3
Indicatori
Cod
ul
Executat Executat Aprobat Proiect AB+1/AB Estimat Estimat
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
%
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază, AB+1 – anul viitor pentru
care se elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
Tabelul 4. Structura cheltuielilor bugetului de stat conform clasificaţiei economice (k4)
AB-2 AB-1 AB AB+1 Devieri AB+2 AB+3
146

Indicatori Codul Executat Executat Aprobat Proiect AB+1/AB Estimat Estimat
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
%
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază, AB+1 – anul viitor pentru
care se elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
Tabelul 5. Bugetul APC în bază de programe şi performanţă
Codul
Autoritatea publica
Grupul funcţional (F3)
Programul
Sub-programul
I. Descriere narativă (se completează de către executorul primar de buget înainte de a emite formularul pentru
completare instituţiilor din subordine)
Scop
Obiective (pe termen mediu,
cu accent sporit pe anul
pentru care se aprobă
programul)
Descriere succintă
II. Indicatori de
performanţă
Descriere
Unitatea
de
măsură
AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
Executat Executat Planificat Estimat Estimat Estimat
De rezultat (se
1.
completează de
către executorul
primar de buget)
2.
3.
De produs 1.
147

2.
3.
1.
De eficienţă
2.
3.
III. Cheltuieli, mii lei
Codul AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
Denumirea
P3
ECO
Executat Executat Aprobat Proiect Estimat Estimat
k6
Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază, AB+1 – anul viitor pentru
care se elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
Tabelul 6. Sinteza proiectelor finanţate din surse externe, incluse în bugetul de stat
Indicatori Codul Total inclusiv: Total inclusiv:
împru
împru
Org1 F3 resurse granturi
cheltuieli granturi
muturi
muturi
mil. lei
Mijloace
băneşti la
conturi
(+/-)
Tabelul 7. Distribuirea investiţiilor capitale de la bugetul de stat pe APC şi proiecte
Codul AB aprobat AB+1proiect AB+2 estimat AB+3 estimat
mil. lei
APC/
Proiectul
(obiectul)
Org1 F2
Costul total
de deviz
Soldul
costului de
deviz la 1.01
Prevăzut în
buget
Soldul
costului de
deviz la 1.01
Total limita
de cheltuieli
Inclusiv pt
pregătirea
proiectului
Soldul
costului de
deviz la 1.01
Total limita
de cheltuieli
Inclusiv pt
pregătirea
proiectului
Soldul
costului de
deviz la 1.01
Total limita
de cheltuieli
Inclusiv pt
pregătirea
proiectului
1 2 3
4
(2-3)
5 6
7
(4-5)
8 9
10
(7-8)
11 12
148

Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB+1 – anul viitor pentru care se elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 –
anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
Tabelul 8. Distribuirea investiţiilor capitale de la bugetul de stat pe APL şi proiecte
Codul AB aprobat AB+1proiect AB+2 estimat AB+3 estimat
mil. lei
UAT/
Proiectul
(obiectul)
Org1 F2
Costul total
de deviz
Soldul
costului de
deviz la 1.01
Prevăzut în
buget
Soldul
costului de
deviz la 1.01
Total limita
de cheltuieli
Inclusiv pt
pregătirea
proiectului
Soldul
costului de
deviz la 1.01
Total limita
de cheltuieli
Inclusiv pt
pregătirea
proiectului
Soldul
costului de
deviz la 1.01
Total limita
de cheltuieli
Inclusiv pt
pregătirea
proiectului
1 2 3
4
(2-3)
5 6
7
(4-5)
8 9
10
(7-8)
11 12
Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB+1 – anul viitor pentru care se elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 –
anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
149

Anexa 4-B Formate la Legea anuală a BASS
Anexe la Lege
Anexe la Legea anuală a BASS
Anexa 1 Sinteza BASS conform clasificaţiei economice
Anexa 2 Programele de cheltuieli ale BASS
Anexa 3 Categoriile de plătitori şi tarifele contribuţiilor de asigurări sociale de stat
150

Anexa 1. Sinteza BASS conform clasificaţiei economice
mii lei
Indicatori
Codul AB+1 AB+2 AB+3
ECO proiect estimat estimat
I.VENITURI, total 1
Venituri fiscale 11+12
Contribuţii individuale de asigurări sociale de stat
obligatorii 1211
Contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii virate
de angajatori 1212
Contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii
individuale virate de persoanele neangajate 1213
Venituri nefiscale 14
Dobînzi primite 1411
Amenzi aplicate de alte organe de stat 1434
Alte venituri 1499
Transferuri de la autorităţi publice centrale 1331
II.CHELTUIELI ŞI ACTIVE NEFINANCIARE 2+3
Cheltueili recurente (2+3)-319
Cheltuieli de personal 21
Servicii 22
Dobinzi 24
Subsidii 25
Granturi 26
Prestaţii sociale 27
Alte cheltuieli 28
Mijloace fixe 31
Investitii capitale 319
III.DEFICIT 1-(2+3)
IV.FINANŢARE 4+5
Active financiare 4
Mijloace banesti 412
VMS 413
Angajamente 5
Abrevieri: AB+1 - anul viitor pentru care se elaborează bugetul, AB+2 şi AB+3 - anii următori anului pentru care
se elaborează bugetul.
151

Anexa 2. Programele de cheltuieli ale BASS
mii lei
AB+1 proiect AB+2 estimat AB+3 estimat
Indicatori
Cheltuieli, total
PROGRAMUL 1
Sub-programul 1
Codul în Inclusiv din: în Inclusiv din: în Inclusiv din:
P2 total BASS BS total BASS BS total BASS BS
Sub-programul 2....n
PROGRAMUL 2
Sub-programul 1
Sub-programul 2....n
……..
……..
PROGRAMUL N
Sub-programul 1
Sub-programul 2....n
Abrevieri: AB+1 - anul viitor pentru care se elaborează bugetul, AB+2 şi AB+3 - anii următori anului pentru care
se elaborează bugetul.
Anexa 3. Categoriile de plătitori şi tarifele contribuţiilor de asigurări sociale de stat
Categoria plătitorilor şi
asigurţailor
Tariful contribuţiei şi baza
de calcul
Termenul de virare
Tipul de prestaţii asigurate
AB+1 AB+2 AB+3
Abrevieri: AB+1 - anul viitor pentru care se elaborează bugetul, AB+2 şi AB+3 - anii următori anului pentru care
se elaborează bugetul
Tabele la nota informativă
Tabele la Nota informativă
Tabel 1 Structura BASS conform clasificaţiei economice (% în total, devieri +/-)
Tabel 2 Structura BASS pe programe de cheltuieli (% în total, devieri +/-)
Tabel 3
Tabel 4
Tabel 5
Tabel 6
Descifrarea cheltuielilor BASS în bază de programe şi performanţă
Informaţie privind schemele prestaţiilor sociale
Informaţie privind numărul beneficiarilor şi prestaţia medie
Cheltuieli pentru întreţinerea CNAS şi efectivul de personal
Tabelul 1. Structura BASS conform clasificaţiei economice (% în total, devieri +-)
152

AB-2 AB-1 AB AB+1 Devieri AB+2 AB+3
Executat Executat Aprobat Proiect AB+1/AB Estimat Estimat
Indicatori
Codul
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
%
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
I.VENITURI, total 1
Venituri fiscale 11+12
Contribuţii
individuale de
asigurări
sociale de stat
obligatorii 1211
Contribuţii de
asigurări
sociale de stat
obligatorii
virate de
angajatori 1212
Contribuţii de
asigurări
sociale de stat
obligatorii
individuale
virate de
persoanele
neangajate 1213
Venituri nefiscale 14
Dobînzi primite 1411
Amenzi aplicate
de alte organe
de stat 1434
Alte venituri 1499
Transferuri de la
autorităţi publice
centrale 1331
II.CHELTUIELI ŞI
ACTIVE
NEFINANCIARE 2+3
(2+3)
Cheltueili recurente -319
Cheltuieli de
personal 21
Servicii 22
Dobinzi 24
Subsidii 25
Granturi 26
Prestaţii sociale 27
Alte cheltuieli 28
Mijloace fixe 31
Investitii capitale 319
1-
III.DEFICIT (2+3)
153

Tabelul 1. Structura BASS conform clasificaţiei economice (% în total, devieri +-)
AB-2 AB-1 AB AB+1 Devieri AB+2 AB+3
Executat Executat Aprobat Proiect AB+1/AB Estimat Estimat
Indicatori
Codul
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
%
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
IV.FINANŢARE 4+5
Active financiare 4
Mijloace
banesti 412
VMS 413
Angajamente 5
Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază, AB+1 – anul viitor pentru
care se elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
Tabelul 2. Structura BASS pe programe de cheltuieli (% în total, devieri +-)
AB-2 AB-1 AB AB+1 Devieri AB+2 AB+3
Executat Executat Aprobat Proiect AB+1/AB Estimat Estimat
Indicatori
Codul
P3
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
%
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
Cheltuieli, total
Inclusiv din contul:
Resurse proprii
ale BASS
Transferuri de
la bugetul de
stat
Program /Subprogram
/Activitate 1 …N
Inclusiv din contul:
Resurse proprii
ale BASS
Transferuri de
la bugetul de
stat
……..
Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază, AB+1 – anul viitor pentru
care se elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
Tabelul A4B.3
Descifrarea cheltuielilor BASS pe programe şi performanţă
Codul
Grupul funcţional (F3)
Programul
Sub-programul
I. Descriere narativă (se completează de către APC înainte de a emite formularul pentru completare instituţiilor
154

din subordine)
Scop
Obiective
(pe termen mediu, cu accent
sporit pe anul pentru care se
aprobă programul)
Descriere succintă
II. Indicatori de
performanţă
Descriere
Unitatea
de
măsură
AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
Executat Executat Planificat Estimat Estimat Estimat
De rezultat (se
completează de
către executorul
primar de buget)
De produs
De eficienţă
1.
2.
3.
1.
2.
3.
1.
2.
3.
III. Cheltuieli, mii lei
Codul AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
Denumirea
P3
ECO
Executat Executat Aprobat Proiect Estimat Estimat
k6
Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază, AB+1 – anul viitor pentru
care se elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
Tabelul A4B.4
Informaţie privind schemele prestaţiilor sociale
Denumirea Cadrul legal Categoriile
de beneficiari
Mărimea
conform
legislaţiei
(lei, %...)
Sursa de
acoperire
Periodicitatea
plăţilor (lunar,
trimestrial
sau altfel)
Mecanismul
de plată (in
bani sau
servicii)
A. Prestaţii finanţate din BASS
B. Prestaţii finanţate din contul transferurilor de la bugetul de stat
155

Tabelul A4B.5
sociale
Informaţie despre numărul beneficiarilor BASS şi mărimea medie a prestaţiilor
Cod
Numărul
beneficiarilor
, persoane
Mărimea
medie a
prestaţiei, lei
Numărul
beneficiarilor,
persoane
Mărimea medie
a prestaţiei, lei
Numărul
beneficiarilor,
persoane
Mărimea medie
a prestaţiei, lei
Numărul
beneficiarilor,
persoane
Mărimea medie
a prestaţiei, lei
Numărul
beneficiarilor,
persoane
Mărimea medie
a prestaţiei, lei
P3 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
executat aprobat proiect estimat estimat
A. Prestaţii finanţate din veniturile proprii ale BASS
Program/subprogram
/activitate 1
Program/subprogram
/activitate 2
B. Prestaţii finanţate din contul transferurilor de la bugetul de stat
Program/subprogram
/activitate 1
Program/subprogram
/activitate 2
Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB-1 – anul precedent anului de bază, AB+1 – anul viitor pentru care se
elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
Tabelul A4B.6
Cheltuielile pentru întreţinerea CNAS şi efectivul de personal
Indicatori
1. Cheltuieli în total, mii lei
Inclusiv conform clasificaţiei
ecoomice (k4)
....
.....
Codul
AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
Executat Executat Aprobat Proiect Estimat Estimat
2. Efectivul de personal, unităţi
3. Salariul mediu lunar, lei
Abrevieri: AB – anul de bază (sau curent); AB-2 şi AB-1 - aniil precedenţi anului de bază; AB+1 - anul viitor
pentru care se elaborează bugetul, AB+2 şi AB+3 - anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
156

Anexa 4-C. Formate la Legea anuală a FAOAM
Anexe la Lege
Anexe la Legea anuală a FAOAM
Anexa 1
Anexa 2
Sinteza FAOAM conform clasificaţiei economice
Programele de cheltuieli ale FAOAM
Anexa 1. Sinteza FAOAM conform clasificaţiei economice
Mii lei
Indicatori Codul AB+1 AB+2 AB+3
ECO Proiect Estimat Estimat
I. VENITURI, total 1
Venituri fiscale
Prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală achitate 1221
în mărime procentuală de către angajatori şi salariaţi
Prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală achitate 1222
în mărime fixă de către persoanele fizice rezidenţi ai RM
Venituri nefiscale 14
Dobînzi primite 1411
Amenzi aplicate de alte organe de stat 1434
Alte venituri 1499
Transferuri de la alte autorităţi publice 1331
II. CHELTUIELI ŞI ACTIVE NEFINANCIARE 2+3
Inclusiv:
Cheltuieli recurente (2+3)-319
Cheltuieli de personal 21
Servicii 22
Dobînzi 24
Alte cheltuieli 28
Investiţii capitale 319
III. DEFICIT / EXCEDENT 1-(2+3)
IV. FINANŢARE 4+5
Active financiare 4
Mijloace băneşti 412
Valori mibiliare de stat 413
Angajamente 5
Abrevieri: AB+1 - anul viitor pentru care se elaborează bugetul, AB+2 şi AB+3 - anii următori anului pentru care se
elaborează bugetul.
Anexa 2. Programele de cheltuieli ale FAOAM
Mii lei
Denumirea Codul AB+1 AB+2 AB+3
P 2 Proiect Estimat Estimat
157

Anexa 2. Programele de cheltuieli ale FAOAM
Mii lei
Denumirea Codul AB+1 AB+2 AB+3
P 2 Proiect Estimat Estimat
CHELTUIELI, total
Inclusiv:
PROGRAMUL 1
Sub-programul 1
Sub-programul 2....n
PROGRAMUL 2
Sub-programul 1
Sub-programul 2....n
……..
……..
PROGRAMUL N
Sub-programul 1
Sub-programul 2....n
Abrevieri: AB+1 - anul viitor pentru care se elaborează bugetul, AB+2 şi AB+3 - anii următori anului pentru care se
elaborează bugetul.
Tabele la nota informativă
Tabele la Nota informativă
Tabel 1 Structura FAOAM conform clasificaţiei economice (% in total, deviei +/-)
Tabel 2
Tabel 3
Tabel 4
Structura FAOAM pe programe de cheltuieli (% în total, devieri+/-)
Descifrarea cheltuielilor FAOAM în bază de programe şi performanţă
Cheltuieli pentru întreţinerea CNAM şi efectivul de personal
Tabelul A4C.1 Structura FAOAM conform clasificaţiei economice (% în total, devieri +/-)
AB-2 AB-1 AB AB+1 Devieri AB+2 AB+3
Executat Executat Aprobat Proiect AB+1/AB Estimat Estimat
Indicatori
Codul
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
I. VENITURI, total 1
Venituri fiscale
Prime de
1221
asigurare
obligatorie de
asistenţă
medicală achitate
în mărime
procentuală de
către angajatori şi
salariaţi
Prime de 1222
asigurare
158

AB-2 AB-1 AB AB+1 Devieri AB+2 AB+3
Executat Executat Aprobat Proiect AB+1/AB Estimat Estimat
Indicatori
Codul
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
obligatorie de
asistenţă
medicală achitate
în mărime fixă de
către persoanele
fizice rezidenţi ai
RM
Venituri nefiscale 14
Dobînzi primite 1411
Amenzi aplicate
de alte organe de
stat 1434
Alte venituri 1499
Transferuri de la alte 1331
autorităţi publice
II. CHELTUIELI ŞI 2+3
ACTIVE
NEFINANCIARE
Cheltuieli recurente (2+3)-
319
Cheltuieli de 21
personal
Servicii 22
Dobînzi 24
Alte cheltuieli 28
Investiţii capitale 319
III. DEFICIT /
1-
EXCEDENT (2+3)
IV. FINANŢARE 4+5
Active financiare 4
Mijloace băneşti 412
Valori mibiliare de 413
stat
Angajamente 5
Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază, AB+1 – anul viitor pentru care
se elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
Tabelul A4C.2 Structura FAOAM pe programe de cheltuieli (% în total, devieri +/-)
AB-2 AB-1 AB AB+1 Devieri AB+2 AB+3
Executat Executat Aprobat Proiect AB+1/AB Estimat Estimat
Denumirea
Codul
P3
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
CHELTUIELI, total
159

AB-2 AB-1 AB AB+1 Devieri AB+2 AB+3
Executat Executat Aprobat Proiect AB+1/AB Estimat Estimat
Denumirea
Codul
P3
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
mil. Lei
% din total
Inclusiv:
PROGRAM 1/
Subprogram1
PROGRAM 1/
Subprogram 1…n /
Activitatea 1…n
……
……
Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază, AB+1 – anul viitor pentru care
se elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
Tabel A4C.3
Descifrarea cheltuielilor FAOAM în bază de programe şi performanţă
Codul
Grupul funcţional (F3)
Programul
Sub-programul
I. Descriere narativă (se completează de către APC înainte de a emite formularul pentru completare instituţiilor din
subordine)
Scop
Obiective
(pe termen mediu, cu accent
sporit pe anul pentru care se
aprobă programul)
Descriere succintă
II. Indicatori de
performanţă
Descriere
Unitatea
de
măsură
AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
Executat Executat Planificat Estimat Estimat Estimat
De rezultat (se
completează de
către executorul
primar de buget)
De produs
1.
2.
3.
1.
2.
160

De eficienţă
3.
1.
2.
3.
III. Cheltuieli, mii lei
Denumirea
Codul AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
P3 ECO
k6
Executat Executat Aprobat Proiect Estimat Estimat
Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază, AB+1 – anul viitor pentru care
se elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
Tabelul A4C.4
Cheltuielile pentru întreţinerea CNAM şi efectivul de personal
Indicatori
1. Cheltuieli în total, mii lei
Inclusiv conform clasificaţiei
ecoomice (k4)
....
.....
Codul
AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
Executat Executat Aprobat Proiect Estimat Estimat
2. Efectivul de personal, unităţi
3. Salariul mediu lunar, lei
Abrevieri: AB – anul de bază (sau curent); AB-2 şi AB-1 - aniil precedenţi anului de bază; AB+1 - anul viitor pentru
care se elaborează bugetul, AB+2 şi AB+3 - anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
161

Anexa 4-D. Formate la Bugetele UAT
Anexe la bugetul anual al UAT
Anexa 1
Anexa 2
Anexa 3
Anexa 4
Anexa 5
Anexa 6
Anexa 7
Anexa 8
Anexe la bugetul anual al UAT
Indicatorii generali ai bugetului UAT conform clasificaţiei economice
Veniturile bugetului UAT conform clasificaţiei economice
Cheltuielile bugetului UAT conform clasificaţiei funcţionale
Normativele defalcărilor de la veniturile generale de stat pentru bugetele UAT de nivelul I
(doar în cazul UAT de nivelul II)
Transferurile de la bugetul UAT de nivelul II către bugetele UAT de nivelul I (doar în cazul
UAT de nivelul II)
Sinteza investiţiilor capitale ale bugetului UAT
Nomenclatorul lucrărilor şi mărimea taxelor la serviciile prestate contra plată de instituţiile
publice, finanţate de la bugetul UAT
Efectivul limită a statelor de personal din instituţiile publice finanţate din bugetul UAT
Anexa 1. Indicatorii generali ai bugetului UAT conform clasificaţiei economice
mii lei
Indicatori
Codul
Venituri 1
Cheltuieli si ANF 2+3
Deficit 1-(2+3)
Finantare 4+5
Active financiare 4
Mijloace banesti 4
AB+1 AB+2 AB+3
proiect estimat estimat
Imprumuturi interne acordate 4
Actiuni si alte forme de participare in
415
capital in interiorul tarii si privatizare
Angajamente 5
Angajamente interne 5
Imprumuturi interne contractate 5
Angajamente externe 5
Imprumuturi externe contractate 5
Abrevieri: AB+1 - anul viitor pentru care se elaborează bugetul, AB+2 şi AB+3 - anii următori anului pentru
carese elaborează bugetul.
163

Anexa 2. Veniturile bugetului UAT conform clasificaţiei economice
mii lei
Indicatori
Codul AB+1 AB+2 AB+3
proiect estimat estimat
VENITURI, total 1
Inclusiv conform clasificaţiei economice (k4)
Venituri fiscale
…….
Venituri nefiscale
…….
Transferuri de la autorităţi publice centrale
Abrevieri: AB+1 - anul viitor pentru care se elaborează bugetul, AB+2 şi AB+3 - anii următori anului pentru
carese elaborează bugetul.
Anexa 3. Cheltuielile bugetului UAT conform clasificaţiei funcţionale
mii lei
Indicatori
Codul
F2
AB+1 AB+2 AB+3
proiect estimat estimat
Abrevieri: AB+1 - anul viitor pentru care se elaborează bugetul, AB+2 şi AB+3 - anii următori anului pentru
carese elaborează bugetul.
Anexa 4*. Normativele defalcărilor de la veniturile generale de stat pentru bugetele UAT de nivelul I
Codul Defalcări, %, pe tipuri de impozite (ECO k6)
UAT de nivelul I
Org1 imp.1 imp.2 imp.3 .....
*) Această anexă se aprobă doar în cadrul bugetului UAT de nivelul II.
164

Anexa 5*. Transferurile de la bugetul UAT de nivelul II către bugetele UAT de nivelul I
UAT
de nivelul I
Codul
Org1
Transferuri Inclusiv pe categorii de transferuri mii lei
în total
Transferuri
curente
Transferuri cu
destinaţie
specială
din care:
Scop 1 Scop 2 Scop 3
*) Această anexă se aprobă doar în cadrul bugetului UAT de nivelul II.
Anexa 6. Sinteza investiţiilor capitale ale bugetului UAT
Denu
mirea
Mii lei
AB+1 AB+2 AB+3
proiect Estimat Estimat
Cod Inclusiv: Inclusiv: Inclusiv:
Total Resurse Transferuri Total Resurse Transferuri Total Resurse Transferuri
generale de la
generale de la
generale de la
ale bugetul de
ale bugetul de
ale bugetul de
bugetului stat*
bugetului stat*
bugetului stat*
UAT
UAT
UAT
*În cazul bugetului UAT de nivelul I se va indica transferurile de la bugetul UAT de nivelul II.
Anexa 7. Nomenclatorul lucrărilor şi mărimea taxelor la serviciile prestate contra plată de către
instituţiile publice, finanţate de la bugetul UAT
......
.....
Denumirea Codul (Org2) Tariful, lei
Anexa 9. Efectivul limită al statelor de personal din instituţiile publice finanţate din bugetul UAT
Denumirea instituţiei
Codul AB+1 AB+2 AB+3
Org 2 proiect estimat estimat
Abrevieri: AB+1 - anul viitor pentru care se elaborează bugetul, AB+2 şi AB+3 - anii următori anului pentru
carese elaborează bugetul.
Tabele la Nota informativă
165

Tabele la Nota informativă
Tabel 1 Structura bugetului UAT conform clasificaţiei economice (% în total, devieri +/-)
Tabel 2 Structura cheltuielilor bugetului UAT conform clasificaţiei funcţionale (% în total, devieri +/-)
Tabelul 1. Structura bugetului UAT conform clasificaţiei economice (% din total, devieri +/-)
AB-2 AB-1 AB AB+1 Devieri AB+2 AB+3
Indicatori Codul Executat Executat Aprobat Proiect AB+1/AB Estimat Estimat
mil. lei
% din total
mil. lei
% din total
mil. lei
% din total
mil. lei
% din total
mil. lei
% din total
mil. lei
% din total
mil. lei
% din total
I.Venituri, total 1
Inclusiv conform
clasificaţiei
economice (K4)
II. Cheltuieli şi ANF 2+3
Inclusiv conform
clasificaţiei
economice (K2)
III. Deficit 1-(2+3)
IV.Finanţarea 4+5
Abrevieri: AB – anul de bază (curent), AB-2 şi AB-1 – anii precedenţi anului de bază, AB+1 – anul viitor pentru
care se elaborează bugetul; AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
Tabelul 2. Structura cheltuielilor bugetului UAT conform clasificaţiei funcţionale (% din total, devieri+/-)
AB-2 AB-1 AB AB+1 Devieri AB+1 AB+2
Indicatori Codul Executat Executat Aprobat Proiect AB+1/AB Estimat Estimat
mil.lei
% din total
mil.lei
% din total
mil.lei
% din total
mil.lei
% din total
mil.lei
% din total
mil.lei
% din total
mil.lei
% din total
166

5 Dezagregarea bugetului aprobat
5.1 Prevederi generale
După aprobarea bugetului de către autoritatea legislativa, aproprierile bugetare aprobate se
dezagreghează în formatul stabilit pentru demararea procedurii de executare a bugetului.
Procesul de dezagregare a bugetului are loc şi în cazul adoptării bugetelor suplimentare.
Dezagregarea bugetului presupune detalierea aproprierilor bugetare aprobate prin lege/decizie
pe instituţii de nivel mai inferior conform ierarhiei de subordonare, precum şi în conformitate
cu toate elementele liniei bugetare.
În continuare se descriu paşii principali şi responsabilităţile în procesul de dezagregare a
bugetului de stat, activităţile ce urmează a fi întreprinse în acest sens, precum şi prezintă
formatele documentelor corespunzătoare. Formatele în cauză sunt instrumente informaţionale,
iar procesul de dezagregare a bugetului se susţine integral în sistemul informaţional integrat de
management financiar.
Aceleaşi proceduri şi reguli de dezagregare se aplică şi în cazul BASS, FAOAM şi bugetelor
UAT, specifice fiind doar responsabilităţile pentru stabilirea limitelor de buget şi aprobarea
dezagregării bugetelor. În funcţie de particularităţile fiecărui buget, autorităţile publice
responsabile de gestionarea bugetelor în cauză pot stabili reguli specifice.
5.2 Activităţile de bază şi responsabilităţile pentru dezagregarea bugetului
După adoptarea legii anuale a bugetului de stat, Ministerul Finanţelor aduce la cunoştinţa
autorităţilor publice centrale bugetele aprobate şi solicită asigurarea dezagregării acestora
conform cerinţelor stabilite.
Pentru dezagregarea bugetului aprobat se întreprind următoarele activităţi:
Tabelul 5.1 Activităţi principale pentru dezagregarea bugetului
Activitatea 1
Activitatea 2
Activitatea 3
Stabilirea limitelor de buget pe instituţii subordonate APC
Dezagregarea bugetului în cadrul instituţiilor bugetare
Comunicarea şi aprobarea bugetelor dezagregate ale instituţiilor
din subordine
Activitatea 1: Stabilirea limitelor de buget pe instituţii
Reieşind din volumele bugetelor aprobate autorităţilor publice centrale, acestea stabilesc limite
de buget pentru instituţiile aflate în subordonare financiară directă acestora. In mod analogic
procedează şi instituţiile, care la rîndul lor au instituţii subordonate, pînă la încheierea întregului
lanţ al subordonării financiare. Nivelele de dezagregare a limitelor de buget pentru fiecare
verigă a lanţului subordonării financiare rezultă din politica de control a bugetului, stabilită de
Ministerul Finanţelor.
167

La stabilirea limitelor de buget se va ţine cont de următoarele aspecte:
• Bugetele aprobate pentru APC prin legea bugetară anuală;
• Cadrul legal şi normativ în vigoare, care stabileşte modul de distribuire a alocaţiilor
bugetare pe instituţii bugetare similare ori pe bază de formulă de finanţare, ori utilizînd
alte metode de calculare, după cum este stabilit în cadrul legal şi normativ în vigoare;
• Volumele de buget stabilite la etapa pregătirii propunerilor de buget, luînd în considerare
modificările operate ca urmare a examinării acestora de către Ministerul Finanţelor şi în
procesul elaborării şi aprobării bugetului de stat de către Guvern şi Parlament.
Implicaţiile modificărilor în cauză asupra bugetelor instituţiilor vor fi explicate
instituţiilor bugetare respective.
Pentru comunicarea şi argumentarea limitelor de buget instituţiilor din subordine, se utilizează
următorul format.
Tabelul 5.2 Argumentarea limitelor de buget stabilite instituţiilor din subordine
Propunerea de buget Limitele de buget Explicaţii cu privire la devieri
Se indică volumul bugetului
convenit la etapa elaborării
propunerilor de buget
Se indică limitele de buget stabilite
după aprobarea legii bugetului de
stat
Explicaţii vor fi oferite în cazul în care
limitele de buget aprobate diferă de nivelele
de finanţare convenite în procesul elaborării
bugetului.
Activitatea 2: Dezagregarea bugetului în cadrul instituţiilor bugetare
Limitele de buget comunicate de APC sau de către instituţia ierarhic superioară sunt supuse
dezagregării ulterioare de către instituţia bugetară în conformitate cu linia de buget stabilită
pentru acest proces de către Ministerul Finanţelor şi care corespunde cerinţelor de executare a
bugetului. Linia de buget va reflecta în mod obligatoriu programul, subprogramul şi activităţile
corespunzătoare, la care se atribuie instituţia respectivă.
Instituţiile bugetare pe lîngă dezagregarea propriu-zisă a limitelor de buget vor identifica şi vor
stabili indicatorii de performanţă relevanţi (de produs şi de eficienţă), care direct sau indirect
influenţează indicatorii de performanţă şi obiectivele de politică, stabilite la nivelul executorului
primar de buget. În cazul în care indicatorii de performanţă au fost stabiliţi la etapa pregătirii
propunerilor de buget, instituţia bugetară evaluează dacă sarcinile sau indicatorii de performanţă
asumaţi la acel timp sunt corelaţi cu limita de buget stabilită, şi în caz de necesitate, va face
ajustările corespunzătoare.
În procesul de dezagregare, instituţia bugetară nu poate devia de la limitele de buget
comunicate. În cazul în care instituţia bugetară în procesul dezagregării necesită abaterea de la
limitele de buget comunicate, aceasta solicită modificarea limitelor de buget de către instituţia
ierarhic superioară. Dezagregarea intenţionată de instituţia bugetară se poate produce doar dacă
limitele de buget au fost modificate, ca rezultat al negocierilor dintre instituţia bugetară şi APC
sau instituţia ierarhic superioară.
Formatul bugetului dezagregat al instituţiei bugetare se prezintă în Tabelul 5.2 şi cuprinde două
părţi principale:
• Partea A – se referă la indicatorii financiari ai bugetului şi prezintă dezagregarea
propriu-zisă a resurselor şi cheltuielilor instituţiei;
168

• Partea B – stabileşte indicatorii de performanţă, pe care instituţia se asumă sa-i
realizeze pe parcursul anului bugetar pentru care s-a aprobat bugetul.
Tabelul 5.3 Formatul bugetului dezagregat al instituţiei / APC
Sursa k2
Autoritatea publică centrală
Instituţia ierarhic superioară
Instituţia
Grupul / subgrupul funcţional
Codul
ORG1
ORG1
ORG2
F3
Partea A. Bugetul dezagregat (se completează automat în sistemul informaţional), mii lei
Indicatori Codul AB AB+1 AB+2
Aprobat Estimat Estimat
A.1. RESURSE, total
A.1.1. Resurse proprii
S3
A.1.1.1. Resurse proprii interne
S4
,,,,,,,, ECO6
,,,,,,,,
A.1.1.2. Resurse proprii externe
S4
Donatorul
S5
,,,,,,,,,
A.1.2. Resurse generale, total
S3
A.2. Cheltuieli, total
Programul
Sub-programul
Activitatea
Inclusiv potrivit clasificaţiei economice
……
……
P1
P2
P3
ECO1-6
Partea B. Indicatorii de performanţă
Codul
Grupul / subgrupul funcţional
Program
Subprogram
F3
P1
P2
I. Descriere narativă (se completează de către executorul primar de buget înainte de a emite formularul pentru
completare instituţiilor din subordine)
Scop
Obiective
169

Descriere succintă a
programului / subprogramului
II. Indicatori de performanţă
Descriere
Unitatea de
măsură
AB AB+1 AB+2
Planificat Estimat Estimat
De rezultat (se completează
doar de către executorul
primar de buget)
De produs
De eficienţă
1.
2.
3.
1.
2.
3.
1.
2.
3.
Conducătorul /________________________/ _________________________/
Şeful subdiviziunii responsabile de planificarea bugetului /___________________/_________________/
Data _______________________
Abrevieri: AB – anul pentru care se aprobă bugetul; AB+1 şi AB+2 – anii următori anului pentru care se aprobă bugetul.
Activitatea 3: Comunicarea şi aprobarea bugetelor dezagregate
În termenele stabilite pentru dezagregarea bugetului, instituţiile bugetare informează APC sau
organizaţia ierarhic superioară despre finalizarea dezagregării bugetului.
Autorităţile publice centrale sau instituţiile ierarhic superioare monitorizează procesul de
dezagregare a bugetului la nivelele inferioare şi analizează bugetele dezagregate ale instituţiilor
din subordine.
Dacă limitele de buget şi alte cerinţe stabilite au fost respectate, bugetul dezagregat al instituţiei
bugetare se aprobă de către APC sau de către instituţia ierarhic superioară. Concomitent cu
bugetul dezagregat, se aprobă şi indicatorii non-financiari ai instituţiei, în special indicatorii de
produs şi de eficienţă. Indicatorii de rezultat se aprobă de către APC doar la nivel de program.
În termenele stabilite de Ministerul Finanţelor, autorităţile publice centrale informează
Ministerul Finanţelor despre finalizarea dezagregării bugetului APC. Bugetul dezagregat al
APC va reflecta acelaşi format prevăzut de tabelul 5.3.
5.3 Date limită
Procesul de dezagregare a bugetului demarează imediat după adoptarea acestuia de către
autoritatea legislativă şi se desfăşoară timp de două săptămîni. Termenul limită pentru
170

dezagregarea bugetului, însă, nu poate depăşi data punerii în aplicare a noului buget. În cazul
bugetului aprobat iniţial termenul limită pentru dezagregarea bugetului este 31 decembrie a
anului.
Instituţia ierarhic superioară poate stabili instituţiilor din subordine termene intermediare pentru
dezagregarea bugetului.
În cazul în care instituţia bugetară nu prezintă bugetul dezagregat în termenul stabilit,
organizaţia ierarhic superioară are dreptul de a efectua de sinestatător dezagregarea bugetului
instituţiei respective.
Procesul de executare a bugetului demarează doar după dezagregarea întregului buget sau atunci
cînd toate instituţiile de cel mai jos nivel din cadrul unui buget au dezagregat.
171

6 Amendamente ale bugetului
Boxa 6.1
Prevederi relevante din Legea cu privire la gestionarea finanţelor publice şi responsabilitate
Se va completa ulterior.
6.1 Prevederi generale
Amendamentele la buget reprezintă oricare modificare sau completare la bugetul aprobat de
către Parlament prin legile bugetare anuale la nivel central sau de către autoritatea reprezentativă
şi deliberativă a UAT la nivel local.
Amendamentele la buget pot fi efectuate atît prin emiterea legilor / deciziilor cu privire la
bugetele suplimentare, cît şi în conformitate cu schemele de viramente aprobate.
Bugetele suplimentare reprezintă bugetele ce sunt adoptate pe parcursul anului bugetar şi
reprezintă doar majorarea sau reducerea veniturilor şi/sau cheltuielilor, şi /sau surselor de
finanţare, care au fost prevăzute în bugetele aprobate (rectificate). Drept bază pentru ajustările
propuse servesc concluziile ce rezultă din analiza executării bugetului pe parcursul anului curent
şi pot reflecta oricare din urmatoarele situatii:
i. Estimări revizuite de venituri şi cheltuieli;
ii. Estimări revizuite ale surselor de finanţare şi respectiv modificări ale deficitului sau
excedentului bugetar.
De regulă, amendamentele nu trebuie să reflecte modificări determinate de noi iniţiative de
politică, care nu au format obiectul priorităţilor de alocare a resurselor pe sectoare la faza de
planificare strategică a bugetului (CBTM). Astfel, amendamentele reprezintă doar modificări
tehnice ale volumului resurselor alocate pentru angajamentele deja asumate. Amendamentele
care derivă din modificarea politicilor sînt parte a următorului ciclu bugetar şi se examinează la
etapa respectivă a procesului bugetar.
Respectiv amendamentele propuse la buget nu trebuie să conducă la schimbări semnificative în
indicatorii de performanţă asumaţi în procesul elaborării şi aprobării bugetului. Implicaţiile
amendamentelor asupra indicatorilor de performanţă cu explicaţiile respective se vor prezenta
odată cu prezentarea rapoartelor de implementare a programelor de cheltuieli.
6.2 Tipuri de amendamente ale bugetului
Există două tipuri de amendamente ale bugetului anual:
172

1. Amendamente bugetare ce necesită autorizare din partea autorităţii
legislative/reprezentative prin emiterea legilor/deciziilor cu privire la bugetele
suplimentare;
2. Amendamente bugetare ce nu necesită autorizare din partea autorităţii
legislative/reprezentative şi care nu trebuie incluse în legile/deciziile cu privire la
bugetele suplimentare, dar care se operează în conformitate cu schemele de viramente
aprobate.
Ambele tipuri de amendamente se aplică atît la nivel central, (bugetul de stat, BASS, FAOAM),
cît şi la nivel local (bugetele UAT).
În cazurile în care amendamentele bugetare efectuate în cadrul unei componente a BPN
afectează unul (sau mai multe) componente ale BPN, amendamente corespunzătoare vor fi
operate şi la bugetele respective.
În continuare se descriu diferite tipuri de amendamente aplicate atît la nivel central, cît şi local.
6.2.1 La nivel central
În dependenţă de responsabilităţile exercitate în procesul bugetar la nivel central se disting
următoarele forme de amendamente a bugetului:
A. Amendamente bugetare prin emiterea legilor bugetare suplimentare de către Parlament;
B. Amendamente bugetare care necesită aprobarea de către Guvern;
C. Amendamente bugetare care necesită acordul Ministerului Finanţelor;
D. Amendamente bugetare care se aprobă la nivelul APC / instituţiei bugetare;
A: Amendamente bugetare prin emiterea legilor bugetare suplimentare
În conformitate cu Legea cu privire la gestionarea finanţelor publice şi responsabilitate, pe
parcursul anului bugetar, Ministerul Finanţelor poate înainta propuneri de amendamente ale
bugetului de stat sub formă de lege bugetară suplimentară.
Deasemenea autorităţile publice centrale responsabile de gestionarea BASS şi FAOAM pot
înainta propuneri de amendamente ale bugetelor respective prin elaborarea legilor bugetare
suplimentare corespunzătoare.
Ca şi în cazul proiectului de buget, propunerile de amendamente la BASS şi FAOAM vor fi
examinate şi avizate în mod obligatoriu de către Ministerul Finanţelor, inclusiv dacă
amendamentele sunt propuse de Guvern după discutarea bugetului suplimentar respectiv în
cadrul şedinţei Guvernului.
Atît în cazul bugetului de stat, cît şi în cazul BASS şi FAOAM pot fi elaborate cel mult două
legi bugetare suplimentare. În circumstanţe speciale Guvernul ar putea decide depăşirea
numărului stabilit de legi bugetare suplimentare.
B: Amendamente bugetare care necesită aprobarea de către Guvern
173

În conformitate cu Legea privind gestionarea finanţelor publice şi responsabilitate, alocaţiile
bugetare nu pot fi realocate înre APC, cu excepţia cazurilor specifice prevăzute de lege sau care
implică aprobarea de către Guvern. Guvernul este în drept să facă redistribuirea alocaţiilor
aprobate de Parlament prin legea bugetară anuală, dacă există autorizare legală pentru aceasta.
Solicitările de alocaţii bugetare din rezerva guvernului se efectuează prin intermediul acestei
forme de amendament a bugetului. Regulile şi condiţiile specifice pentru utilizarea rezervelor
Guvernului şi aplicarea bugetului de urgenţă sunt descrise în capitolul 7.
De regulă, propunerile de amendamente care necesită aprobarea Guvernului se elaborează de
către Ministerul Finanţelor sau, respectiv, de către autorităţile publice centrale responsabile de
gestionarea BASS sau FAOAM.
C: Amendamente bugetare care necesită acordul Ministerului Finanţelor
Realocările care nu afectează limita stabilită prin legea anuală a bugetului (tipul A), şi nu
constituie obiectul de competenţă a Guvernului (tipul B) reprezintă amendamente care sînt în
aria de control a Ministerului Finanţelor. În conformitate cu responsabilităţile legale, astfel de
amendamente se efectuează cu aprobarea doar a Ministerului Finanţelor.
D. Amendamente bugetare care se aprobă la nivelul APC / instituţiei bugetare
Acestea reprezintă realocări de buget (viramente), care conform politicii de control a bugetului,
nu necesită aprobarea autorităţii ierarhic superioare şi reprezintă dreptul şi responsabilitatea
APC sau a instituţiilor bugetare din subordine. Aceste modificări implică doar aprobarea de
către conducătorul APC sau de către conducătorul instituţiei bugetare.
Regulile concrete privind schemele de virament şi procedurile de realocare sunt descrise în
Manualul privind executarea bugetului.
6.2.2 La nivelul UAT
În depdendenţă de responsabilităţile exercitate în procesul bugetar la nivelul UAT se disting
următoarele tipuri de amendamente:
E. Amendamente bugetare aprobate de către autoritatea reprezenattivă şi deliberativă al UAT
prin emiterea deciziei cu privire la bugetul suplimentar;
F. Amendamente bugetare care necesită aprobarea din partea autorităţii executive a UAT;
G. Amendamente bugetare care nu necesită aprobarea din partea autorităţii executive a UAT.
Aceste tipuri de amendamente a bugetului UAT urmează proceduri similare celor aplicate la
nivel central.
În cazul în care amendamentul de buget afectează relaţiile interbugetare între UAT de nivelul I
şi II amendamente corespunzătoare vor fi operate la ambele bugete.
174

6.3 Bugetul de stat
6.3.1 Elaborarea amendamentelor la buget
Tabelul 6.1 descrie paşii principali în procesul elaborării amendamentelor bugetare.
Tabelul 6.1. Paşii principali în elaborarea amendamentelor la buget
Pasul
Pasul I
Pasul II
Pasul III
Pasul IV
Pasul V
Pasul VI
Pasul VII
Acţiunea
Iniţierea unei propuneri de amendament
Elaborarea propunerii de amendament şi prezentarea acesteia spre examinare şi aprobare de către
autoritatea ierarhic superioară
Examinarea propunerilor de amendamente de către autorităţile publice, sinteza şi prezentarea acestora
pentru examinare şi aprobare ulterioară
Examinarea şi evaluarea propunerii de amendament de către Ministerul Finanţelor. Dacă se consideră
necesar, sunt invitaţi reprezentanţi ai APC şi/sau instituţiei bugetare pentru consultări şi justificări
suplimentare.
Elaborarea proiectului de lege bugetară suplimentară
Examinarea şi aprobarea/respingerea proiectului legii bugetare suplimentare de către Guvern. În
caz de aprobare, se trimite spre aprobare finală Parlamentului
Examinarea şi aprobarea legii bugetare suplimentare de către Parlament
Notă: Paşii V, VI şi VII se vor aplica doar în cazul amendamentelor prin emiterea legilor bugetare suplimentare.
Iniţiativa de amendament al bugetului de stat, care întruneşte condiţiile expuse în secţiunea 6.1,
poate fi înaintată de orice instituţie bugetară către APC în subordinea căreia se află. APC va
analiza şi va evalua raţionamentul pentru un asemenea amendament şi, în caz că depăşeşte
nivelul de control exercitat de către APC, va elabora propunerea de amendament în formatul
stabilit şi o va prezenta spre examinare şi aprobare Ministerului Finanţelor.
Iniţiativa de efectuare a unui amendament bugetar poate de asemenea proveni direct de la APC,
de la Guvern sau din cadrul Ministerului Finanţelor în cazul în care circumstanţele o solicită.
În următoarele cazuri de efectuare a amendamentelor Ministerul Finanţelor va fi implicat în
mod obligatoriu:
1. Orice realocare a fondurilor în cadrul unui program implementat de mai multe instituţii
va fi efectuată de către Ministerul Finanţelor în consultare cu APC de specialitate
implicate în planificarea şi implementarea programului;
2. Alocaţiile pentru investiţii capitale nu pot să fie realocate între proiecte / obiecte. Cu
toate acestea în cadrul unui proiect, realocările nu trebuie să depăşească limita aprobată
de către Ministerul Finanţelor, la fel şi în cazul unui proiect finanţat din surse externe,
care sunt condiţionate prin acordurile încheiate cu donatorii.
3. Orice modificare a indicatorilor care se referă la deservirea datoriei de stat şi la sursele
de finanţare deasemenea sunt competenţa exclusivă a Ministerului Finanţelor.
În procesul elaborării propunerii de amendament al bugetului, trebuie de identificat dacă
modificarea propusă are implicaţii financiare pe termen mediu. În cazul în care este înaintată o
modificare cu caracter temporar, care se referă doar la anul curent, propunerea va cuprinde doar
implicaţiile financiare pentru anul curent. În cazul în care propunerea de amendament a
bugetului este o modificare cu caracter permanent, atunci aceasta trebuie să fie însoţită de
estimări privind implicaţiile financiare pe termen mediu.
175

În cazul în care modificările bugetare cu implicaţii financiare multianuale sunt propuse şi
aprobate în prima jumătate a anului bugetar, acestea vor fi luate în considerare la actualizarea
CBTM pentru următorii trei ani. Însă, în cazul în care propunerea de amendament bugetar este
aprobată în a doua jumătate a anului bugetar, aceasta nu implică operarea modificărilor
respective în estimările bugetare pentru următorii ani, numai dacă nu se decide altfel de către
Ministerul Finanţelor. Efectele multianuale a acestor propuneri vor fi analizate la elaborarea
CBTM în cadrul ciclului bugetar următor.
Procedura de examinare a propunerilor de amendamente este similară procedurii de examinare a
propunerilor de buget, descrisă detaliat în capitolul 4 al Setului unic şi cuprinde:
• Direcţiile de ramură ale Ministerului Finanţelor analizează amendamentele bugetare , în
funcţie de competenţele sale. În procesul examinării acestora se vor utiliza aceleaşi
criterii de analiză, care sunt luate în consideraţie la elaborarea şi analiza propunerilor de
buget, după cum sunt descrise în capitolul 4.
• Direcţiile de ramură restituie propunerile neargumentate sau argumentate insuficient,
solicitînd justificări adiţionale sau înlăturarea neajunsurilor de către APC. APC oferă
informaţia solicitată în termenul stabilit de Ministerul Finanţelor.
• În caz de necesitate, propunerile de amendamente bugetare sunt discutate în cadrul unor
audieri între Ministerul Finanţelor şi APC respectivă. Pe parcursul audierilor,
reprezentanţii APC argumentează propunerea înaintată. Ministerul Finanţelor
examinează raţionalitatea şi relevanţa propunerii, face sugestii sau poate solicita
reevaluarea propunerii, ţinând cont de priorităţile Guvernului.
Formatul de prezentare a propunerii de amendament
Formatul de prezentare a propunerii de amendament constă din 3 părţi:
A. Tabelul sumar cu totalul veniturilor, cheltuielilor şi surselor de finanţare;
B. Formatul bugetului pe programe pentru fiecare program de cheltuieli afectat de propunerea
de amendament;
C. Nota informativă cu explicaţii şi justificări.
Formatul de prezentare a amendamentelor este similar formatului de elaborare a propunerilor de
buget în procesul de elaborare a bugetului anual, după cum este prezentat în capitolul 4. Cu
toate acestea, va fi adăugată o coloană adiţională ce prezintă modificările, precum şi noile sume
totale. Tabelul 6.2 prezintă formatul de prezentare a propunerii de amendament.
Tabelul 6.2. Formatul de prezentare a amendamentelor la buget
Indicatori Codul Sume aprobate* Modificări propuse (+/-) Sume revizuite
AB AB+1 AB+2 AB AB+1 AB+2 AB AB+1 AB+2
*) Sumele aprobate reflectă bugetul aprobat iniţial în cazul înaintării propunerii pentru primul buget suplimentar. În
cazul în care pe parcursul anului au fost aprobate bugete suplimentare, bugetul aprobat indicat la coloana
respectivă va cuprinde şi amendamentele aprobate anterior.
176

Propunerile de modificare a bugetului vor fi însoţite de o nota informativa, care va oferi
explicaţii şi justificări. Explicaţia modificărilor bugetului va fi oferită din punct de vedere a
implicaţiilor asupra obiectivelor de politici, activităţilor şi costurilor. Acolo unde este adecvat şi
posibil se vor prezenta explicaţii prin prisma informaţiei cu privire la indicatorii de performanţă.
Presupunerile ce stau la baza estimării costurilor de asemenea vor fi descrise concis şi clar.
În funcţie de rezultatele examinării, în cazul în care amendamentele necesită aprobarea
Parlamentului, Ministerul Finanţelor elaborează şi prezintă Guvernului şi ulterior Parlamentului
un proiect de modificare a legii anuale a bugetului de stat sub formă de lege bugetară
suplimentară.
6.3.2 Elaborarea Proiectului Legii Bugetare Suplimentare
În baza propunerilor de amendamente ale bugetului Ministerul Finanţelor elaborează proiectul
legii bugetare suplimentare .
Primul buget suplimentar reprezintă totalitatea modificărilor operate la bugetul aprobat iniţial.
Al doilea buget suplimentar reflectă modificările operate la bugetul ajustat, ca urmare a
adoptării primului buget suplimentar. Bugetul aprobat iniţial ajustat la bugetele suplimentare
reprezintă bugetul rectificat. Acest format de prezentare a bugetului reprezintă un instrument
eficient şi transparent în procesul de analiză şi luare a deciziilor privind alocarea resurselor
publice. Figura de mai jos reflectă schematic locul şi semnificaţia bugetelor suplimentare.
Buget
aprobat
iniţial
Buget
suplimentar I
(+/-)
Buget
rectificat
Buget
suplimentar II
(+/-)
Buget
rectificat
Proiectul Legii Bugetare Suplimentare conţine următoarele:
1. Partea textuală care conţine articolele care reglementează amendamentele la buget;
2. Anexe la Legea Bugetară Suplimentară;
3. Nota informativă.
Amendamentele la buget propuse în proiectul legii bugetare suplimentare se prezintă în formate
similare anexelor utilizate la elaborarea proiectului bugetului anual prezentate în capitolul 4, cu
adăugarea coloanelor suplimentare care prezintă amendamentele, precum şi bugetul rectificat
rezultat în urma amendamentelor propuse.
Nota informativă la Legea Bugetară Suplimentară trebuie elaborată în conformitate cu cerinţele
pentru elaborarea notei informative care însoţeşte proiectul bugetului, expuse în capitolul 4.
Nota informativă poate conţine un tabel de sinteză a principalelor amendamente cuprinse în
bugetele suplimentare în raport cu suma aprobată iniţial în buget.
177

Tabelul 6.3. Sinteza principalelor amendamente la buget, mii lei
Coduri
Indicatori Org1 F1-2
Bugetul aprobat iniţial
Prima Lege Bugetară Suplimentară
Principalele amendamente :
1)
2)
3)
4)
5)
6)
Alte amendamente
A doua Lege Bugetară Suplimentară
P1-P2
Suma
Venituri / cheltuieli
6.3.3 Prezentarea şi aprobarea Legii Bugetare Suplimentare
Ministerul Finanţelor prezintă proiectul legii bugetare suplimentare spre aprobare Guvernului.
În procesul examinării proiectului legii bugetare suplimentare la Guvern, Ministerul Finanţelor,
sau după caz, autoritatea publică centrală care a înaintat propunerea de amendament, prezintă
justificări suplimentare. Ministerul Finanţelor ajustează proiectul legii bugetare suplimentare
dacă au avut loc modificări în rezultatul discuţiilor în cadrul şedinţei Guvernului. Guvernul
aprobă proiectul legii bugetare suplimentare şi îl prezintă spre aprobare Parlamentului.
În procesul examinării la Parlament, la solicitarea acestuia, Ministerul Finanţelor prezintă
informaţii justificative adiţionale şi definitivează Legea Bugetară Suplimentară, luînd în
consideraţie modificările convenite ca urmare a discuţiilor asupra proiectului respectiv de lege.
6.4 Bugetul asigurărilor sociale de stat
Proceduri similare se aplică şi în cazul amendamentelor la legea anuală a BASS.
Indicatorii aprobaţi ai BASS pot fi modificaţi în următoarele cazuri:
1. Modificarea condiţiilor de calculare a contribuţiilor de asigurări sociale pentru unele
categorii de contribuabili;
2. Precizarea cheltuielilor în legătură cu determinarea contingentului real de beneficiari
înregistraţi la CNAS.
Adoptarea unor acte legislative sau normative, care stabilesc condiţii noi de protecţie socială fac
parte a politicilor noi şi nu se aplică pe parcursul anului. Astfel de amendamente a legislaţiei se
aliniază la ciclul bugetar următor.
Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei prezintă Guvernului proiectul legii bugetului
suplimentar al BASS. Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei va opera oricare
178

amendamente în consultare cu Ministerul Finanţelor, inclusiv dacă schimbările sunt propuse de
Guvern după discutarea bugetului suplimentar respectiv în cadrul şedinţei Guvernului.
6.5 Fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală
Proceduri similare se aplică şi în cazul amendamentelor la legea anuală a FAOAM.
Adoptarea unor acte legislative sau normative, care stabilesc condiţii noi de asigurări medicale
obligatorii, fac parte a politicilor noi şi nu se aplică pe parcursul anului. Astfel de amendamente
a legislaţiei se aliniază la ciclul bugetar următor.
Ministerul Sănătăţii prezintă Guvernului proiectul legii bugetului suplimentar al FAOAM.
Ministerul Sănătăţii va opera oricare amendamente în consultare cu Ministerul Finanţelor,
inclusiv dacă schimbările sunt propuse de Guvern după discutarea bugetului suplimenar
respectiv în cadrul şedinţei Guvernului.
6.6 Bugetele UAT
În conformitate cu articolul 27 al legii privind finanţele publice locale autorităţile executive ale
UAT pot înainta autorităţilor reprezentative şi deliberative respective propuneri de
amendamente la bugetul aprobat al UAT,.
Procedurile de elaborare şi prezentare a amendamentelor la bugetul UAT sunt similare celor
aplicate în cazul bugetului de stat.
Procedurile de examinare şi aprobare a amendamentelor la bugetul UAT sunt similare
procedurilor de examinare şi aprobare a bugetelor UAT.
179

7 Bugetul provizoriu şi bugetul de urgenţă
7.1 Tipurile de situaţii privind aplicarea bugetului provizoriu şi de urgenţă
Regulile şi instrucţiunile cu privire la bugetul provizoriu şi bugetul de urgenţă se aplică în
anumite circumstanţe clar definite. Sunt identificate trei astfel de tipuri de situaţii:
1. Situaţia în care legile bugetare anuale nu sunt adoptate pînă la 31 decembrie – se
aplică bugetul provizoriu;
2. Situaţiile cauzate de fenomene social-economice, naturale, precum şi alte situaţii
forţe-major (calamităţi naturale, evenimente globale economice şi financiare,
revolte sociale, războaie, etc.), care au un impact semnificativ asupra bugetului şi
necesită acţiuni urgente din partea Guvernului;
3. Situaţiile determinate de evenimente neaşteptate apărute pe parcursul anului,
aferente exercitării sarcinilor regulamentare ale instituţiilor publice sau
determinate de anumite reforme instituţionale şi funcţionale, dar care nu au fost
posibil de anticipat şi, respectiv, de prevăzut în bugetele aprobate iniţial.
Ultimele două tipuri de situaţii sunt reglementate în cadrul şi implică adoptarea bugetului
de urgenţă.
Secţiunile ce urmează reglementează particularităţile de aplicare a bugetului provizoriu şi
a bugetului de urgenţă în cazul bugetului de stat. Regulile şi procedurile descrise sunt
similare şi în cazul bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor de asigurări
obligatorii de asistenţă medicală şi bugetelor UAT.
Boxa 7.1
Prevederi relevante din Legea privind gestionarea finanţelor publice şi responsabilitate
Se va completa la etapa de definitivare a Setului.
7.2 Bugetul provizoriu
Dacă legea bugetară anuală nu este adoptată pînă la 31 decembrie, Ministerul Finanţelor,
în numele Guvernului, este autorizat să aplice „bugetul provizoriu”. Aceasta presupune
adoptarea unui buget temporar pentru finanţarea cheltuielilor APC şi ale instituţiilor
subordonate ale acestora în volum de 1/12 (a douăsprezecea parte) din cheltuielile
prevăzute în anul bugetar precedent pentru fiecare lună completă pînă la adoptarea legii
bugetare anuale.
181

Bugetul provizoriu se aplică la finanţarea programelor şi proiectelor de cheltuieli în curs
de realizare, cu excepţia celor finalizate.
Finanţarea investiţiilor capitale poate fi efectuată doar pentru proiectele în curs de
realizare şi doar la propunerea subdiviziunii responsabile de investiţiile capitale din
cadrul Ministerului Finanţelor.
7.3 Bugetul de urgenţă
În anumite condiţii, stabilite prin lege, Guvernul este împuternicit să aprobe decizii
privind aplicarea bugetului de urgenţă. Condiţiile care permite implementarea acestor
împuterniciri sunt expuse în boxa de mai jos:
Boxa 7.2 Condiţiile bugetului de urgenţă
Condiţie
Explicaţie
1. Strict necesar Se referă la cheltuielile esenţiale sau vitale, nu la cele care sunt doar utile sau
benefice.
2. Brusc Evenimentul a survenit foarte repede, nu s-a format în timp.
3. Urgent În sens de presant şi urgent,necesită acţiuni imediate.
4. Neprevăzut Nu a fost prevăzut sau observat din timp ca o necesitate în apariţie (o urgenţă care
este,de exemplu, parte a nivelului anual mediu de asistenţă acordată pentru
calamităţi şi nu este „neprevăzută”).
5. Temporar Necesitatea are o natură temporară.
La apariţia condiţiilor ce caracterizează situaţiile excepţionale pot fi aplicate următoarele
soluţii:
1. Suplimentarea cheltuielilor bugetare;
2. Îngheţarea (blocarea) cheltuielilor;
3. Efectuarea cheltuielilor de excepţie din rezerva Guvernului.
Suplimentarea cheltuielilor bugetare
În situaţii excepţionale (precum calamităţi naturale de proporţii sau declanşare de război),
Ministerul Finanţelor poate propune Guvernului, iar ulterior Guvernul propune
Parlamentului, efectuarea anumitor cheltuieli suplimentare. Dacă Parlamentul adoptă
propunerea Guvernului, sau dacă nu ia nici o atitudine faţă de propunerea respectivă timp
de 15 zile lucrătoare din momentul transmiterii propunerii la Parlament, cheltuielile
suplimentare pot fi efectuate. Oricare cheltuieli efectuate în astfel de circumstanţe vor fi
ulterior integrate în legile bugetare anuale suplimentare.
Îngheţarea cheltuielilor
Dacă pe parcursul exerciţiului bugetar nivelul deficitului bugetar creşte pînă la proporţii
enorme, Ministerul Finanţelor poate recurge la îngheţarea cheltuielilor în proporţii
suficiente pentru a menţine nivelul deficitului aprobat în legea bugetară anuală.
Îngheţarea cheltuielilor implică faptul că alocaţiile bugetului aprobat iniţial nu vor fi
182

onorate pe deplin, rezultînd în mai puţine cheltuieli pentru anumite articole care afectează
priorităţile stabilite la etapa de elaborare a prognozelor CBTM şi la etapa de elaborare a
proiectului bugetului anual. Îngheţarea cheltuielilor poate avea loc întrunind condiţiile 2 -
5 din boxa 7.2. Ministerul Finanţelor, dacă consideră această îngheţare necesară în interes
public, are dreptul să îngheţe oricare programe sau categorii de cheltuieli considerate
neprioritare, prin refuzul de a emite autorizări privind efectuarea de cheltuieli sau anulînd
total sau parţial autorizările deja emise.
În aceste circumstanţe, Guvernul elaborează şi prezintă Parlamentului un Raport, care va
conţine argumentele pentru îngheţarea cheltuielilor şi pentru protejarea altor cheltuieli de
la îngheţare. Raportul conţine o anexă cu aceleaşi tabele de la 1 la 7 utilizate pentru legile
bugetare suplimentare descrise în capitolul 6 al Setului. Tabelul 1 trebuie completat în
întregime, iar tabelul 2 indică estimările revizuite ale veniturilor. În tabelele de la 3 la 7 se
indică numai articolele afectate de îngheţarea cheltuielilor. În cazul îngheţării cheltuielilor
nu este necesară o notă informativă detaliată.
Cheltuieli de excepţie şi utilizarea fondurilor de rezervă
În conformitate cu Legea privind gestionarea finanţelor publice şi responsabilitate,
Guvernul în cadrul legilor bugetare anuale poate forma fonduri separate pentru finanţarea
unor cheltuieli neprevăzute sau inevitabile care pot surveni pe parcursul anului bugetar.
Se disting două tipuri de rezerve:
1. Rezerva Curentă, pentru finanţarea cheltuielilor urgente şi neprevăzute care
survin pe parcursul anului bugetar; şi
2. Rezerva Permanentă, pentru finanţarea acţiunilor cauzate de calamităţile
naturale şi pentru a susţine persoanele care au fost afectate de calamităţi.
Aceste două rezerve se formează în conformitate cu regulile şi instrucţiunile generale
referitoare la elaborarea bugetului anual. Rezerva curentă şi rezerva permanentă
reprezintă un volum de resurse determinat de către Guvern şi alocat prin legea bugetară
anuală pentru situaţii de excepţie imprevizibile, care întrunesc condiţiile menţionate în
boxa 7.2. Volumul acestor rezerve reflectă circumstanţele specifice ţării şi se
argumentează în Nota Informativă la legea bugetară anuală. Aceste rezerve pot fi folosite
doar la decizia Guvernului şi numai cu respectarea condiţiilor şi criteriilor pentru
utilizarea acestor fonduri. Rezervele nu pot fi utilizate pentru iniţiative de politici noi.
Rezerva Curentă se distribuie prin intermediul APC şi instituţiilor lor subordonate prin
decizia Guvernului pentru a finanţa cheltuielile urgente sau neprevăzute apărute pe
parcursul anului bugetar. În cazul utilizării rezervei curente, cînd apar cerinţele urgente şi
neprevăzute, autorităţile publice centrale prezintă cereri în formă scrisă către Ministerul
Finanţelor. Aceste cereri trebuie să prevadă clar scopul, suma necesară, presupunerile
care stau la baza calculării acestui volum de resurse, precum şi justificările şi explicaţiile
respective. Autorităţile publice centrale vor înainta propunerile respective în formate
similare celor pentru pregătirea amendamentelor bugetare descrise în capitolul 6 al Setul.
183

Ministerul Finanţelor examinează cererile şi pregăteşte un raport consolidat privind
utilizarea rezervei curente şi o prezintă Guvernului pentru luarea deciziilor. Ministerul
Finanţelor include propunerile pentru utilizarea rezervei, precum şi orice alte
amendamente ale bugetului acceptate de Guvern în proiectul legii bugetare suplimentare.
Acesta este însoţit de o notă informativă care conţine justificările şi explicaţiile pentru
utilizarea rezervelor în conformitate cu criteriile specificate pentru utilizarea acestor
fonduri.
Rezerva Permanentă asigură un mecanism de direcţionare rapidă a fondurilor în cazul
survenirii unei calamităţi naturale sau altor evenimente semnificative. În baza cererilor
autorităţilor (comisiilor) abilitate, Ministerul Finanţelor pregăteşte cererile pentru
utilizarea rezervei permanente şi propune Guvernului un proiect de decizie pentru
alocarea mijloacelor.
Ministerul Finanţelor include în proiectul legii bugetare suplimentare prevederile cu
privire la utilizarea propusă a rezervei împreună cu oricare alte amendamente. Nota
informativă va conţine justificarea utilizării fondurilor în conformitate cu criteriile
specificate pentru utilizarea acestora. Procedura de amendament a bugetului şi de
elaborare a legilor bugetare suplimentare sunt descrise în capitolul 6 al Setului.
184

PARTEA B. INSTRUMENTE: MODEL,
METODOLOGII ŞI INSTRUCŢIUNI
185

8 Instrucţiuni privind utilizarea modelului de
prognoză macrofinanciară
8.1 Introducere
Modelul de prognoză macrofinanciară (în continuare - MMF) oferă posibilitatea pentru
estimarea resurselor disponibile pe termen mediu şi, respectiv, a volumului total al
cheltuielilor publice. Prognozele produse de acest model asistă Ministerul Finanţelor la
planificarea bugetului pe termen mediu, deoarece modelul estimează veniturile, care
împreună cu sursele de finanţare prognozate reprezintă suma totală de resurse disponibile
pentru cheltuielile publice. Astfel, MMF oferă un cadru consistent şi transparent pentru
elaborarea CBTM şi planificarea bugetului anual.
MMF foloseşte date statistice publicate, prognoza macroeconomică oficială şi un şir de
presupuneri ale utilizatorului modelului pentru prognoza diferitor variabile
macroeconomice şi bugetare. Ultimul an, pentru care sînt disponibile datele statistice
(ultimul an bugetar executat) este anul de bază pentru calculele modelului. De exemplu,
atunci când prognozele CBTM sunt elaborate pentru perioada anilor 2009-2011 la
începutul anului 2008, anul de bază pentru aceste prognoze va fi 2007, care deja este
executat.
Avînd la bază presupunerile incluse în foile de lucru a modelului şi în baza unei serii de
ecuaţii se obţin estimările pentru următorii patru ani după anul de bază. Aceste rezultate
apoi pot fi folosite la estimarea cadrului macrofinanciar în cadrul exerciţiului CBTM sau
în procesul de planificare a bugetului anual. Modelul la fel poate să genereze tabele şi
grafice necesare.
Modelul constă din 3 fişiere care sunt legate între ele :
• Fişierul “MMF.xls” este fişierul de baza, care constă din foi de lucru, care sunt
utilizate pentru presupunerile şi prognozele modelului.
• Fişierul „grafice MMF.xls” generează graficele relevante, iar
• Fişierul „Tabele MMF.xls” - tabele care sunt folosite în documentul anual CBTM.
8.2 Obiectivele Modelului
Modelul este folosit pentru o varietate de scopuri care sunt expuse mai jos:
• Prognoza cadrului general de resurse şi cheltuieli. Modelul efectuează prognoza
volumului de venituri publice, pe care bugetul preconizează să le colecteze în
următorii trei ani şi volumul total de cheltuieli publice care vor fi posibile de efectuat,
187

ţinând cont şi de fondurile disponibile din surse interne şi externe. Cifrele calculate
depind de presupunerile, incluse în foile de lucru ale modelului. Estimarea veniturilor
se calculează în mod automat de o serie de ecuaţii care utilizează informaţia furnizată
în foile de lucru menţionate mai sus;
• Elaborarea diferitor scenarii de prognoză. Valorile veniturilor şi cheltuielilor
prognozate depind de presupunerile privind diverse variabile, cum ar fi rata creşterii
PIB, inflaţia, creşterea importurilor, etc. Totuşi, acestea sunt doar estimări, nivelul
acestor variabile în practică poate varia mai mult sau mai puţin de la valorile
aşteptate. Astfel, o serie de presupuneri pesimiste şi optimiste pot fi generate prin
schimbarea presupunerilor. Aceasta de asemenea permite o evaluare a unui risc
posibil în cazul cînd veniturile prognozate nu vor fi atinse şi impactul acestui fapt
asupra bugetului;
• Evaluarea impactului schimbărilor în sistemul de taxe şi impozite asupra
veniturilor. Odată cu asumarea unor schimbări în cotele impozitelor, modelul oferă
posibilitatea de a estima impactul acestor schimbări asupra volumului veniturilor.
Foile de lucru pentru prognoza fiscală (FLPF) reflectă modificarea volumului de
venituri şi modul în care aceste schimbări în politica de venituri afecta volumul
veniturilor pe viitor;
• Estimarea distribuirii veniturilor dintre diferite niveluri de bugete. Odată ce sunt
estimate veniturile bugetului public naţional pe termen mediu, modelul permite
distribuirea acestora între diferite componente ale BPN, inclusiv dintre bugetul de stat
şi bugetele UAT în baza trendurilor istorice. Figura 5.1 prezintă diferite niveluri ale
bugetului pentru care modelul poate genera prognoze;
• Generarea tabelelor şi graficelor. Modelul automat generează tabele şi grafice, care
pot fi apoi folosite în documentaţia bugetară. Tabelele respective conţin trendurile
veniturilor, cheltuielilor şi surselor de finanţarea a deficitului /surplusului bugetar.
Figure 5.1
Nivelele de informaţii produse de modelul de prognozare macrofiscală
Nivelul 1
Bugetul Public
Naţional
Nivelul 2
Bugetul de stat, bugetele UAT
BASS şi FAOAM
Nivelul 3
Bugetul de stat
Bugetele UAT (Agregate)
188

8.3 Structura Modelului
Datele sunt introduse in foile ce conţin asumări macroeconomice (p-macro), bugetare (pbug)
si referitor la datoria de stat (p-fin). Acestea, în mod automat, sunt utilizate pentru a
genera rezultate în alte foi de lucru. Foile de lucru sunt legate prin intermediul formulelor
matematice şi a presupunerilor macroeconomice şi bugetare, obiectivelor de politică
fiscală şi a datoriei publice, care livrează date pentru calcule în alte foi de lucru ce conţin
rezultatele finale ale modelului. Foile de lucru în domeniul macroeconomic, bugetar şi al
datoriei trebuie să fie actualizate în fiecare an, pe cînd celelalte foi de lucru sunt calculate
automat. Legăturile între diferitele foi de lucru ale modelului sunt reflectate în Figura 5.2.
Figure 5.2
Legăturile dintre foile de lucru al Modelului de Prognozare Macrofiscală
Presupuneri Macro
Nivelul 1:
Bugetul Public Naţional
PIB
Introducerea şi
analiza datelor la
compartimentul
„Venituri”
Nivelul 2:
Balanţa de Plăţi
Presupuneri Bugetare
Relaţii (operaţiuni)
interbugetare
Bugetul de stat
si BUAT
BASS
FAOAM
Presupuneri
Obiective de
politică fiscală
Bugetul de
Stat
Nivelul 3:
BUAT
Sectorul Monetar
Rapoarte
Presupuneri
Finanţare/Datorie
Tabele
Grafice
Modelul constă din trei fişiere de bază şi foi de lucru respective:
• Fişierul „MMF.xls”:
o Coperta
o Foile ce conţin presupuneri:
P-Macro:
P-Fisc:
Presupuneri Macroeconomice şi fiscale
Datele privind veniturile şi analiza acestora
189

P-Bug: Presupuneri Bugetare (operaţiuni interbugetare)
P-Fin: Presupuneri Finanţare /Datorie
CF: Presupuneri şi Calcule Fiscale
o Prognoza sectorului fiscal:
B-1: Bugetul Public Naţional
B-2(a): Bugetul de stat şi bugetele UAT
B-2(b) Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat şi FAOAM
B-3(a): Bugetul de Stat
B-3(b): Bugetele UAT
o Prognozele şi operaţiunile Sectoarelor non-fiscale
PIB: Produsul Intern Brut / Sectorul Real
BP: Balanţa de Plăţi /Sectorul extern
PM: Sectorul Monetar.
• Fişierul „Tabele MMF.xls” – principalii indicatori şi tabelele generate de MMF.
• Fişierul „Grafice MMF.xls” – grafice /diagrame generate în baza datelor din MMF.
Descrierea foilor de lucru al MMF
Această secţiune explică principalele foi de lucru al MMF.
Coperta: Foaia de titlu
Coperta modelului conţine cheia pentru abrevierile modelului, stabileşte anul de bază
pentru introducerea datelor şi acorda posibilitatea de selectare a scenariilor. Anul de bază
se consideră ultimul an pentru care este disponibil tot setul de date. Introduceţi „1” pentru
scenariul de bază, sau „0” pentru scenariul alternativ (descrierea mai detailată a lucrului
cu diferite scenarii se va regăsi in descrierea foilor de lucru respective)
Această foaie de lucru conţine şi explicaţii diferitor spaţii folosite în alte foi care sunt
codate in culori. Acestea sunt:
• Sur: Prognoza oficială
• Bleu: Presupunerile
• Verde: Datele statistice
• Bleu deschis: Datele de pe alte pagini
• Galben: Verificarea consistenţei
• Alb: Calculele modelului
P-Macro: Presupuneri Macroeconomice şi fiscale
Această foaie de lucru conţine majoritatea presupunerilor macroeconomice, care servesc
drept bază a modelului şi în acelaşi timp prezintă acea parte a modelului în care
majoritatea datelor sunt introduse şi actualizate în fiecare an. Datele din secţiunile 1-4 şi 8
ţin de presupunerile macroeconomice, sunt obţinute din surse guvernamentale şi se referă
la astfel de prognoza indicatori macroeconomici cum sunt PIB, rata inflaţiei, cursul de
190

schimb al monedei naţionale, fondul de salarizare, etc. Informaţia din această foaie se
actualizează anual şi sursele de parvenire a datelor sunt indicate în Boxa 5.1.
BoxA 5.1
Sursele de Informaţie pentru Asumările Macroeconomice
DATELE
SURSA DE INFORMAŢIE
1. Asumări macroeconomice ME, BNM
2. Conturile Naţionale (%PIB) ME, BNS
3. Balanţa de Plaţi BNM
4. Sectorul Monetar BNM
5. Asumări fiscale MF
6. Finanţarea MF
7. Deservirea datoriei externe (inclusă în buget) MF
Secţiunea 5 a presupunerilor fiscale necesită, în primul rind, introducerea datelor cu
privire la coeficienţii ce ţin de restituirea TVA colectate de serviciul vamal şi restituirea
accizelor. Acestea pot fi calculate în baza cifrelor existente din anul precedent. În al
doilea rînd, cotele efective ale impozitelor ce sunt aplicate în fiecare an trebuie să fie
introduse într-o foaie de lucru pentru toate veniturile. În al treilea rînd, elasticitatea pentru
fiecare impozit prognozat, cu toate că acestea nu se modifică esenţial de la an la an.
Definiţia elasticităţii este prezentată în Boxa 5.2.
Foia de lucru are posibilitatea de a lucra cu doua scenarii diferite. Primul este scenariul de
bază, iar al doilea alternativ, care poate fi pesimist sau optimist, în dependenţă de
circumstanţe. Pentru scenariul de bază se completează secţiunile 1-5 cu presupunerile de
bază, iar pentru cel alternativ cu presupuneri alternative. Aceasta permite efectuarea unei
analize a riscurilor, de exemplu, asumând o scădere a PIB-lui, se poate estima ce impact
va avea acesta asupra principalelor agregate fiscale.
Boxa 5.2
Ce este elasticitatea?
Elasticitatea măsoară sensibilitatea veniturilor la schimbarea bazei impozabile. De exemplu:
• Impozitul pe venitul persoanelor fizice este direct dependent de venitul personal, de exemplu 10%
de creştere a venitului va genera circa 11% creştere a impozitului pe venitul persoanelor fizice.
Elasticitatea în cazul dat va fi egală cu 1.1. Aceeaşi logică se aplică şi la impozitul pe venit din
activitatea de întreprinzător.
• TVA este o taxă pe vînzări, şi odată cu creşterea acesteia, populaţia ar tinde să cheltuie mai mult
pentru servicii care nu sunt taxate. Aceasta înseamnă că elasticitatea ar trebui să fie mai mică de
1. Astfel, 10% creştere în venitul personal poate genera 7,8% creştere a încasărilor TVA. Însă
elasticitatea poate varia în cazul Moldovei.
P-Fin: Foile de lucru cu privire la datorie
Aceasta foaie de lucru calculează stocul datoriei externe şi interne şi plăţile pentru
deservirea acestor datorii. Datele trebuie introduse pentru toţi anii de prognoză. Modelul
oferă posibilitatea operării cu două scenarii unul de bază şi altul alternativ. Datele trebuie
să fie introduse în ambele scenarii.
191

P-Fiscal: Tendinţele la venituri
Această foaie dezagreghează veniturile şi examinează tendinţele pentru fiecare impozit
din anul 2000 în valoare nominală, ca cotă din veniturile totale şi procent din PIB.
Această foaie foloseşte datele altor foi şi din acest motiv nu are nevoie de careva date
suplimentare, cu excepţia datelor actuale cu privire la venituri pentru anul precedent care
trebuie să fie introduse anual.
B-Bug: Asumările bugetare
Foaia cu privire la asumările bugetare se foloseşte pentru a analiza dezagregarea dintre
impozite /venituri şi cheltuieli la nivelul bugetului de stat şi bugetelor UAT. Asumările
sunt introduse in dependenţă de diferite niveluri ale bugetului.
B-1:Prognoză fiscală
Această foaie de lucru este folosită la prognozarea veniturilor şi cheltuielilor şi
producerea diferitor scenarii fiscale, în dependenţă de asumările introduse în capitolul
macroeconomic şi fiscal. Nu este necesar de a introduce careva date în această foaie
deoarece toate datele sunt generate în mod automat.
Foia de lucru prezintă prognoza veniturilor curente, cheltuielilor, a balanţei generale şi
primare, precum şi a surselor de finanţare a sectorului public. Pentru a trece de la
scenariul de bază la cel alternativ în boxa corespunzătoare de pe copertă se introduce 1
pentru scenariul de bază sau 0 pentru cel alternativ. Modelul va recalcula prognoza în
dependenţă de scenariul ales.
CF: Calculele fiscale
Această foaie de lucru se foloseşte pentru a calcula schimbările aşteptate în nivelul
veniturilor în urma modificării taxei efective ale impozitelor sau altor factori, care se
presupune că vor modifica încasarea veniturilor. Prima tabelă calculează schimbarea ratei
efective la impozite în baza asumărilor macroeconomice. Al doilea tabel foloseşte această
informaţie pentru a calcula creşterea sau descreşterea veniturilor în rezultatul
schimbărilor în ratele impozitelor. Ultima tabelă este legată de foia B-1, astfel
schimbările posibile în colectările veniturilor sunt incluse în prognoza veniturilor
B-2(a): Bugetul de Stat şi Bugetele UAT
Foaia de lucru calculează veniturile şi sursele de finanţare ale bugetului de stat şi
bugetelor UAT.
B-2(b): Alte bugete şi fonduri
Foaia de lucru generează bugetele pentru BASS şi FOAAM. Datele sunt importate de pe
foaia cu presupuneri bugetare, astfel nu se cere introducerea datelor pe această foaie.
B-3(a): Bugetul de Stat
Foaia de lucru prognozează veniturile, cheltuielile, sursele de finanţare ale bugetului de
stat. Acestea includ fondurile şi granturile externe.
192

BS: Bugetul de Stat
În această foaie de lucru sunt prognozate resursele componentei de bază a bugetului de
stat, ce înseamnă că nu sunt incluse fondurile şi mijloacele speciale, precum şi proiectele
finanţate din surse externe.
B-3(b): Bugetele UAT
Foaia prognozează veniturile disponibile pentru bugetele UAT, precum şi volumul de
cheltuieli a acestora şi sursele finanţare a deficitului.
BP: Balanţa de plăţi
Balanţa de Plăţi conţine prognoza principalelor agregate ale contului curent şi de capital.
Nu este necesară introducerea datelor în această foaie.
PM: Politica Monetară
Foaia prognozează activele şi pasivele nete ale ţării. Nu este necesară introducerea datelor
în această foaie.
PIB: Conturile Naţionale
Conturile Naţionale prognozează PIB pe sectoare şi nu este necesară introducerea datelor
în această foaie, deoarece ultimul an este calculat în baza datelor şi asumărilor de pe alte
foi de lucru.
8.4 Asumările modelului
Cea mai importantă parte a modelului sunt foile de lucru ce conţin asumări (p-macro, p-
bug, şi CF). În fiecare se introduc asumări noi. Majoritatea acestora provin din
prognozele oficiale, iar celelalte depind de raţiunea utilizatorului modelului.
Datele pentru asumările sectoarelor macroeconomice, balanţei de plăţi şi sectorului
monetar trebuie să fie obţinute din sursele relevante (vezi Boxa 5.1) şi apoi introduse în
foaia de lucru cu asumări macroeconomice (p-macro). Aprecierea /deprecierea valutei
naţionale, ponderile în PIB sunt calculate în mod automat de model. Asumările privind
cotele taxelor pentru foaia CF parvin de la direcţia responsabilă de politica fiscală, iar
datele privind elasticitatea şi divizarea taxelor sunt introduse conform calculelor şi
presupunerilor utilizatorului modelului. Asumările în foaia p-bug parvin din surse
guvernamentale, în special divizarea veniturilor fiscale, transferurile între bugete de
diferite niveluri.
La estimarea indicatorilor bugetari este necesar de atras atenţia la precizia presupunerilor
din anul anterior. Dacă acestea nu sunt corecte, atunci presupunerile necesită a fi ajustate
atunci când se elaborează prognozele pentru anul ulterior.
193

8.5 Metodologia pentru prognozarea veniturilor
Abordarea folosită pentru prognozele de venituri este abordarea de elasticitate. Aceasta
reflectă relaţia stabilită între creşterea colectărilor pentru fiecare tip de impozit şi
creşterea bazei impozabile corespunzătoare. Creşterea în colectările impozitului respectiv
este apoi prognozată prin înmulţirea creşterii prognozate a bazei impozabile cu
elasticitatea, şi adăugând impactul aşteptat de schimbări în cota acestui impozit. (sursa:
Manualul FMI, „Transparenţa Fiscală”).
În continuare se prezintă metodologia de prognozare pentru fiecare tip de venit.
Impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător
Prognoza pentru acest impozit este compusă din următoarele componente:
Impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător = venitul din anul anterior * (creşterea estimată
în PIB nominal * elasticitatea) + venitul ce provine din schimbarea în cotele de impozit
Impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător este calculat folosind colectările din
anii anteriori, înmulţind cu creşterea prognozată în PIB nominal. Încasările impozitului
din anii precedenţi includ mărimea profitului declarat şi impozitul pe acest profit virat de
companii. Din aceste motive se presupune că există o legătură directă dintre aceşti
indicatori, astfel ca creşterea impozitului pe profit rezultă din creşterea PIB nominal.
Deoarece aceste companii sunt deja plătitori ai acestui impozit se presupune că acestea îl
vor plăti şi la anul viitor, dar pe un profit mai mare, deoarece se estimează creşterea PIB.
Aceste asumări vin în contradicţie cu asumările pentru a calcula modificările în încasările
de venituri în urma schimbărilor de cote. Aceasta e deoarece aceste companii se
presupune că vor plăti impozitul, însă în realitate vor le evita sau vor plăti mai puţin decât
se cuvine. Prin urmare se poate presupune că o creşterea în baza de impozitare va rezulta
în creşterea proporţională a venitului de impozitare. Ca rezultat, creşterea bazei de
impozitare se înmulţeşte cu elasticitatea. Cu toate că baza de impozitare poate creşte cu
5%, o creşterea proporţională în venit poate să nu aibă loc datorită evaziunii fiscale.
Elasticitatea reprezintă această relaţie între creşterea venitului pentru impozit şi creşterea
în baza de impozitarea corespunzătoare. De exemplu, dacă o creştere de 5% în baza de
impozitare are loc şi se presupune că doar 85% din creşterea aşteptată în veniturile
impozabile vor fi colectate, elasticitatea va fi de 0.85.
Schimbarea cotelor de impozite (dacă există) şi impactul corespunzător asupra venitului
este calculat în foaia de lucru pentru calcule fiscale. Aceasta se estimează prin înmulţirea
venitului cu modificarea procentuală a cotelor de impozit pentru a calcula câştigurile sau
pierderile la încasarea veniturilor în urma schimbărilor.
Impozitul pe venitul persoanelor fizice
Impozitul pe venitul persoanelor fizice se prognozează în mod similar celui pe venit de la
activitatea de întreprinzător. Diferenţa e în variabila proxy pentru impozitul pe venitul
persoanelor fizice, care este creşterea salariului nominal, astfel impozitul pe venit este
generat de salarii. Formula folosită este.
194

Impozitul pe venitul persoanelor fizice = venitul din anul anterior * (creşterea estimată în salariul
nominal * elasticitatea) + venitul ce provine din schimbarea în cotele de impozit
195

TVA
Prognoza încasărilor la TVA se împarte în TVA încasată pe teritoriul republicii şi TVA
încasată la vama. Ele sunt compuse din următoarele elemente:
TVA încasate pe teritoriul republicii = venitul din anul precedent * (creşterea estimată a consumului
* elasticitatea) + venitul ce provine din schimbarea cotelor de impozitare
Venitul din anul precedent de la TVA se înmulţeşte cu creşterea estimată a consumului.
Aceasta are loc deoarece venitul din anii precedenţi primeşte valoarea vânzărilor
declarate şi mărimea de TVA plătit. De aceea se presupune că există o relaţie
proporţională între această cifră şi creşterea în venit care va rezulta în creşterea
consumului. Această asumare vine în contradicţie cu asumarea pentru a calcula
modificările în încasările de venituri în urma schimbărilor de cote. Creşterea bazei fiscale,
atunci cînd mai multe companii /cumpărători se presupune că vor plăti TVA, nu va
rezulta în creşterea proporţională a încasărilor acestei taxe, deoarece în realitate careva
din ei vor încerca sa evite sau să plătească mai puţin decât ar trebui.
Rambursarea TVA
Restituirea TVA este calculată prin multiplicarea TVA din importuri, prognozată pentru
anul curent la ponderea restituirilor TVA în total încasărilor TVA. Aceasta înseamnă că
dacă în mediu 20% din TVA la import sunt restituite, se presupune că această tendinţă se
va menţine.
Restituirea TVA = - ( TVA încasate la vama) * ponderea restituirii TVA în colectările TVA încasate la
vama
TVA încasate la vama (din importuri)
Veniturile TVA încasate la vama sunt calculate în mod diferit de TVA încasate pe
teritoriul Republicii. Veniturile depind de creşterea în volumul de importuri şi orice
schimbare în cota de impozitare. Veniturile din anul anterior este înmulţite cu creşterea
importurilor pentru a calcula câte venituri adăugătoare pot fi colectate. Acestea apoi sînt
înmulţite cu elasticitatea şi modificarea ratei de schimb a valutei naţionale, deoarece
veniturile vor creşte sau vor descreşte în dependenţă de modul în care rata de schimb se
va aprecia sau deprecia.
TVA încasate la vama = venitul din anul anterior * creşterea importului * elasticitatea * modificarea
ratei de schimb + schimbarea în cotele de impozit
Schimbarea cotelor de impozitare (dacă au loc) şi impactul corespunzător asupra
veniturilor la fel este calculată pentru a include impactul acestor schimbări în estimarea
veniturilor.
Impozitele asupra comerţului exterior
Venitul de la operaţiunile în domeniul comerţului exterior se măsoară astfel:
Impozitele asupra comerţului exterior = venitul din anul precedent* creşterea în importuri*
schimbarea în rata de schimb* elasticitatea + venitul provenind din schimbarea în rata medie tarifară
196

Veniturile din comerţul exterior se calculează în modul similar celui la TVA încasată la
vama. Venitul depinde de volumul de creştere a importurilor şi de orice schimbare în cota
de impozitare.
Veniturile din anul precedent se înmulţesc cu creşterea aşteptată în importuri pentru a
calcula câte venituri adăugătoare pot fi colectate. Acestea sînt înmulţite cu schimbarea
ratei de schimb, deoarece veniturile vor creşte sau descreşte în dependenţă de modificarea
ratei de schimb . Orice schimbare în rata tarifară medie este calculată şi impactul asupra
veniturilor este apoi inclus în estimarea finală.
Accize
Accizele se calculează separat: pentru produsele importate şi mărfurile produse pe
teritoriu Republicii Moldova. Calculele se bazează pe creşterea estimată în consumul
producţiei interne minus toate rambursările şi asupra creşterii estimate în importuri minus
orice restituire pentru accizele asupra importurilor. Odată ce nu este posibil de a calcula
exact o cotă medie pentru accize, nu se calculează modificările în venituri din motivul
schimbării accizelor.
Venitul din accizele la producerea internă = venitul din anul precedent x (creşterea consumului x
elasticitate)
Venitul din accizele la import = venitul din anul precedent * (creşterea importurilor x elasticitate)
aprecierea /deprecierea ratei de schimb
Impozitul funciar şi imobil
Impozitul funciar şi imobil se presupun a rămâne la acelaşi nivel în fiecare an. Astfel
acestea sunt calculate după cum urmează:
Impozitul funciar /imobil = venitul din anii precedenţi
Un sumar al variabilelor folosite ca variabile proxy pentru prognoza creşterii venitului
este demonstrată în boxa 5.3 de mai jos.
Box 5.3
Variabilele proxy pentru prognozarea veniturilor
VENITUL
Impozitul pe venit de la activitatea de întreprinzător
Impozitul pe venit de la persoanele fizice
TVA – încasată la vama
TVA – încasată pe teritoriul republicii
Accize
Impozite asupra comerţului exterior
Impozitul funciar
Impozitul imobil
VARIABILA PROXY
Creşterea PIB nominal
Creşterea salariului nominal
Creşterea importului
Creşterea consumului
Creşterea consumului
Creşterea importului
Venitul din anul precedent
Venitul din anul precedent
197

8.6 Modul de prognozare a cheltuielilor
Cu ajutorul modelului se estimează şi prognoza cheltuielilor bugetului public naţional.
Cheltuielile publice sunt estimate în model ca sumă totală şi reprezintă volumul resurselor
disponibile pentru cheltuieli. Astfel, prognoza cheltuielilor este calculată prin însumarea
veniturilor prognozate şi a surselor de finanţare estimate pe anii respectivi de prognoză.
8.7 Etapele de operare a modelului
Etapa
ETAPA 1:
ETAPA 2:
ETAPA 3:
ETAPA 4:
ETAPA 5:
ETAPA 6:
ETAPA 7:
ETAPA 8:
ETAPA 9:
Descriere
Pentru fiecare foaie de lucru se inserează o nouă coloană înaintea ultimului
an cu date statistice existente. Copiaţi formulele din coloana cu anul
precedent. Adăugaţi încă un an de bază pe care-l va utiliza modelul pentru
prognoze noi. Acesta va fi ultimul an pentru care există întregul set de date
disponibile. Spre exemplu, dacă cifrele din 2007 sunt folosite pentru
elaborarea prognozelor pentru 2009-2011, atunci anul 2008 va fi anul
următor care necesită să fie adăugat pentru prognoza 2010-2012.
Modificarea presupunerilor în foile de lucru cu privire la calculele
macroeconomice, fiscale, asumările bugetare şi acele cu privire la datoria de
stat.
Pe pagina de copertă introduceţi un an de bază nou şi scenariul care va fi
produs.
Folosiţi tasta F9 pentru a recalcula toate foile de lucru după ce au fost
introduse datele noi.
Folosiţi foaia de lucru cu privire la bugetul public naţional pentru a verifica
prognozele veniturilor şi cheltuielilor. În cazul în care acestea nu par realiste,
verificaţi asumările şi modificaţi după necesitate.
Verificaţi consistenţa (cifrele în boxe la verificarea consistenţei trebuie să
arate zero), în caz contrar verificaţi datele introduse.
În cazul în care impactul schimbării diferitor cote de impozite necesită să fie
evaluat. Modificaţi cotele impozitelor în foaia de lucru cu presupuneri şi
vedeţi foaia de lucru cu prognoze pentru a evalua impactul veniturilor.
Pentru a produce scenarii pesimiste şi optimiste salvaţi foile de lucru şi
schimbaţi presupunerile. Variabilele cheie care pot fi modificate sunt PIB,
inflaţia, importurile şi exporturile.
Folosiţi graficele şi tabelele pentru a produce graficele şi alte informaţii
pentru documentaţia bugetară.
198

9 Instrucţiuni pentru determinarea liniei de bază
9.1 Introducere
Aceste instrucţiuni reprezintă un set de îndrumări pentru elaborarea şi actualizarea liniei
de bază. Ca structură, se prezintă conceptul liniei de bază şi structura acesteia, modul de
elaborare/actualizare a liniei de bază şi factorii luaţi în calcul la actualizarea acesteia,
formatul utilizat în estimarea liniei de bază cu instrucţiuni detaliate de completare.
Deasemenea se oferă un exemplu de estimare/actualizare a liniei de bază pentru sectorul
Învăţămînt în cîteva cicluri de elaborare a bugetului, cu explicaţii detaliate a paşilor
întreprinşi.
9.2 Conceptul liniei de bază
„Linia de bază” corespunde nivelului curent de servicii prestate de către o instituţie
bugetară şi este egal cu volumul total de resurse necesare pentru a presta pe termen mediu
acelaşi volum de servicii de aceeaşi calitate prestate la moment. La estimarea liniei de
bază se presupune că politicile curente vor rămîne neschimbate pe parcursul anilor viitori.
Linia de bază va fi ajustată doar cu scopul de a asigura prestarea constantă a serviciilor
sau de a păstra valoarea reală a prestaţiilor. Oricare alte majorări provocate de extinderea
volumului sau îmbunătăţirea calităţii prestării serviciilor trebuie să fie prezentate ca
propuneri de politici noi, care se supun regulilor de examinare şi de prioritizare a
propunerilor noi de cheltuieli.
Conceptul liniei de bază şi modul de aplicare a acesteia variază în diferite ţări şi nu există
întotdeauna o delimitare clară în privinţa la ceea ce trebuie să includă şi ce nu trebuie să
includă linia de bază. Aceasta deseori poate deveni sursă de dezbateri între Ministerul
Finanţelor şi instituţiile bugetare. În cadrul acestor dezbateri asupra structurii liniilor de
bază pentru fiecare program de cheltuieli poate apărea necesitatea de a apela la diferite
raţionamente. Totuşi, principiul general este ca linia de bază să reprezinte numai costurile
pentru implementarea politicilor şi programelor deja aprobate.
În toate cazurile, Ministerul Finanţelor este autoritatea care trebuie să soluţioneze această
problemă şi să determine structura liniei de bază şi să stabilească reguli clare cu privire la
estimarea sau actualizarea acesteia.
Linia de bază constituie un element a limitelor de cheltuieli, stabilite în CBTM şi
reprezintă estimarea costului programelor de cheltuieli pe termen mediu în baza
politicilor şi legilor existente. Astfel, linia de bază este un jalon eficient şi un factor de
199

control pentru procesul de elaborare a bugetului, care permite separarea costurilor viitoare
necesare pentru implementarea politicilor existente de costurile politicilor noi.
La nivel macro, liniile de bază pot identifica posibile discordanţe cu strategia bugetarfiscală
a Guvernului. De exemplu, costul programelor existente de acordare a beneficiilor
sociale poate fi în creştere cu o rată incompatibilă cu obiectivele stabilite pentru deficitul
bugetar.
9.3 Estimarea liniei de bază
Estimarea liniei de bază implică următoarele activităţi de bază:
• Revizuirea activităţilor curente pentru fiecare sector/program de cheltuieli şi
identificarea programelor sau activităţilor ce se finalizează sau a cheltuielilor
cheltuieli specifice doar unui an, de ex.cheltuielile legate de desfăşurarea alegerilor
parlamentare);
• Analiza utilizării resurselor existente şi identificarea rezervelor de eficientizare a
programelor exietente de cheltuieli;
• Estimarea costurilor programelor existente în perspectiva pe termen mediu, luînd în
considerare parametrii de preţ şi salarii, precum şi factorii de cost.
Linia de bază se estimează pentru fiecare sector separat şi cuprinde două componente
distincte:
• Linia de bază a cheltuielilor recurente.
• Linia de bază a investiţiilor capitale.
Estimarea liniei de bază a cheltuielilor recurente presupune efectuarea analizei pe fiecare
categorie majoră de cheltuieli recurente (cheltuieli de personal, bunuri şi servicii,
transferuri şi subvenţii, alte cheltuieli operaţionale şi de funcţionare) şi estimarea
costurilor acestora pe termen mediu, luînd în consideraţie tendinţele recente şi deciziile
aprobate cu privire la factorii de cost şi parametrii preţurilor.
Ministerul Finanţelor poate determina reguli specifice privind mărimea şi modul aplicării
acestora.
Elaborarea liniei de bază pentru investiţiile capitale implică următoarele activităţi de
bază:
• Estimarea volumului total de cheltuieli pentru finanţarea proiectelor în curs de
implementare;
• Estimarea volumului total de cheltuieli planificate pentru proiectele implementarea
cărora încă nu a demarat, dar care sunt deja aprobate în CBTM precedent.
Linia de bază se estimează la nivel de sector şi cuprinde cheltuielile finanţate din toate
componentele bugetului public naţional, atît din venituri generale, cît şi din venituri
proprii. În mod analog, linia de bază poate fi estimată pe fiecare tip de buget.
200

Mai jos se descriu succint parametrii utilizaţi în estimarea liniei de bază şi modalitatea de
calcul pentru fiecare categorie de cheltuieli în parte.
9.3.1 Parametri
Înainte de fiecare exerciţiu de actualizare, Ministerul Finanţelor în cadrul circularei
CBTM va furniza informaţia relevantă pe anumiţi parametri cheie, precum sunt salariile
şi preţul altor servicii (preţul energiei, costul unitar pentru serviciile comunale).
Alternativ, orice preţ determinat în mod centralizat sau modificări la salarii poate fi
prezentat la o etaptă mai târzie a procesului de elaborare a bugetului.
În conformitate cu practicile unor state din cadrul OECD, Ministerul Finanţelor ar putea
solicita ca sectoarele şi instituţiile bugetare corespunzătoare să aplice la etapa de
actualizare a liniei de bază un factor de economisire a costurilor (de ex. 2 % din volumul
cheltuielilor curente aprobate în anul curent). Economisirea cheltuielilor va fi realizată
din contul majorării eficienţei identificate la prestarea aceluiaşi nivel de servicii în cadrul
programului.
Aceeaşi abordare poate fi utilizată şi în cazul crizelor bugetare cînd cadrul de resurse nu
acoperă integral linia de bază estimată. În această situaţie, Ministerul Finanţelor
estimează un anumit procent de reducere a cheltuielilor pentru programele existente şi
solicită APC propuneri de reducere, anulare sau suspendare a programelor existente de
cheltuieli.
Reducerile cheltuielilor liniei de bază generate de revizuirea în descreştere a factorilor de
cost şi parametri nu pot fi lăsate la discreţia instituţiilor bugetare.
La discreţia instituţiilor bugetare pot fi lăsate doar economisirile obţinute ca urmare a
îmbunătăţirii eficienţei utilizării resurselor şi pot fi utilizate pentru fortificarea prestării
serviciilor în cadrul altor programe. Trebuie de menţionat faptul că economisirea prin
reducerea nivelului sau volumului serviciilor prestate constituie o reducere a liniei de
bază determinată de politică şi necesită aprobarea de către Guvern.
9.3.2 Elementele liniei de bază
Factorii de cost
Principalii factori care influenţează costurile sunt numărul beneficiarilor de servicii şi
preţul serviciilor (dacă informaţia specifică nu este disponibilă, se utilizează prognoza
preţurilor prezentată în “Parametri”). Instituţiile bugetare nu trebuie să prezinte impactul
modificărilor ratelor propuse, cu excepţia cazurilor cînd acestea au fost deja aprobate sau
vor fi aprobate cu certitudine.
Cheluielile de personal
Linia de bază include estimarea fondului de remunerare a muncii şi a contribuţiilor de
asigurări sociale şi medicale, în baza cadrului legal şi politicilor existente. Aceste estimări
se bazează pe prognoza numărului angajaţilor, volumul salariilor şi cotele curente pentru
contribuţii (sau cotele revizuite dacă acestea au fost aprobate). Direcţia analiza şi
201

monitorizarea cheltuielilor de personal şi angajaţilor în sectorul bugetar efectuează
analiza şi prezintă prognoza parametrilor cheltuielilor salariale. După cum a fost
menţionat anterior orice modificări la cheltuielile de personal determinate în mod
centralizat pot fi prezentate la o etaptă mai târzie a procesului de elaborare a bugetului.
Bunuri şi servicii
Direcţiile de ramură ale Ministerului Finanţelor analizează informaţia despre cheltuielile
pentru activitatea curentă şi de întreţinere pe ultimii doi-trei ani. Acestea analizează
dinamicile pentru a estima costurile necesare pentru menţinerea cantităţii şi calităţii pe
parcursul următorului an bugetar. Datele istorice pot varia de la un an la altul din cauza
încetării unor proiecte, iniţierii anumitor servicii noi, modificărilor şi altor iniţiative.
Pentru estimarea acestor elemente este necesară informaţia despre parametrii de eficienţă,
parametrii preţurilor, precum şi normativele costului pe unitate determinate de Ministerul
Finanţelor, după caz.
Transferuri şi Subvenţii
Subvenţiile şi transferurile către întreprinderi şi persoane fizice se bazează pe politicile şi
programele existente.
Deservirea datoriei
Prognoza cheltuielilor pentru deservirea datoriei prezintă estimarea resurselor necesare
pentru serviciul datoriei de stat.
Investiţiile capitale
Estimarea liniei de bază pentru investiţiile capitale cuprinde:
• cheltuielile pentru proiectele de investiţii capitale în curs de implmentare şi care
trebuie sa se finalizeze;
• proiectele de investiţii capitale noi care încă nu au demarat, dar pentru care deja s-au
asumat angajamente şi sunt aprobate în CBTM precedent;
Proiectele pentru care încă nu s-au asumat angajamente contractuale, dar care sunt
necesare pentru menţinerea nivelului existent de prestare a serviciilor (de ex. renovarea
clădirilor, reabilitarea drumurilor) încă nu se includ în linia de bază.
9.4 Actualizarea Liniei de Bază
Odată cu aprobarea bugetului anual de către Parlament în decembrie, ca parte a
Documentaţiei Bugetare, acesta devine noua linie de bază. Înainte de începerea
următorului ciclu bugetar, linia de bază trebuie să fie revizuită în scopul reflectării
„modificărilor tehnice”, şi anume a modificărilor fără importanţă politică – fără afectarea
nivelului cantităţii şi calităţii serviciilor publice prestate.
Linia de bază se actualizează ţinînd cont de:
1. Costul angajamentelor curente: bazat pe decizii de politici incluse în bugetul aprobat
pe anul curent, precum şi decizii de politici asumate în cadrul CBTM precedent.
202

2. Prognoza schimbărilor: de exemplu, revizuirea prognozelor numărului beneficiarilor
programelor de asistenţă socială şi a studenţilor înmatriculaţi poate avea efecte directe
asupra cheltuielilor. Dacă survin astfel de circumstanţe, este necesar de identificat
cadrul legal implicat. Contrar celor expuse mai sus, revizuirea prognozelor din cauza,
de exemplu, a modificării ariei de acoperire cu astfel de beneficii sau volumul
beneficiilor, în mod cert nu este parte a liniei de bază deoarece în acest caz este
necesară luarea unei decizii politice.
Adiţional, linia de bază poate fi ajustată ţinânt cont de alţi factori neutri din punt de
vedere a politicilor, cum ar fi:
a. Modificarea perioadei de implementare a programelor deja aprobate.
b. Modificarea etapelor de implementare a proiectelor de investiţii capitale din
motive tehnice (de ex. tergiversarea implementării proiectului drumurilor din
cauza condiţiilor climaterice nefavorabile), volumul total al cheltuielilor
prognozate pentru proiect rămînînd neschimbat (cu excepţia cazurilor cînd în
contract este prevăzută indexarea cu indicele inflaţiei).
c. Modificarea estimărilor costurilor curente viitoare pentru proiectele capitale
ce urmează a fi finalizate.
d. Adoptarea actelor normative după aprobarea bugetului anual pe anul curent
care prevăd obligaţii bugetare.
e. Aprobarea măsurilor bugetare după începerea anului care nu au caracter
neutru în aspect financiar nici pentru anul curent şi nici pentru următorii ani.
Actualizarea liniei de bază este arătată cu semnul plus sau minus faţă de linia de bază
anterioară.
Dacă linia de bază actualizată depăşeşte nivelul cadrului de resurse estimat, atunci linia
de bază se stabileşte la nivelul cadrului de resurse. În această situaţie, Ministerul
Finanţelor va ajusta linia de bază pentru a se încadra în limitele cadrului disponibil de
resurse. Ajustarea liniilor de bază pe sectoare se va efectua în baza propunerilor APC de
reducere, anulare sau suspendare a programelor existente de cheltuieli, prezentate în
cadrul strategiilor sectoriale de cheltuieli.
Modificările parametrilor ce ţin de plata salariilor şi preţuri pot fi incluse în linia de bază
sau pot fi analizate în mod separat la o etapă mai târzie în procesul de elaborare a
bugetului. Deciziile urmează a fi luate de către Ministerul Finanţelor.
9.5 Formatul de prezentare a liniei de bază
Rezultatele analizelor şi estimărilor privind linia de bază se prezintă prin completarea
formularului de mai jos. Acest formular se completează pentru fiecare sector. Însă, linia
de bază poate fi estimată de jos în sus de la nivelul subprogramului şi generalizată la
nivelul programului.
Procesul de estimare/actualizare a liniei de bază va fi susţinut de sistemul informaţional.
Deci, formatul în cauză constituie un instrument informaţional şi va fi prelucrat în sistem.
203

Tabelul de mai jos oferă formatul de prezentare a estimării / actualizării liniei de bază.
204

Tabelul 9.1
Estimarea /actualizarea liniei de bază pe sectoare
Mii lei
Indicatori Codul AB
AB+1
AB+2
AB+3
aprobat
estimat
estimat
estimat
Sectorul A
1 Bugetul aprobat pe anul curent AB
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
2 Angajamente aprobate în CBTM
din anii precedenţi
2.1 Factorul 1 / Politica 1
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
2.2 Factor 2 / Policy 2
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
3 Factorii de estimare / actualizare a
liniei de bază
3.1 Factorul 1
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
3.2 Factorul 2
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
4 Linia de bază estimată / actualizată
(limita preliminară de cheltuieli)
(1+2+3)
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
5 Economii din eficientizare
5.1 Factorul 1
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
5.2 Factorul 2
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
7 Linia de bază actualizată (4+5)
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
Abrevieri: AB – anul de bază (curent); AB+1 – anul viitor pentru care se elaborează proiectul de buget;
AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
La baza estimării/actualizării liniei de bază este bugetul aprobat al anului curent
(indicatorul 1), ajustat la implicaţiile financiare ale politicilor aprobate în CBTM din anul
205

precedent (indicatorul 2), precum şi luînd în consideraţie alţi factori ce influenţează
volumul cheltuielilor. Aceşti factori pot reflecta schimbări ale unor indicatori
macroeconomici (inflaţia, salariile), demografici (contingentul beneficiarilor) sau alte
schimbări în legislaţia sau regulamentele în vigoare.
9.6 Responsabilităţi
Linia de bază se estimează anual la etapa stabilirii limitelor preliminare de cheltuieli la
începutul ciclului de elaborare a CBTM. Aceasta se actualizează ca urmare a examinării
propunerilor autorităţilor publice centrale în cadrul strategiilor sectoriale de cheltuieli.
Istituţiile bugetare sunt obligate să justifice şi să explice în scris oricare propuneri de
majorare sau reducere a liniei de bază anunţate de către Ministerul Finanţelor.
Iniţial, Ministerul Finanţelor va fi responsabil de elaborarea sau actualizarea liniei de bază
pe sectoare. Această activitate implică uneori necesitatea solicitării de date şi alte
informaţii relevante de la instituţiile bugetare (de ex.date statistice). Responsabilităţile
specifice direcţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor se descriu în capitolul 3.6 referitor
la stabilirea limitelor de cheltuieli.
Odată cu dezvoltarea capacităţilor autorităţilor publice centrale în ce priveşte estimarea
liniei de bază, responsabilitatea ar putea fi deplasată asupra autorităţilor publice. Oricum,
acestea vor trebui să discute propunerile de actualizare a liniei de bază cu Ministerul
Finanţelor, iar procesul de actualizare se va finaliza numai după ce Ministerul Finanţelor
şi instituţia bugetară vor ajunge la un consens şi vor semna de comun acord. În cazul în
care nu se ajunge la un numitor comun şi Ministerul Finanţelor consideră că actualizarea
liniei de bază propusă de către instituţia bugetară modifică semnificativ cantitatea şi
calitatea serviciilor prestate şi respectiv are implicaţii politice, decizia va fi luată în cadrul
discuţiilor la Guvern.
9.7 Exemplu de estimare a liniei de bază
Metodologia liniei de bază funcţionează ca un element fundamental pentru determinarea
limitelor preliminare de cheltuieli la etapa de elaborare a CBTM.
Mai jos este oferit un exemplu numeric de aplicare a metodologiei liniei de bază pentru a
permite o înţelegere a legăturilor între bugetul anual aprobat şi noul buget ce urmează a fi
aprobat. Exemplul este unul ipotetic şi are drept scop prezentarea modului în care linia de
bază este determinată şi actualizată. Exemplul pune accentul pe învăţământul superior
care se află în jurisdicţia Ministerului Educaţiei.
Ciclul Bugetar 1: Elaborarea CBTM pe 2010-2012 şi bugetului anual pe 2010.
Tabelul 9.2 prezintă formatul necesar pentru actualizarea liniilor de bază.
206

Tabelul 9.2
Ciclul bugetar iniţial pentru actualizarea liniei de bază în cadrul învăţământului superior 2010-2012, (in mil.lei)
2009 2010 2011 2012
Aprobat
1 Bugetul aprobat 2009 1 1 1 1*
2 Angajamentele din CBTM-ul
anului anterior pentru anii ce
urmează (Aici: reprezentarea
CBTM 2009 pentru 2010 şi 2011
şi avansarea cu un an până în
2012)
5 10 10
3 Total cumulativ (=1+2) 105 110 110
4 Modificări reale cunoscute ale
cheltuielilor (graţie modificărilor de
ordin demografic şi altor factori de
cost prevăzute în legislaţie sau
regulamente)
5 Total cumulativ – Linia de
bază actualizată (=3+4)
3 3 3
108 113 113
6 Noi iniţiative de politici
Propunere de politici 1
7 4.1 Impactul financiar asupra
bugetului pe anul următor
5
8 4.2 Impactul financiar asupra
bugetului pe anii viitori (Aici:
reprezentarea angajamentelor
CBTM pe 2010 pentru 2011-2012)
9 Total propunerea de politici 1
(=7+8)
6 7
5 6 7
Propunerea de politici 2
10 4.1 Impactul financiar asupra
bugetului pe anul următor
11 4.2 Impactul financiar asupra
bugetului pe anii viitori (Aici:
reprezentarea angajamentelor
CBTM 2010 pentru 2011-2012)
12 Total propunerea de politici 2
(=10+11)
13 Sub total noile iniţiative de
politici (=9 + 12)
10 12
0 10 12
5 16 19
207

2009 2010 2011 2012
Aprobat
14 TOTAL (=5+13) 100 113 129 132
Se presupune că „Angajamentele din CBTM-ul anului anterior” sunt avansate spre noul an al CBTM (=
săgeata din Rândul 1). Aceasta depinde de tipul programelor ce rezultă în angajamente.
Limita nouă (solicitată şi aprobată
ulterior în procesul CBTM) /
Buget (când a fost adoptat noul
buget)
• Rândul 1: Punctul iniţial pentru actualizarea liniei de bază a programului
‘Învăţământul superior’ este bugetul anual aprobat (rândul 1 în Tabelul 6.1);
• Rândul 2: La acesta se adaugă angajamentele luate pe parcursul CBTM-ului din anul
anterior şi ciclurilor de elaborare a bugetului;
• Rîndul 4: La acesta se adaugă modificările reale cunoscute ale cheltuielilor cauzate de
modificările în prognoza datelor demografice relevante şi/sau modificările prognozate
ale factorilor de cost ce influenţează nivelele de cheltuieli ce sunt prevăzute în
legislaţie şi regulamente. În acest exemplu se presupune că responsabilii de prognoze
de la Direcţia învăţămînt superior din cadrul Ministerului Educaţiei majorează
prognozele privind înmatriculările în baza noilor factori cu privire la nivelele de
înmatriculare în instituţiile de învăţământ superior;
• Rîndul 5: Împreună acestea vor rezulta în linia de bază actualizată. Aceasta cifră va
reprezenta plafonul preliminar care va servi drept bază pentru instituţiie bugetare în
cadrul sectoarelor pentru elaborarea palnurilor strategice de cheltuieli sectoriale.
Pe parcursul procesului CBTM, pot fi propuse noi iniţiative de politici şi dacă sunt
acceptate pot fi adăugate la linia de bază actualizată. Este important să înţelegem că
factorul determinant pentru o nouă iniţiativă de politici este anul în care propunerea a
fost convenită, cu toate că consecinţele financiare ar putea să nu fie resimţite imediat.
Pe parcursul procesului CBTM, Ministerul Educaţiei propune două iniţiative de politici
noi.
• Rîndurile 7 and 8: Prima propunere de politici conţine o majorare a bursei achitate
unui student. Costurile totale ale propunerii vor fi de 5 milioane lei în 2010. (Rîndul
7) şi 6 şi 7 milioane lei în 2011 şi respectiv 2012 (Rîndul 8). Ministerul Educaţiei a
ţinut cont de Instrucţiunea cu privire la estimarea costurilor (vezi Capitolul 7) la
estimarea acestei propuneri;
• Rîndurile 10 şi 11: A doua propunere de politici conţine sprijinul financiar acordat
Universităţii de Stat din Moldova pentru crearea unei noi Facultăţi de Studii
Europene. Ministerul Educaţiei justifică propunerea prin faptul că crearea acestei noi
Facultăţi este în conformitate cu priorităţile Guvernului cu privire la fortificarea
relaţiilor cu Uniunea Europeană şi promovarea cunoştinţelor şi cercetării în domeniul
208

studiilor europene. Crearea noii facultăţi şi a cursurilor ce urmează a fi oferite încă
urmează a fi stabilite de către rectorul şi profesorii de la Universitatea de Stat din
Moldova, iar planificarea va fi realizată în 2010. Se planifică de a începe noile cursuri
în 2011 şi respectiv 2012. Costurile vor fi de 10 milioane lei în 2011 şi respectiv 12
milioane lei în 2012. Costurile vor conţine costurile de salarizare pentru lectorii
adiţionali la fel şi alte costuri. Nu vor fi necesare săli de lectură, deşi clădirea
bibliotecii va fi gata în doi ani;
• Rîndul 13: Costurile totale ale celor două propuneri de politici noi sunt prevăzute în
acest rand prin adăugarea rândului 9 cu 12;
• Rîndul 14: Ministerul Educaţiei solicită finanţarea noilor propuneri de politici. Acesta
nu comentează cu prvire la actualizarea liniei de bază oferită de Ministerul Finanţelor
(care după cum a fost menţionat funcţionează în calitate de plafon preliminar)
deoarece angajaţii acestuia lucrează strâns şi au contacte regulate (atât formale, cât şi
neformale) cu direcţiile de ramură ale Ministerului Finanţelor ce sunt responsabile de
învăţământ. În acest exemplu, se presupune că Minsterul Finaţelor este de acord cu
aceste două iniţiative de politici noi care au fost susţinute ulterior de către Guvern şi
Parlament la etapele de elaborare a CBTM şi bugetului anual. În cele din urmă,
bugetul nou aprobat va constitui noua linie de bază şi va funcţiona în calitate de
punct iniţial pentru următorul ciclu bugetar.
Ciclul bugetar 2: Elaborarea CBTM 2011-2013 şi bugetul anul pe 2011.
Tabelul 9.3 reprezintă acelaşi tabel, însă va fi utilizat pentru a explica actualizarea liniei
de bază pentru învăţământul superior, trecând de la un ciclu de elaborare a bugetului la
altul.
Tabelul 9.3
Actualizarea liniei de bază în învăţământul superior pentru următorul ciclu bugetar 2011-2013, (în mil.lei)
2009 2010 2011 2012 2013
Aprobat
1 Bugetul aprobat 2010 100 113 113 113 113
2 Angajamentele din CBTM-ul
anului anterior pentru anii ce
urmează (Aici: reprezentarea
CBTM 2009 pentru 2010 şi 2011
şi CBTM 2010 pentru 2011 şi
2012.
16 19 19
3 Total cumulativ (=1+2) 129 132 132
4 Modificări reale cunoscute ale
cheltuielilor (graţie modificărilor
de ordin demografic şi altor
factori de cost prevăzute în
legislaţie sau regulamente)
5 Total cumulativ – Linia de bază
actualizată (=3+4)
1 1 1
130 133 133
209

2009 2010 2011 2012 2013
Aprobat
6 Noi iniţiative de politici
Propunerea de politici 3
7 4.1 Impactul financiar asupra
bugetului pe anul următor
5
8 4.2 Impactul financiar asupra
bugetului pe anii viitori (Aici:
reprezentarea angajamentelor
CBTM pe 2010 pentru 2012-
2013)
9 Total propunerea de politici 1
(=7+8)
10 Sub total iniţiative noi de politici
(=9 )
6
5 6
5 6 0
11 TOTAL (=5+13) 100 113 135 139 133
Limita nouă (solicitată şi
aprobată ulterior în procesul
CBTM) / Buget (când a fost
adoptat noul buget)
• Rândul 1: Punctul iniţial pentru actualizarea liniei de bază al programului
‘Învăţământul superior’ este bugetul anual aprobat pe 2010 (vezi de asemenea Rândul
14, coloana 2010 din Tabelul 6.1);
• Rândul 2: La acesta se adaugă angajamentele privind deciziile luate pe parcursul
CBTM din anul anterior şi ciclurilor anterioare de elaborare a bugetului. În acest
exemplu se face referire la cele două cicluri anterioare ale CBTM:
o Ciclcul CBTM 2009 pentru 2010 şi 2011. Angajamentele CBTM 2009 pentru
2011 sunt 10 după cum se vedee în Tabelul 6.1 (Rândul 2). Au fost incluse 5
milioane lei în bugetul anual aprobat pentru 2010. Aceasta înseamnă că doar 5
milioane lei vor fi calculaţi pentru bugetul pentru 2011. Pentru estimările pe
2012, urmează a fi planificată aceeaşi sumă;
o Ciclul CBTM pentru 2011 şi 2012. Angajamentele din ciclul CBTM pe 2010 sunt
reflectate în noile iniţiative de politici aprobate în ciclul CBTM pe 2010. Au fost
incluse 5 milioane lei în bugetul anual aprobat pentru 2010. Aceasta înseamnă că
doar 5 milioane lei vor fi calculate pentru bugetul pe 2011. Pentru estimările pe
2012 suma este de 14 milioane lei (= 19 -/- 5 milioane lei).
În total, angajamentele anului anterior al CBTM pe 2011 şi 2012 reprezintă suma
angajamentelor din ciclurile anterioare, 16 milioane lei (= 5+11) pentru 2011 şi 19
milioane lei pentru estimările din 2012 (= 5 + 14).
210

Se presupune că “Angajamentele anului anterior al CBTM” vor fi avansate spre noul an
al CBTM, adică 2013.
• Row 4: La acesta se adaugă modificările reale cunoscute ale cheltuielilor cauzate de
modificările în prognoza datelor demografice relevante şi/sau modificărilor
prognozate ale factorilor de cost ce influenţează nivelele de cheltuieli ce sunt
prevăzute în legislaţie şi regulamente. În acest exemplu se presupune că responsabilii
de prognoze de la Direcţia învăţămînt superior a Ministerului Educaţiei majorează
prognozele privind înmatriculările în baza noilor factori cu privire la nivelele de
înmatriculare în instituţiile de învăţământ superior. Direcţia de ramură din cadrul
Ministerului Educaţiei se bazează pe cunoştinţle Ministerului Educaţiei însă devine
sceptică. Cu toate acestea nu dispune de alte probe care ar demonstra alte cifre de
înmatriculare;
• Rândul 5: Împreună acesta vor crea linia de bază. Aceasta cifră va reprezenta plafonul
preliminar care va servi drept bază pentru instituţiie bugetare în cadrul sectoarelor
pentru elaborarea palnurilor strategice de cheltuieli sectoriale.
Pe parcursul procesului CBTM 2011-2013 pot fi propuse noi iniţiative de politici şi dacă
dacă sunt acceptate sunt adăugate la linia de bază. Conform acestui scenariu presupunem
că va fi susţinută doar o singură propunere de politici care va avea consecinţe financiare
pentru următorii doi ani.
• Rândurile 7 şi 8: Ministerul Educaţiei decide să propună construcţia unui nou cămin
studenţesc pentru a satisface cerinţele insistente din partea Universităţii Pedagogice
de Stat “Ion Creangă”, Universităţii Tehnice din Moldova şi Universităţii de Stat din
Moldova de a oferi cazare studenţilor acestora care provin din oraşe şi sate localizate
daparte de Chişinău. Investiţiile capitale au trecut de etapa de analiză cu doi ani în
urmă. Anul trecut, universităţile au efectuat analiza cost beneficiu din sursele proprii,
demonstrînd avantaje enorme (de ex. mărirea diversităţii în rîndurile studenţilor,
rezultate posibil mai bune la învăţătură datorită unor mai bune condiţii de trai).
Costurile estimative pentru construcţia căminului studenţesc sunt de circa 5 milioane
lei în 2011 şi 6 milioane lei în 2012. Se presupune că construcţia va fi finisată în
2012. Analza cost-beneficu a fost susţinută de specialiştii în investiţi capitale din
cadrul Ministerului Finanţelor;
• Rândul 10: Costurile totale ale acestei noi propuneri de politici sunt indicate în acet
rînd prin adăugirea Rândurlor 7 şi 8;
• Rândul 11: Ministerul Educaţiei solicită finanţarea unicii propuneri de politici
prezentate. Nu are comenarii privitor la actualizarea liniei de bază oferită de
Ministerul Finanţelor (care după cum a fost menţionat funcţionează în calitate de
plafon preliminar) deoarece angajaţii acestuia lucrează strâns şi au contacte regulate
(atât formale, cât şi neformale) cu direcţiile de ramură ale Ministerului Finanţelor ce
sunt responsabile de învăţământ. În acest exemplu, se presupune că Minsterul
Finaţelor este de acord cu aceste două iniţiative de politici noi care au fost susţinute
ulterior de către Guvern şi Parlament la etapele de elaborare a bugetului anual. În cele
din urmă, bugetul nou aprobat va constitui noua linie de bază şi va funcţiona în
calitate de punct iniţial pentru următorul ciclu bugetar.
211

Ciclul bugetar 3: Elaborarea CBTM pe 2012-2014 şi bugetului anual pe 2012.
Tabelul 6.3 reprezintă acelaşi tabel şi va fi de asemenea utilizat pentru a explica
actualizarea liniei de bază pentru învăţământul superior trecând de la un ciclu de
elaborare a bugetului la altul.
Tabelul 6.3
Actualizarea liniei de bază pentru învăţământul superior pentru următorul ciclu bugetar, 2012-2014, (în mil.lei)
2009 2010 2011 2012 2013 2014
Aprobat
1 Buget aprobat 2011 100 113 135 135 135 135
2 Angajamentele din
CBTM-ul anului
anterior pentru anii ce
urmează (Aici:
reprezentarea CBTM
2009 pentru 2010 şi
2011, CBTM 2010
pentru 2011 şi 2012, şi
CBTM 2011 pentru
2012 şi 2013)
4 -2 -2
3 Total cumulativ (=1+2) 139 133 133
4 Modificări reale
cunoscute ale
cheltuielilor (graţie
modificărilor de ordni
demografic şi altor
factori de cost
prevăzute în legislaţie
sau regulamente)
5 Total cumulativ – Linia
de bază actualizată
(=3+4)
0 0 0
139 133 133
6 Noi iniţiative de politici
Propunerea de politici
4
7 4.1 Impactul financiar
asupra bugetului pe
anul următor
5
8 4.2 Impactul financiar
asupra bugetului pe
anii viitori (Aici:
reprezentarea
0 0
212

2009 2010 2011 2012 2013 2014
Aprobat
angajamentelor CBTM
pe 2012, pentru 2012-
2014)
9 Total propunerea de
politici 1 (=7+8)
10 Sub total noile iniţiative
de politici (=9)
5 0 0
5 0 0
11 TOTAL (=5+13) 100 113 135 144 133 133
Limita nouă (solicitată şi
aprobată ulterior în procesul
CBTM) / Buget (când a fost
adoptat noul buget)
• Rîndul 1: Punctul iniţial pentru actualizarea liniei de bază a programului
‘Învăţământul superior’ este bugetul annual aprobat pe 2011 (vezi de asemenea
Rândul 11, coloana 2010 din Tabelul 6.2);
• Rândul 2: La acesta se adaugă angajamentele privind deciziile luate pe parcursul
anului anterior al CBTM şi ciclurilor de elaborare a bugetului. În acest exemplu se
face referire la cele două cicluri anterioare ale CBTM:
o Ciclul CBTM 2009 pentru 2010 şi 2011. Angajamentele CBTM 2009 pentru
2011 sunt 10 după cum se vede în Tabelul 6.1 (Rândul 2). Au fost incluse 5
milioane lei în bugetul anual aprobat pentru 2010. Adiţional, 5 milioane lei vor fi
calculaţi pentru bugetul pe 2011. Pentru estimările pe 2012, urmează a fi
planificată aceeaşi sumă. Aceasta înseamnă că nu vor fi planificate mijloace
adiţionale pentru noul ciclu CBTM. Angajamentele pentru CBTM 2009 vor fi
avansate în noul an al CBTM 2013;
o Ciclul CBTM pentru 2011 şi 2012: După cum a fost menţionat angajamentele
ciclului CBTM pe 2010 sunt reflectate în noile iniţiative de politici aprobate în
ciclul CBTM pe 2010. Deja au fost incluse 5 milioane lei în bugetul anual
aprobat pentru 2010. Aceasta înseamnă că doar 11 milioane lei vor fi calculaţi
pentru bugetul pe 2011. A fost calculat că estimările acestor angajamente pentru
2012 vor fi de 14 milioane lei (= 19 -/- 5 milioane lei) în comparaţie cu bugetul
aprobat pe 2010. Cu toate acestea, în comparaţie cu bugetul aprobat pe 2011 doar
3 milioane lei (= 19 mil.-/- 16 milioane lei) trebuie planificate adiţional. Se
presupune că costurial salariale şi cele pentru bibliotecă pentru 2013 vor fi
aceleaşi ca şi costurile estimate pentru 2012;
o Ciclul CBTM pentru 2012 şi 2013: Angajamentele pentru CBTM din 2011 ce
rezultă din noua iniţiativă de politici de a construi un nou cămin studenţesc se
cifrează la 5 milioane lei şi au fost incluse în bugetul 2011 cu consecinţe
financiare (Rândul 7 anterior Tabelul 6.2). Pentru 2012, pe parcursul ciclului
213

CBTM 2011, cheltuielile au fost estimate la 6 milioane lei, doar cu 1 milion de lei
mai mult decât în 2011. Construcţia va fi finalizată în 2013, va avea loc o corecţie
în vederea micşorării cheltuielilor cu -/- 5 milioane lei, deoarece această sumă a
fost inclusă în bugetul 2011 şi nu mai necesită a fi planificată. În SIMF, în mod
automat, bugetul se bazează pe toate bugetele anterioare, astfel că această
corecţie nu trebuie efectuată, deoarece SIMF face referire în mod automt la
bugetul din 2010 (în acest exemplu) !.
Totalul angajamentelor pentru anii anteriori ai CBTM 2012 şi 2013 reprezintă suma
angajamentelor ciclurilor anterioare în valoare de 4 milioane lei (= 3 +1) pentru 2012 şi o
corecţie de -/- 5 milioane lei pentru estimările din 2013 după cum a fost explicat mai sus.
• Rândul 4: La aceasta se adaugă modificările reale cunoscute ale cheltuielilor cauzate
de modificările în prognozarea datelor demografice relevante şi/sau prognozarea
modificărilor în factori de cost ce influenţează nivelele de cheltuieli ce sunt prevăzute
în legislaţie şi regulamente. În acest exemplu, se presupune că responsabilii de
prognoze de la Direcţia învăţămînt superior a Ministerului Educaţiei, a doua oară
doresc să facă modificări ale prognozelor privind înmatriculările în baza noilor factori
cu privire la nivelele de înmatriculare în instituţiile de învăţământ superior. Direcţia
de ramură din cadrul Ministerului Educaţiei nu este de acord şi nu face nici o ajustare
în ciuda protestelor parvenite de la Ministerul Educaţiei;
• Rândul 5: Această cifră va reprezenta plafonul preliminar care va crea baza pentru
elaborarea Planurilor Strategice de Cheltuieli Sectoriale de către Autorităţile publice
centrale .
Pe parcursul CBTM 2012-2014 pot fi propuse noi iniţiative de politici, iar în caz dacă
sunt acceptate sunt adăugate la linia de bază.
• Rîndul 7: De aseastă dată Ministerul Finanţelor solicită de urgenţă Ministerului
Educaţiei să prezinte un proiect investiţional care să aibă drept scop elaborarea unui
nou model de pognoză a numărului de studenţi ce urmează a fi înmatriculaţi însoţit de
un soft pentru a evita modificările constante ale numărului de studenţi înmatriculaţi în
fiecare an. Se presupune că Ministerul Educaţiei este de acord şi elaborează această
propunere de politici care va avea consecinţe financiare pentru următorul an
financiar;
• Rîndul 10: Costurile totale ale acestei noi propuneri de politici sunt indicate în aceste
rind prin plusarea rîndurilor 7 şi 8;
• Rîndul 11: Ministerul Educaţiei solicită finanţarea unicii propuneri de politici
prezentate care va fi convenită cu Ministerul Finanţelor fără întârziere (dat fiind că
idea a fost promovată puternic de Ministerul Finanţelor). Ministerul Educaţiei nu are
comenarii privitor la actualizarea liniei de bază oferită de Ministerul Finanţelor (care
după cum a fost menţionat funcţionează în calitate de plafon preliminar) deoarece
angajaţii acestuia lucrează strâns şi au contacte regulate cu direcţiile de ramură ale
Ministerului Finanţelor ce sunt responsabile de învăţământ. Noua iniţiativă de politici
va susţinuă de Guvern şi Parlament la etapele ulterioare de elaborare a bugetului
anual. În cele din urmă, bugetul nou aprobat va constitui noua linie de bază şi va
funcţiona în calitate de punct iniţial pentru următorul ciclu bugetar.
214

10 Instrucţiuni pentru Estimarea Costurilor
10.1 Introducere
Prezentele instrucţiuni se referă la estimarea costurilor politicilor pentru luarea deciziilor în
contextul planificării bugetare, numite Evaluarea Impactului Fiscal. Scopul acestui document
este de a stabili abordări practice pentru identificarea şi estimarea costurilor şi veniturilor5
asociate politicilor noi sau extensiunilor politicilor existente.
Obiectivele unei estimări bune de costuri sunt:
• Asigurarea ca Guvernul să se angajeze la implementarea numai a politicilor şi acţiunilor
care pot fi finanţate de resursele bugetare, atît pe termen scurt, mediu cît şi lung;
• Asigurarea oportunităţii de a cîntări cu atenţie beneficiile politicilor propuse comparativ cu
costurile pentru implementarea lor;
• Identificarea autorităţilor publice şi instituţiilor bugetare care vor avea nevoie de resurse
bugetare în rezultatul adoptării politicii.
Deşi principiile pentru estimarea costurilor şi veniturilor deseori sunt intuitive şi previzibile,
aplicarea acestora nu este. Cerinţele pentru estimarea costurilor în cadrul ministerelor şi pentru
funcţionari diferiţi variază în dependenţă de trăsăturile specifice ale ministerului concret şi de
sarcina concretă atribuită unui funcţionar. De exemplu, principiile contabile în domeniul
costurilor şi modul în care costurile sunt reflectate în sistemul existent de codificare care în
mod ideal trebuie să fie aplicate, în practică ar putea să nu se întîmple. Fie principiile nu sunt pe
deplin urmate, fie costurile nu sunt colectate în formatul optim, sau ambele. În aceste cazuri,
abordarea ideală de estimare a costurilor este compromisă şi este necesar de identificat cele mai
bune soluţii posibile.
10.2 Exemplu introductiv
Este util de oferit un exemplu introductive. Uneori costurile nu sunt atît de dificil de calculat.
Dificultăţile, dacă acestea există, se referă la incertitudinile politicilor şi nu la estimarea
costurilor pentru un scenariu dat.
5 Instrucţiunile sunt orientate pentru estimarea implicaţiilor asupra cheltuielilor, dar aceleaşi principii,
abordări şi metode pot fi aplicate şi pentru estimarea implicaţiilor asupra veniturilor. Instrucţiunile nu se axează pe
prognozarea veniturilor fiscale deoarece aceasta necesită metode diferite.
215

Boxa 10.1
Exemplu : Este înaintată propunerea de a crea centre pentru reabilitarea victimelor traficului de fiinţe umane
Investiţii capitale
Implementarea propunerii implică crearea a trei centre a cîte 100 de paturi în zonele de nord,
centru şi vest a Moldovei. Aceste centre vor fi de tip – cămin fiecare constituind un bloc cu
patru aripi a cite 25 paturi şi o parte centrală pentru a lua masa, odihnă şi spaţii administrative.
Fiecare din centre va avea o suprafaţă de circa 1200 metri 2 . Pămîntul pentru aceste construcţii
este deja disponibil, respectiv nu sunt necesare cheltuieli în acest scop. Costul estimat pentru
construirea a 1 m 2 de suprafaţă este de aproximativ 2500 lei, respectiv costul total estimat al
investiţiei este de circa 9,000,000 lei (3*1200*2500).
Personalul
Fiecare centru necesită personal 24 ore pe zi, şapte zile pe săptămînă. Nu există risc de
securitate, personalul va fi în mare parte lucrători sociali şi îngrijitori. Fiecare tură necesită 5
persoane (un supraveghetor şi un pentru fiecare aripă), iar pentru a acoperi o săptămînă
completă sunt necesare patru schimburi: 20 persoane în total pentru fiecare centru. Suplimentar,
fiecare centru va avea patru angajaţi pentru serviciile de alimentare, doi tutori / personal tehnic,
un supraveghetor superior şi două persoane pentru suport administrativ. Astfel, personalul se
însumează la 29 angajaţi pentru fiecare centru, dintre care 5 sunt supraveghetori, 16 sunt
profesionişti şi ceilalţi sunt angajaţi necalificaţi. Pentru întreaga propunere de buget aceasta
înseamnă 87 angajaţi pentru centre (29*3), plus, pentru administrarea programului în întregime
mai este nevoie de un manager, ajutat de un asistent pentru politici şi doi funcţionari de oficiu.
Numărul total de angajaţi este 91.
Ţinînd cont de salariul mediu lunar pentru întreg programul fiind de 4000 lei, dintre care pentru
manageri 3500 lei, experţi 3000 lei şi personal necalificat 2500 lei, cheltuielile de personal în
total pe lună vor fi de 270,000 lei. În valori anuale: 12 * 270,000 lei = 3,240,000 lei.
Echipamentul include următoarele articole:
• Echipamentul pentru bucătărie şi sufragerie nu este inclus în costul Investiţiei Capitale,
pentru care vor fi necesari 200,000 lei pentru un centru, respective în total 600,000 lei
(cheltuială unică centralizată);
• Pentru paturi şi cearşafuri iniţiale (300 bucăţi) sunt necesari 100,000 lei;
• Pentru transport – trei van-uri (300,000 lei fiecare) şi şapte sedan-uri (200,000 lei fiecare)
vor fi necesari circa 2,300,000;
• Echipament de oficiu pentru patru oficii (trei centre şi oficiul central)—în fiecare caz patru
mese şi scaune, patru computere şi o imprimantă, precum şi echipament suplimentar
precum echipament pentru păstrarea fişierelor şi scaune pentru vizitatori, necesită în total
150,000 lei.
Alte costuri operaţionale
• Alimentarea este calculată la 50 lei pentru fiecare rezident, calculate dini experienţa altor
centre similare. Avînd 275 persoane adăpostite zilnic, vor fi necesare 5,018,750 lei pe an;
• Costurile de încălzire şi energia se bazează pe experienţa altor centre similare şi sunt
estimate la 50 lei anual pentru 1 m 2 , deci 180,000 lei pe an (3*1200*50).
• Cheltuieli pentru comunicare (telefon, fax, Internet) sunt de 250 lei lunar pentru 1 angajat,
216

media pentru Minister. Pentru 91 angajaţi acestea constituie 273,000 lei annual;
• Transportul se bazează pe 2.50 lei pentru 1 autoturism pe km, şi se presupune că fiecare
autoturism parcurge 16,000 km pe an, constituind 40,000 lei total cheltuieli pentru transport
anual.
Avînd în vedere faptul că ministerul cunoaşte clar pentru ce vrea sa determine costul şi faptul
că informaţia există, acest exemplu demonstrează că nu este atît de greu de estimat costul total.
Problemele pe care le ridică exemplul de mai sus se referă la determinarea numărului de
aplicanţi pentru a beneficia de aceste servicii dacă situaţia economică se schimbă şi la decizia
dacă trei centre vor fi suficiente pentru a satisface cererea prognozată. Aceste probleme se
referă mai mult la incertitudinile de politică şi nu la procesul tehnic de estimare a costurilor. Cu
toate acestea, incertitudinile respective au impact asupra calculării costurilor şi trebuie
considerate la stabilirea costului total pentru o modificare radicală a unei politici existente.
Estimarea costurilor pentru alte cazuri ar putea să nu fie atît de simplă. Autorităţile publice
centrale s-ar putea să nu dispună de informaţie atît de concretă despre costurile serviciilor noi,
în aceste cazuri provocarea majoră va fi identificarea asumărilor privind toate costurile care
trebuie incluse şi valoarea lor monetară sau costul unitar. Probleme specifice pot apărea atunci
cînd politica are impact asupra prestării serviciilor curente – personalul, echipamentul şi
clădirile. Aceste servicii vor fi capabile să coopereze pentru a depăşi dificultăţile cu activităţile
suplimentare6 care se propune? Acest lucru este posibil parţial şi nu pe deplin. Care ar putea fi
costurile suplimentare asociate personalului, echipamentului sau clădirilor?
Similar, dacă un minister de ramură îşi reduce unele din activităţi, aceasta poate avea efecte
pentru personal, echipament şi clădiri şi anume faptul că va fi nevoie de un număr mai mic al
acestora. Dar în ce măsură această reducere poate genera economisirea numerarului şi ce parte
a acesteia este legată de costurile semi-fixe şi fixe care nu variază odată cu schimbarea
volumului activităţilor; ambii termini sunt abordaţi mai departe în manual. Înţelegerea modului
în care costurile se schimbă, sau se “comportă”, este importantă pentru obţinerea unei perceperi
clare despre impactul modificării volumului activităţilor asupra costurilor.
Deasemenea propunerile legislative noi pot avea impact fiscal nu doar pentru ministerul care
implementează politica, dar şi pentru alte ministere şi instituţii bugetare. Deaceea procesul de
estimare a costurilor trebuie să implice toţi actorii care eventual vor participa la implementarea
propunerii.
6 Activităţile includ procesele, tehnicile, şi tipurile de tratament care cuprinde metodologia serviciilor
programului, adică ce face acesta. Ele mai pot semnifica volumul sau dimensiunea pentru ceea ce se face, de
exemplu numărul copiilor înaintaţi la premii studenţeşti. Sau poate fi numărul cursurilor pentru piaţa muncii.
Termenul este utilizat pentru a face deosebire de termenul clasificaţie, precum salariile, care descrie natura
cheltuielilor. Dacă activitatea semnifică volumul de lucru care trebuie efectuat de angajaţi, de exemplu numărul
beneficiarilor cu care fiecare angajat din Oficiul Muncii trebuie să lucreze, atunci este utilizat termenul volumul de
lucru.
217

10.3 Principii pentru estimarea costurilor
La baza estimării calitative a costurilor stau următoarele principii generale:
• Estimarea costurilor trebuie să fie obiectivă şi să se bazeze pe presupuneri consecvente şi
rezonabile;
• Toate părţile potenţial afectate trebuie să aibă oportunitatea de a estima impactul fiscal;
• Timpul adecvat pentru estimarea costurilor trebuie să facă parte din procesul de formulare a
politicilor, însă fără a fi împovărător limitînd reacţiile Guvernului la aspectele survenite;
• Este necesară revizuirea finală de către Ministerul Finanţelor pentru a asigura consecvenţă,
calitate şi disciplină la estimarea costurilor.
În practică nu există un set de reguli care ar putea fi aplicate pentru estimarea costurilor
uniform în toate cazurile. Există principii şi abordări structurale ce pot fi utilizate. Principiile
sunt de a recunoaşte tipurile de costuri cu care se confruntă, abordarea contabilă pentru acestea,
şi consecvenţa aplicării acestor principii. Abordarea structurală constă în colectarea atentă a
informaţiei bazate pe fapte despre ceea ce s-a întîmplat, ceea ce se va întîmpla şi ce
informaţie va ajuta la analiza unei situaţii concrete. Cel mai bun prieten pentru persoana care
pregăteşte estimarea costurilor este informaţia.
Înainte de a începe estimarea costurilor şi veniturilor, este necesar de reţinut un număr de
principii de bază.
Păstraţi cît mai simplu
Ministerele şi alte instituţii bugetare vor utiliza cele mai simple şi cele mai ieftine metode
posibil.
Oportunitate şi corectitudine
Ministerele şi alte instituţii bugetare trebuie să asigure estimarea costurilor pentru propunerile
noi la momentul oportun. Informaţia furnizată trebuie să fie pe cît de corectă posibil.
Caracter complet
Principiul de bază este că toate elementele costurilor trebuie identificate şi estimate. Toate
estimările costurilor şi activităţile trebuie reconciliate cu înregistrările existente financiare sau
statistice. Aceasta asigură ca nici un cost sau activitate să nu fie omis din analiză.
Consecvenţă
Consecvenţa abordării estimării costurilor este un alt principiu cheie. Metodele selectate pentru
identificarea şi estimarea costurilor se vor aplica consecvent de la perioadă la perioadă. Aceasta
înseamnă că evidenţa contabilă pentru articolele de cheltuieli similare trebuie să fie
consecventă în cadrul aceleiaşi perioade contabile şi de la o perioadă la alta. Trebuie să existe
consecvenţă în abordarea costurilor similare.
10.4 Natura şi comportamentul costurilor – Concepte
Există mai multe definiţii de bază cu privire la costuri. Costurile pot fi clasificate după mai
multe principii. Suplimentar abordărilor familiare prin prisma clasificaţiilor economică şi
funcţională, mai sunt şi alte moduri de clasificare a costurilor. Aceste alte clasificaţii sunt
218

importante pentru calcularea costurilor politicilor şi modelarea modificării acestora în
dependenţă de nivelul activităţii noilor propuneri politice.
Această secţiune introduce unele elemente de teorie care trebuie cunoscute înainte de a începe
nemijlocit estimarea costurilor. Această secţiune poate fi obositoare, însă este esenţială pentru
estimarea costurilor şi veniturilor asociate propunerilor legislative complexe.
Pentru a face estimări bune a costurilor este necesar de înţeles cîte ceva despre natura
costurilor.
Această secţiune se referă la concepte ca (i) cost fix, variabil şi mixt; (ii) cost mediu, marginal
şi total; (iii) cost direct, indirect şi operaţionale.
10.4.1 Cost fix, variabil şi mixt
Pentru anumite decizii costurilor pot fi clasificate ca fixe, variabile şi mixte cu referinţă la un
număr de activităţi relevante. Diferenţele sunt după cum urmează:
• Costurile fixe nu sunt afectate pe parcursul anului de modificarea activităţilor. De exemplu
arenda şi impozitul pe bunurile imobiliare;
• Semi-fixe. Costurile sunt fixe pentru un anumit volum al activităţilor, dar se schimbă atunci
cînd nivelul activităţilor depăşeşte sau este sub acest volum dat.;
• Costuri variabile costurile variază direct proporţional cu modificarea volumului
activităţilor.
219

Tabelul 10.1
Exemple de costuri fixe, semi-fixe şi variabile pentru beneficiile sociale
Costurile beneficiilor sociale
Costuri Fixe
Costuri semi-fixe
Se referă la impozitul pe bunurile imobiliare achitat pentru clădirile utilizate.
Cuprind costurile pentru energie şi întreţinerea clădirilor, sistemelor de
computere, personalul care administrează schemele de beneficii sociale precum
şi transportul ca impozitele şi asigurarea autoturismelor.
Dacă se modifică volumul activităţilor atunci este necesar un număr de angajaţi
mai mic sau mai mare, însă majorarea numărului acestora se face treptat. De
exemplu, (doar pentru scopuri de ilustrare) dacă numărul persoanelor care
revendică despăgubirea de asigurare creşte cu 2% nu este necesar personal
suplimentar deoarece cel existent poate face faţă volumului de lucru, însă dacă
creşterea este de 5%, atunci este necesar personal suplimentar. Numărul nou
de angajaţi poate face faţă unei creşteri de 7% a revendicatorilor. Iată ce se are
în vedere prin treptat.
Costuri variabile
Includ beneficiile individuale achitate care cresc sau descresc împreună. Alte
costuri ca combustibilul pentru autoturisme la fel este din această categorie.
E de notat că pe termen lung toate costurile sunt variabile deoarece putem stopa prestarea
serviciilor, concedia personalul sau vinde clădirile.
Mai jos este prezentat un exemplu.
Figura 10.1
Modificarea costurilor fixe, semi-fixe şi variabile pentru diferite nivele ale activităţi
2,500,000
2,000,000
Costuri
Costs
1,500,000
1,000,000
500,000
-
100 150 200 250
Units Unităţi
Figura arată că:
Fixed Semi-fixed Variable Total
• Odată cu adăugarea unităţilor suplimentare, costul variabil creşte;
• Costul variabil se mişcă proporţional cu creşterea de la 100 la 250 unităţi;
• Costul fix rîmăne constant pînă la 200 unităţi, dar începe să crească la 250;
• Cel semi-fix se mişcă la 200, dar rîmăne constant la 250.
220

Costul pe unitate descreşte de la 10,000 la 8,000, dar creşte iarăşi la 8,200 pentru 250 unităţi
deoarece costul fix şi cel semi-fix se majorează.
Tabelul 10.2 Costuri fixe, semi-fixe şi variabile şi preţul pe unitate
Unităţi 100 150 200 250
Fix 200,000 200,000 2000 400
Semi-fix 300,000 300,000 400,000 400,000
Variabil 500,000 750,000 1,000,000 1,250,000
Total 1,000,000 1,250,000 1,600,000 2,050,000
Preţ pe unitate 10,000 8,333 8,000 8,200
10.4.2 Cost mediu, marginal şi total
La fel poate fi relevant de a cunoaşte care sunt costurile mediu, marginal şi total pentru o
modificare propusă. Deosebirile sunt după cum urmează:
• Cost mediu este media aritmetică, adică totalul tuturor costurilor împărţit la numărul total
de unităţi produse sau servicii prestate;
• Cost marginal este costul asociat producerii următoarei unităţi, sau cantitatea următoare de
unităţi pe care o planificăm;
• Cost total reprezintă totalitatea costurilor asociate activităţii pe care o analizăm.
Poate fi atractiv, din caza simplităţii, de a presupune că costurile totale sunt identice cu cele din
trecut, şi respectiv de utilizat costul mediu. Această abordare este periculoasă deoarece
costurile fixe şi semi-fixe se pot schimba sau pot varia comparativ cu costul variabil, în aşa fel
distorsionînd structura costului mediu.
Analizînd exemplul din secţiunea 3.2 poate fi arătat cum se modifică categoriile de cost de mai
sus pentru volume diferite de activitate.
Tabelul 10.3
Cost marginal şi mediu
Unităţi 100 150 200 250
Marginal N/A 5,000 7,000 9,000
Mediu 10,000 8,333 8,000 8,200
Total 1,000,000 1,250,000 1,600,000 2,050,000
Costul mediu descreşte pînă la 200 unităţi, dar creşte după 250. Totuşi acesta este mai mic decît
la 100 unităţi. Costul marginal este mai mic decît costul mediu pînă la 200 unităţi, dar îl
depăşeşte la 250 deoarece sunt suportate costuri fixe suplimentare.
221

În acest exemplu, dacă scopul este de a menţine costul mediu la minimum, atunci 200 unităţi
sunt optime, cu toate că costul marginal este mai mare decît la 150 unităţi. Pentru administraţia
publică, unde profitul nu este un scop în sine, aceste aspecte pot să nu aibă importanţă, şi întradevăr
un nivel mai înalt de activitate chiar şi cu cost mediu mai mare, poate realiza obiectivele
guvernului mai bine decît la un nivel mai mic de activitate.
Figura de mai jos ilustrează grafic acest lucru.
Figua 10.2
Cost marginal, mediu şi variaţia costului mediu
12,000
10,000
8,000
Costs
Costuri
6,000
4,000
2,000
-
(2,000)
(4,000)
100 150 200 250
Unităţi
Units
Marginal Average Change average
Concluzia este că selectînd costul mediu pentru serviciile curente, presupunerea că acesta este
adevărat şi pentru un volum mai mare de activităţi, poate fi greşită. La evaluarea impactului
majorării volumului activităţii, fiind conduşi de dorinţa sau de necesitatea de a realiza
obiectivele politicilor, trebuie să înţelegem faptul că costul unitar sau mediu poate creşte dacă
apar costuri fixe şi semi-fixe suplimentare, ceea ce poate transforma serviciul în unul mai puţin
economic.
10.4.3 Aspecte referitoare la comportamentul costurilor
• Care sunt clasificaţiile economice utilizate la estimarea costurilor politicii noastre şi care
pot fi fixe, semi-fixe şi variabile?
• Dacă sunt implicate costuri fixe, la ce volum de activitate acestea se pot schimba, astfel ca
de exemplu să avem nevoie de mai mult sau mai puţin?
• Pentru costurile semi-variabile identificate, cum acestea se pot schimba în dependenţă de
diferite nivele ale activităţii? Cît este de cert că a fost ales volumul corect al activităţii? Este
de încredere informaţia de care dispunem şi a fost oare aceasta convenită cu managerii care
cunosc cel mai bine cum aceste costuri se pot schimba?
• Dacă folosim costul mediu pentru a prezice cheltuielile viitoare, înţelegem oare capacitatea
costurilor fixe şi variabile care la moment contribuie la structura cheltuielilor? În ce mod un
volum mai mare de activităţi afectează costurile fixe şi variabile? Costul mediu reflectă
cheltuielile pentru articolele semi-variabile şi cunoaştem noi oare care vor fi acestea?
222

În exemplul de mai jos, multe din concluziile trase pînă acum sunt puse împreună, inclusiv: (i)
impactul utilizării resurselor existente pentru a prelungi politica; şi (ii) modificarea costurilor
semi-fixe şi fixe atunci cînd s-a ajuns la o anumită capacitate.
Exemplu: Un nou beneficiu social orientat spre piaţa de muncă activă
Propunerea de politică7 se referă la introducerea unui nou beneficiu social care va fi o plată în
sumă unică pentru fiecare persoană care întruneşte condiţiile şi solicit fregventarea unui curs de
instruire de trei luni. Suma va fi suplimentar beneficiului de şomaj existent.
Trăsăturile specifice ale propunerii sunt:
1. Suma unică este de 500 lei pe lună, sau 1,500 lei pentru 12 săptămîni. Numărul de
beneficiari este estimate să fie între 5,000 şi 8,000;
2. Personalul din cadrul Centrelor pentru Ocuparea Forţei de Muncă va administra beneficiul.
Pentru numărul estimat de 5-8,000 beneficiari nu este necesar personal suplimentar. Pentru
acest exemplu se presupune că costul pentru timpul personalului este de 5% din beneficiu.
În realitate este nevoie de efectuat un studiu mai detaliat pentru a estima costul pentru
timpul personalului;
3. Mai sunt costuri suplimentare pentru promovarea beneficiului şi pentru tipărirea
formularelor noi;
4. Computerele existente sunt suficiente;
5. Monitorizarea va fi efectuată de către unitatea de politici relevantă din cadrul ministerului cu
personalul existent.
Se aşteaptă că politica va facilita revenirea în cîmpul muncii; 6 luni pentru o persoană
comparative cu media de 9 luni – un cîştig mediu de 3 luni sau 1,500 lei. Se mai aşteaptă că
persoanele vor rămîne angajate mai mult timp în aşa fel reducînd costurile pe termen lung, însă
aceste economisiri nu au fost cuantificate. Costurile pentru politică sunt după cum urmează:
Tabelul 10.4
activă
Costurile propunerii de politică privind crearea unui beneficiu social orientat spre piaţa de muncă
Tipul costului Economic Numerar / Buget
Impact /calcule Lei 000 Impact / calcule Lei 000
Achitarea
beneficiului
5-8,000 x Lei 1,500 7,500 -12,000 5-8,000 x Lei 1,500 7,500 -12,000
Promovarea şi
formularele
Da 200 Da 200
Costul de personal
Costuri indirecte
(întreţinerea oficiilor
centrului)
Utilizarea capacităţilor
libere
Alocarea costurilor
existente
600 Nu 0
100 Nu 0
7 Cifrele sunt numai pentru ilustrare – nu pot fi considerate a fi realiste.
223

Tipul costului Economic Numerar / Buget
Impact /calcule Lei 000 Impact / calcule Lei 000
Costuri operaţionale
(de administrare)
Alocarea costurilor
existente
100 Nu 0
Cost total 8,500 – 13,000 7,700 – 12,200
Beneficii (economic) Economisiri pentru 3
luni de beneficii de
şomaj 5-8,000 x €150
7,500 -12,000 7,500 -12,000
Cost Net 1,000 200
Dacă totuşi numărul implicat depăşeşte 8,000, atunci va fi necesar un membru suplimentar de personal pentru
fiecare 1,500 cazuri, precum şi mai multe computere. În acest caz situaţia arată în felul următor presupunînd
10,000 cazuri suplimentare.
Tipul costurilor Economic Lei 000 Costuri de numerar
/Bugetare
Lei 000
Achitarea beneficiului
10,000 x Lei
1,500
15,000 10,000 x Lei 1,500 15,000
Promovare şi formulare Da 250 Da 250
Costul de personal
Utilizarea
capacităţilor
libere
600 Nu 0
Personal suplimentar 2 x Salarii 60 2 x Salarii 60
Computere suplimentare 2 x 2 40 2 x 2 40
Costuri indirecte (Oficiile
centrului)
Costuri operaţionale (de
administrare)
Alocarea
costurilor
existente
Alocarea
costurilor
existente
100 Nu 0
100 Nu 0
Total 16,150 15,350
Beneficii (economic)
Economisiri
pentru 3 luni de
beneficii de
şomaj 10,000 x
150
15,000 15,000
Cost Net 1,150 350
224

10.4.4 Cost direct, indirect şi operaţional
Concepte şi definiţii
Personalul, serviciile şi alte categorii de cheltuieli care contribuie la realizarea unei politici nu
sunt întotdeauna observabile imediat. Unii angajaţi pot lucra numai pentru o politică în timp ce
alţii pentru cîteva. Structura organizaţională a unui minister sau a unei instituţii bugetare
probabil nu coincide exact cu structura programelor sale, în consecinţă personalul poate lucra
pentru mai multe programe. Excluderea celor care contribuie doar o parte din timpul lor pentru
o politică va însemna subestimarea costurilor respectivei politici, în timp ce includerea
întregului cost va supraestima costul politicii. Acelaşi lucru este adevărat şi referitor la clădirile
care susţin mai mult de una, dar nu prea multe domenii de politică, de exemplu oficiile
regionale. Aceste costuri sunt costuri indirecte deoarece au un impact care nu poate fi neglijat
asupra politicii în cauză, dar costurile nu se referă numai la acea politică.
Mai sunt şi servicii de suport fără de care personalul nu poate lucra. Spaţiile ocupate de
personal pot fi comune şi pentru alţi angajaţi care lucrează în alte domenii politice, aceasta este
adevărat pentru clădirile unor ministerele. Tehnologiile informaţionale pot fi un sistem comun.
Angajaţii care achită facturile şi contribuie la formularea bugetului la fel pot fi o resursă
comună. Însă fără încăpere, tehnologii informaţionale, evidenţă contabilă şi alt suport, politica
nu ar fi posibilă. Aceste tipuri de costuri în general se consideră ca fiind operaţionale.
Un element important pentru determinarea costurilor politicilor este identificarea costurilor
directe şi indirecte asociate politicii. Dacă e să prezentăm tabloul tuturor costurilor, adică care
resurse sunt necesare pentru a presta aceste servicii, atunci este necesar de alocat politicii
costurile indirecte şi unele, dacă nu toate costurile operaţionale. O generalizare a acestor
concepte de cost este prezentată în figura de mai jos.
Figura 10.3
Costuri directe, indirecte şi operaţionale
225

Diagrama Structurii Costului Total
COSTUL TOTAL FINANCIAR
AL UNUI SERVICIU
Economic
Costuri şi venituri directe
Acele costuri care se referă doar la
prestarea serviciului
Economic
nonmonetar
nonmonetar
Costuri indirecte
Costuri care contribuie semnificativ
la acest şi alte servicii, şi care vor fi
influenţate de modificarea activităţii
dar care nu sunt atribuite direct
Costuri operaţionale
Costurile serviciilor de suport care
nu contribuie în mod direct şi clar
şi care nu vor fi afectate de
modificarea activităţii
Cum de făcut acest lucru poate fi destul de complicat, dar pentru estimarea costurilor la nivel
strategic trebuie de păstrat simplu. Pentru început, cînd nu există aranjamente pentru a atribui
costurile indirecte şi operaţionale pe programe, alocarea acestor două tipuri de costuri necesită
estimări.
Într-o lume simplă, toate costurile asociate unui program s-ar referi doar la acel program, în aşa
fel ca să cunoaştem costul total ca suma costurilor dintr-un program. Deoarece unele costuri
sunt comune – angajaţii care lucrează pentru mai multe programe – soluţia adoptată de
economişti este de a deosebi costurile în trei tipuri care atunci cînd sunt atribuite sau alocate
unui program, împreună formează costul total:
• Costuri directe sunt acele costuri care pot fi direct şi în exclusivitate atribuite unui anumit
program;
• Costuri indirecte nu pot fi alocate direct unui anumit program, dar contribuie într-un mod
care poate fi măsurat, spre exemplu timpul petrecut de un angajat lucrînd pentru mai multe
programe. Ca rezultat aceste costuri trebuie împărţite pe programele la care se referă, de
obicei într-un mod care asigură o legătură logică de cauză – efect;
• Costuri operaţionale sunt costurile serviciilor de suport care contribuie la prestarea
eficientă a orice realizează programul, însă într-un mod clar măsurabil. Acestea includ
astfel de cheltuieli ca personal, finanţe, informaţionale, întreţinerea generală a clădirilor în
care se prestează mai multe servicii. Aceste servicii susţin programele dar este dificil de
determinat costul contribuţiei. Costul acestor servicii trebuie împărţite tuturor programelor
care beneficiază în baza unei evaluări.
Deosebirea între costurile operaţionale şi cele indirecte este una de tipul distanţa relaţiei.
Costurile care nu pot fi atribuite direct, dar care clar se referă la un număr mic de programe
226

probabil sunt indirecte. Costurile care se referă la şi asistă multe programe probabil sunt
operaţionale.
10.4.5 Distribuirea costurilor indirecte şi operaţionale pe programe
Problema principală este alocarea costurilor indirecte şi operaţionale pe diferite programe.
Pentru aceasta există multe metode. Una din metodele cel mai des aplicate se numeşte metoda
cauză şi efect logic. Esenţa acestei metode de distribuire a costurilor directe şi operaţionale este
că atribuirea trebuie să recunoască relaţia cauză-efect dintre costurile suportate şi ceea ce
determina variaţia lor, adică factori ai costului. Unii din cei mai răspîndiţi factori ai costurilor
sunt:
• Suprafaţa cubică de podea – pentru încăperi;
• Numărul angajaţilor – pentru costurile de remunerare a muncii şi serviciile de personal;
• Numărul de ore lucrate;
• Numărul de tranzacţii procesate;
• Numărul de documente prelucrate;
• Numărul de studenţi, pacienţi sau clienţi.
Boxa 10.2
Exemplu – Alocarea costurilor pentru întreţinere
Pentru a ilustra un exemplu: costuri de întreţinere 10,000,000 lei fiind împărţite între patru programe care ocupă cei
50,000 metri cubi în următoarele proporţii (în baza suprafeţei ocupate): 30%; 40%; 20%, şi 10%. Acestea achită
corespunzător: 3,000,000, 4,000,000, 2,000,000 şi 1,000,000 lei pentru utilizarea spaţiului.
În mod clar, pentru ca metoda să lucreze, trebuie menţinute înregistrări ale diferitelor tipuri de
cheltuieli.
10.4.6 Consideraţii despre costurile indirecte şi operaţionale pentru estimarea costurilor
Deoarece la moment nu există aranjamente clare privind alocarea costurilor indirecte şi
operaţionale pe programe, costul total al bugetelor programelor, şi în consecinţă serviciile, nu
pot fi determinate prin sistemul de evidenţă contabilă. De aceea, alocarea acestor tipuri de
costuri, trebuie să se efectueze ca parte a procesului de estimare a costului politicilor. Refuzul
de a face astfel va subestima costurile implicate.
Întrebarea cheie este: Care alte părţi ale organizaţiei contribuie la acest program şi pot fi
afectate de schimbarea unei politici sau de volumul activităţilor unei politici?
Pentru politicile existente, cota timpului personalului sau alte costuri din alte programe (adică
costuri indirecte sau operaţionale) se referă la estimarea în baza analizei de facto a situaţiei.
Aceasta apelează la cunoştinţe şi raţionament.
Mult mai important este de a înţelege dacă modificările politicii existente va avea ipmact asupra
costurilor altor părţi din minister, din alte ministere sau instituţii bugetare. Este clar că
problemele costurilor indirecte sunt legate de problemele costurilor fixe, semi-variabile şi
variabile. Poate fi necesar de desfăşurat un exerciţiu special prin care angajaţii menţin registre
227

despre modul în care îşi petrec timpul pe diferite sarcini din cadrul diferitelor programe. În mod
alternativ, conducerea poate decide cît timp planifică ca angajaţii să petreacă pentru diferite
programe.
Pentru politicile noi, primul lucru care trebuie abordat este dacă personalul şi alte articole
economice care nu sunt în program vor fi afectate. Dacă există vreun impact pentru articolele
respective, atunci acesta trebuie estimate utilizînd cele mai bune raţionamente posibil. Acest
raţionament va avea un grad sporit de încredere dacă sarcina nouă este înţeleasă şi dacă
volumul de lucru curent şi viitor se referă la numărul angajaţilor. Estimarea costurilor pentru
politicile noi va crea presiune pentru înţelegerea raţionamentelor şi justificărilor pentru nivelul
curent de angajare, dacă acestea nu sunt clare.
10.5 Estimarea costurilor – Aspecte practice
10.5.1 Paşii pentru estimarea costurilor
Cinci paşi pot fi identificaţi pentru estimarea costurilor.
Pasul 1 – Examinarea Generală
• Schiţarea propunerii legislative sau propunerii bugetare, posibil în
rezultatul analizei politicii
• Asigurarea conexiunii cu priorităţile Guvernului sau Ministerului /
Instituţiei Bugetare
• Descrierea activităţilor presupuse, cine şi unde le va efectua
• Descrierea:
o Natura propunerii
o Activităţile
Acest material va forma
eventual temelia pentru
estimarea costurilor. În baza
acestuia se va aproba
desfăşurarea unui lucru mai
detaliat şi etapele la care pot
începe consultările
preliminare cu alte ministere
/ instituţii bugetare.
o
o
Grupele ţintă, care vor fi potenţial afectate
Care sunt programele afectate
Pasul 2 – Examinarea Detaliată
• Pregătirea detaliată a presupunerilor pentru fiecare minister /
instituţie bugetară afectată de propunere
• Divizarea activităţilor pe mai multe detalii
• Analiza clasificaţiei economice care va fi afectată, (cheltuieli de
personal, bunuri şi servicii, subsidii şi transferuri, cheltuieli
capitale) pe minister / instituţie bugetară
228

• Identificarea necesităţii informaţiei despre cost şi de altă natură
din alte surse, precum şi căutarea acestei informaţii
• Identificarea resurselor existente care ar putea fi folosite
• Identificarea resurselor suplimentare care vor fi necesare
Pasul 3 – Estimarea Costurilor pentru Intrări – Primul Proiect
• Pregătirea estimărilor detaliate a costurilor în baza presupunerilor
• Analiza separată pentru fiecare program şi fiecare minister sau
instituţie bugetară afectată
• Analiza după clasificaţia economică
• Identificarea intrărilor din partea Ministerelor de ramură /
instituţiilor bugetare afectate
• Considerarea măsurii în care estimările pot fi pasibile
incertitudinilor
• Considerarea măsurii în care resursele existente pot fi utilizate
• Considerarea impactului propunerii pentru serviciile existente –
vor fi acestea capabile să conlucreze, va fi suficient personalul,
clădirile şi echipamentul existent?
Pasul 4 – Diseminarea estimării iniţiale a costurilor
• Distribuirea estimărilor şi presupunerilor către toate m inisterele şi
instituţiile bugetare afectate
• Considerarea comentariilor şi revizuirea corespunzătoare
Pasul 5 – Generalizarea costurilor estimate şi înaintarea propunerii
229

• Generalizarea comentariilor şi propunerilor primite ca urmare a
diseminării şi discutării propunerii cu părţile afectate
• Anexarea documentelor justificative
Necesitatea consultărilor neformale
APC care înaintează propunerea este încurajată să contacteze APC şi instituţiile bugetare
potenţial afectate în mod neformal pentru a aborda ceea ce este reflectat în propunerea de
politici, în ce mod aceasta poate fi cel mai bine realizată, şi care va fi impactul pentru acestea.
Această etapă este creată pentru a permite desfăşurarea dezbaterilor comprehensive şi din
aceste considerente, nu este stabilit un termen maxim pentru ca aspectele să fie examinate pe
deplin.
APC care înaintează propunerea este încurajată să desfăşoare cît mai multe discuţii neformale
pentru a pregăti o propunere bazată pe cea mai bună informaţie posibilă şi care este înţeleasă
bine de toţi cei implicaţi. Beneficiile acestei abordări vor fi resimţite mai tîrziu, prin creşterea
probabilităţii că estimarea costurilor va avea mai puţine comentarii negative şi vor fi mai puţine
revizuiri ale estimării.
Nu există reţetă pentru desfăşurarea acestei etape, unii ar putea alege crearea grupurilor de
lucru interministeriale sau a altor forme de lucru şi discuţii în grup.
Revizuirea de către Ministerul Finanţelor
Orice propunere de politică trebuie să fie examinată de către Ministerul Finanţelor. Unele
momente specifice care trebuie analizate de către Ministerul Finanţelor se referă la:
• Implicaţii asupra bugetului: La ce programe de cheltuieli se atribuie propunerea? Politica
implică resurse suplimentare sau presupune redistribuirea resurselor existente? Există
rezerve potenţiale de economisire care nu au fost identificate?
• Aria de cuprindere: Toate părţile potenţial afectate de propunere au contribuit la / pregătit
estimarea costurilor? Toate costurile posibile au fost luate în calcul ?
• Realismul presupunerilor: Descrierea efectelor potenţiale (modificarea preţurilor,
modificarea volumului de lucru) şi impactul instituţiilor relevante (necesarul angajaţilor)
sunt logice şi realiste? Întotdeauna va exista o doză de incertitudine. Volumele de resurse
pentru anii următori sunt logic legate de primul an?
• Corectitudinea: Calculele şi sumele sunt corecte sub aspect matematic?
Ministerul Finanţelor va revizui propunerea. Acesta poate identifica alte instituţii sau
funcţionari care ar putea fi afectaţi de propunere şi îi informează că ei sunt în drept să
comenteze şi înainteze propuneri de impact asupra costurilor.
230

Dacă Ministerul Finanţelor se învoieşte cu estimarea costurilor, atunci le aprobă formal
exprimînd un accept necondiţionat, şi comunicînd că:8
• Presupunerile şi estimările volumului de lucru şi activităţile denerate de propunere sunt
rezonabile;
• Estimările bugetare sunt rezonabile;
• Estimările cuprind toate ministerele şi instituţiile bugetare care vor fi potenţial afectate;
• Gradul şi natura incertitudinilor au fost identificate.
10.5.2 Caracteristicile propunerii
APC care face propunerea de politică trebuie să descrie principalele trăsături specifice ale
propunerii. Două seturi de caracteristici sunt importante în scopul de estimare a costurilor.
Cadrul de timp pentru implicaţiile costurilor
Această trăsătură specifică ajută la înţelegerea perioadei de timp pentru care este necesar de
evaluat costurile – acestea fiind pe termen scurt, mediu sau lung. Din punct de vedere al
cadrului de timp costurile pot fi divizate după cum urmează:
• Cheltuieli non-discreţionare structurale depind de aranjamentele prevăzute în lege.
Acestea nu pot fi limitate de către Guvern fără acordul Parlamentului, deoarece legea
determină aceste cheltuieli. Ca exemple sunt plăţile legate de prestaţiile sociale (precum
pensiile, indemnizaţiile de şomaj), şi pentru achitarea dobînzilor;
• Cheltuieli discreţionare structurale în principiu pot fi restrînse la decizia Guvernului, dar
cheltuielile sunt asociate autorităţilor. Aceasta poate face dificilă stoparea acestor cheltuieli.
Un exemplu este numărul angajaţilor care lucrează pentru un minister de ramură sau pentru
o instituţie bugetară;
• Cheltuieli de o singură dată pot fi reduse relativ simplu la decizia Guvernului şi nu are
efecte financiare pentru anii următori.
Astfel, propunerile în baza cărora rezultă cheltuieli a căror majorare poate fi relativ uşor de
stopat – adică cheltuielile de o singură dată şi cheltuielile discreţionare structural – pot fi
diferenţiate de propunerile care generează cheltuieli structurale non-discreţionare creşterea
cărora poate fi încetată mai greu .
Natura propunerii
Această trăsătură ajută la înţelegerea naturii propunerii. După natura sa, tipurile sunt după cum
urmează:
1. Modificarea cotelor
Propunerea modifică un impozit sau cotele penalităţilor, sau ajustează valoarea monetară a unui
beneficiu, precum sunt plăţile de asistenţă socială. Poate fi relativ simplu de determinat
impactul bugetar al acestui tip de propunere deoarece implică în principal calcularea cotei noi
8 Avizul Ministerului Finanţelor nu este echivalent cu acceptul propunerii. Ministerul
Finanţelor poate avea obiecţii faţă de propunere din motive politice, fiscale, legislative sau din
alte motive. Avizul înseamnă că, în viziunea Ministerului Finanţelor, impactul fiscal este
stabilit corect cu respectarea metodologiei.
231

pentru populaţia vizată (numărul persoanelor sau tranzacţiilor). Probabil alte schimbări în buget
nu mai sunt necesare (majorarea sau reducerea numărului de angajaţi sau echipament).9
Exemplul 1: Accizele pentru un litru de alcool este redusă cu 5 lei
Exemplul 2: Indemnizaţiile pentru copii sunt majorate cu 200 lei pe lună.
2. Modificarea eligibilităţii
Propunerea modifică definiţia populaţiei eligibile specificată printr-un regulament sau a unui
beneficiu eligibil. Aceasta poate majora sau reduce populaţia eligibilă (acoperită), în
dependenţă de modificare.
Exemplul 3: O prevedere cu privire la securitatea muncitorului
care anterior se aplica numai pentru întreprinderile cu
50 şi mai mulţi lucrători acum se propune a fi aplicată
pentru întreprinderile cu 30 sau mai mulţi angajaţi.
Aceasta va spori volumul de muncă pentru
implementarea acestei prevederi (şi efectul pentru
întreprindere care este abordat într-un proces separat
al impactului)
Exemplul 4: Indemnizaţiile pentru copii care se acordau
anterior copiilor cu vîrsta pînă la 18 ani se propune de
a fi achitate numai pentru copiii pînă la 16 ani şi mai
mici. Aceasta va reduce volumul de lucru pentru
autoritatea care implementează această prevedere.
Impactul costurilor pentru propunerile de acest gen este mai complicat, deoarece autoritatea de
implementare are de considerat mai mulţi factori. În “Exemplul 4” din boxă, există o
economisire directă a plăţilor de asistenţă socială. Totuşi, în dependenţă de număr, mai sunt şi
economisiri a costurilor administrative, deoarece mai puţini angajaţi sunt necesari atunci cînd
numărul beneficiarilor se reduce, însă în dependenţă de mărimea reducerii şi numărul de cazuri
gestionate de angajaţi la moment. Astfel, organizaţia trebuie să estimeze cu cît se va modifica
volumul de lucru şi cum aceasta afectează necesităţile sale bugetare. Va exista presupunerea că
volumul de muncă redus va permite economisiri, iar dacă aceasta nu este adevărat, atunci
motivele în cauză trebuie explicate clar. Trebuie deja să existe o bază de activităţi şi informaţii
istorice despre costuri în conformitate cu care pot fi făcute estimările.
3. Serviciu sau cerinţă nouă (sau încetată)
Propunerea constă în prestarea unui serviciu public nou care nu era acordat anterior, sau
impune reglementări într-un domeniu nou. Alternativ, propunerea poate consta în reducerea sau
eliminarea unui serviciu.
9 Totuşi, la un anumit moment, se implică comportamentul economic, iar în aşa fel
“elasticitatea cererii” va avea effect astfel încît majorarea cotei impozitelor pentru consum (ca
în exemplul cu alcoolul) nu va determina o majorare lineară pentru veniturile totale.
232

Exemplul 5: Propunerea constă în înăsprirea regulilor pentru
ministere şi alte structuri publice pentru protecţia
datelor personale.
Exemplul 6: Se propune crearea centrelor de reabilitare pentru
victimele traficului de fiinţe umane sau a orfelinatelor
noi.
Exemplul 7: Se creează un nou Minister sau Instituţie Bugetare.
Acest tip de propuneri prezintă provocări suplimentare la estimarea costurilor, deoarece poate fi
o insuficienţă de date privind cuprinderea propunerii. În acest caz este important de descris cu
atenţie presupunerile şi posibil de sugerat un diapazon de costuri posibile.
4. Hibrid / Mixt
Acest tip de propuneri poate combina elementele mai multor categorii de mai sus în aşa fel
sporind complexitatea Evaluării Impactului Fiscal.
Exemplul 2+4: Indemnizaţiile pentru copii sunt majorate cu 200 lei pe lună, dar
în acelaşi timp indemnizaţia se acordă celor cu vîrsta sub 16 ani, pe cînd anterior
se acorda celor sub 18 ani
5. Alte
Această categorie este utilizată pentru a reflecta alte tipuri care nu au fost reflectate în cele
patru categorii de mai sus, precum:
• Cheltuieli curente versus capitale;
• Impactul pentru bugetul guvernului central şi / sau bugetele autorităţilor locale;
• Implementare centralizată – descentralizată.
10.5.3 Factorii de cost
Următorul pas este identificarea tuturor tipurilor de factori care au efecte asupra costurilor. De
fapt va trebui să înţelegeţi care factori cauzează ‘cerere’ pentru ca o activitate concretă într-un
program să se modifice.
Problemele majore asociate factorilor de cost de obicei pot fi grupate în cinci categorii:
• Schimbări demografice (numărul şcolarilor, persoanele în vîrstă sunt factorii cheie pentru
cererea de instruire inclusiv educaţia de odihnă pentru pensionari şi îngrijire socială);
• Schimbări sociale (de ex. divorţurile au creat un număr mare de gospodării mici majorînd
cererea pentru un număr mai mare locuinţe mai mici. Divorţurile mai creează şi cerere
suplimentară pentru asistenţa social pentru copii şi asistenţa social pentru cei cu vîrstă
înaintată);
• Politica de stat (de ex. cerinţele către toţi pentru o auto-evaluare în scopuri fiscale, va
majora cererea pusă pe seama autorităţilor fiscal de a transmite şi de a procesa formularele.
233

Guvernul poate modifica drepturile pentru beneficii sociale majorînd sau micşorînd
volumul de lucru în sectorul public);
• Tehnologia (unele servicii publice, în special în domeniul sănătăţii sunt determinate masiv
de inovaţiile tehnologice, deseori reducînd costurile procedurilor existente, dar în acelaşi
timp făcînd noi lucruri posibile prin majorarea cererii publice şi a aşteptărilor, de exemplu
tratamentul IVF pentru cuplurile fără copii);
• Mediul extern (standard noi impuse prin acorduri internaţionale precum cele pentru
îndeplinirea cerinţelor Politicii de Vecinătate a UE, sau Protocolului de la Kyoto privind
schimbările climei, sau ameninţările precum terorismul internaţional).
După natura lor, unele din aceste modificări pot fi uşor cuantificate (de exemplu mai mulţi
copii de vîrstă şcolară analizaţi prin prisma evoluţiilor demografice). Altele pot fi mai dificil de
cuantificat în termeni de relaţii stricte (de ex. ameninţarea terorismului). Totuşi factorul
identificat trebuie să determine modificări cuantificabile ale ieşirilor, şi acestea pot fi definite.
În practică şi în majoritatea cazurilor, este posibil de cuantificat serviciile şi produsele unui
program într-un fel sau altul. Pentru programele care deservesc direct publicul, factorii de cost
pot fi consideraţi în termeni de piaţă ca ‘cererea’ pentru servicii. Această cerere poate fi
obligatorie (prevederi legale), iar în alte cazuri poate fi opţională (ministerul are opţiuni pentru
a reacţiona). Această cerere poate fi exprimată şi ca potenţială (dacă toţi cei împuterniciţi legal
o solicită) sau îndeplinită (efectiv căutată şi satisfăcută).
Un alt sinonim pentru factor de cost este promotorul costului. Va trebui să răspundeţi la
întrebarea imaginară: Ce generează costurile?
Costurile pentru propunerile legislative, în final sunt determinate de promotorii costurilor: orice
factori care cauzează modificarea costurilor unei activităţi. O activitate poate avea asociaţi mai
mulţi promotori ai costurilor. Promotorii costurilor sunt forţele care formează raţionamentele
pentru propunerile cu implicaţii financiare, fie direct ca în educaţie (numărul studenţilor),
programele de prestaţii sociale (numărul beneficiarilor) sau indirect (de ex. numărul
activităţilor criminale pe parcursul anului, cantitatea produselor animaliere vîndute în
magazine, numărul persoanelor care au fost la concerte).
Veniturile sunt determinate de “promotorii veniturilor”, precum creşterea PIB, cheltuielile
pentru consumul privat şi importurile, numărul permiselor de conducere emise.
Pentru fiecare propunere legislativă, ministerele şi alte instituţii bugetare sunt solicitate să
indice majorarea sau reducerea volumului bunurilor produse, serviciilor prestate, activităţilor
desfăşurate care pot fi generate de propunere.
Exemplul 1: Dacă propunerea solicită verificarea în fiecare an a trecutului
criminal al personalului angajat în securitatea privată, atunci trebuie indicat
numărul persoanelor (angajaţi în securitatea privată) care vor fi verificate. Tipuri
similar de “promotori ai costurilor” includ numărul aplicaţiilor, inspecţiilor,
beneficiarilor, sau aresturilor.
Exemplul 2: Să presupunem că numărul crimelor (promotorii costurilor) este în
creştere şi că Guvernul decide că sunt necesare mai multe patrule de poliţişti
234

(servicii) pentru a asigura securitatea oamenilor. Guvernul trebuie să decidă fie
să angajeze mai mulţi poliţişti, sa-i asigure pe aceştia cu echipament, să procure
mai multe maşini pentru poliţişti, şi să construiască mai multe centre de poliţişti.
Guvernul poate decide că nimic din cele de mai sus nu sunt necesare, şi că
acelaşi nivel al securităţii poate fi obţinut prin utilizarea mai eficientă a intrărilor
existente.
Tabelul de mai jos oferă unele exemple de promotori ai costurilor pentru diferite tipuri de
bunuri şi servicii publice.
Tabelul 10.5
Tip de servicii
Servicii de
Educaţie
Servicii de
Sănătate
Servicii de
Justiţie, Drept şi
Ordine
Servicii Sociale
Servicii de
Transport
Servicii de
Suport pentru
Activitatea
Exemple de factori (promotori) ai costurilor
Factori de cost
Numărul studenţilor pentru fiecare treaptă din educaţie. Numărul este obţinut în
principal din prognozele demografice.
Numărul utilizatorilor potenţiali de pacienţi trataţi, numărul adresărilor la medic.
Aceasta necesită prognoze demografice şi analiza standardelor în sănătate.
În acest caz nu pot fi identificate serviciile pe utilizator deoarece oamenii nu
consumă individual aceste servicii (adică acestea sunt pur servicii publice sau
servicii colective). Cu toate acestea, societatea solicită aceste servicii. Cerinţele
trebuie estimate, iar oferta acestor servicii pentru satisfacerea cerinţelor este
promotorul costurilor. Cererea serviciilor poliţieneşti depinde de volumul crimelor
potenţiale şi comportamentului antisocial, precum şi de nivelul dorit pentru
acţiuni. Cererea pentru penitenciare depinde de numărul deţinuţilor, deşi relaţia
este una de interdependenţă. Cererea pentru servicii de justiţie poate fi divizată
în servicii de justiţie civilă şi penală. Prima solicită analiza mediului legal cu
referinţă la activităţile civile. Ultima este determinată parţial de cererea de
servicii poliţieneşti.
Numărul pretendenţilor la servicii este factorul de cost principal. Pretendenţii
includ pensionarii, şomerii, persoanele cu venituri mici şi invalizii. Numărul
pensionarilor poate fi calculat prin prognoze demografice, numărul şomerilor cu
ajutorul prognozelor ratei şomajului, iar numărul săracilor prin prognoza nivelului
de sărăcie.
Numărul automobilelor şi a altor mijloace de transport de pasageri sunt factorii
principali. Prognoza acestora vine din estimarea cererii în baza tendinţelor
demografice şi nivelului veniturilor. Cu cît veniturile sunt mai mari, cu atît este
mai mare cererea pentru automobile, şi mai mare cererea pentru spaţiu pe
drumuri. Cu excepţia zonelor cu densitate mare a populaţiei, cererea pentru
servicii de transport pe şine a pasagerilor se poate reduce odată cu creşterea
nivelului veniturilor. Cererea trebuie estimată. Creşterea economiei probabil va
cauza un trafic comercial mai mare deoarece bunurile sunt exportate şi
importate.
Numărul fermierilor, dimensiunea fermelor şi tipurile culturilor şi animalelor sunt
factori de cost evidenţi pentru subsidiile fermierilor şi acestea trebuie
prognozate. Fermierii pot beneficia de cercetări şi dezvoltări finanţate public.
235

Tip de servicii
Economică în
Sectorul Privat
Factori de cost
Cererea pentru un fermier poate să nu fie definită, dar cerinţele fermierilor în
total pot fi estimate prin analiza necesităţilor lor. Cererea estimată este factor de
cost. Cererile trebuie revizuite o dată la cîţiva ani. Cu cît cresc veniturile şi se
îmbunătăţeşte baza de cunoştinţe a fermierilor prin educaţie mai avansată şi
utilizarea tehnicii mai sofisticate, cu atît se va reduce cererea de servicii publice.
Serviciile din industrie la fel pot beneficia de finanţare de stat destinate pentru a
depăşi barierele iniţiale de intrare în business; susţinerea business-ului mic este
un exemplu. În primul rînd, cererea trebuie identificată şi prognozată, iar aceasta
este factorul de cost. Ca în cazul agriculturii cererea trebuie revizuită la cîţiva
ani.
Servicii de
Securitate
(Apărare)
Acesta este un bun public pur şi cererea pentru o persoană nu poate fi
identificată. Totuşi ţările au nevoie de finanţarea publică a apărării. Aceste cereri
trebuie estimate (de ex. numărul soldaţilor) acestea fiind factorii de cost.
Cererea mai poate depinde şi de angajamentele internaţionale.
Servicii de
Gestiune a
Finanţelor
Publice
Guvern şi
Legislativ
Sarcinile Ministerului Finanţelor şi a altor autorităţi implicate în gestionarea
finanţelor publice, precum şi nivelul de îndeplinire a acestora sunt principalii
factori de cost. Acestea sunt în domeniul determinării politicilor fiscale şi macrofiscale,
pregătirea bugetului anual, colectarea veniturilor, executarea bugetului în
conformitate cu bugetul aprobat, şi evidenţa contabilă a cheltuielilor. Aceste
sarcini sunt factori de cost.
Factorii de cost sunt dimensiunea cabinetului de miniştri şi a legislativului.
În ultima instanţă utilizatorii serviciilor şi bunurilor publice sunt principalii factori de cost.
Dacă cererea pentru serviciile publice a fost zero, nici unul din ele nu ar fi fost prestate, iar
bugetul nu ar fi existat.
Deoarece estimarea costurilor solicită estimări pentru anul curent şi pentru doi ani ulterior, este
la fel necesar de volumele pentru acea perioadă de t-ani. Tabelul de mai jos indică cum pot fi
stabiliţi pe ani factorii de cost.
Factor de cost
Cantitatea estimată
AB+1 AB + 2 AB + 3
Indicator A
Indicator B
Indicator C…
Acest tabel este util în special atunci cînd există produse specifice ca numărul de aplicaţii
procesate, numărul de beneficiari deserviţi şi atunci cînd “costul unitar” mediu este cunoscut. În
acest caz efectul cheltuielilor se calculează prin înmulţirea modificării produselor cu costul
mediu al fiecărui produs.
236

O propunere poate reduce activităţile solicitate. Să presupunem că există o propunere de a
majora volumul procurărilor astfel încît cererile în scris se fac pentru a acoperi doar procurările
cu valoare de peste 50,000,000 lei. Trebuie să fie disponibil numărul tranzacţiilor de astfel de
procurări anuale. Această schimbare determină reducerea volumului de lucru administrativ în
cadrul ministerelor şi cauzează economisiri a cheltuielilor operaţionale.
În mai multe cazuri factorii de cost sunt determinaţi de alţi factori de cost.
10.5.4 De la factor de cost la intrări
Lanţul logic pentru determinarea costurilor arată în felul următor:
Propunere Modificarea Factorilor de Cost Cererea de Intrări Cost
Pasul de la factorul de cost pînă la cererea de intrări nu este (întotdeauna) un calcul mecanic.
Costurile istorice sunt puncte de pornire obişnuite pentru programe, dar acestea trebuie să fie
alese cu atenţie pentru a asigura că presupunerile de politici despre calitatea şi nivelul
serviciilor sunt potrivite obiectivelor care au fost stabilite. Cîteodată costurile se pot majora fără
revizuire şi fără accent clar despre ce se intenţionează a fi realizat prin acestea.
Totuşi, dacă informaţia despre costuri nu este adecvată sau nu este disponibilă la acel moment,
odată ce factorul de cost a fost identificat, este necesară o analiză detaliată a estimării
costurilor.
Spre exemplu, în educaţie, cererea pentru educaţia primară determinată prin prognoza
numărului de studenţi înrolaţi determină necesitatea de profesori, cărţi, echipament pentru
auditorii, clădiri pentru şcoli, întreţinere, examinatori, servicii de administrare, şi bineînţeles în
primul rînd costul oamenilor care elaborează politica şi programele. Costurile se calculează prin
multiplicarea cantităţii cerute cu costurile sau preţurile unitare estimate.
Este evident că costurile sunt cu atît mai mari cu cît cantitatea intrărilor este mai mare. În
condiţiile bugetelor excesiv de constrînse, trebuie luate deciziile despre intrările raportate la
factorii de cost, de exemplu, raportul elev /profesor, raportul manual /elev, şi raportul computer
/elev, la fel ţinînd cont de nivelul dorit al educaţiei sau de nivelul cunoştinţelor (de exemplu
nivelul de alfabetizare şi cunoaştere a cifrelor).
Exemplu: 100 de copii pentru un învăţător este puţin probabil că va produce
rezultatele dorite în termeni de cunoştinţe. Pe de altă parte zece copii la un
învăţător este o exagerare.
Cu resurse limitate instituţiile bugetare trebuie să tindă spre realizarea coraportului maxim de
cost eficienţă. Aceasta înseamnă realizarea la maximum (în termeni de obiective) pentru un
volum de resurse dat, sau minimizarea costurilor pentru realizarea ţintelor predeterminate.
Tipurile obişnuite de intrări sunt:
237

• Angajaţii — pentru a face faţă clienţilor, implementarea acţiunilor şi gestiunea
programului. Determinarea numărului de angajaţi (şi tipul acestora) nu stabileşte doar
sumele pentru clasificaţia economic a remunerării muncii (volumul salariilor) şi a altor
costuri asociate remunerării (asigurarea), dar afectează şi sumele pentru bunurile şi
serviciile necesare (precum mobilier, computer) deoarece deseori acestea se raportează la
numărul angajaţilor;
• Echipamentul — mese, computere, etc. pentru a deservi angajaţii doriţi. Echipament
necesar pentru prestarea serviciilor (de exemplu mese în şcoli sau echipament de laborator).
La fel unele propuneri ar putea să nu ceară angajaţi noi, dar vor cere procurarea
echipamentului nou;
• Alte cheltuieli operaţionale — inclusiv energia electric, încălzirea, comunicaţiile, chiria
spaţiului, combustibilul, serviciile de imprimare;
• Costurile de transport — autoturisme pentru angajaţi, autobuse pentru clienţi, călătorii în
cadrul ţării şi peste hotare;
• Investiţiile capitale — clădiri noi, volum de date mare sau sisteme de comunicare.
Fiecare intrare trebuie reflectată pe categoriile clasificaţiei economice.
10.5.5 Date istorice despre cost şi normative
Autorităţile publice centrale şi instituţiile bugetare pentru determinarea costurilor vor utiliza
date istorice şi normativele existente de costuri.
Date istorice despre costuri
Necătînd la avertizarea exprimată în ce priveşte utilizarea costurilor medii pentru estimarea
costurilor viitoare, în mod clar analiza datelor istorice sunt foarte importante pentru acest
proces. Costurile istorice furnizează unica informaţie reală despre cît ne-a costat în trecut
livrarea serviciului. Însă, trebuie să existe certitudinea că costurile medii includ toate costurile,
adică costurile indirecte şi operaţionale nu au fost excluse şi că nu va exista impact asupra
costurilor fixe sau semi-variabile. Există şi pericolul că noi perpetuăm practicile ineficiente sau
ne-economice existente prin continuarea metodelor precedente. Avînd în vedere aceste rezerve,
costurile istorice încă mai sunt foarte utile şi oferă dovezi că ceea ce a fost propus are anumite
temeiuri din experienţă.
Normative
Normativele, deseori exprimate prin coeficienţi, simplifică estimarea costurilor pentru prestarea
serviciilor publice. În locul recalculării de jos în sus a detaliilor despre prestarea serviciilor
publice la un anumit standard, utilizarea normativelor ajută să asigure că politica – standardele
determinate pentru servicii, sunt îndeplinite şi facilitează enorm estimarea costurilor.
Normativele pot fi utilizate după cum urmează:
• Normativul nivelul serviciilor / factorul de cost indică relaţia dintre factorul de cost – ce
determină cererea pentru un serviciu - (de exemplu, între nivelul criminalităţii şi nivelul
serviciilor poliţieneşti, numărul studenţilor şi nivelul serviciilor educaţionale, numărul de
personale şi nivelul serviciilor de sănătate). Exemple de astfel de normative sunt:
o Numărul patrulelor poliţieneşti pe km pătrat, pe zi, pe număr a crime zilnice;
238

o Numărul profesorilor necesari pentru atingerea nivelului specificat de calitate la
educarea elevilor (raportul elev /profesor);
o Numărul studenţilor pe manual, pe computer, pe articol de echipament de laborator, în
legătură cu standardele de educaţie;
o Numărul centrelor medicale pe km pătrat, pe cap de locuitor, numărul de medici pe cap
de locuitor, numărul paturilor din spital pe cap de locuitor, volumul drogurilor
disponibile pe persoană.
• Normativele intrări / nivelul serviciilor (produselor) arată volumul intrărilor necesare
pentru ieşiri. Exemplu sunt: numărul de poliţişti pentru o patrulă, numărul maşinilor de
poliţie pentru 100 poliţişti, numărul de km pe an parcurşi de fiecare maşină de patrulă,
numărul de persoane la un computer, volumul spaţiului de oficiu pentru un angajat,
volumul de mobilier pentru un angajat, numărul de călătorii peste hotare pentru un angajat,
numărul personalului auxiliar pentru un spital;
• Normative tehnice / inginereşti, de exemplu normative pentru construcţia drumurilor şi
întreţinerea lor, (grosimea carosabilului pe numărul de autoturisme pe an, volumul
întreţinerii curente, volumul întreţinerii periodice, normative de încălzire şi iluminare,
normative standard în construcţie (de exemplu grosimea izolaţiilor);
• Normative de cost unitar (cost pe unitate de intrări): Probabil nu sunt atît de multe de
astfel de normative deoarece procurările sunt descentralizate, iar concurenţa deschisă între
furnizori este mai binevenită. Totuşi unele normative pot exista, de exemplu mai degrabă
stabilirea diurnelor decît rambursarea costurilor efective zilnice în cazul deplasărilor de
serviciu.
Dacă normativele cuprind doar o categorie din clasificaţia economică, atunci problema
costurilor fixe, semi-variabile nu trebuie să apară, dar normativele mai complexe care includ
mai multe segmente ale clasificaţiei economice pot avea presupuneri despre combinaţia
costurilor care trebuie studiate pentru stabili dacă sunt practice şi rezonabile. De exemplu,
normativele despre spaţiile de acomodare presupun o combinaţie a clasificaţiilor şi lucrează
numai în cazul construcţiei clădirilor noi sau arenda spaţiilor suplimentare. Acestea sunt
analizate sub aspect mai mult tehnic decît normativ, care trebuie interpretate şi implementate în
fiecare situaţie în parte.
Normativele trebuie să fie revizuite în mod regulat.
Riscurile utilizării mecanice a normativelor
Utilizarea normativelor posedă riscul de a fi prea mecanic şi rigid, generînd supraestimarea costurilor. Relaţia dintre
factorii de cost (cei care cer serviciile) şi nivelul serviciilor, şi dintre intrări şi nivelul serviciilor se poate schimba în timp.
Normativele tehnice / inginereşti se pot schimba în timp. Costurile unitare efective pot fi diferite în timp de costul unitare
presupuse. Chiar şi mai rău, utilizarea mecanică a normativelor poate da naştere practicilor bugetare iresponsabile:
bugetele sunt mai mari decît este necesar, creînd stimulente pentru supra-facturare şi înţelegeri frauduloase între
funcţionarii public şi furnizori.
Exemple:
• Raportul elev / profesor mai mic decît necesar: Progres tehnologic (utilizarea TI)posibil că facilitează un raport
elev / profesor mai mare, determinînd economisirea costurilor. Argumentele în favoarea raportului elev / profesor
mai mic poate reflecta interese sub formă de mai multe posibilităţi de angajare a profesorilor şi formatorilor.
239

• Normativele paturi spitaliceşti şi doctori pe cap de locuitori şi normativele coraportul intrări / ieşiri poate să nu
reflecte cererea de servicii medicale şi poate genera interese pentru instruirea mai multor medici şi construcţia
spitalelor, în general pentru a permite autorităţilor locale să solicite atîtea transferuri de la guvernul central cîte
poftesc.
• Normativele ca numărul vizitelor de studiu peste hotare şi numărul de km de călătorii interne pe angajat trebuie
revizuite periodic pentru a reflecta necesităţile schimbătoare.
• Raporturi fixe ale costurilor operaţionale fără salarii pe angajat poate reflecta progresul tehnic şi sub-utiliza
capacităţile.
• Indexarea preţurilor (o formă de normative) poate cauza supraestimarea costurilor deoarece reduce stimulentele
pentru responsabilii de achiziţii de a face procurări în cel mai cost - eficient mod.
• Normativele tehnice trebuie actualizate pentru a reflecta progresul tehnici. Ministerele cu proiecte de infrastructură
şi companiile inginereşti se pot înţelege să păstreze neschimbate normativele de construcţie şi întreţinere a
drumurilor.
În concluzie, normativele sunt utile pentru estimarea costurilor, dar utilizarea acestora nu
trebuie să fie obligatorie sau mecanică. Acestea trebuie revizuite periodic.
10.5.6 Costul total
Odată ce sunt determinate cerinţele pentru intrări, este destul de intuitiv de calculat costurile
pentru respectivele intrări şi de le atribuit pe liniile clasificaţiei economice şi pe ani.
10.6 Abordarea incertitudinilor
Estimarea costurilor sau a veniturilor viitoare poate fi o sarcină incertă. Necătînd la cele mai
bune eforturi şi cercetări analitice, cîteodată nivelul activităţilor viitoare pentru o politică nouă
poate avea mai multe răspunsuri posibile.
Pentru a face faţă în astfel de situaţii, şi pentru a se asigura că factorii de decizii cunosc că
estimările sunt supuse incertitudinilor se utilizează tehnica Analiza Sensibilităţii. Tehnica pur şi
simplu modelează rezultatele răspunsurilor posibile şi le exprimă în trei forme: Înalt, Mediu, şi
Jos (sau High, Medium, Low). O exprimare alternativă a acestora le spune: Conservativ (cel
mai rău), Cel mai bun (cel mai probabil), şi Optimist (cel mai jos).
Acolo unde diferenţele dintre aceste cazuri sunt mici, atunci nu este o preocupare mare. Totuşi,
unde există diferenţe mari, este important de stabilit presupunerile şi domeniile de incertitudini.
De aceea este important de determinat:
1. Care din presupuneri sunt fapte?
2. Care din presupuneri sunt estimări sau incertitudini?
Aceasta va ajuta dezvoltarea estimărilor mai precise a produselor, serviciilor şi volumului de
activităţi şi a efectelor costurilor.
240

Nu toate estimările sunt în egală măsură sigure, este util pentru factorii de decizie de cunoscut
cîtă încredere pot avea estimările, sau alternativ, cu cît de mult cel mai probabil realitatea se
poate îndepărta de estimări. De aceea este important de asigurat o bază pentru determinarea
încrederii în estimări. Estimarea volatilităţii trebuie făcută pentru propunerile cu impact
financiar semnificativ, adică care depăşeşte de exemplu 50 milioane euro pentru întreaga
perioadă. Aceasta nu trebuie să fie determinată ştiinţific, este suficientă o estimare “neformală”.
APC sau instituţia bugetară trebuie să indice dacă:
• Estimările sunt exacte dacă abaterea impactului fiscal în anul AB+3 în alte scenarii decît
cel de bază variază în proporţie de 90 % din cazuri în limita a +/- 5 %
• Estimările sunt stabile dacă abaterea impactului fiscal în anul AB+3 în alte scenarii decît
cel de bază variază în proporţie de 90 % din cazuri în limita a +/- 15 %
• Estimările sunt instabile dacă certitudinea îndeplinirii lor în anul AB+3 este în afara
diapazonului de +/- 15 %.
Acestea trebuie să fie parte a descrierii narative deoarece formează baza pentru o înţelegere mai
bună a calculelor costurilor /veniturilor.
Nu este necesar de avut preocupări vizavi preciziile statistice, deşi dacă poate fi exprimată
încrederea statistic e bine de o făcut. Ideea principală este că pentru politicile cu impact şi
volatilitate sporită, factorii de decizie au idee despre diapazonul de rezultate de la cel mai rău la
cel mai bun, precum şi care este cazul cel mai probabil să survină. Pentru instituţiile bugetare
este esenţial să colecteze pe cît de multe evidenţe posibil despre grupul populaţiei către care
propunerea este orientată.
Unele incertitudini se referă la volumul factorilor de cost sau mărimea grupului de populaţie
ţintă.
EXEMPLU Incertitudinea mărimii grupului de populaţie ţintă
Se propune majorarea indemnizaţiilor pe cap de locuitor pentru cărţi în şcoli. Totuşi, numărul elevilor este o estimare
incertă. Numărul elevilor este în limitele de la 200,000 la 400,000. În acest caz cifrele pentru H, M, L sunt:
• H – cel mai înalt 200,000
• M – mediu 300,000
• L – cel mai jos 400,000
Dacă cifrele au fost colectate în baza datelor statistice, este posibil de exprimat rezultatele în termeni de nivel de
încredere, astfel deşi 400,000 cel mai mare număr poate avea cea mai mare probabilitate de 98% că nu va fi, sau spus
altfel, este probabilitatea de 2% că va fi această cifră. Dacă totuşi avem certitudinea de doar 90% că 300,000 va fi
numărul de elevi, atunci este probabilitatea de 10% că acest număr va fi mai mare sau mai mic.
Alte incertitudini se pot referi la costurile propriu-zise.
EXEMPLE Incertitudinea costurilor
De exemplu, în construcţia drumurilor terenul putea fi fost supravegheat, dar după efectuarea lucrărilor detaliate pot
241

apărea condiţii neprevăzute care impun necesitatea de a desfăşura lucrări suplimentare de săpare.
Proiectele capitale trebuie să includă prevederi pentru situaţii neprevăzute. Un fond pentru situaţii neprevăzute de 10%
nu este ceva neobişnuit, şi oferă APC flexibilitate de a redistribui alocaţiile de la un articol economic la altul în cadrul
proiectului, sau în cadrul diferitelor sub-componente.
În mod similar, este dificil de estimat indemnizaţiile pentru persoanele cu dizabilităţi deoarece fiecare caz în parte este
diferit şi este greu de estimat ce cost va permite unei persoane cu dizabilităţi să aibă o viaţă pe cît de normal posibilă.
Incertitudinile sunt mai mari dacă nu este o înţelegere comună atît a mărimii populaţiei (factor
de cost), cît şi a costurilor unitare (volumul beneficiului).
10.7 Prezentarea informaţiei de suport
Pentru a face o estimare bună a costurilor este necesar de pregătit informaţia pentru suportul
propunerii de politică nouă. Aceasta va ajuta responsabilii de estimare a costurilor la efectuarea
calculelor atent şi logic.
Procesul poate fi complex, deoarece implică mai mulţi paşi, dar nu este necesar să fie şi dificil.
Fiecare situaţie este diferită şi apelează la raţionament, justificare şi gîndire. Cel mai important
este că procesul necesită informaţie. Nici una din metodele de clasificare şi analiză a
informaţiei nu este un substituent pentru informaţia de calitate.
În primul rînd, este important de înţeles (i) factorii de cost şi (ii) costul unitar aplicat.
Se cere de indicat volumul majorat sau redus al factorilor de cost ce poate fi cauzat de
propunere. Este necesar de estimat volumele pentru o perioadă de cel puţin trei ani. Este util de
prezentat această informaţie în tabele, dar în unele cazuri ea poate fi descrisă în cuvinte.
EXEMPLU – modificarea cotelor
Exemplul 1 (modificarea volumului): în 2008 au fost comercializate circa 20 milioane litri de alcool, şi se aşteaptă
o creştere a acestui volum cu 3.5% anual
Exemplul 2 (modificarea volumului): O cerinţă de o singură dată de a actualiza pagina de internet a autorităţii
responsabile de administrarea fiscală şi de a imprima şi trimite prin poştă 200,000 grile de impozitare pentru
întreprinderile din ţară
Exemplul 3 (modificarea volumului): Nu există lucru suplimentar
EXEMPLU – modificarea criteriilor de eligibilitate
Exemplul 4: Începînd cu 30 iunie 2009 au fost înregistrate circa 19 500 întreprinderi cu 30-50 angajaţi, cu
o creştere aşteptată de 1% pe an.
242

EXEMPLU – modificarea criteriilor de eligibilitate
Factor de cost Volum estimat
2008 2009 2010 2011
Numărul aşteptat de
copii cu vîrsta de 16
ani sau mai mult
Presupuneri
164,000 160,000 157,000 155,000
Deoarece plăţile se fac în favoarea familiilor şi nu copiilor, reducerea volumului de
lucru afectează doar acele familii care nu au copii sub 16 ani. Aceasta totalizează 7%
din familiile beneficiare în prezent. Nu există estimări de economisiri la nivelul
angajaţilor, dar va fi o reducere proporţională a costurilor de procesare a plăţilor.
EXEMPLU – serviciu sau cerinţă nouă
Exemplul 6: Este cunoscut un număr exact de sisteme pentru informaţia electronică care necesită
protecţie. Totuşi, este estimat că sunt circa 5 sisteme majore şi 2 minore în fiecare minister (15) şi
instituţie. Aceasta înseamnă că circa 95 sisteme majore şi 80 minore au nevoie de sisteme de protecţie şi
echipament. Nu există modificări ale “volumului de lucru” pe parcursul perioadei, iar efectele vor fi în mare
parte de o singură dată.
Exemplul 7: Acest volum de lucru (numărul victimelor traficului de fiinţe umane) poate varia. În timpul
anului 2008 au fost identificate de autorităţile de control 6,600 victime în total. Din acestea circa 75% se
întorc imediat în ţara de origine şi nu sunt afectate de această propunere. Cele 25% rămase (1,650
persoane în 2008) se aşteaptă că fiecare va avea nevoie de două luni în centre de reabilitare, astfel vor fi
cerute un total de circa 275 persoane / an de cazare (1 650/12*2). Acelaşi număr este utilizat pentru
2009-11, dar ar putea fi mai mare sau mai mic.
Următorul pas este indicarea proporţiei în care impactul financiar va cere modificarea
bugetului. Pentru un număr limitat de cazuri, acţiunile propuse ar putea fi asimilate în procesul
bugetar şi sunt deja incluse (sau parţial incluse) în buget şi în estimările pe termen mediu. În
acest caz, implementarea propunerii nu va avea efecte pentru agregatele bugetare planificate.
Mai mult ca atît, o parte din volumul de lucru la fel ar putea fi absorbit de către personalul
existent, prin îmbunătăţirea metodelor de lucru care sunt parte a propunerii.
Secţiunea anterioară a arătat cum trebuie de lucrat cu incertitudinile. Nu toate estimările au
aceeaşi certitudine şi este util pentru factorii de decizie să cunoască cătă încredere pot avea în
estimări, sau alternativ cu cît poate varia costurile real de estimările cele mai probabile. Mai jos
este descrisă o metodă scurtă care poate fi folosită pentru documentarea încrederii estimărilor.
Aceasta nu trebuie să fie determinată ştiinţific o estimare “neformală” este suficientă. Din
motive de comoditate ar fi util de făcut o notă despre modul în care trebuie de abordat
incertitudinile.
Marcaţi nivelul adecvat de certitudine, avînd în vedere impactul pentru toate ministerele:
• Estimările sunt exacte dacă abaterea impactului bugetar în anul AB+3 în alte scenarii decît
cel de bază variază în proporţie de 90 % din cazuri în limita a +/- 5 %
243

• Estimările sunt stabile dacă abaterea impactului fiscal în anul AB+3 în alte scenarii decît
cel de bază variază în proporţie de 90 % din cazuri în limita a +/- 15 %
• Estimările sunt instabile dacă certitudinea îndeplinirii lor în anul AB+3 este în afara
diapazonului de +/- 15 %.
Dacă nu există certitudine despre numere, estimarea “optimistă” (cel mai mic impact asupra
bugetului) şi “pesimistă” (cel mai mare impact asupra bugetului) cu efecte pentru propunerile
instabile cu impact financiar sporit (> Lei 50,000,000 pentru estimări “realiste”) trebuie să fie
prezentate suplimentar estimărilor de bază “realiste”, în acest caz nivelul de încredere pentru
prognoze trebuie explicat. Propunerile cu valoare mică unde există incertitudini considerabile
(+/- 15%) la fel trebuie să aibă estimări “optimiste” şi “pesimiste”. Aceste scenariu alternative
va ajuta factorii de decizie să vadă diapazonul rezultatelor posibile.
Un mod de a stabili aceste nivele este de a estima indicatorul volumului de lucru pentru
cazurile “optimist” şi “pesimist”. Atunci estimarea costurilor ar fi rezultatul estimării volumului
de lucru. Metoda de estimare “optimistă” sau “pesimistă” depinde de circumstanţele pentru
fiecare caz şi face apel către raţionamentele bazate pe informaţia disponibilă ca parte a
procesului de analiză a politicilor.
Nu este necesar de avut preocupări despre precizia statistică, cu toate că dacă poate fi exprimată
o precizie statistic e bine să fie făcută. Ideea principală este că pentru politicile cu impact şi
volatilitate sporită, factorii de decizie trebuie să aibă idee despre diapazonul de rezultate de la
cel mai rău la cel mai bun, precum şi care este cazul cel mai probabil să survină. Pentru
instituţiile bugetare este esenţial să colecteze pe cît de multe evidenţe posibil despre grupul
populaţiei către care propunerea este orientată.
Ministerul Finanţelor poate fie accepta evaluarea certitudinii sau poate face o analiză proprie
atunci cînd revizuieşte propunerea.
În oricare din cazuri, autorităţile publice centrale şi instituţiile bugetare trebuie să indice
sursele de informare, în special dacă opiniile despre ”corectitudinea” informaţiei diferă.
244

11 Instrucţiuni pentru elaborarea strategiilor
sectoriale de cheltuieli
Acest capitol oferă metodologia generală cu privire la elaborarea strategiilor sectoriale de
cheltuieli în contextul CBTM. Circulara anuală CBTM poate oferi instrucţiuni mai
detaliate şi specifice exerciţiului bugetar respectiv.
11.1 Scopul strategiilor sectoriale de cheltuieli
Strategiile de cheltuieli reprezintă unul din elementele CBTM, prin care se valorifică
obiectivul de corelare a priorităţilor de politici cu alocările de resurse. Acestea se
focusează asupra identificării priorităţilor de cheltuieli la nivel de sector şi implicaţiilor
acestora pentru alocările de resurse în cadrul sectorului.
Elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli în contextul CBTM urmăreşte cîteva
scopuri principale:
• stabilirea unei legături între priorităţile de politică şi cheltuielile publice alocate
sectorului;
• prioritizarea propunerilor de cheltuieli în limita resurselor disponibile;
• identificarea măsurilor de îmbunătăţire a eficacităţii pentru alocările bugetare
existente cu redirecţionarea resurselor eliberate către programele prioritare.
Anual, strategiile de cheltuieli se revizuiesc, se actualizează şi se extind cu un an pentru a
menţine perspectiva de trei ani în planificarea bugetului.
Strategiile sectoriale de cheltuieli stau la baza determinării limitelor revizuite de cheltuieli
pe sectoare şi autorităţi publice centrale. Ulterior, acestea servesc în calitate de suport
autorităţilor publice în procesul de elaborare şi justificare a propunerilor de buget
detaliate.
Responsabilitatea de bază pentru elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli revine
autorităţilor publice de specialitate, care deţine ponderea majoră în cheltuielile totale ale
sectorului. În scopul facilitării elaborării şi coordonării strategiilor cu alte instituţii
relevante din sector, anual Grupul coordonator CBTM instituie grupuri interministeriale
de lucru pentru elaborarea strategiei sectoriale de cheltuieli. Termenii de referinţe ai
grupurilor sectoriale de lucru se prezintă în anexa 3.A.
Cerinţele de bază pentru elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli, etapele principale,
formatul folosit şi termenele limită de prezentare sunt descrise mai jos.
245

11.2 Cerinţe generale
Strategiile sectoriale de cheltuieli trebuie să corespundă următoarelor cerinţe generale:
să fie cuprinzătoare - să reflecte întreg sectorul şi să nu se limiteze doar la o parte a
ramurii, gestionată de autoritatea publică de specialitate, să cuprindă atît cheltuielile
recurente, cît şi cele capitale, precum şi să cuprindă toate sursele de finanţare publică (i)
bugetul de stat cu toate componentele, (ii) bugetele unităţilor administrativ-teritoriale;
(iii) bugetul asigurărilor sociale de stat şi (iv) fondurile asigurării obligatorii de asistenţă
medicală;
să fie consistente cu priorităţile de politică stabilite în documentele de planificare
strategică la nivel naţional şi alte programe guvernamentale;
să fie realiste – să ţină cont de cadrul disponibil de resurse şi să fie elaborate în
corespundere cu limita de cheltuieli stabilită de Ministerul Finanţelor. De asemenea
realismul propunerilor trebuie analizat prin prisma timpului necesar pentru implementarea
politicilor;
să includă măsuri prioritare. Pentru aceasta trebuie să se tina cont de:
• analiza utilizării resurselor existente şi identificarea măsurilor de eficientizare;
• prioritizarea măsurilor după impactul lor asupra creşterii economice şi reducerii
sărăciei, precum şi în baza analizei cost-beneficiu;
• evaluarea posibilităţii de redirecţionarea resursele de la programele mai puţin
prioritare către cele cu un nivel mai înalt de prioritate.
11.3 Etapele de bază în procesul de elaborare a strategiilor sectoriale de
cheltuieli
Procesul de elaborare a strategiilor sectoriale de cheltuieli cuprinde următoarele etape:
1. Analiza implementării strategiilor sectoriale de cheltuieli din CBTM precedent;
2. Elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli pentru următorul ciclu CBTM;
3. Examinarea şi discutarea strategiilor sectoriale de cheltuieli;
4. Ajustarea strategiilor de cheltuieli la limitele actualizate de cheltuieli.
Fiecare fază se descrie în continuare.
11.3.1 Faza 1: Analiza implementării strategiilor sectoriale de cheltuieli din CBTM precedent
Primul pas în procesul de elaborare a strategiei de cheltuieli constă în efectuarea analizei
implementării acţiunilor de politică, preconizate în strategiile de cheltuieli din anii
precedenţi. În acest context, autorităţile publice centrale de specialitate în colaborare cu
alte instituţii relevante, care gestionează resurse în sectorul respectiv, efectuează analiza
246

în cauză şi prezintă raportul privind implementarea politicilor în conformitate cu cerinţele
Ministerului Finanţelor. Concomitent raportul respectiv se prezintă şi Cancelariei de stat.
Formatul de prezentare a analizei în cauză se prezintă în secţiunea 11.4.
Raporul va cuprinde atît acţiunile întreprinse în vederea realizării priorităţilor de politică
asumate în CBTM din anul precedent şi cheltuielile aferente efectuate, precum şi
impactul acestora asupra indicatorilor de performanţă.
Analiza efectuată la această etapă serveşte drept bază pentru revizurea politicilor existente
şi elaborarea/actualizarea strategiei de cheltuieli în cadrul următorului ciclu bugetar.
11.3.2 Faza II: Elaborarea strategiilor sectoriale de cheltuieli
Această etapă constă în elaborarea propriu-zisă a strategiei de cheltuieli şi implică
următoarii paşi:
Pasul II.1. Analiza cadrului strategic pentru sector
Această activitate constă în actualizarea informaţiei de bază cu privire la dimensiunea şi
rolul sectorului respectiv în economie, precum şi definirea rolului Guvernului în
gestionarea sectorului - este prestator direct de servicii publice şi responsabil pentru
asigurarea infrastructurii publice sau are rol de reglementare. De asemenea se analizează
obiectivele pe termen mediu în conformitate cu scopurile SND şi alte documente
strategice la nivel naţional, precum la nivel de sector, care ar conduce la atingerea
scopurilor şi realizarea funcţiilor de bază ale sectorului.
Pasul II.2. Identificarea programelor de cheltuieli
Această activitate constă în elaborarea sau revizuirea listei programelor/sub-programelor,
care fac parte componentă a sectorului. Drept suport în această activitate serveşte
clasificaţia programelor în contextul clasificaţiei bugetare. Deoarece programele potrivit
clasificaţiei bugetare, în mare parte corespund denumirii sectoarelor, în contextul
strategiilor sectoriale de cheltuieli, de regulă, vor fi utilizate sub-programele.
În cazul în care apare necesitatea de a crea un program/ sub-program nou sau se consideră
necesar de modificat lista acestora propunerile respective se discută şi se coordonează cu
Ministerul Finanţelor.
Cerinţele şi caracteristicile de bază ale unui program se descriu mai detaliat în
metodologia elaborării bugetului pe programe, care se cuprinde în capitolul 10 al Setului
unic.
Programele şi sub-programele vor include nu doar programele finanţate de la bugetul de
stat, ci şi programele finanţate din bugetele UAT, bugetul asigurărilor sociale şi fondurile
asigurării obligatorii de asistenţă medicală.
Pasul II.3. Analiza strategică pentru fiecare program în parte.
Aceasta presupune efectuarea analizei pe fiecare program-sub-program identificat la
activitatea anterioară. Analiza va cuprinde o descriere succintă a programului şi a situaţiei
247

existente, precum şi a constrîngerilor ce ţin de implementarea acestuia, precum şi
identifică priorităţile pe termen mediu ce vor fi folosite la determinarea volumului de
resurse direcţionate sectorului respectiv. Pentru a oferi o analiză succintă şi pentru a
reflecta legătura logică dintre elementele analizei, in special argumentarea obiectivelor şi
acţiunilor prioritare pe termen mediu, aceasta se va prezenta într-un format special.
Formatul este prezentat în Tabelul 11.2.
Formatul în cauză ar putea fi revăzut anual în contextul circularei CBTM pentru a include
elemente specifice anului bugetar respectiv, precum şi pentru a reflecta îmbunătăţiri ca
urmare a evaluării procesului din anul precedent.
Analiza prezentată în acest tabel cuprinde următoarele secţiuni:
Situaţia existentă şi provocările majore. Se va include un rezumat al analizei situaţiei
curente din ramură. În special, analiza trebuie să cuprindă problemele stringente din
ramură, incluzînd şi problemele ce ţin de gestionarea bugetului în ramură. Unde este
posibil, se vor prezenta indicatori măsurabili (indicatori de reţea, state şi contingent).
Obiectivele şi scopurile pe termen mediu. Vor fi stabilite obiectivele programului
pentru perioada CBTM. Aici trebuie de asemenea să se indice în ce mod programul
contribuie la realizarea priorităţilor strategice pe termen mediu prevăzute în SND şi
priorităţile strategice ale Guvernului pe termen mediu. Acolo unde este posibil,
obiectivele trebuie să fie cuantificate, cu un accent pe primul an al CBTM.
Acţiunile pe termen mediu preconizate pentru realizarea obiectivelor şi scopurilor.
Acestea pot fi grupate după cum urmează:
• Acţiuni pentru o utilizare mai efectivă şi eficientă a resurselor. Aici se includ acţiuni
de eficientizare, care se referă la: implementarea sistemelor informaţionale, reforme
structurale şi reduceri de personal, raţionalizarea structurii serviciilor sociale,
economii din serviciile comunale şi energetice în rezultatul modificării normelor
operaţionale, înlocuirea echipamentului etc. Economiile obţinute în rezultatul unor
astfel de acţiuni oferă un suport adiţional pentru finanţarea noilor iniţiative de
cheltuieli identificate în perioada CBTM;
• Acţiuni noi care implică costuri suplimentare. Aici se reflectă iniţiativele prioritare de
politică care contribuie la extinderea volumului serviciilor prestate sau îmbunătăţirea
calităţii acestora, cum ar fi majorarea cuantumului anumitor prestaţii sociale sau
implementarea unora direcţionate pe necesităţi, crearea infrastructurii pentru
dezvoltarea producţiei agricole, crearea unor instituţii sau subdiviziuni structurale,
etc. Măsurile noi propuse trebuie să fie în consistenţă cu priorităţile strategice în
contextul programelor şi strategiilor naţionale (urmează a fi evidenţiate şi a se face
referinţă). Acţiunile de reformă înaintate trebuie să corespundă problematicii
existente şi obiectivelor de politică asumate şi trebuie să fie realizabile în limita
cadrului disponibil de resurse al CBTM. Accentul se va pune pe identificarea unui
anumit număr limitat de acţiuni prioritare, specifice şi care pot fi monitorizate. De
asemenea este foarte important de a stabili termenii de implementare a acţiunilor,
accentul punîndu-se pe activităţile ce urmează a fi întreprinse în primul an CBTM. De
asemenea, descrierea mai detaliată a acţiunilor se va asigura, în special, pentru primul
an al CBTM.
248

Implicaţiile pentru alocarea resurselor la nivel de sector. Analiza implicaţiilor
financiare ale propunerilor identificate se va efectua luînd în considerare următoarele:
Se vor reflecta costurile absolute ale acţiunilor identificate, sumele de majorări sau
economisiri de resurse, inclusiv redistribuirile între programe pentru fiecare an al CBTM.
Drept suport în această activitate serveşte Instrucţiunea privind estimarea costurilor,
descrisă în capitolul 8 al setului unic.
La etapa prezentării proiectului strategiei de cheltuieli costurile acţiunilor pot fi divizate
in costuri în limita limitelor preliminare oferite la începutul procesului CBTM şi costuri
neacoperite. Costurile neacoperite trebuie să reflecte atît angajamente în vigoare care nu
au acoperire financiară, precum şi iniţiativele noi. Acestea se examinează ulterior în
contextul definitivării limitelor de resurse.
Analiza implicaţiilor măsurilor propuse trebuie să reflecte şi implicaţiile asupra diferitor
tipuri de bugete (bugetul de stat, bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, bugetul
asigurărilor sociale de stat şi fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală),
precum şi sub aspectul surselor de acoperire (din venituri proprii interne sau externe sau
din resurse generale ale bugetului.
Indicatorii de performanţă. Aceştia trebuie identificaţi pentru a asigura monitorizarea
performanţelor programului. De regulă, indicatorii pot fi grupaţi în: (i) indicatori de
eficienţă - exprimă volumul resurselor consumate (timp, cost) pentru obţinerea unei
unităţi de produs sau rezultat; (ii) indicatori de produs - măsoară volumul sau cantitatea
produselor (serviciilor) direct rezultate din realizarea programului; (iii) indicatori de
rezultat - evaluează efectele şi calitatea programului şi descriu măsura în care acesta a
atins scopul şi obiectivul scontat.
O condiţie obligatorie pentru implementarea eficientă a programelor este asigurarea
relevanţei indicatorilor de performanţă. Pentru a asigura corelarea cu documentele
strategice la nivel naţional, aceşti indicatori ar trebui să fie formulaţi în baza indicatorilor
de performanţă din aceste documente.
Pasul II.4. Elaborarea propunerilor de cheltuieli
Această activitate trebuie desfăşurată având în vedere tendinţele actuale de utilizare a
resurselor şi luînd în considerare analizele fazei anterioare.
Tabelul 11.3 oferă formatul de prezentare a propunerilor pentru ajustarea limitelor
preliminare de cheltuieli (liniei de bază), precum şi a costurilor politicilor noi. Această
informaţie însoţită de justificări va servi drept bază pentru definitivarea limitelor de
cheltuieli de către Ministeruli Finanţelor. Informaţie adiţională privind modul de
completare a tabelului penru estimarea limitelor preliminare de cheltuieli (liniei de bază)
se prezintă în capitolul 3.6 şi capitolul 9 al setului unic.
Tabelul 11.4 prezintă formatul în care se prezintă propunerile cu privire la alocarea de
resurse pe programe/sub-programe în cadrul sectorului, reflectînd de asemenea
redistribuirea cheltuielilor pe componentele bugetului public naţional.
249

11.3.3 Faza III: Examinarea strategiilor sectoriale de cheltuieli
La această etapă se examinează proiectele strategiilor sectoriale de cheltuieli pentru a
asigura următoarele obiective:
Cancelaria de stat examinează şi avizează propunerile înaintate pentru a verifica legătura
cu priorităţile de politică stabilite în SND şi alte documente strategice la nivel naţional.
Direcţiile finanţelor de ramură ale Ministerului Finanţelor examinează propunerile
înaintate din perspectiva: (i) eficienţei şi eficacităţii propunerilor, (ii) structurii actuale a
cheltuielilor şi rezervelor de îmbunătăţire a utilizării resurselor, (iii) costurilor adiţionale
în raport cu plafonul oferit. De asemenea se vor lua în considerare comentariile
Cancelariei de stat în ce priveşte legătura cu priorităţile naţionale.
După examinarea strategiilor sectoriale de cheltuieli acestea servesc drept bază pentru
definitivarea limitelor de cheltuieli pentru fiecare sector. Ministerul Finanţelor aduce la
cunoştinţa autorităţilor publice limitele definitivate de cheltuieli pe sectoare, în
conformitate cu care are lor ajustarea strategiilor sectoriale de cheltuieli.
11.3.4 Faza IV : Ajustarea strategiilor de cheltuieli la limitele actualizate de cheltuieli
Etapa finală implică ajustarea strategiilor sectoriale de cheltuieli pentru a asigura
corelarea cu limitele actualizate de cheltuieli. Aceasta se efectuează de către autorităţile
publice centrale de specialitate în colaborare cu grupurile de lucru sectoriale. Strategiile
sectoriale de cheltuieli definitivate (tabelul 11.2 şi 11.4) se prezintă Ministerului
Finanţelor pentru a fi anexate la Documentul privind Prognozele CBTM.
După ce Guvernul aprobă CBTM, strategiile sectoriale de cheltuieli servesc ca bază la
elaborarea propunerilor detaliate de buget.
11.4 Formatul de prezentare
Tabelul 11.1 oferă formatul de prezentare a raportului privind implementare strategiilor
sectoriale de cheltuieli din anii precedenţi.
Formatul de prezentare a Strategiei Sectoriale de Cheltuieli în versiune preliminară
cuprinde:
Tabelul 11.2: Analiza programelor de cheltuieli şi priorităţile de politici pe programe/subprograme
Tabelul 11.3: Propuneri pentru stabilirea limitelor de cheltuieli pe sector
Tabelul 11.4: Distribuirea resurselor pe programe de cheltuieli şi sursele de finanţare
Strategia Sectorială de Cheltuieli definitivată va conţine doar tabelul 11.2 şi 11.4.
250

251
Tabelul 11.1: Raport privind implementarea Strategiei de cheltuieli pe anii ______ pe sectorul ____________
Alocaţii
financiare,
Rezultate/indicatori de monitorizare
Acţiuni întreprinse executat
Acţiuni CCTM din anul Acţiuni CCTM în vigoare
Probleme cheie /politici
pe parcursul anului (cheltuieli de
precedent (AB-1 )
(AB)
Planificat în CCTM
precedent (AB-1) casa) în anul
Real indeplinit în anul
din anul precedent
Devieri(explicaţii)
precedent (AB-
precedent (AB-1)
(AB-1)
1), mii lei
1 2 3 4 5 6 7 8
Program/ Sub-program 1
În această coloană se
vor include problemele
-cheie şi obiectivele de
politică pe termen
mediu din CCTM
precedent pentru
fiecare
program/subprogram
in parte (se vor
transpune din
documentul CCTM
precedent)
La fel ca şi în coloana
1, în această coloană
se vor expune acţinule
prioritare de politică
care au fost identificate
pentru programul dat în
documentul CCTM din
anul precedent (se vor
transpune din
documentul CCTM
precedent)
Se vor indica toate
acţiunile din CCTM
2009-2011 specificate
pentru soluţionarea
problemelor identificate
in col 1. Aceasta in cazul
cind soluţonarea
problemelor cheie
identificate in col 1au
fost preconizate acţiuni
si în CCTM în vigoare
(se vor transpune din
documentul CCTM în
vigoare)
Se vor specifica
acţiunile concrete
intreprinse pe
parcursul anului
precedent.
Se indica
alocaţile
financiare din
toate sursele de
finanţare care
au fost utilizate
la acţiunile
indicate in col.
4. Este necesar
de a indica
costul pentru
fiecare acţiunie
în parte şi costul
total al
programului.
Se indica
rezultatele/indicatorii
de monitorizare
planificaţi pentru
fiecare
program/subprogram
din CCTM din anul
precedent (se vor
transpune din
documentul CCTM
precedent)
Se va indica cum real
au fost indepliniţi
indicatorii preconizaţi in
coloana 6 , iar in cazul
cind au fost obţinute şi
alte rezultate/indicatorii
importanţi pentru
programul/subprogramul
dat urmeaza de
asemena a fi inclusi.În
primul rînd este necesar
de a explica indeplinirea
indicatorilor de
monitorizare ce au fost
specificaţi în
documentul CCTM din
anul precedent.
Se vor explica motivele
neexecutării/neindeplinirii
rezultatelor/indicatorilor
de monitorizare
preconizati. De
asemenea, în cazul cind
unele acţiuni preconizate
in CCTM precedent nu
au fost îndeplinite vor fi
explicate motivele şi
necesitatea
includerii/exluderii
acestora in/din Strategia
sectoriala de cheltuili pe
următoarea perioadă.

252
Bugetul total al programului/subprogramului pe anul precedent (AB-1), mii lei 1
Cheltuieli executate total pe program/subprogram în anul precedent (AB-1), mii lei 2
Program/ Sub-program 2...n
Bugetul total al programului/subprogramului pe anul precedent (AB-1), mii lei 1
Cheltuieli executate total pe program/subprogram în anul precedent (AB-1), mii lei 2
Note:
În tabelul dat urmeaza a fi incluse toate programele şi subprogramele specificate in CCTM precedent.
1- Se va indica costul total al programului dat, dar nu numai pe acţiunile specificate din cadrul programului. Costul include cheltuielile totale ale bugetului public naţional (toate sursele de
finanţare) - bugetul precizat pe anul precedent pentru programul dat.
2- Se va indica executarea cheltuielilor de casă ale bugetului public naţional pe anul precedent pentru programul dat.

253
Tabelul 11.2: Formatul de prezentare a analizei programelor de cheltuieli pentru fiecare sector
Sectorul

254
Costurile acţiunilor pe ani (mii lei )
Anul AB+1 Anul AB+2 Anul AB+3
Probleme cheie/politici
Acţiuni prioritare de
politică
TOTAL
TOTAL
TOTAL
inclusiv
Costuri
în limita de
neacoperite
cheltuieli
inclusiv
Costuri
în limita de
neacoperite
cheltuieli
inclusiv
Costuri
în limita de
neacoperite
cheltuieli
Indicatorii
de
monitorizare
de politici pe termen
ordinea priorităţilor, unde
ca
fiecare
mediu ale programului
prioritatea de prim ordin
program
să
pentru perioada
trebuie să reprezinte acţiunile
aibă
trei
CBTM. Obiectivele sau
special identificate în
indicatori:
scopurile specific
pentru următorii trei ani
trebuie să fie
documentul de concept/
priorităţile de politici
Acţiunile specificate trebuie
Indicatori de
rezultat
identificaţi pentru
fiecare program
individual. Această
secţiune trebuie de
asemenea să indice în
ce mod programul
contribuie la realizarea
priorităţilor pe termen
mediu ale SND.
Aceste obiective
trebuie de asemenea
să fie consecvente cu
acelea din cadrul
strategilor sectoriale,
(la momentul la care
acestea nu contrazic
scopurile SND). Acolo
unde este posibil,
să fie consistente cu acţiunile
cuprinse în CBTM pentru a
asigura continuitate. Scopul
nu este de a da o listă
completă a acţiunilor, dar de
a le evidenţia pe cele mai
importante. Unde e posibil de
a indica costul acţiunilor
identificate şi termeni limită
de realizare, accentul
punându-se pe activităţile ce
urmează a fi întreprinse în
anul pentru care se planifică
bugetul
Indicatori de
produs
Indicatori de
eficienţă
În măsura
posibilă, aceşti
indicatori ar
trebui să fie
elaboraţi în
baza
indicatorilor de
performanţă
din documentul
SND, pentru a
maximiza
consecvenţa şi
eficienţa
obiectivele trebuie să
fie cuantificate, cu un

255
Probleme cheie/politici
Acţiuni prioritare de
politică
TOTAL
accent pe anul imediat
următor.
Informaţia inclusă în această
secţie care vor servi în calitate
de temei pentru acţiuni de
politici enumerate în coloniţa 2
Costurile acţiunilor pe ani (mii lei )
Anul AB+1 Anul AB+2 Anul AB+3
inclusiv
inclusiv
inclusiv
Costuri TOTAL
Costuri
Costuri
în limita de
în limita de
TOTAL în limita de
neacoperitperite
neaco-
neacoperite
cheltuieli
cheltuieli
cheltuieli
Programul /Sub-programul II :

Tabelul 11.3: Propuneri pentru stabilirea limitelor de cheltuieli pe sector/ program
Indicatori Codul AB AB+1 AB+2
aprobat estimat estimat
Sectorul A
mii lei
AB+3
estimat
1 Bugetul aprobat pe anul curent AB Se reflectă indicatorii bugetului aprobat pentru anul curent (de
bază) la nivel de sector, program. sub-program cu divizare în
cheltuieli recurente şi investiţii capitale. Pe termen mediu se
reflectă aceleaşi sume.
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
2 Angajamente aprobate în CBTM
din anii precedenţi
Se reflectă costurile absolute ale angajamentelor cuprinse în
cadrul CBTM din anii precedenţi, care au implicaţii financiare şi în
perioada prezentului ciclu CBTM. Vor fi reflectate costurile pentru
fiecare acţiune în parte divizată în cheltuieli recurente şi investiţii
capitale.
2.1 Factorul 1 / Politica 1
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
2.2 Factor 2 / Policy 2
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
3 Factorii de estimare / actualizare a
liniei de bază
Se indică costurile factoilor luaţi în calcul la estimarea/actualizarea
liniei de bază. Factorii pot fi determinaţi de schimbări în prognoza
indicatorilor macroeconomici (inflaţia, rata de schimb, etc),
demografici (numărul beneficiarilor) sau alţi factori de natură
tehnică, care nu reflectă schimbări în politicile existente.
3.1 Factorul 1
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
3.2 Factorul 2
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
4 Linia de bază estimată / actualizată Este un indicatori rezultativ insumînd indicatorii 1,2 şi 3.
(limita preliminară de cheltuieli)
(1+2+3)
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
5 Economii din eficientizare Se reflectă sumele de economii estimate a fi obţinute ca urmare a
implementării unor măsuri ce vor conduce la eficientizarea utilizării
resurselor existente..
5.1 Factorul 1
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
5.2 Factorul 2
Cheltuieli recurente
257

Indicatori Codul AB
aprobat
AB+1
estimat
AB+2
estimat
AB+3
estimat
Investiţii capitale
6 Priorităţi noi de politică Se reflectă costurile absolute ale noilor acţiuni de politică pe
fiecare acţiune în parte, divizate separat pe cheltuieli recurente şi
investiţii capitale. În cazul în care linia de bază depăşeşte cadrul
disponibil de resurse aici se vor indica sume cu minus, ca urmare
a anulării sau suspendării unor activităţi neprioritare.
6.1 Politica 1
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
6.2 Politica 2
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
7.a Limita de cheltuieli actualizată
(4+5+6)
Este un indicator rezultativ, care se obţine ca rezultat al sumei
indicaotirlor 4, 5 şi 6. Cu divizare în cheltuieli recurente şi investiţii
capitale.
Cheltuieli recurente
Investiţii capitale
7.b Limita de cheltuieli actualizată
(4+5+6)
Se va reflecta aceleaşi cifre ca la indicatorul 7.a, numai ca se va
reflecta de unde se propune a fi finanţată limita – din resurse
proprii sau generale.
Finanţată din:
Resurse generale
Resurse proprii
Abrevieri: AB – anul de bază (curent); AB+1 – anul viitor pentru care se elaborează proiectul de buget;
AB+2 şi AB+3 – anii următori anului pentru care se elaborează bugetul.
Note:
1. Fiecare autoritate publică ar putea utiliza acest format ca bază pentru contribuţia sa. În urma
discuţiilor în Grupurile de lucru sectoriale va fi realizată o consolidare pe sector de către ministerul
lider.
2. Indicatorii 1,2,3 şi 4 se completează de către Ministerul Finanţelor la etapa prezentării limitelor
preliminare de cheltuieli. Autorităţile publice pot înainta propuneri de revizuire sau modificare a
acestor indicatori cu prezentarea justificărilor de rigoare Ministerului Finanţelor.
258

Tabelul 11.4 : Distribuirea alocărilor de resurse pe programe/sub-programe de cheltuieli pe sectorul
_________________
mii lei
Denumirea Cod AB-2 AB-1 AB AB+1 AB+2 AB+3
Executat Executat Aprobat Estimat Estimat Estimat
Programul/Sub- Programul I
Programul/Sub- Programul II
Programul/Sub- Programul III
Programul/Sub- Programul IV
…
Programul/Sub- Programul N
Total pe sector
Finanţat de la:
Bugetul de stat, total
inclusiv:
Resurse generale
Resurse proprii
Bugetele UAT
Bugetul asigurărilor sociale de
stat
Fondurile de asigurări obligatorii
de asistenţă medicală
Note:
Anul AB-1 şi AB-2 se vor reflecta cheltuielile executate (cheltuieli de casă) conform dării de seamă pe anii
precedenţi anului în curs.
Anul AB - se vor reflecta alocaţiile aprobate în Legea bugetului de stat pe anul respectiv.
Anii AB+1, AB+2, AB+3 – se vor reflecta estimările de cheltuieli pe programe pentru următorii trei ani ulteriori
anului de bază. Suma totală pe sector pe anii de prognoză va corespunde plafonului stabilit în CBTM pentru
sectorul respectiv.
259

12 Metodologia Bugetelor pe Programe
12.1 Introducere
Bugetul pe programe reprezintă un instrument eficient de management în stabilirea
priorităţilor şi luarea deciziilor privind alocarea resurselor bugetare în viitor în funcţie de
rezultatele obţinute pentru programele publice. Bugetele pe programe abordează trei
întrebări majore:
1. “ce trebuie de realizat?”
2. “cum de realizat?”
3. “care va fi costul?”
În cadrul primei întrebări (“ce trebuie de realizat?”) se stabilesc obiectivele politicii
statului. În cadrul celei de a doua întrebări (“cum de realizat”?) se formulează programele
(grup de activităţi şi/sau proiecte) care trebuie implementate pentru a atinge obiectivele.
În cadrul celei de a treia întrebare (“care va fi costul”?) se determină costul sau volumul
de resurse alocat pentru programele identificate.
Formularea obiectivelor strategice începe cu răspunsul la întrebarea “ce trebuie de
realizat?”. Obiectivele strategice arată efectul final dorit de către societate în diferite
domenii politice din spectrul responsabilităţilor unui minister. Pentru fiecare domeniu
politic identificat se formulează cîte un obiectiv strategic. Deoarece obiectivele strategice
deseori sunt formulate foarte general, respectiv sunt dificile la monitorizare şi realizare,
obiectivele strategice trebuie transformate în obiective viabile prin formularea unor
obiective “specifice” mai concrete. Astfel de obiective trebuie să fie măsurabile, iar
realizarea lor este mai uşor de gestionat.
Răspunsul la întrebarea despre modul în care aceste diferite tipuri de obiective vor fi
realizate (cum de realizat?) se regăseşte prin formularea programelor. Programele sunt
grupuri coerente de activităţi şi proiecte (cu scopul de a realiza obiectivele) pentru care
există, de regulă, un mecanism clar de responsabilitate.
A treia întrebare (care va fi costul?) implică evaluarea consecinţelor financiare a
programelor atît pentru următorul an bugetar, cît şi pe termen mediu.
Instrucţiuni detaliate privind modul şi tehnicile utilizate în estimarea costurilor sunt
prezentate în capitolul 9 al setului unic.
261

12.2 Definiţii de bază
În sensul prezentelor Instrucţiuni sunt utilizate următoarele noţiuni:
• Buget pe programe reprezintă un set de programe cu scopuri clare, obiective,
indicatori de performanţă bine definiţi pentru a măsura progresul realizării
obiectivelor sale şi respectivele resurse financiare alocate pentru aceste programme;
• Program un set coerent şi agregat de proiecte şi activităţi implementate de guvern
pentru realizarea unor obiective concrete ;
• Scop reflectă efectele politice finale pentru societate pe care un minister încearcă să le
realizeze. (“ce dorim noi să realizăm?”);
• Obiective exprimă într-o formă mai concretă diferite scopuri strategice identificate
per minister şi sunt declaraţii ale realizărilor planificate şi rezultatelor scontate,
măsurabile pentru o anumită perioadă de timp;
• Indicatori de evaluare ai performanţei reprezintă un sistem de indicatori care
evaluează resursele, eficienţa, produsul şi rezultatele programului atît în cadrul
elaborării cît şi la realizarea acestuia;
• Indicatori de resurse estimează resursele financiare, materiale, umane şi tehnice
utilizate pentru realizarea programului;
• Indicatori de eficienţă se exprimă ca o cantitate medie a resurselor consumate (timp,
cost) pentru obţinerea unei unităţi de produs sau rezultat;
• Indicatorii de produs indică sau măsoară volumul produselor (serviciilor) direct
rezultate din mersul realizării programului;
• Indicatori de rezultate evaluează efectele şi calitatea programului şi descriu măsura în
care acesta a atins scopul şi obiectivul scontat.
12.3 Elementele bugetului pe programe
Un buget pe programe este constituit din următoarele elemente:
1. Programe;
2. Scopuri;
3. Obiective;
4. Indicatori de performanţă.
12.3.1 Programe
Un program este misiunea generală sau oricare alt gen de declaraţii a scopurilor care
determină direcţia de dezvoltare adoptată de un minister pe termen scurt, mediu sau lung.
Dacă programul este prea general, vast şi respectiv dificil de gestionat, atunci acesta poate
fi divizat în subprograme.
Principiul de bază este faptul că fiecare program reflectă o totalitate de bunuri şi servicii
prestate părţilor externe de către APC şi de către instituţiile lor subordonate care sunt
finanţate din contul bugetului APC. Părţile externe sunt cetăţenii, sectorul privat, alte
ministere, organizaţii publice, sau demnitarii (de ex. consilier politic). Programele reflectă
o totalitate de bunuri şi servicii similare, prestate de către un minister, astfel încît să
262

asigure transparenţă la alocarea resurselor, planificare, gestiune şi monitorizare.
Produsele şi serviciile pot fi un set coerent de activităţi. Avînd bunurile şi serviciile
similare sau interdependente grupate în programe, este facilitată procedura de stabilire a
indicatorilor de performanţă coerenţi la o etapă mai tîrzie de dezvoltare a bugetelor pe
programe.
La elaborarea programelor, executorii de buget trebuie să respecte următoarele reguli:
1. Programele trebuie formulate astfel încît să reflecte toate sferele de activitate ale unei
APC cu scopul de a realiza obiectivele politice;
2. Programul trebuie să reprezinte alternativa prioritară şi cea mai eficace şi eficientă
alternativă de realizare a obiectivelor politice ale unei APC;
3. Toate bunurile şi serviciile unui minister de ramură şi ale unei instituţii subordonate
acestuia, care se finanţează prin bugetul ministerului respectiv, trebuie să fie acoperite
cu programe;
4. Bunurile şi serviciile nu trebuie să se repete în diferite programe. Bunurile şi serviciile
trebuie să aparţină în exclusivitate programului la care au fost allocate;
5. Alocarea veniturilor, cheltuielilor şi capitalului pe programe trebuie să fie fezabilă;
6. Programele pot fi specifice pentru fiecare autoritate (instituţie publică) sau comune
pentru mai multe autorităţi (instituţii publice);
7. Numărul programelor variază în dependenţă de mai mulţi factori precum dimensiunea
şi funcţiile unui minister. Ministerele trebuie să generalizeze bunurile şi serviciile
prestate pînă la un nivel care este util pentru planificarea strategică şi pentru analiză de
către persoanele cu funţii de rang înalt, miniştri şi guvern. Numărul programelor
trebuie să fie sensibil şi în scopul alocării resurselor;
8. Programele urmează structura ilustrată în figura de mai jos.
Figura 12.1. Relaţiile între elementele programului
Scop
Obiective
Indicatori de
resurse
Indicatori de
produs
Indicatori de
eficienţă
263

Boxa 12.1. Exemple de programe şi subprograme:
Exemple de programe: • Transport
• Protecţie Socială
• Managementul Finanţelor Publice
Exemple de
• Dezvoltarea drumurilor
subprograme:
• Protecţia familiei şi copilului
• Administrarea veniturilor Bugetului Public Naţional
9. Descrierea narativă a programului trebuie să constituie un echilibru între concizie şi
explicaţii suficiente pentru a permite utilizatorului să identifice programul şi să înţeleagă
obiectivele şi indicatorii programului. Descrierea narativă a programului răspunde la
cîteva din următoarele întrebări:
• Ce realizăm noi prin Program?
• Care sunt problemele abordate prin Program?
• Care sunt beneficiarii serviciilor oferite de Programul respective?
Boxa 12.2. Exemplu de descriere narativă:
Exemplu de descriere narativă: Programul “Prevenirea şi combaterea corupţiei şi fraudelor economice”.
Nivelul corupţiei, fraudelor economice şi a spălării banilor este monitorizat în permanenţă de către
Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei. Procesul de diminuare a acestor
parametri este bazat pe o activitate tridimensională: prevenire, combatere şi educare. În acest aspect
activităţile rezidă în depistarea şi cercetarea cazurilor de corupţie şi fraudă economică (inclusiv spălarea
banilor), elaborarea politicilor de prevenire şi desfăşurare a campaniilor de sensibilizare a opiniei
publice.
12.3.2 Scopuri
Scopurile reflectă rezultatele finale ale politicii implementate de un minister de ramură pe
parcursul perioadei planificate (“ce dorim noi să realizăm prin program?”). scopurile
sunt priorităţi pe termen lung. Rolul scopurilor este de a structura dezbaterile politice.
Scopurile trebuie să reflecte intenţiile politice principale pe termen lung ale guvernului.
Unele din scopuri nu sunt doar pe termen lung, dar au o continuitate permanentă. Aceasta
se referă la funcţiile de bază ale statului precum colectarea eficientă a impozitelor,
asigurarea cadrului legal şi menţinerea ordinii, apărarea naţională. Deoarece aceste funcţii
au caracter permanent după natura lor, ele ar putea să nu fie abordate explicit în agenda
de politici a guvernului. Aceasta nu înseamnă că resursele disponibile pentru programele
ce cad sub incidenţa acestor obiective strategice rămîn şi ele stabile.
La elaborarea scopurilor se iau în considerare următoarele principii:
1. Scopurile se definesc în mod clar şi exact. Formularea trebuie să fie concisă şi clară
(propoziţiile utilizate trebuie să fie limitate pe cît de mult posibil în utilizarea
virgulelor, a conjuncţiei “şi”, precum şi a numărului de cuvinte).
2. Numărul scopurilor trebuie să fie limitat pentru a facilita generalizarea, totuşi numărul
nu trebuie să fie limitat numai la un scop sau două.
264

3. Trebuie să existe posibilitatea de a face legătura cu principalele documente de politici
sau declaraţii politice la care se referă scopurile (Constituţia, legi, conceptele de
politici ale guvernului în anumite sectoare, regulamentul ministerului, strategii, etc.).
4. Scopurile trebuie să rămînă valide şi neschimbate pe parcursul întregii perioade de
implementare a programului.
Boxa 12.3. Exemple de scopuri:
Exemple de scopuri
generale
Exemple de scopuri care
reflectă o stare dorită şi care
trebuie maximizată sau o
stare nedorită efectele
căreia trebuie minimizate
• Acumularea eficientă a veniturilor la bugetul public naţional
• Optimizarea şi diversificarea sportului pentru cetăţeni
• Prevenirea şi combaterea corupţiei şi fraudelor economice
• Sporirea speranţei de viaţă
• Reducerea ratei mortalităţii infantile
12.3.3 Obiective
După formularea scopurilor, următorul pas este formularea obiectivelor cu caracter mai
operaţional. Obiectivele trebuie corelate cu scopurile definite cărora le aparţin.
Obiectivele se consideră o reformulare a scopurilor în termeni mai detaliaţi şi mai
concreţi. Obiectivele concrete sunt necesare pentru a înţelege activităţile şi proiectele
specifice programului. “Concret” semnifică faptul că obiectivele operaţionale trebuie să
fie măsurabile şi gestionabile de către minister. Caracterul măsurabil semnifică faptul că
gradul de realizare a obiectivului trebuie să poată fi măsurat, iar direcţia de dezvoltare
dorită trebuie să fie clară. Caracterul gestionabil semnifică faptul că ministerul trebuie să
fie încrezut că ar putea implementa în linii mari tendinţele sale.
La identificarea şi specificarea obiectivelor se aplică următoarele reguli:
1. Pentru fiecare scop se formulează un număr de obiective corelate în mod logic;
2. Instituţiile bugetare trebuie să asigure faptul că obiectivele operaţionale sunt corelate
numai cu un singur scop;
3. Instituţiile bugetare trebuie să verifice dacă obiectivele nu sunt în contradicţie unul cu
altul dacă se află în responsabilitatea aceluiaşi minister;
4. Obiectivele stabilite de către instituţiile bugetare în cadrul unui program se include în
ordinea importanţei lor;
5. Pentru a evalua dacă obiectivul este bine formulat, acesta trebuie analizat prin prisma
cerinţelor pentru obiective enumerate în următorul tabel:
Tabelul 12.1. Cerinţele pentru stabilirea obiectivelor
Cerinţe
Provocator • A fost inclusă valoarea ţintă?
Explicaţii
Specific în timp • Este indicat cînd, şi anume pe parcursul cărei perioade rezultatul/ problema trebuie
realizat/soluţionată?
• S-a inclus un calendar cu ţinte intermediare? (obiective intermediare)
Client-orientat • Sunt indicate grupurile ţintă ale politici?
Măsurabil/verificabil • Cu formularea existentă este oare posibil de monitorizat realizarea obiectivelor pe
265

Cerinţe
Explicaţii
termen mediu prin intermediul indicatorilor de performanţă şi/sau studiilor de
evaluare?
• Este oare posibil de tras la răspundere pentru obiective ex post?
Gestionabil • Ar putea o organizaţie de stat direcţiona obiectivele?
Responsabilitate • Indică oare obiectivele dacă organizaţiile publice sunt responsabile de rezultate?
Concis • Este oare obiectivul formulat succint şi la subiect? Este clară esenţa politicii?
Fezabil • Obiectivele au fost formulate realist? Este posibilă evaluarea calitativă a fezabilităţii?
Boxa 12.4. Exemple de obiective:
Exemple de
• Construirea a 300 km de autostradă, pînă în 2010
obiective:
• Reducerea cu 5% a abandonului şcolar în licee în 2008
• Reducerea cu 60% a numărului de cazuri care aşteaptă a fi judecate, pînă
în 2010
Exemple de
obiective
intermediare
2008: Construirea a 100 km de autostradă
2009: Construirea a 150 km de autostradă
2010: Construirea a 50 km de autostradă
12.3.4 Indicatori de performanţă
Rezultatul şi performanţa programelor se exprimă prin indicatori. Scopul indicatorilor de
performanţă este de a măsura progresul programului în realizarea obiectivelor sale.
Indicatorii de performanţă reprezintă o valoare concretă sau o trăsătură specifică utilizată
pentru a măsura intrările, activităţile, produsele şi rezultatele. Indicatorii de performanţă
constituie informaţii valoroase despre o situaţie şi/sau o evoluţie şi este corelată cu
informaţia necesară conducătorilor şi/sau politicienilor. Indicatorii de performanţă pot fi
exprimaţi în termeni cantitativi sau calitativi. Astfel cuvintele cheie sunt “informaţie
valoroasă” şi “necesar de informaţie”.
Există diferite tipuri de indicatori: de resurse, de produs, de eficienţă şi de rezultat .
Indicatorii de resurse reflectă resursele (financiare, umane şi materiale) utilizate pentru
realizarea activităţilor vizînd producerea mărfurilor şi prestarea serviciilor, precum
personal, echipament, material, etc. Instituţiile bugetare trebuie să identifice şi să includă
în programe indicatori de resurse exacţi, astfel încît să asigure relevanţa maximă a
resurselor impuse de natura obiectivelor.
Indicatorii de produs caracterizează aspectul produsului şi evaluează cantitatea
produselor sau serviciilor, aferente atingerii obiectivelor, ce se realizează în procesul
derulării programului. Exemple sunt: kilometri de drum construit sau numărul de cazuri
de evaziune fiscală trimise în instanţă. Indicatorii de produs indică volumul bunurilor
publice produse sau serviciilor prestate cetăţenilor, întreprinderilor şi organizaţiilor
publice. Produsele apar în rezultatul activităţilor sau eforturilor interne. Acestea ar putea
fi servicii sau bunuri livrate în afara ministerului (produs final), dar şi altor organizaţii
publice (produs intermediar). Conceptul de produse nu se limitează doar la bunurile
tangibile şi la serviciile prestate direct cetăţenilor. Conceptul mai include şi fluxuri
266

intangibile care se reflectă asupra agenţiilor, instituţiilor şi altor entităţi care prestează
servicii în conformitate cu politicile publice. Produsele sunt controlate în mare parte de
instituţii publice fiind măsurabile fie cantitativ fie calitativ. Astfel, produsele pot fi
utilizate pentru managementul de performanţă cu mai puţine dificultăţi decît rezultatele.
Indicatorii de produs sunt utili la măsurarea solicitărilor de finanţare şi pentru
determinarea resurselor necesare pentru un program.
Indicatorii de eficienţă caracterizează aspectul eficienţei, exprimă relaţia dintre bunurile
produse şi serviciile prestate şi resursele utilizate pentru producerea sau prestarea lor.
Exemple de indicatori de eficienţă sunt: Costul mediu al întreţinerii şi reparaţiilor pentru
un km de stradă, Cheltuieli pentru un copil abandonat, Numărul mediu de zile necesare
pentru instrumentarea unui caz de evaziune fiscală.
Indicatorii de rezultat determină aspectul rezultatelor şi, spre deosebire de ceilalţi
indicatori, caracterizează efectul sau calitatea programului. Indicatorii de rezultat descriu
în ce măsură s-a reuşit realizarea scopurilor şi obiectivelor programului. Aceşti indicatori
prezintă o importanţă deosebită şi trebuie să fie stabiliţi în cadrul fiecărui program şi
pentru fiecare obiectiv al programului. Indicatorii de rezultat indică scopul atins prin
producerea bunurilor sau prestarea serviciilor. Un indicator de rezultat ar putea reflecta
modificarea mediului economic, fizic, social sau cultural pe care o organizaţie publică are
drept scop de a le influenţa. Rezultatele – fie cu intenţie sau fără intenţie – nu pot fi
controlate întotdeauna pe deplin de stat. Nivelul controlului depinde de influenţa
factorilor externi asupra obiectivelor în cauză, eficienţa implementării şi calitatea
politicilor pentru atingerea obiectivelor. Exemple de indicatori de rezultat sunt: (i) Gradul
de creştere a accesibilităţii la drumurile depărtate; (ii) Procentul elevilor de 18 ani care
absolvesc cursurile liceale; (iii) Suma arieratelor fiscale şi amenzilor colectate ca rezultat
al condamnării.
Setul final de indicatori de performanţă trebuie prioritizat corespunzător scopurilor şi
obiectivelor. Setul indicatorilor de performanţă trebuie să ofere o viziune completă şi de
încredere în anumite situaţii sau evoluţii, şi trebuie să acopere toate aspectele
semnificative ale programului. De altfel, un set neechilibrat va avea lipsuri sau erori în
evaluarea performanţei măsurate ceea ce ar putea promova modificări nedorite de
comportament.
Există mulţi factori care stabilesc dacă un indicator este util, informativ şi efectiv.
Indicatorii de performanţă de preferinţă trebuie să respecte anumite trăsături:
1. Clar: precis, poate fi înţeles şi nu este ambiguu;
2. Relevant: potrivit şi util obiectivului dat;
3. Economic: informaţia să fie accesibilă cu costuri rezonabile;
4. Adecvat: atribuibil, oferă o bază de încredere şi oportună pentru evaluarea
performanţei;
5. Monitorizabil: accesibilitatea informaţiei, consistent în timp şi între organizaţii
similare, deschis pentru discuţii.
Boxa de mai jos descrie criteriile şi explicaţiile principale ce trebuie luate în considerare
la stabilirea şi revizuirea indicatorilor de performanţă.
267

Tabelul 12.2. Criteriile şi cerinţele pentru stabilirea indicatorilor de performanţă
Criteriu
Clar
Relevant
Economic
Adecvat
Explicaţii
O definiţie precisă şi fără ambiguităţi pentru a asigura colectarea consistentă a informaţiei şi
pentru a facilita o comparaţie echitabilă. Indicatorul de performanţă trebuie să fie uşor de
înţeles pentru utilizatori respectivului indicator, fie că sunt manageri, grupuri ţintă, sau
utilizatorii finali ai bunurilor şi serviciilor. Trebuie evitată definirea unui indicator prea dificil,
astfel încît oamenii ar avea dificultăţi la colectarea informaţiei. Definiţiile prea specifice sau
prea vagi la fel ar putea cauza probleme. Definiţiile prea specifice pot crea dificultăţi pentru
furnizorii de date, în timp ce definiţiile prea vagi permit existenţa mai multor metode de calcul
pentru o singură măsură.
Indicatorul trebuie să fie relevant pentru ceea ce guvernul intenţionează să realizeze. Un
anumit indicator trebuie să măsoare realizarea unui obiectiv concret. Pentru a promova
relevanţă indicatorii de performanţă trebuie să fie corelaţi cu scopurile strategice şi obiectivele
organizaţiei sau ale unui program specific. Aceasta va reduce riscul de a selecta indicatori de
performanţă numai din considerentele accesibilităţii informaţiei şi va permite selectarea
indicatorilor pentru a reflecta obiectivele concrete.
Costul pentru colectarea informaţiei trebuie să fie echilibrat cu utilitatea acesteia. În măsura
posibilităţilor, indicatorii trebuie să se axeze pe informaţiile accesibile corelate cu activităţile
de colectare a datelor.
Indicatorii de performanţă trebuie să măsoare ceea ce instituţia bugetară în mod rezonabil
poate influenţa. Trebuie să fie clar cine este responsabil de performanţa instituţiei evaluată de
acest indicator. În mod ideal, indicatorul trebuie să indice ce cotă a modificării poate fi
atribuită instituţiei. Unii indicatori pot reflecta mai mult de un aspect al bunului sau serviciului,
ceea ce ar îngreuna atribuirea instituţiei rolului pentru orice modificare. Uneori nivelul de
atingere a rezultatelor dorite prin activităţi nu este clar. În astfel de cazuri tot este potrivit de
stabilit ţeluri pentru rezultate. Aceste ţeluri ajută focusarea unei organizaţii pe priorităţi şi
scopul general.
Indicatorii trebuie să fie de încredere, ceea ce înseamnă că trebuie să fie suficient de exacţi
pentru a fi utilizaţi după cum s-a intenţionat. Pentru a fi de valoare, informaţia de performanţă
trebuie să fie de încredere. Toţi utilizatorii trebuie să fie siguri că informaţia de performanţă
reprezintă ceea ce pretinde a fi. Un indicator de performanţă trebuie să fie statistic valid – un
indicator bazat pe un eşantion mic de cazuri ar putea arăta variaţii mari. Indicatorul trebuie să
fie sensibil la schimbare, ceea ce înseamnă că acesta trebuie să sesizeze modificarea
semnificativă a performanţei.
Indicatorul trebuie să ofere date suficient de des pentru a monitoriza modificările care au loc
avînd scopul de a reacţiona la aceste modificări. Indicatorul trebuie să ofere informaţie de
ultimă oră cu o perioadă de întîrziere mică dintre perioada la care se referă datele şi
momentul cînd aceste date sunt disponibile. Importanţa de a dispune de date frecvente,
depinde de viteza cu care politicile se schimbă şi au efecte asupra rezultatelor precum şi de
perioada de timp pînă la expirarea ţelului. Deseori există o concordanţă dintre exactitate şi
oportunitate (timp util). Producerea datelor statistice repede înseamnă că unele surse de
informaţii nu pot fi utilizate şi mai puţin timp este acordat pentru verificarea datelor. Le fel,
există şi o concordanţă dintre costul de colectare a datelor şi frecvenţa colectării acestora.
268

Criteriu
Monitorizabil
Explicaţii
De preferinţă, un indicator trebuie să poată fi comparat cu perioadele trecute sau cu
programele similare. Pentru a contribui la facilitarea comparabilităţii indicatorului, este
necesar de minimizat modificarea în timp a definiţiei indicatorului respectiv. Dacă vor fi
necesare anumite modificări, este util de a estima efectul modificărilor date asupra
indicatorilor existenţi astfel încît să poată fi asigurate comparaţii dintre perioadele de înainte
şi după modificare. Utilizaţi definiţii standard unde acestea există, pentru a permite ca
instituţiile publice să măsoare concepte similare, sau definiţii internaţionale care permit
asigurarea comparaţiilor dintre state. Este posibil ca indicatorii noi să nu poată fi comparaţi în
timp, dar odată cu colectarea mai multor date de acest fel, vor fi posibile şi comparaţiile.
Acest criteriu nu trebuie să stopeze selectarea indicatorilor noi.
Indicatorii trebuie colectaţi şi calculaţi într-un mod care ar permite verificarea informaţiei şi
datelor. Criteriu “clar” este un prim pas pentru a asigura ca indicatorii de performanţă să fie
colectaţi şi documentaţi într-un mod care permite altor persoane verificarea sau validarea
măsurii. Verificabilitatea indicatorului este importantă pentru păstrarea consistenţei, şi pentru
a asigura că elaborarea indicatorului nu depinde numai de o persoană. La fel şi dispunerea
de documentaţie clară sprijină promovarea încrederii în indicator. Trebuie să existe
posibilitatea de a verifica exactitatea informaţiei şi consistenţa metodelor utilizate. Aceasta
accentuează importanţa calităţii bune a controlului intern la diferite nivele ale organizaţiei. În
mod ideal, auditul extern este complementar procedurilor de control intern.
Mulţi dintre indicatori vor eşua respectarea acestor cerinţe. De aceea, poate fi necesar de
început cu indicatorii care respectă doar unele criterii şi de perfecţionat continuu calitatea
indicatorilor în timp.
Este o practică bună ca atunci cînd se decide includerea sau nu a unui indicator de
performanţă, de stabilit care este percepţia personalului cheie şi a ministrului vizavi de
valoarea acestui indicator. Mai mult ca atît, trebuie consultat şi personalul cu funcţii de
execuţie deoarece are o cunoaştere de cauză mai bună despre riscul ca definiţia unui
indicator specific ar putea conduce la acţiuni neadecvate cu scopul de a atinge ţelurile
asociate acestui indicator, dar care nu sunt orientate la îmbunătăţirea bunurilor sau
serviciilor.
Indicatorii de performanţă trebuie să fie măsuraţi astfel încî să ofere informaţii despre
eficienţa şi eficacitatea programelor după cum este ilustrat în figura de mai jos.
269

Figura 12.2: Relaţiile între indicatorii de performanţă
Factori
externi
Necesităţi
Objective
Eficacitate
Resultate
Resurse
Eficienţa tehnică
efficiency
Produse
Cost-eficacitate
12.4 Elaborarea, aprobarea şi modificarea bugetelor pe programe
În procesul elaborării bugetului în bază de programe, autorităţile publice centrale de
specialitate în comun cu instituţiile bugetare din subordine vor urma instrucţiunile privind
elaborarea şi prezentarea propunerilor de buget, descrise în capitolul 4 al Setului unic.
În procesul elaborării propunerilor de buget, autorităţile pot propune formulări (denumiri)
noi de programe, dacă consideră că acele existente nu reflectă corect misiunea
activităţilor pe care o realizează. Totuşi, trebuie să se ţină cont că înaintarea propunerilor
de creare a noilor programe se efectuează la etapa iniţială a ciclului bugetar anual cînd se
analizează propunerile de politici.
La elaborarea bugetelor pe programe, conducătorii instituţiilor bugetare şi ai
subdiviziunilor acestora, sunt responsabili de colectarea şi sistematizarea datelor
financiare şi nefinanciare. Deasemenea ei trebuie să raporteze rezultatele realizate.
În conformitate cu îndrumările Ministerului Finanţelor, instituţiile bugetare ajustează
propunerile de programe, astfel încît să fie asigurate:
• încadrarea în limitele de cheltuieli stabilite;
• justificarea obiectivelor şi criteriilor de evaluare ale performanţei propuse;
• formularea adecvată a atributelor programului.
Propunerile de buget pe programe trebuie să fie însoţite de calcule şi note explicative care
trebuie să conţină:
• justificarea, în conformitate cu actele normative, a programelor, subprogramelor,
scopurilor şi obiectivelor acestora, precum şi explicarea priorităţilor şi dimensionării
obiectivelor;
270

• estimarea costurilor tuturor componentelor programelor;
• alte informaţii relevante menite să completeze argumentarea şi justificarea
propunerilor.
Executorii primari de buget aprobă bugetele fundamentate pe programe în baza volumului
total de resurse aprobat prin lege pentru fiecare program la nivel de executor primar de
buget. Executorii primari de buget împart resursele alocate pentru programe concrete
între instituţiile publice subordonate, care realizează programele/ subprogramele date. La
rîndul lor, instituţiile publice aprobă programul/ subprogramul propriu, definind obiective
şi indicatori individuali de performanţă pentru care au fost alocate mijloacele financiare
respective.
În scopul monitorizării programelor şi subprogramelor prin sistemul informaţional al
Ministerului Finanţelor, programelor li se atribuie coduri distincte potrivit clasificaţiei
programelor.
Codul programului/ subprogramului / activităţii conţine 7 semne, precum urmează:
XX XX XXX
!__ - codul activităţii
| |_______ – codul subprogramului
| ___________ – codul programului
271

13 Regulamentul-cadru privind elaborarea
bugetului la nivelul APC
Acest capitol descrie conţinutul unui Regulament-cadru privind elaborarea bugetului la
nivelul APC, ce poate fi utilizat pentru organizarea proceselor interne cu privire la
elaborarea bugetului în relaţie cu instituţiile bugetare subordonate şi cu direcţiile din
cadrul APC.
Fiecare APC trebuie să elaboreze un astfel de regulament, care trebuie să fie aprobat de
către conducătorul APC şi să fie distribuit tuturor subdiviziunilor APC şi instituţiilor din
subordine. Acest regulament-cadru poate fi modificat pentru a reflecta propriile
necesităţi.
Regulamentul N° ... din ... ..
privind asigurarea procesului de elaborare a bugetului în cadrul APC …
Aprobat: Conducătorul APC
Coordonat: Şeful subdiviziunii responsabile de planificarea bugetului, Tel.:
APC (de indicat denumirea deplină), emite acest Regulament cu respectarea legislaţiei,
regulamentelor şi metodologiilor existente.
Dispoziţii generale
1. Obiectivul prezentului Regulament este formalizarea procedurilor pentru elaborarea
bugetului APC.
2. Prezentul Regulament este obligatoriu pentru APC … (în continuare “APC”) şi
instituţiile subordonate acestuia sau pentru instituţiile care gestionează resurse în
sectorul dat ….
3. Acest document reglementează următoarele activităţi:
i) Participarea la elaborarea Strategiilor Sectoriale de Cheltuieli ;
ii) Elaborarea propunerilor de buget şi prezentarea acestora Ministerului Finanţelor ;
iii) Participarea la elaborarea Legii Bugetare Anuale;
273

iv) Comunicarea şi dezagregarea bugetului aprobat de Parlament instituţiilor
subordonate.
4. Direcţia bugetară 10 este subdiviziunea responsabilă de coordonarea generală a
procesului de elaborare a bugetului în cadrul APC şi în special asigură următoarele:
• diseminează circulara Ministerului Finanţelor şi, în caz de necesitate,
elaborează instrucţiuni ulterioare ;
• stabileşte termenele limită intermediare pentru elaborarea proiectului
bugetului ;
• este responsabilă de examinarea şi analiza impactului financiar al
propunerilor de politici, de generalizarea şi discutarea acestora în cadrul
APC ;
• prezintă propunerile finale către Ministerul Finanţelor ;
• participă la audierile bugetare.
5. Direcţia analiza, evaluarea şi monitorizarea politicilor este responsabilă de analiza
implementării politicilor existente, examinarea iniţiativelor de politici noi şi evaluarea
impactului multi-dimensional al acestora.
Elaborarea bugetului anual
Elaborarea CBTM
1. Conducerea APC desemnează persoanele care vor face parte din grupurile sectoriale
de lucru, acestea fiind responsabile de elaborarea şi actualizarea strategiilor sectoriale
de cheltuieli pentru sectorul căruia aparţine APC. În mod obligatoriu în grupul de
lucru se vor include şeful direcţiei responsabile de analiza, evaluare şi monitorizarea
politicilor, precum şi şeful direcţiei responsabile de planificarea bugetului. De regulă,
responsabilitatea pentru coordonarea şi organizarea procesului de elaborare a
strategiilor sectoriale de cheltuieli revine subdiviziunii responsabile de planificarea
bugetului.
2. Direcţia bugetară diseminează circulara CBTM a Ministerului Finanţelor
subdiviziunilor APC şi, după caz, instituţiilor din subordine. În caz de necesitate,
aceasta elaborează instrucţiuni ulterioare, precum şi stabileşte termenele limită
intermediare pentru elaborarea CBTM şi a proiectului bugetului.
3. Direcţiile din cadrul APC analizează situaţia curentă şi evaluează capacităţile APC de
a aborda necesităţile cetăţenilor care sunt parte la domeniul politicilor APC, şi
înaintează propuneri pentru următorul an bugetar în vederea perfecţionării acestor
capacităţi. Aceasta se efectuează în procesul analizei privind implementarea
strategiilor sectoriale de cheltuieli din CBTM în vigoare şi actualizării acestora pentru
următorul ciclu CBTM.
4. Direcţiile APC şi, după caz, instituţiile bugetare subordonate, prezintă analiza
efectuată potrivit punctului 3 al prezentului regulament şi înaintează propuneri de
10 Direcţia bugetară reprezintă subdiviziunea responsabilă de planificarea bugetului în cadrul APC. Denumirea concretă poate
varia în funcţie de volumul şi aria de responsabilităţi exercitate de această direcţie.
274

politici noi către Direcţia de analiză, evaluare şi monitorizare a politicilor şi Direcţia
bugetară pentru examinare şi comentarii. Aceste propuneri de buget sunt prezentate şi
discutate în conformitate cu formatul descris în Anexa 13.A.
5. Direcţia bugetară şi Direcţia analiza, evaluarea şi monitorizarea politicilor sunt
consultate ca o sursa primordială pentru procesul de luare a deciziilor şi este implicată
activ la revizuirea şi actualizarea strategiilor sectoriale de cheltuieli. Rezultatul acestui
proces trebuie să fie setul de priorităţi şi deciziile privind activităţile care trebuie
continuate, modificate, începute sau încetate în următorul an bugetar şi care va
constitui baza pentru strategia sectorială de cheltuieli a APC.
6. Direcţia bugetară consolidează propunerile şi determină dacă sunt justificate oricare
modificări ale limitelor preliminare de cheltuieli stabilite de Ministerul Finanţelor. În
caz de necesitate, Direcţia bugetară poate discuta propunerile de buget cu instituţiile
subordonate, şi poate solicita participarea la aceste discuţii a direcţiei responsabile de
această instituţie. De comun cu Direcţia analiza, evaluarea şi monitorizarea politicilor
Direcţia bugetară verifică propunerile de buget din punctul de vedere al conformării cu
priorităţile APC şi cu cerinţele expuse în Circulara CBTM, precum şi verifică
corectitudinea estimărilor prezentate.
7. Direcţia bugetară înaintează o generalizare a propunerilor cu propriile recomandări
către conducerea APC. Generalizarea indică explicit devierea solicitării de la limita de
cheltuieli preliminară. Conducerea APC evaluează propunerea şi ia decizia cu privire
la acceptarea sau respingerea propunerilor.
8. Conducerea poate cere direcţiilor APC şi, după caz, instituţiilor bugetare să facă
prezentări verbale cu scopul de a explica /justifica propunerile lor şi pentru a verifica
că propunerile sunt în conformitate cu priorităţile APC şi a Guvernului.
9. Direcţia bugetară ajustează propunerile în conformitate cu deciziile conducerii APC,
le discută în cadrul Grupului de lucru sectorial căruia aparţine acest APC şi le prezintă
Ministerului Finanţelor în conformitate cu cerinţele şi formatul solicitat de acesta.
10. În cadrul examinării şi discutării propunerilor înaintate la Ministerul Finanţelor,
direcţia bugetară prezintă orice informaţie adiţională solicitată.
11. După definitivarea limitelor de cheltuieli pe sectoare şi autorităţi publice centrale,
strategia de cheltuieli se ajustează pentru a fi corelată cu limita de cheltuieli stabilită.
Proiectul bugetului anual
12. Ulterior aprobării limitelor de cheltuieli de către Guvern, Direcţia bugetară emite o
circulară bugetară internă la care se anexează Circulara Bugetară a Ministerului
Finanţelor.
13. Direcţia bugetară coordonează elaborarea bugetului pe programe de către APC … şi
identifică programele APC.
275

14. Direcţia bugetară numeşte persoanele responsabile de elaborarea şi gestiunea
programelor şi anunţă conducerii numele lor timp de 15 zile calendaristice de la
intrarea în vigoare a prezentului Regulament. Direcţia bugetară anunţă conducerea
despre modificările în lista persoanelor în cauză în limita a 10 zile calendaristice.
15. Angajaţii nominalizaţi sunt responsabili de pregătirea informaţiei pentru programe în
conformitate cu cerinţele Ministerului Finanţelor şi cu formatele incluse în Setul
metodologic unic.
16. După primirea informaţiei, în rezultatul revizuirii programelor şi convenirea acestora
cu direcţiile şi instituţiile bugetare vizate, Direcţia bugetară pregăteşte un raport de
sinteză pentru conducere. Comentariile Direcţiei bugetare sunt parte a raportului.
17. Raportul include:
• Comparaţia dintre produsele şi rezultatele planificate şi realizate în anul precedent
şi rezultatele scontate în anul curent, precum şi prognoza produselor şi rezultatelor
planificate pentru următorul an bugetar şi estimările pentru încă doi ani ulteriori.
• Identificarea insuficienţelor precum: (i) obiective stabilite incorect pentru care
lipseşte informaţia de realizare; (ii) eşecul la stabilirea graficelor realiste pentru
implementarea obiectivelor; şi (iii) stabilirea indicatorilor de performanţă care nu
sunt adecvaţi pentru realizarea obiectivelor sau care nu reflectă realizarea lor.
• Măsuri pentru înlăturarea carenţelor identificate şi informaţii privind statutul
acestor măsuri.
18. Conducerea APC discută propunerile de buget. Direcţia bugetară, precum şi direcţiile
care au înaintat propunerile oferă orice informaţie necesară pentru luarea deciziilor de
către conducerea APC.
19. Direcţia bugetară completează formularele după cum este indicat în Circulara bugetară
şi în Setul Unic şi le înaintează pentru aprobare finală conducerii APC, după care le
transmite oficial la Ministerul Finanţelor.
20. Direcţia bugetară asistă conducerea APC în timpul audierilor cu Ministerul Finanţelor.
Conducerea APC poate solicita prezenţa şi participarea în cadrul negocierilor a
personalului relevant din cadrul subdiviziunilor şi instituţiilor subordonate.
21. După desfăşurarea ultimelor discuţii ce ţin de prezentarea propunerilor de buget de
către autorităţile publice centrale şi după adoptarea legii bugetare anuale, Ministerul
Finanţelor informează APC cu privire la alocaţiile bugetare aprobate pentru anul
bugetar următor şi solicită dezagregarea bugetelor aprobate în conformitate cu
prevederile capitolului 5 al Setului.
22. Direcţia bugetară a APC efectuează dezagregarea preliminară a bugetului aprobat şi
informează conducătorii tuturor direcţiilor şi instituţiilor bugetare subordonate privind
alocaţiile bugetare aprobate pentru anul ce urmează.
23. Instituţiile bugetare efectuează dezagregarea bugetului aprobat în conformitate cu
cadrul legal şi regulatoriu în vigoare şi le prezintă spre aprobare APC în subordinea
căreia se află.
276

24. Fiecare APC stabilesc controale interne şi desfăşoară procese de gestiune pentru a
îndeplini responsabilităţile de aprobare /modificare/ încheiere a unui program existent
şi iniţierea programelor noi.
25. Începînd cu luna ianuarie fiecare APC începe procesul de implementare a bugetului
pentru noul an şi implementarea programelor. Direcţia bugetară în mare parte este
implicată în acest proces.
Dispoziţii finale
Acest regulament intră în vigoare la ... .
Conducătorul APC
277

Anexa 13.A: Formate pentru prezentarea
propunerilor de cheltuieli
Mai jos se prezintă exemplele unui format extins, care poate fi utilizat de către APC şi
subdiviziunile / instituţiile subordonate în procesul discuţiilor interne pe marginea noilor
propuneri de cheltuieli, cît şi pentru prezentarea propunerilor concrete.
Primul format poate fi utilizat pentru a facilita discuţiile interne înainte de a decide
privitor la expedierea unei propuneri. Al doilea format poate fi utilizat atunci când se va
decide de a expedia propunerea pentru finanţare adiţională.
Acestea ar putea fi ajustate în funcţie de mărimea APC, caracteristicile şi natura
propunerii pentru finanţare adiţională.
Format pentru a analiza propunerea de cheltuieli
Dimensiune
Identificarea problemei
Politici/rezultate dorite
Conformarea cu priorităţile
Programului de activitate a
Guvernului şi alte documente
strategice la nivel naţional
Prioritate
Non-discreţionar
Întrebări cheie
Care problemă/obiectiv este abordată de către propunere?
Care sunt obiectivele propunerii?
Solicitarea este consecventă cu scopurile Programului de activitate a
Guvernului sau alte documente strategice aprobate la nivel naţional?
În ce mod va contribui la realizarea acestora?
Cît de importantă este această propunere comparativ cu alte propuneri?
Această propunere a fost înaintată la etapele anterioare ale ciclului
bugetar şi a fost respinsă sau a fost aprobată parţial? Daca da, atunci de
ce s-a întîmplat astfel, şi a suportat oare propunerea respectivă
modificări de atunci?
Cum se încadrează propunerea în activitatea curentă a instituţiei
bugetare?
O cheltuială este non discreţionară dacă acesta rezultă din:
Legislaţia curentă
Decontări care comportă costuri semnificative ce nu pot fi acoperite
Riscuri semnificative legate de capacităţi care au un efect direct asupa
prestării serviciilor
Costuri asociate cu o politică convenită a Guvernului
Observaţi că aceste costuri pentru cheltuieli non discreţionare trebuie să
fie pentru activitatea cea mai practică. Costurile adiţionale pentru opţiuni
mai mari de program (dacă se prefereă o mărime mai mare) trebuie
prezentate ca discreţionare.
279

Dimensiune
Discretionare
Probe
Re-prioretizare
Costurile aşteptate fiscale,
sociale
Beneficii aşteptate (fiscale,
sociale)
Riscuri
Întrebări cheie
Solicitările sunt discreţionare dacă APC are de ales între finanţarea şi
nefinanţarea solicitării (adică nu se potriveşte criteriilor de mai sus).
Aceasta include orice cheltuieli adiţionale pentru opţiunile de program
mai mari.
Care sunt probele ce sugerează că propunerea va aborda problema
identificată şi va realiza obiectivul dorit?
S-a determinat oare logica clară de implementare?
Reflectă oare propunerea principiul raport calitate preţ?
Cum este determinat raportul calitate preţ?
Există cerere suficientă pentru propunerea dată sau pentru activitate?
Propunerea înaintată reprezintă cel mai bun mod de realizare a
obiectivelor enunţate?
Ce opţiuni alternative au fost analizate şi de ce acestea din urmă au fost
respinse în favoarea propunerii respective?
Este posibilă finanţarea propunerii în totalitate sau parţial prin modificarea
priorităţilor de finanţare existente la moment?
Dacă s-au identificat economii pentru compensarea cheltuielilor, acestea
se referă în mod direct la propunere (şi anume, acestea nu se vor realiza
dacă propunerea nu va fi implementată)? Există anumite riscuri că
acestea nu se vor realiza (de ex., acestea sunt generate de cerere)?
Propunerea poate fi finanţată în totalitate sau parţial din prestarea
serviciilor cu plată sau din alte surse? (sectorul privat) Daca nu de ce?
Care sunt presupunerile ce stau la baza estimării costurilor (sau unde
poate fi găsită această informaţie)?
Cum au fost determinate costurile (de ex., utilizarea jaloanelor
externe/interne, analiza factorilor costurilor)?
Au fost luate în considerare vreun cost ne-financiar?
Care sunt beneficiile aşteptate în rezultatul implementării propunerii?
Cît timp va dura pînă la realizarea beneficiilor aşteptate?
S-a efectuat analiza cost-beneficiu?
Solicitarea va rezulta în reducerea costurilor sau venituri adiţionale
pentru Guvern în anii ce urmează?
Există anumite beneficii economice sau de altă natură cu caracter mai
general care sunt greu de cuantificat?
A fost efectuată analiza riscurilor?
Ce riscuri au fost identificate dacă propunerea va fi/ nu va fi
implementată?
Ce strategii de gestiune a riscurilor vor fi implementate pentru a tempera
riscurile identificate?
Există riscuri regulatorii sau legislative ce nu au fost identificate?
Implementare
Care sunt aspectele cu referinţă la implementare (orarul,capacitatea,
proeictul şi managementul riscurilor)?
Există necesitatea de a pilota propunerea înainte de implementarea
deplină a acesteia?
Poate implementarea parţială genera riscuri pentru viitoarele bugete?
280

Dimensiune
Revizuire, evaluare şi
monitorizare
Consultaţie
Capabilitate
Întrebări cheie
Cum va conştientiza APC dacă propunerea şi-a atins obiectivele?
Ce aranjamente vor fi asigurate pentru monitorizarea şi/sau evaluarea
eficienţei şi eficacităţii iniţiativei?
Informaţia cu privire la performanţă poate fi colectată cu uşurinţă cu
costuri minime sau cît de costisitoare va fi colectarea datelor cu privire la
performanţă?
Au fost oare consultate alte instituţii bugetare, agenţii şi grupuri de
beneficiari, şi-au manifestat aceştia acordul pentru propunerea înaintată?
Solicitările trebuie să demonstreze ca aţi analizat în mod clar
următoarele:
Implicaţiile de mediu, sociale, culturale şi economice şi interacţiunile
dintre acestea, acolo unde aceste implicaţii sunt semnificative (fie directe
sau indirecte)
Efectele pe termn mediu şi lung şi riscurile (ex. efectele peste 5,10, 20
ani şi ulterior, în funcţie de problemă). Alte iniţiative sau programe
existente, inlcusiv orice legături ce trebuie analizate ca un tot întreg.
Formatul de prezentare a unei propuneri de cheltuieli
Program/subprogram
Indicaţi codul şi denumirea programului /subprogramului /elementului
legat de propunere.
Participant al
programului/subprogramului
Indicaţi direcţia sau instituţia bugetară respectivă ce particiapă în
program/subprogram
Legătura dintre propunere şi Programul
Guvernului
Indicaţi modul în care propunerea se încadrează în priorităţile
Guvernului (sau partea acestora aferentă APC)
Legătura dintre propunere cu
obiectivele Ministerului ____________
Indicaţi modul în care propunerea se încadrează în obiectivele APC
(concepte, strategii, documente de program etc.)
Legătura dintre propunere cu legislaţia
Specificaţi cum se conformează propunerea cu legislaţia în vigoare
din Republica Moldova
281

Probe
Indicaţi care sunt probele ce sugerează că propunerea va aborda
problema identificată şi va realiza obiectivul dorit?
Indicaţi dacă propunerea reflectă principiul „raport calitate preţ”?
Indicaţi dacă există cerere suficientă pentru propunerea dată sau
pentru activitate şi cît de e de mare?
Re-prioritizare
Costurile aşteptate
Indicaţi dacă propunerea înaintată reprezintă cel mai bun mod de
realizare a obiectivelor enunţate?
Indicaţi de opţiuni alternative au fost analizate şi de ce acestea din
urmă au fost respinse în favoarea propunerii respective?
Indicaţi dacă propunerea poate fi finanţată în totalitate sau parţial de
o parte terţă sau din alte surse? (Sector privat. Dacă nu de ce)
Indicaţi care sunt presupunerile ce stau la baza estimării costurilor şi
care sunt factori determinanţi?
Indicaţi cum au fost determinate costurile (de ex., utilizarea jaloanelor
externe/interne, analiza factorilor costurilor)?
Au fost luate în considerare vreun cost ne-financiar?
Beneficii aşteptate
Indicaţi care sunt beneficiile aşteptate în rezultatul implementării
propunerii şi cît timp va dura pînă la realizarea beneficiilor aşteptate
Indicaţi dacă s-a efectuat analiza cost-beneficiu
Indicaţi dacă propunerea va conduce spre reducerea costurilor sau
generare de venituri în anii ce urmează
Analiza riscurilor
Indicaţi dacă există anumite beneficii economice sau de altă natură
cu caracter mai general care sunt greu de cuantificat
Indicaţi dacă a fost efectuată analiza riscurilor
Indicaţi ce riscuri au fost identificate dacă propunerea va fi sau nu va
fi implementată
Analiză şi evaluare
Indicaţi cum vor fi colectate datele privind admiterea indicatorilor şi
care sunt costurile colectării datelor.
Consultaţie
Surse de finanţare
Indicaţi dacă au fost consultate alte instituţii bugetare, agenţii şi
grupuri de beneficiari, şi-au manifestat aceştia acordul pentru
propunerea înaintată
Indicaţi din ce surse se propune a fi finanţat programul/sub
programul/elementul (bugetul de stat, bugetele UAT sau alte fonduri)
282

Cererea pentru propunerea bugetară
(000 Lei)
Specificarea economica a propunerii
(000 Lei)
Indicaţi suma propunerii
Codul:
Salarii, alte venituri şi prime
Bunuri şi servicii
Transferuri curente
Cheltueli capitale
Scop
Indicaţi scopul programului /subprogramului
Obiective
Indicator măsurabil
Valoarea indicatorului
Indicaţi obiectivul/ obiectivele programului/subprogramului/
elementului
Indicaţi indicatorul măsurabil
(indicatorii) aferenţi obiectivului
(objectivelor)
Tip
Descrierea succintă a activităţii în raport
cu obiectivul stabilit
Descrieţi succint activităţile ce urmează a fi realizate şi modul în cafre
acestea vor contribui la realizarea obiectivului
Elaborat de
Indicaţi numele, data şi semnătura
Aprobat de
Indicaţi numele, data şi semnătura
283