REZUMAT TEZA DOCTORAT MUSAT.pdf - Universitatea din ...

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
ȘCOALA DOCTORALĂ
DOMENIUL: ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE ÎN LICEU : COMPONENTE ȘI
MODALITĂȚI DE REALIZARE
TEZĂ DE DOCTORAT
REZUMAT
CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:
Prof.univ.dr. ECATERINA VRĂSMAȘ
DOCTORAND :
MARINCIU (MUȘAT) MARIANA
BUCUREȘTI
2012

ARGUMENT
Cei mai buni medici
pentru tineret sunt: cumpătarea, curățenia, munca –
izvoare de sănătate și bună viețuire.
Benjamin Franklin
Dictonul „Mens sana in corpore sano” sintetizează o adevărată filosofie a educației pentru
sănătate fizică, morală și spirituală. Cu această educație au fost și rămân deopotrivă
datoare copiilor familia și școala. Deoarece transformările și reformele din țară, din
diferite domenii, au influențat negativ starea de sănătate a populației, indicatorii ei
cunoscând o diminuare dramatică în ultimii zece ani, considerăm că este de datoria
noastră ca prin intermediul școlii să-i ajutăm pe elevi să înțeleagă că ei sunt o parte
importantă a comunității și sănătatea acesteia în ansamblu este dată de sănătatea tuturor
indivizilor care o alcătuiesc. Sănătatea trebuie privită ca un dar neprețuit, pe care avem
obligația nescrisă de a-l păstra.
Alegerea temei ce vizează educația pentru sănătate vine în sprijinul adolescenților de
liceu deoarece conform multor teorii comportamentale tinerii au nevoie de cunoștințe
specifice despre sănătate, ca o premisă pentru adoptarea unui stil de viață sănătos și
minimizarea riscurilor. Prin elaborarea și implementarea unui program complex de
educație pentru sănătate la elevii de liceu ne-am propus și am realizat o îmbăgățire a
nivelului de cunoștințe, atitudini și practici ale tinerilor privitor la sănătatea și dezvoltarea
lor. Desfășurarea programului de sănătate pe o perioadă lungă de timp apare ca o
necesitate educațională a tinerilor întrucât conținutul și modalitatea de prezentare a unor
subiecte care intră în categoria temelor tabu trebuiesc tratate ca atare în cadrul disciplinei
de educație pentru sănătate.
Derularea, în cadrul programului, a unor activități care să încurajeze dezbaterile, punerea
tinerilor în contexte în care prin negociere să poată lua decizii pot contribui la dezvoltarea
unor competențe și comportamente civice în rândul tinerilor.
Tema este abordată din dublă perspectivă : teoretică (în cadrul primelor trei capitole) dar
și practic-aplicativă, propunându-și ca rezultat final un model de program educațional de
sănătate și un ghid metodologic de educație pentru sănătate care să vină în sprijinul
cadrelor didactice implicate în promovarea stilului de viață sănătos în rândul
adolescenților de liceu.
1

CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. POLITICI, PRACTICI ȘI CERCETĂRI RELEVANTE ÎN
DOMENIUL EDUCAȚIEI PENTRU SĂNĂTATE
1.1. Obiective generale ale politicilor de educație pentru sănătate
1.2. Exemple europene de programe de educaţie pentru sănătate
1.3. Exemple de programe de educație pentru sănătate în România
CAPITOLUL 2. BAZELE CONCEPTUAL-TEORETICE ALE EDUCAȚIEI
PENTRU SĂNĂTATE
2.1. Identitatea educației pentru sănătate; concept, scopuri, obiective
2.1.1. Scurtă istorie a conceptului de sănătate
2.1.2.Educația pentru sănătate din perspectiva scopurilor și obiectivelor
2.2. Componentele educației pentru sănătate în învățământ
2.3. Educația pentru sănătate în contextul componentelor educației școlare
CAPITOLUL 3. EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL
LICEAL
3.1. Particularități ale educației pentru sănătate în învățământul liceal
3.1.1. Profilul elevului de liceu
3.2. Specificul populației țintă : adolescența
3.3. Educația pentru sănătate în liceu – coordonate generale (obiective, conținuturi,
strategii de instruire, strategii de evaluare)
3.4. Științele biologice și dirigenția; relevanța lor din perspectiva educației pentru sănătate
3.4.1. Câmpul problematic al disciplinelor biologice din liceu; reconsiderări posibile
3.4.2. Ora de dirigenție și elemente de curriculum pentru sănătate
CAPITOLUL 4. STUDII PRIVIND SĂNĂTATEA ȘI EDUCAȚIA PENTRU
SĂNĂTATE A ADOLESCENȚILR DE LICEU; ABORDĂRI DIAGNOSTICE ȘI
AMELIORATIVE
4.1. Design-ul general al cercetării
4.1.1. Premisele cercetării
4.1.2. Tipul de cercetare: cantitativă şi calitativă
4.1.3. Scopuri şi obiective, ipoteze
4.1.4. Populaţia ţintă /eşantion
4.1.5. Metode de cercetare
4.1.6. Calendarul desfășurării cercetării
2

4.2. Rezultatele studiului diagnostic privind sănătatea și dezvoltarea adolescenților din
învățământul liceal cu profile diferite; analiza și interpretarea datelor
4.2.1. Cunoștințele/ opiniile elevilor în relație cu profilul liceelor
4.2.1.1.Cunoștințele/ opiniile elevilor din învățământul liceal teoretic
4.2.1.2. Cunoștințele/ opiniile elevilor din învățământul liceal tehnic
4.2.1.3. Cunoștințele/ opiniile elevilor din învățământul liceal economic
4.2.1.4. Cunoștințele/ opiniile elevilor din învățământul liceal vocational
4.2.2. Rezultatele comparative ale studiului diagnostic privind sănătatea și dezvoltarea
tinerilor din licee cu profile diferite
4.2.3. Concluziile studiului diagnostic
4.3.Rezultatele abordării experimentale a programului de educaţie pentru sănătate în liceu
4.3.1. Rezultatele comparative ale chestionarului inițial aplicat grupului de control și
grupului experimental
4.3.2. Rezultatele comparative ale chestionarului final aplicat grupului de control și
grupului experimental
4.3.3. Rezultatele comparative: științele naturii – filologie obținute la chestionarul inițial
aplicat grupului experimental
4.3.4. Rezultatele comparative: științele naturii – filologie, obținute la chestionarul final
aplicat grupului experimental
4.3.5. Concluziile abordării experimentale a programului de educație pentru sănătate
CAPITOLUL 5. PROGRAMUL EDUCAȚIONAL PENTRU SĂNĂTATE
CAPITOLUL 6. CONCLUZII GENERALE ȘI CONTRIBUȚII PERSONALE
6.1. Concluzii
6.2. Contribuții personale
6.3. Limite ale cercetării
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Anexa 1. Studiu diagnostic privind sanatatea si dezvoltarea tinerilor din patru licee cu
profile diferite: teoretic, economic, vocational, tehnic
Anexa 2. Abordarea experimentală privind stilul de viață sănaăos al elevilor de liceu
Anexa 3. Chestionar – pretestare
Anexa 4. Chestionar - post-testare
Anexa 5. Focus–grup. Ghid de interviu
Anexa 6. Exemple de proiecte didactice aplicate în cadrul programului de educație pentru
sănătate
Anexa 7. Ghid metodologic – educație penru sănătate în licee
3

În cadrul temei mai largi despre educaţia pentru sănătate ne-am propus să scoatem în
evidenţă rolul acestei discipline în curriculumul actual, posibilităţile de extindere a
predării ei, dar şi cele de optimizare metodologică şi evaluativă.
Obiectivele generale pe care le-am urmărit în cadrul demersului teoretic dar mai ales al
cercetării experimentale au fost :
- am examinat rolul disciplinei opționale de educație pentru sănătate în planul cadru
de învățământ, diversele aspecte interdisciplinare dar și modul în care ar trebui
predată această disciplină în învățământul liceal;
- pentru a înțelege mai bine poziția pe care o ocupă educația pentru sănătate în
planul de învățământ, ne-am propus să studiem relațiile dintre această disciplină și
disciplinele socio-umane, educația fizică, biologia, dirigenția, etc.;
- în vederea implementării unui program complex de educație pentru sănătate neam
propus să evaluăm atitudinile, practicile adolescenților de liceu dar în același
timp să obținem informații valide despre nevoile sanitare ale acestora;
- prin studiul diagnostic desfășurat pe un eșantion de 400 elevi de liceu (clasa a-Xa)
am realizat identificarea corectă a indivizilor predispuși la anumite riscuri și
direcționarea ulterioară a resurselor de sănătate către aceștia;
- ne-am preocupat să surprindem opiniile profesorilor de biologie prin intermediul
unui focus- grup, referitor la necesitatea predării educației pentru sănătate în
învățământul preuniversitar;
- un alt obiectiv a fost acela de a evidenția particularizările predării educației pentru
sănătate în învățământul prahovean în raport cu modul de predare al acestei
discipline la nivel național.
Lucrarea este structurată pe șase capitole după cum urmează:
Primul capitol „Politici, practici și cercetări relevante în domeniul educației pentru
sănătate”scoate în evidenţă preocupările la nivel naţional şi internaţional exprimate prin
promovarea şi implementarea unor politici de sănătate care să urmărească o puternică
componentă educaţională preventivă şi informativă. La nivel european o astfel de
iniţiativă, care a debutat la începutul anilor 1990 şi la care au colaborat OMS, Consiliul
Europei şi Comisia Europeană - o reprezintă Reţeaua Europeană de Şcoli care
Promovează Sănătatea. Din 1991 şi până în prezent, reţeaua de şcoli care promovează
sănătatea s-a extins la nivelul a patruzeci de state europene şi nu numai Organizaţia
Mondială a Sănătăţii defineşte „Şcolile care promovează sănătatea” ca acele unităţi de
învăţământ care se străduiesc permanent să ridice calitatea mediului şcolar de viaţă,
învăţătură şi activitate medicală profesională pentru diferite boli ce pot apărea la
4

adolescent. Pentru asigurarea sănătăţii elevilor este nevoie de politici sănătoase bine puse
la punct, politici caracterizate printr-o mare exigenţă dictată de normative impuse de
Uniunea Europeană.
Educaţia pentru sănătate reprezintă cel mai important moment al promovării sănătăţii şi
este definit ca activitatea care are ca scop creşterea stării de bine şi prevenirea sau
diminuarea bolii la indivizi şi grupuri populaţionale, prin influenţarea în mod favorabil a
atitudinilor, credinţelor, cunoştinţelor şi comportamentelor, atât a celor care deţin puterea,
cât şi a comunităţii în general.
La ora actuală în cadrul ţărilor incluse în „Reţeaua de Şcoli care promovează sănătatea”
se derulează o serie de programe de educaţie pentru sănătate.
Astfel, în Anglia, Departamentul de Sănătate a lansat un proiect pilot de şcoli care
promovează sănătatea în fiecare din cele opt regiuni ale ţării. Ca urmare a acestui proiect
s-a creat un standard naţional al şcolilor care promovează sănătatea. Acest standard are ca
scopuri: reducerea inegalităţilor în sănătate, creşterea ratei de dobândire a deprinderilor
sănătoase, promovarea incluziunii sociale.
În 2002, Oficiul Regional pentru Educaţie din Lombardia (Italia) a iniţiat dezvoltarea
unui model teoretic al unei „şcoli fără fumat” folosind instrumente ale educaţiei pentru
sănătate. Modelul local a fost prezentat într-un manual de implementare intitulat ”Dragul
meu Pinochio” prezentând conceptele de bază, valorile, principiile educaţiei pentru
sănătate. În 2005 s-a înfiinţat o reţea a coordonatorilor din cele 15 judeţe şi cele trei mari
oraşe ale Estoniei, rolul acesteia fiind să asiste grădiniţele şi şcolile în introducerea
activităţilor de promovare a sănătăţii în activităţile de zi cu zi din şcoală.
Slovenia a fost printre primele ţări care a aderat la Reţeaua de Şcoli care promovează
sănătatea. În 2005-2009 toate instituţiile de învăţământ slovene au fost invitate să se
alăture reţelei, astfel că în acest moment 43% din şcolile primare şi secundare din
Slovenia sunt membre ale reţelei naţionale.
În 2008, cu suportul Institutului Olandez de Promovare a Sănătăţii, a început
implementarea unui model de abordare şi promovare a sănătăţii şi educaţiei pentru
sănătate la nivelul şcolilor. În Scoţia, proiectul” Trecând prin adolescenţă” s-a dezvoltat
în patru ani şi a pus la dispoziţia profesorilor resurse necesare pentru îmbunătăţirea
cunoştinţelor acestora, creşterea încrederii în explorarea unor anumite probleme de
sănătate cu elevii lor şi menţinerea acestora din urmă în crearea unor deprinderi
alimentare sănătoase, toate în contextul unui acord de promovare a sănătăţii.
În 2007-2008 Grecia a dezvoltat un proiect ce a inclus formarea profesorilor şi
dezvoltarea aptitudinilor pentru promovarea sănătăţii, responsabilizarea elevilor şi
5

participarea activă a acestora din urmă în activităţile de diseminare, evaluare şi
sustenabilitate. În Polonia „un certificat al şcolilor care promovează sănătatea” a apărut
în 2007 ca răspuns la nevoile şi aşteptările şcolilor care făceau parte din reţeaua şcolilor
care promovează sănătatea în 16 regiuni ale Poloniei (aproximativ 1500 de şcoli).
Ministerul Sănătăţii şi Bunăstării din Olanda a stabilit în 2007 coordonarea proiectului de
promovare a sănătăţii în şcoli la Centrul pentru o viaţă sănătoasă RIVM. Scopul acestui
centru este să faciliteze promovarea sănătăţii în şcoli şi să scadă presiunea acestora direct
pe şcoală, prin cuplarea adecvată a ofertei cu nevoile şcolilor.
În Spania proiectul ”Sprijin comunitar pentru educaţia pentru sănătate în şcoală” a avut
ca grup ţintă copiii de 8-12 ani din zonele defavorizate. Obiectivul principal al proiectului
este promovarea obiceiurilor alimentare sănătoase şi dezvoltarea de abilităţi şi autoresponsabilizare.
Programul „Sănătate dentară” dezvoltat în Norvegia include strategii pentru influenţarea
percepţiei tinerilor cu privire la sănătate, pentru promovarea aspectelor sociale legate de
comportamentele sănătoase şi pe creşterea înţelegerii la nivelul comunităţii a nevoii de
stil de viaţă sănătos, inclusiv activitate fizică.
Cincisprezece şcoli din nordul Portugaliei au implementat acţiuni de educaţie sexuală în
şcoală, implicând copii din clasa a 7 a într-a 12-a. Proiectul s-a adresat în egală măsură şi
părinţilor pentru a învinge barierele legate de discutarea problemelor de educaţie sexuală
cu copiii lor.
Un program naţional de educaţie pentru sănătate în şcoala românescă a fost iniţiat în
2001 şi a avut ca obiectiv principal introducerea educaţiei pentru sănătate în toate
unităţile de învăţământ, ca disciplină opţională la clasele I- XII.
În prezent se derulează programe naţionale în domeniul sănătăţii reproducerii şi
sexualităţii, precum şi campanii de prevenire şi combatere a consumului de substanţe
psihoactive în rândul adolescenţilor.
De asemenea, societatea civilă implementează programe care au ca obiectiv îmbunătăţirea
accesului pe piaţa muncii pentru persoane cu dublă vulnerabilitate:apartenenţa la etnie
romă, femei, persoane aflate anterior în detenţie, victime ale traficului de persoane care
sunt şi consumatori de droguri injectabile.
În capitolul al doilea “Bazele conceptual-teoretice ale educației pentru sănătate” este
dezvoltat conceptul de sănătate, scopul şi obiectivele educaţiei pentru sănătate. O atenţie
cuvenită este acordată componentelor disciplinei opţionale de educaţie pentru sănătate,
precum şi locul acesteia în cadrul educaţiei școlare (formale). Conceptul de „sănătate” are
asociat mai multe definiţii dintre care cea mai folosită este cea oferită de Organizaţia
6

Mondială a Sănătăţii care include printre componente fizicul, mentalul, starea de bine
socială. Unele cercetări din Franţa ( A.d’Houtand, Iustin Lupu şi Ioan Zanc, 1989) axate
pe identificarea semnificaţiilor plurisemantice ale conceptului au conchis că sănătatea este
definită fie ca împlinire, realizare de sine, fie ca satisfacţie, fie pentru persoanele în
vârstă, ca putere de a rezista.
Conceptul de viaţă sănătoasă are la rândul lui o accepţiune foarte largă.Tocmai din acest
motiv, copiii şi tinerii (elevii) trebuie să ajungă singuri să distingă între sănătate şi boală
prin raportare la valorile personale. La fel ca şi conceptul de sănătate, cel de boală este
analizat tot holistic, omul fiind analizat ca subiect bio-psiho-socio-cultural.
Scopul educaţiei pentru sănătate este de a preveni comportamentul de sănătate negativ şi
de a promova comportamentul de sănătate pozitiv. În acest sens, elevii vor fi încurajaţi să
practice comportamente pozitive, iar numărul oamenilor care vor muri prematur va fi mai
mic. Deoarece multe alegeri cu privire la stilul de viaţă încep în adolescenţă, şcoala prin
disciplina opţională „Educaţie pentru sănătate” poate interveni în alegerea de către elevi a
unui stil de viaţă sănătos.
Educaţia pentru sănătate la nivelul şcolii reprezintă una din principalele căi de promovare
a cunoştinţelor corecte privind diferite aspecte ale sănătăţii şi totodată de formare a
atitudinilor şi deprinderilor indispensabile unui comportament responsabil şi sănătos.
Există o serie de argumente în favoarea realizării educaţiei pentru sănătate în cadrul
instituţiilor de învăţământ:
-în primul rând, unul din scopurile în sine ale activităţii în învăţământ este informarea
autorizată a copiilor şi tinerilor privind educaţia pentru sănătate ca parte a ştiinţelor
medicale ce vizează nu numai transmiterea unui bagaj informativ corect din punct de
vedere ştiinţific, cât mai ales, crearea unor comportamente individuale sănătoase şi a unor
atitudini ce corespund idealului educaţional.
-în al doilea rând, şcoala este un loc perfect pentru transmiterea cunoştinţelor de educaţie
pentru sănătate şi are abilitatea dar şi capacitatea de a se adresa unui procent reprezentativ
din populaţie.
-în al treilea rând, introducerea disciplinei opţionale de educaţie pentru sănătate în şcoli
reprezintă implicit recunoaşterea importanţei acesteia pentru viaţa individului.
-nu în ultimul rând, impactul semnificativ al acestor activităţi a fost deja demonstrat în
alte state, prin studii şi cercetări competente, autorizate.
În funcţie de componentele conceptului de sănătate educaţională, obiectivele educaţiei
pentru sănătate pot fi diferenţiate astfel:
7

1.Informarea şi autoinformarea subiecţilor educaţionali în legătură cu tipurile de
sănătate:somatică, mintală, fiziologică, intelectuală, afectivă, psihică, comportamentală.
2.Dezvoltarea la subiecţii educaţionali a structurilor psihice de prelucrare a informaţiilor
cu privire la aceste tipuri de sănătate, a capacităţii de auto-analiză a stării proprii de
sănătate, cu scopul orientării corecte către medic, în cazul constatării unei anumite
probleme medicale sau legăturii acesteia cu educaţia.
3.Antrenarea stărilor afective susţinerii şi dezvoltării sănătăţii: grija faţă de propria
sănătate, încrederea în puterea de vindecare a specialiştilor etc.
4.Angajarea în procesul de dobândire, menţinere şi dezvoltare a sănătăţii proprii şi a celor
apropiaţi lor prin formarea deprinderilor, priceperilor şi a abilităţilor minime, de
autoîngrijire sau de îngrijire a celor apropiaţi.
Componentele educaţiei pentru sănătate sunt reprezentate de: cunoştinţele, concepţiile,
opiniile, atitudinile şi practicile populaţiei şcolare în domeniul sănătăţii.
Cunoştinţele constituie de fapt baza educaţiei pentru sănătate, ceea ce explică atenţia
deosebită care se acordă pe planul cercetărilor, depistării de fineţe a nivelului de
cunoştinţe.
Aceasta cu atât mai mult cu cât între cunoştinţe şi obişnuinţe este o relaţie directă, în
sensul că cei mai bine informaţi sunt înclinaţi mult mai frecvent decât cei neinformaţi să
adopte un comportament sănătos. Cunoştinţele nu constituie o motivaţie suficientă
pentru a produce modificări comportamentale decât atunci când sunt conforme cu nevoile
şi interesele grupului.
Opinia este ceea ce se consideră sau se crede adevărat , aprecierea comună , generalizată
de către oameni a diferitelor probleme concrete de viaţă : politice, economice, sociale,
sanitare, care exercită o puternică influenţă asupra conduitelor individuale sau de grup
(Tabachiu, A., 1967).
Atitudinea este după Linton (1954) strâns legată de termenul de valoare, autorul
înţelegând prin valoare un element comun unor situaţii care provoacă răspunsuri ale
individului,iar prin atitudine răspunsul determinat de un asemenea element. Horakova
(1987) arată că atitudinile iau naştere din experienţe şi influenţează comportamentul sub
forma unei activizări şi selectări a acţiunilor , producând influenţe pozitive, negative sau
indiferente.
La baza obişnuinţelor, mai ales a celor igienice stau deprinderile. Pentru ca spălatul
dinţilor să devină obişnuinţă se impune în prealabil elaborarea unor deprinderi corecte
privind tehnica periajului dinţilor, ceea ce nu este întotdeauna uşor la vârsta adultă. De
aceea formarea comportamentului, a obişnuinţelor igienice şi precedarea acestei acţiuni
8

de cultivare a unor deprinderi corespunzătoare trebuie începută de la vârsta cea mai
fragedă. Stramkova (1968) susţine că informarea nu are efect în combaterea unor
obiceiuri de viaţă neigienice, ca de pildă fumatul, ci mai curând motivările bazate pe
concepţia curentă a persoanelor din mediul înconjurător care să influenţeze nu atât sfera
raţională, cât, îndeosebi sfera emoţional-afectivă.
A educa, în înţelesul lui Dottrens - aplicabil şi educaţiei pentru sănătate presupune a
forma obişnuinţe, a respecta consemne, a intensifica dorinţa de a se comporta şi de a
acţiona corect, pentru ca individul educat să se integreze normal în comunitate, să
respecte pe alţii şi să-şi subordoneze interesele personale interesului general (Dottrens, R.
și colab.,1966).
Ca o componentă a educaţiei generale, educaţia pentru sănătate este un sistem de măsuri
şi influenţe pentru formarea comportamentului igienic, este activitatea de conducere a
copilului şi tânărului de la condiţia sa de fiinţă naturală la aceea de fiinţă social-culturală
în probleme de sănătate.
Educaţia pentru sănătate trebuie să înceapă la vârste mici, pentru că în această etapă se
dobândesc obiceiuri care sunt relevante pentru activităţile ulterioare.
Este important să se conştientizeze la toate nivelurile şi să se recunoască , că sănătatea
reprezintă nu numai unul din drepturile de bază ale omului ci şi o resursă a statului.
Ea este o condiţie necesară pentru progresul societăţii, care urmează să fie realizată prin
ameliorarea standardelor de trai ale oamenilor , promovarea unui stil de viaţă sănătos,
protecţia mediului ambiant şi întărirea eficienţei serviciilor curative şi de prevenire a
maladiilor etc.
În procesul de învăţământ în general şi cu atât mai mult în cel educativ-sanitar se pune
astăzi din ce în ce mai mult accentul pe o activitate menită să-l stimuleze pe elev pentru
activitate, să fie dinamic, flexibil, adaptabil noilor condiţii de viaţă.
Educaţiei pentru sănătate, parte componentă de netăgăduit a educaţiei generale a elevilor,
i se acordă o justificată însemnătate de către Ministerul Educaţiei Naţionale.Astfel, în
1999, acesta a inclus într-un ordin( nr.3170,28.01.1999) dedicat îmbunătăţirii asistenţei
medicale a elevilor, o referire specială la educaţia pentru sănătate a acestora.Se stipulează
astfel că în scopul promovării sănătăţii şi creşterea nivelului de educaţie în conformitate
cu standardele internaţionale, începând din anul 1999-2000 se vor introduce orele de
educaţie pentru sănătate în şcoli, în curriculumul opţional. Aceste ore vor fi susţinute de
personalul didactic special instruit, cu competenţă în educaţia pentru sănătate, astfel încât
elevilor să li se ofere programe de informare şi educaţie pentru sănătate la standarde
internaţionale.
9

Capitolul al treilea „Educația pentru sănătate în învățământul liceal” prezintă
particularităţile educaţiei pentru sănătate în învăţământul liceal, specificul populaţiei
ţintă-adolescenţa, rolul ştiinţelor biologice şi dirigenţiei în problematica educaţiei pentru
sănătate în liceu.
Adolescenţa este cea mai importantă perioadă a metamorfozelor din viaţa fiecărui
om:schimbări fizice, emoţionale, cognitive şi sociale. Acestea pot pune bazele succesului
pentru întreaga viaţă sau, în acelaşi timp, pot promova experienţe negative care pot bloca
dezvoltarea armonioasă a adolescentului.
La populaţia adolescentă de vârstă şcolară, conţinuturile educaţiei pentru sănătate s-au
structurat în strânsă legătură cu educaţia fizică, cu diverse discipline care se predau în
învăţământul preuniversitar (anatomie şi fiziologie, igienă şcolară, cunoştinţe despre
natură, dirigenţie) cu activităţile tehnico-practice şi cu unele activităţi extraşcolare care
presupun antrenarea elevilor în acţiuni şi concursuri sanitare, de prim ajutor, precum şi
respectarea unor reguli de igienă personală şi colectivă.
Curriculum-ul de educaţie pentru sănătate este centrat pe competenţe, orientând astfel
învăţarea pe dezvoltarea unor capacităţi care implică aplicarea cunoştinţelor, priceperilor
şi deprinderilor formate în contexte noi, spre rezolvarea problemelor ce apar în viaţa de zi
cu zi. Cursul de educaţie pentru sănătate se axează pe formarea competenţelor ce constă
dintr-o metodologie mai specială axată pe dezvoltarea gândirii critice, implicarea elevilor
în activităţi individuale, în perechi şi în grup, valorificarea experienţei individuale a
fiecărui elev etc.
Adolescenţa şi în mare măsură postadolescenţa sunt vârste ale învăţării.
M.Debesse (1970) spune că: ”Situaţia de şcolar sau licean rămâne comună tuturor
adolescenţilor” în toate ţările civilizate.
Noul nivel şcolar, cel al liceului, aduce câteva schimbări esenţiale în învăţare şi anume:
-conţinuturile de învăţare sunt amplificate cantitativ şi calitativ la unele discipline studiate
şi în gimnaziu.
„Volumul de cunoştinţe creşte intens, ca şi cel de sisteme de operaţii cu simboluri”
(Şchiopu, Verzea, 1995).
-noi discipline, precum logica, filosofia cer mari capacităţi de abstractizare, iar cele ca
economia, sociologia, psihologia necesită efortul de înţelegere a unor fenomene foarte
complexe.
-în faţa acestor multiple cerinţe, atitudinile adolescenţilor sunt diferite. Unii se străduiesc
foarte mult şi doresc să obţină rezultate cât mai bune.
10

-se pot angaja în microcercetări în liceu, iar în postadolescenţă în cercetări apropiate de
cele ale specialiştilor şi adesea împreună cu aceştia .
-dispun deja de capacităţi fizice şi psihice pentru a participa la muncă în interes familial,
iar alţii încearcă activităţi productive sau comerciale mai limitate , chiar să le aducă unele
venituri.
În adolescenţă toate procesele informaţionale se desfăşoară la nivel înalt şi chiar ating
unii dintre cei mai înalţi parametri caracteristici speciei umane.
În legătură cu toate categoriile de percepţii, J.Piaget subliniază: ”Condiţiile organice ale
percepţiei nu sunt pe deplin realizate decât în faza adolescenţei” (Piaget, Inhelder, 1976).
Capacităţile observative ale adolescenţilor sunt într-un evident progres şi se exprimă în :
a) adaptează capacitatea observativă la tipul de sarcină cognitivă sau practică pe care
urmează să o rezolve ;
b) îşi pot organiza şi dirija explorarea obiectelor şi fenomenelor;
c) îşi pot valorifica independent, mai ales postadolescenţii, rezultatele observaţiilor
proprii;
d) îşi pot construi chiar o strategie de observare şi apoi de valorificare a datelor .
Alegerea adolescenţilor ca populaţie ţintă pentru cercetarea experimentală nu a fost
întâmplătoare. Aceasta este perioada cea mai formativă a vieţii, comparabilă cu cea a
primilor ani ai existenţei. Cronologic, adolescenţa se situează în viaţa individului la un
moment extrem de propice, nu foarte devreme pentru a permite o acţiune corectivă
eficace şi nu foarte târziu pentru surmontarea celor mai numeroase dificultăţi
preexistente. Având în vedere schimbările de ordin politic şi economic din ultimele douătrei
decenii, între generaţiile de adolescenţi au apărut diferenţe majore din punct de vedere
psihologic.
Deşi, atât adolescentul de azi cât şi cel de ieri trece prin aceleaşi schimbări fiziologice, are
aceeaşi structură a personalităţii, premisele în care „fermentează” şi se dezvoltă toate
acestea sunt diferite.
Astfel, s-a produs ruptura între ceea ce Mircea Eliade credea despre viaţa unui adolescent
miop şi cum ar defini Mircea Cărtărescu copilul contemporan. O primă diferenţă a fost
determinată de avansul tehnologiei care a modificat valorile şi scopurile adolescenţilor.
Acum tinerii trăiesc într-o lume a vitezei, în care informaţia este obţinută printr-un singur
click fără să fie nevoie să citească o zi în bibliotecă. O altă diferenţă este legată de modul
de percepere a riscurilor.Dacă adolescentul din perioada comunistă avea norme , reguli
mult mai stricte, era pedepsit pentru orice abatere de la cutumele societăţii , adolescentul
de azi vede riscul ca o metodă de experimentare, de a încerca şi altceva.Mai mult, pentru
11

el e şi o formă de a ieşi în evidenţă, de a se diferenţia de mulţime.De asemenea, evoluţia
accelerată a societăţii şi accesul la lumea occidentală a modificat valorile sociale,
culturale, religioase ale copilului de azi şi de ieri. Modificări au apărut şi la nivel biologic,
în prezent fetele se maturizează mult mai devreme, pot rămâne însărcinate doar la 12 ani,
speranţa de viaţă a scăzut iar bolile pe care altădată le consideram ale vârstei adulte sau
mature, sunt acum posibile şi la 16 ani (diabet, cancer, afecţiuni cardio-vasculare).
În perioada adolescenţei exemplul negativ tinde să îl influenţeze mult mai uşor pe tânăr
decât exemplul pozitiv; este perioada în care a scăpat de sub atenta supraveghere a
familiei şi şcolii, este atras, din spirit de imitaţie, către unele vicii (fumat, consum excesiv
de cafea, de băuturi alcoolice, droguri), către unele acte delictuale sau/şi către manifestări
de violenţă.Deoarece multe alegeri cu privire la stilul de viaţă încep în adolescenţă,
şcoala, prin disciplina opţională „Educaţie pentru sănătate” poate interveni în alegerea de
către elevi a unui stil de viaţă sănătos. Pentru a opri comportamentele de sănătate negative
care există în proporţie mare, profesorii trebuie să pună accentul pe modul de a schimba şi
influenţa cauzele psihosociale ale comportamentului de viaţă negativ.
Conţinuturile educaţiei pentru sănătate vizează aspecte legate de igiena corporală,
alimentaţie echilibrată, consum de substanţe toxice, sănătatea reproducerii şi sexualităţii.
În funcţie de natura activităţii depuse s-au utilizat:strategii cognitive (de cunoaştere),
strategii metacognitive (de învăţare a învăţării), strategii afectiv- emoţionale, strategii
comunicativ-novatoare, strategii bazate pe obişnuinţă/ automatism, strategii multimedia
(digitale).În vederea evaluării activităţilor teoretice şi practice cuprinse în programul de
educaţie pentru sănătate s-au folosit atât metode tradiţionale(probe orale, scrise, practice)
cât şi metode complementare de evaluare( proiectul, portofoliul, autoevaluarea).
Pentru îmbogăţirea nivelului de cunoştinţe al elevilor de liceu referitor la educaţia pentru
sănătate am făcut o serie de recomandări ce vizează posibilităţile de completare a unor
teme din programa de biologie clasele a IX- XII a cu un plus de informaţie educativsanitară
faţă de cea cuprinsă în manual.
Un accent deosebit trebuie pus pe capitolul „Nutriţie” care necesită o detaliere mai amplă
a conceptelor de „aliment sănătos” şi de „alimentaţie raţională”, având în vedere creşterea
alarmantă a cazurilor de obezitate infantilă în ţara noastră.
Noţiunile legate strict de digestie trebuie completate cu modalităţi de alegere a
alimentelor pe care tinerii le consumă, bazate pe cunoaşterea compoziţiei chimice a
acestora , dar şi efectele pozitive ale alimentelor naturale.
Tema ”Reproducerea” necesită pe lângă elementele de anatomie şi fiziologie comparată
a organelor genitale unele referiri la procesele de reproducere inclusiv la sarcină, factorii
12

cu potenţial vătămător, punându-se accent pe bolile venerice;educaţia sexuală, bazele
întemeierii familiei.Aceste noţiuni trebuie dezvoltate cu o serie de elemente
interesând:sănătatea familiei definită nu ca suma sănătăţii membrilor ei, ci ca produs al
climatului relaţional pozitiv, al absenţei crizelor relaţionale care, când sunt patogene nu
sunt de natură să altereze sănătatea familiei, dar când sunt profunde duc la destrămarea
microgrupului familial.
Tema „Starea de sănătate şi capacitatea de muncă a organismului uman”
familiarizează elevii cu o serie de concepte proprii disciplinelor biologice definind”
sănătatea”, „boala”,”starea de sănătate”, stabilind indicatori de apreciere a acestora şi
dezvoltând măsurile de combatere a cauzelor îmbolnăvirilor şi de acordare a primului
ajutor.În vederea menţinerii sănătăţii tinerilor aceste noţiuni vor fi completate cu tehnici
de refuz a consumului de substanţe toxice şi de conştientizare a adolescenţilor cu privire
la practicile nesănătoase referitoare la consumul de tutun, alcool, droguri. Doar cunoscând
efectele nocive ale acestor substanţe asupra sănătăţii şi dezvoltării organismului, tinerii
vor avea o toleranţă zero faţă de aceste practici nesănătoase.
Majoritatea temelor descrise în cadrul disciplinelor biologice vor fi însoţite de noţiuni de
igienă corporală care să contribuie la menţinerea unei sănătăţi corespunzătoare a
organismului. Trebuie acordată o atenţie sporită practicilor de igienă întrucât se constată o
discrepanţă semnificativă între cunoştinţe şi practici. Astfel, chiar dacă majoritatea
elevilor au cunoştinţe corecte despre spălarea mâinilor înaintea meselor şi după folosirea
toaletelor, mulţi dintre aceştia nu le practică. De aceea se impune elaborarea de programe
prin care adolescenţii să aplice în practică noţiunile teoretice asimilate în acest domeniu.
Este necesară respectarea normelor şi regulilor de igienă în cadrul tuturor sistemelor
funcţionale ale organismului pentru a preveni apariţia şi dezvoltarea eventualelor boli ce
ar afecta starea de sănătate a tinerilor.
În cadrul orelor de dirigenţie temele ce ţin de educaţia pentru sănătate au ca scop
stimularea, trezirea în rândul tinerilor a unor interese care să asigure aplicarea, găsirea
unor motivaţii, a unei satisfacţii imediate care să provoace aplicarea, decelarea unei
categorii informaţionale apte să determine actul decizional. Activităţile de educaţie pentru
sănătate din cadrul orelor de dirigenţie trebuie să fie strict legate de nevoile şi interesele
elevilor, de condiţiile în care aceştia trăiesc astfel încât ele să suscite dorinţa justificată de
a adopta un comportament corect. În acest context, aplicarea principiului problematizării,
al situaţiilor conflictuale în educaţia pentru sănătate porneşte de la ideea potrivit căreia
experienţele igienico-sanogenetice ale elevilor pot folosi acestora în rezolvarea
problemelor lor personale de sănătate. Pentru reuşita şi eficacitatea discuţiilor de grup
13

legate de igiena personală, una din condiţiile esenţiale o constituie alegerea unor
probleme de sănătate legate de interesele şi nevoile specifice vârstei şi care prezintă
aspecte controversate, opinii diverse ce pot stimula participarea la discuţii.
În cadrul orelor de dirigenţie se vor discuta în special teme legate de petrecerea timpului
liber, consum de substanţe toxice, igienă corporală, violenţă în şcoli, alimentaţie,
sexualitate etc.În acest sens, profesorii diriginţi vor utiliza instrumentele disponibile
existente, reprezentate de broşuri, material scris,cărţi, ghiduri metodologice, materiale
audiovizuale.De asemenea, pot fi desemnate numeroase activităţi creative care să
încurajeze interesul elevilor şi să sporească învăţarea:experimente, jocul de rol, prezentări
de comunicaţii.Conţinutul, organizarea şi materialele ajutătoare trebuie să pună accentul
şi pe schimbarea comportamentală.
Principiile de care profesorii diriginţi ar trebui să ţină seama în cadrul discutării temelor
de educaţie pentru sănătate sunt:onestitatea, discutarea problemelor controversate, un bun
ascultător şi cererea ca elevii să rezume cele discutate pentru a evalua ceea ce au înţeles.
Necesitatea parcurgerii conţinuturilor specifice educaţiei pentru sănătate se impune
deoarece condiţiile societăţii contemporane, viaţa individului a devenit mult mai
complicată decât altădată. Schimbările economice, sociale şi culturale din toată lumea
exercită o influenţă profundă asupra sănătăţii tinerilor şi implicit asupra accesului
acestora la serviciile sociale. Pe fondul acestei schimbări educaţia pentru sănătate devine
una din componentele esenţiale ale educaţiei, un obiectiv major al acesteia şi totodată,
unul din drepturile fundamentale ale fiinţei umane în dezvoltare.
Educaţia pentru sănătate devine eficace în măsura în care este privită ca unul din
scopurile principale ale acţiunii educaţionale, aflându-se în raporturi de interdependenţă
cu celelalte scopuri ale educaţiei.
Capitolul al patrulea „Studii privind sănătatea și educația pentru sănătate a
adolescenților de liceu; abordări diagnostice și ameliorative” descrie rezultatele
studiului diagnostic efectuat pe patru licee cu profile diferite şi ale abordării
experimentale a programului de educaţie pentru sănătate.
Majoritatea studiilor şi cercetărilor în domeniul educaţiei pentru sănătate realizate în ţara
noastră au oferit o imagine de ansamblu cu privire la nivelul de cunoştinţe, atitudini,
practici şi comportamente ale tinerilor cu vârste între 11 şi 18 ani.
Deoarece aceste studii şi cercetări nu au evaluat suficient cunoştinţele, atitudinile şi
practicile tinerilor în ceea ce priveşte riscurile majore pentru sănătate şi dezvoltare şi care
ar putea oferi informaţii în vederea implementării şi monitorizării intervenţiilor efective şi
relevante, ne-am propus ca prin această cercetare să evaluăm mai întâi nivelul de cultură
14

sanitară al populaţiei adolescente de liceu (cunoştinţe, opinii, deprinderi, interese,
atitudini, comportamente, obiceiuri, tradiţii, practici şi prejudecăţi) şi apoi să elaborăm un
program de educație pentru sănătate complex în funcţie de nevoile tinerilor, pe care să-l
experimentăm ulterior în vederea verificării eficienţei lui.
Rezultatele obţinute prin cercetarea experimentală pe care am realizat-o vor argumenta
necesitatea transpunerii unor activităţi şi conţinuturi de educaţie pentru sănătate, nu doar
la dirigenție ci și în cadrul altor materii obligatorii, acolo unde există afinităţi teoretice.
Cercetarea cantitativă realizată prin utilizarea chestionarului ca instrument de cercetare a
ajutat să aflăm nevoile tinerilor legate în principal de petrecerea timpului liber. Alte nevoi
ale adolescenţilor sunt legate de sexualitate, alimentaţie echilibrată, igienă personală,
consum de substanţe toxice etc.
Înainte de cercetarea experimentală propriu-zisă am realizat un studiu diagnostic privind
sănătatea şi dezvoltarea tinerilor în patru licee cu profile diferite: teoretic, tehnic,
economic, vocaţional. Doar liceul cu profil vocaţional desfăşoară cursul opţional de
educaţie pentru sănătate. Deoarece rezultatele pe care le-am obţinut în urma prelucrării
chestionarelor aplicate au scos la iveală un nivel de cunoştinţe mai ridicat privind
componentele /ariile stilului de viaţă sănătos al elevilor din liceul unde s-a predat
opţionalul de Educaţie pentru sănătate, am dorit să verificăm printr-un experiment
realizat pe un eşantion de 200 de elevi aparținând Colegiului Național Ion Luca Caragiale,
dacă prin parcurgerea unui program educaţional de sănătate pe o perioadă de 36
săptămâni, elevii îşi îmbunătăţesc nivelul de cunoştinţe şi chiar comportamentul în ceea
ce priveşte stilul de viaţă sănătos.
În sinteză, cercetarea a fost derulată în trei pași :
1. Evaluarea nivelului de cunoștințe, atitudini și practici privind sănătatea și dezvoltarea
adolescenților din patru licee cu profile diferite (teoretic, economic, tehnic, vocațional) și
compararea rezultatelor obținute;
2. Aplicarea experimentală a unui program complex privind sănătatea și măsurarea
efectelor acestuia;
3. Elaborarea unui ghid metodologic de educație pentru sănătate, pentru cadrele didactice
și testarea acestuia prin intermediul unui focus-grup.
Tipul de cercetare : cantitativă și calitativă.
Scopurile cercetării au fost:
1. Un studiu diagnostic privind nivelul cunoştinţelor sanitare la elevii de liceu.
2. Elaborarea şi testarea experimentală a unui program complex de educaţie pentru
sănătate.
15

3. Construirea unui ghid metodologic pentru aplicarea programului.
Obiectivele propuse în cadrul cercetării au fost:
1.Evaluarea nivelului de cunoştinţe, atitudini şi practici ale tinerilor cu privire la sănătatea
şi dezvoltarea lor.
2.Evaluarea factorilor sociali, psihologici, economici care influenţează potenţialul de
sănătate şi dezvoltare al tinerilor.
3.Evaluarea nevoilor pe care le au tinerii cu privire la subiectele/temele ce trebuie
dezbătute în cadrul programelor de educaţie pentru sănătate.
4.Evaluarea nevoilor cadrelor didactice privitor la predarea programelor de educație
pentru sănătate
5.Elaborarea unui ghid metodologic de educaţie pentru sănătate, care să cuprindă o serie
de tehnici şi recomandări pentru îmbunătăţirea sănătăţii şi dezvoltării tinerilor.
Ipotezele cercetării :
1.Dacă elevii aparţin liceelor cu profile unde se predă opţionalul ”Educaţie pentru
sănătate” (liceul pedagogic), atunci ne aşteptăm ca aceştia să ajungă la achiziţii superioare
în acest domeniu faţă de elevii aparţinând celorlalte tipuri de licee (teoretic, tehnic,
economic).
2.Dacă se elaborează şi implementează un program complex de educaţie pentru sănătate
cu o anumită ”fizionomie” la elevii de liceu, atunci există un grad mai mare de
probabilitate ca aceștia să aibă rezultate superioare, în nivelul de cunoștințe și
comportamente ce privesc stilul de viață sănătos, comparativ cu cei care participă la
procesul obișnuit de instruire.
Pasul 1 al cercetării l-a constituit un studiul diagnostic realizat pe un eșantion de 400
elevi aparținând la patru licee cu profile diferite, după cum urmează:
Colegiul Naţional „ Jean Monnet” Ploieşti( 100 elevi).
Colegiul tehnic „Lazăr Edeleanu”Ploieşti( 100 elevi)
Colegiul Economic „ Virgil Madgearu” Ploieşti ( 100 elevi)
Colegiul Naţional „Ion Luca Caragiale”Ploieşti (100 elevi)
În pasul doi al cercetării s-a realizat experimentarea programului complex de educație
pentru sănătate propus, iar eșantionul a cuprins 200 elevi aparținând la 8 clase cu două
specializări diferite : patru clase având specializarea științele naturii iar patru clase
specializarea filologie.
Facem precizarea că toți acești elevi au participat la cursuri de biologie dar cei de la
specializarea științele naturii au avut 2 ore/ săptămână în timp ce elevii aparținând
specializării filologie au beneficiat de o singură oră de biologie pe săptămână.
16

Cei 200 elevi au fost împărțiți într-un grup experimental (100 elevi) și un grup de control/
martor (100 elevi). Grupul experimental a urmat timp de 36 săptămâni (un an școlar) un
program complex de educație pentru sănătate în cadrul căruia s-au desfășurat și activități
extradidactice complementare.
Vârsta tuturor elevilor participanți atât la studiu diagnostic cât și la experiment a fost
cuprinsă între 16-17 ani (clasa a-X-a liceu).
În pasul al treilea am realizat testarea unui ghid metodologic de educație pentru sănătate
printr-un focus grup aplicat unui număr de 10 profesori de biologie din județul Prahova,
care predau în învățământul liceal. Dintre aceștia, 8 profesori au fost de sex feminin și doi
profesori de sex masculin iar vârsta lor este cuprinsă între 35 -55 ani. În ce privește
mediul de rezidență toate cadrele didactice intervievate provin din mediul urban.
Metodele de cercetare
Experimentul este o metodă de cercetare canitativă ce constă în „observarea și
măsurarea efectelor manipulării unei variabile independente asupra variabilelor
dependente într-o situație în care acțiunea altor factori (prezenți efectiv dar străini
studiului) este redusă la minimum” (Festinger și Katz, 1953/1963)
În cazul cercetării noastre cei 200 de elevi clasa a X-a ( eșantionul) au fost împărțiți întrun
grup experimental (100 elevi) și un grup de control/ martor (100 elevi).
Atât în grupul experimental cât și de control, cei 100 elevi aparțineau la patru clase de
liceu (a X-a) : două clase cu profil științele naturii și două clase cu profil filologie.
Variabila independentă a fost programul complex de educație pentru sănătate, aplicat
doar grupului experimental, nu și celui de control.
Variabilele dependente au fost reprezentate de competențele specifice pe care elevii leau
dobândit în urma aplicării variabilei independente (tratamentul experimental).
Chestionarul a reprezentat instrumentul (tehnica) de cercetare și a cuprins ca
teme principale :
- date generale despre respondent;
- temele/ subiectele preferate de tineri pentru discuții cu privire la educația pentru
sănătate;
- serviciile utilizate de tineri pe parcursul ultimului an;
- consumul de substanțe în rândul tinerilor;
- igiena personală;
- sănătatea alimentației;
- sănătatea reproducerii și sexualității.
Chestionarul a fost aplicat în două momente de timp diferite.
17

La începutul experimentului s-a aplicat un chestionar atât grupului experimental cât și
celui de control. Datele obținute au fost prelucrate statistic și ulterior interpretate.
Prin intermediul evaluării inițiale am identificat nivelul achizițiilor adolescenților în
termeni de cunoștințe, competențe și abilități, în scopul asigurării premiselor atingerii
obiectivelor propuse pentru etapa de implementare a programului complex de educație
pentru sănătate.
Informațiile obținute ne-au ajutat în planificarea activităților viitoare, din perspectiva
adecvării acestora la posibilitățile elevilor sau a inițierii, dacă a fost cazul, a unor
programe de recuperare.
La sfârșitul experimentului am aplicat același chestionar, atât grupului experimental cât și
celui de control, cu scopul de a obține informații utile asupra nivelului de performanță al
elevilor, în raport cu obiectivele de instruire propuse.
Am respectat protocolul unui design experimental în care subiecții sunt evaluați din
perspectiva unei variabile dependente (pretestare), expuși unui stimul care reprezintă
variabila independentă și apoi reevaluați din perspectiva variabilei dependente
(posttestare). Orice diferență dintre prima și ultima măsurătoare este atribuită variabilei
independente.Folosirea unui grup de control a permis detectarea oricăror efecte ale
experimentului în sine.
Rezultatele, ca și concluziile experimentului au scos la iveală eficiența unui astfel de
program complex de educație pentru sănătate, desfășurat într-un mediu instituționalizat
(școală).
Focus-grupul este o tehnică de cercetare calitativă ce constă în „colectarea
datelor, prin interacțiunea dintre membri grupului, referitoare la o problemă
stabilită de cercetători” (David, L.Morgan, 1966).
Această tehnică a fost utilizată în cercetarea noastră pentru a confirma/ infirma utilitatea
ghidului metodologic de educație pentru sănătate, pentru profesorii de biologie pe care l-
am propus spre a completa manualele de educație pentru sănătate existente pe piață și
utilizate ca principale mijloace didactice în predarea opționalului de educație pentru
sănătate și nu numai.
Metode statistice
Prelucrarea datelor obținute s-a realizat în SPSS și au fost utilizate următoarele teste nonparametrice:
Testul Kruskal- Walis a fost utilizat pentru a verifica prima ipoteză propusă de
cercetare.
18

Acest test verifică diferența dintre rangurile a mai mult de două eșantioane independente
și s-a folosit pentru prelucrarea datelor obținute la chestionarul aplicat celor 400 elevi
aparținând la patru licee cu profile diferite: teoretic, economic, tehnic, vocațional.
Valorile înregistrate de pragul de semnificație la itemii din chestionar au arătat că prima
ipoteză a cercetării a fost confirmată, adică este adevărat că elevii care aparțin liceelor
unde se predă opționalul „educație pentru sănătate” (liceul pedagogic) au achiziții
superioare în acest domeniu comparativ cu elevii ce aparțin celorlalte tipuri de licee
(tehnic, teoretic, economic). Valorile pragului de semnificație (p≤0,05) obținute pentru
liceul pedagogic indică diferențe semnificative, comparativ cu valorile pragului de
semnificație (p>0,05) obținute pentru celelalte licee (tehnic. teoretic, economic) care nu
indică diferențe semnificative.
Testul Mann- Whitney a fost folosit în cercetarea noastră pentru a verifica cea de-a doua
ipoteză propusă. Acest test verifică diferența dintre rangurile a două eșantioane
independente și s-a utilizat pentru prelucrarea datelor obținute la chestionarul inițial și
final aplicat grupului experimental și de control/martor.
Valorile pragului de semnificație înregistrate la itemii din chestionarul inițial și final au
arătat că cea de-a doua ipoteză a cercetării a fost confirmată.
Conform acesteia, prin elaborarea și implementarea unui program complex de educație
pentru sănătate, cu o anumită “fizionomie” la elevii de liceu, există un grad mai mare de
probabilitate ca aceștia să aibă rezultate superioare în nivelul de cunoștințe și
comportamentele ce privesc stilul de viață sănătos, comparativ cu elevii care participă la
procesul obișnuit de instruire. Valorile pragului de semnificație (p≤0,05) înregistrate la
grupul experimental arată diferențe semnificative comparativ cu valorile pragului de
semnificație (p>0,05) înregistrate la grupul de control/martor care nu indică diferențe
semnificative.
Pe baza analizei și interpretării datelor obținute în urma studiului diagnostic și al
experimentului, ipotezele cercetării au fost validate.
În funcție de contextul informației furnizate rezultatele studiului diagnostic au fost
divizate în aspecte încurajatoare și îngrijorătoare pentru fiecare compartiment al studiului.
Determinanții psiho-sociali ai potențialului de sănătate și dezvoltare a
tinerilor
Aspecte încurajatoare
Cunoștințe
- majoritatea tinerilor a manifestat cunoștințe corecte cu privire la componentele
modului de viață sănătos;
19

- referitor la procedurile de igienă personală, cei mai mulți tineri cunosc frecvența
acestora și importanța respectării lor.
Atitudini
- majoritatea adolescenților și-a apreciat starea de sănătate ca fiind bună;
- temele cele mai solicitate pentru dezbateri în cadrul școlii sunt cele legate de
alimentație echilibrată, modalități de petrecere a timpului liber, boli cu transmitere
sexuală, consum și abuz de droguri legale și ilegale.
Aceste teme sunt solicitate mai frecvent de elevii aparținând liceelor cu profile : tehnic,
teoretic, economic în comparație cu elevii liceului pedagogic, care au beneficiat de
parcurgerea unor astfel de teme, în cadrul opționalului de educație pentru sănătate.
Aspecte îngrijorătoare
Cunoștințe
- un procent destul de mare nu cunoaște principalele componente ale stilului de
viață sănătos și acesta este înregistrat de elevii liceelor unde nu s-a predat
disciplina opțională de educație pentru sănătate;
- datele obținute arată că tinerii aparținând liceelor unde nu se predă opționalul de
educație pentru sănătate nu au suficiente cunoștințe despre sănătatea reproducerii
și sexualității, efectele nocive ale consumului de tutun, alcool, droguri ca și despre
violența fizică, sexuală, etc.
Atitudini
- studiul relevă dezvoltarea insuficientă a abilităților de a-și asuma responsabilitatea
pentru propria sănătate, mai ales în cazul elevilor de la liceele : teoretic, tehnic,
economic, care atribuie această responsabilitate familiei și instituției de
învățământ;
- temele ce țin de dezvoltarea personalității, relațiile interpersonale, drepturile
omului sunt indicate cu o frecvență mai ridicată de către elevii liceelor unde nu se
predă opționalul de educație pentru sănătate comparativ cu cei din liceul
pedagogic care și-au completat aceste cunoștințe și prin parcurgerea disciplinelor
socioumane incluse în disciplinele obligatorii.
Practici
- studiul denotă un decalaj destul de mare între nivelul de cunoștințe bune și
practicile insuficiente de nutriție. Chiar dacă elevii aparținând liceelor unde nu se
predă opționalul de educație pentru sănătate au achiziționat informații despre
alimentație din mass-media, internet, reviste, ziare ei continuă să consume
20

alimente gen fast-food deși sunt conștienți că acestea le fac mai mult rău decât
bine;
- barurile și cafenelele sunt servicii utilizate destul de frecvent de elevii liceelor cu
profile : teoretic, economic, tehnic în comparație cu elevii liceului pedagogic, care
conștientizează că această practică le-ar afecta dramatic starea de sănătate și
dezvoltarea corpului;
- un număr destul de mare din rândul elevilor aparținând liceelor cu profil : teoretic,
tehnic, economic au relatat că, cunosc pe cineva care a fost supus agresiunior
sexuale. Multe persoane au fost agresate sexual la club, discotecă, în stradă, alte
locuri, instituții de învățământ.
Utilizarea de substanțe printre tineri
Aspecte încurajatoare
Cunoștințe
- tinerii ce aparțin liceului pedagogic afirmă destul de des efectele nocive ale
consumului de tutun, alcool, droguri în comparație cu elevii celorlalte licee, ceea
ce explică faptul că aceștia din urmă nu au avut prilejul să-și îmbogățească nivelul
de cunoștințe la acest subiect, neparcurgând cursurile opționale de educație pentru
sănătate;
Aspecte îngrijorătoare
- există mulți tineri insuficient informați cu privire la daunele consumului de alcool,
fapt ce reiese din neimplicarea consumului de alcool în stilul de viață sănătos;
- majoritatea adolescenților, deși cunoaște efectele nocive ale consumului de
droguri și tutun, continuă să le consume într-un procent destul de crescut
Atitudini
- în opinia tinerilor, motivele principale care îi determină să fumeze sunt: pentru a
arăta ca un adult, pentru a se calma, pentru a fi mai contemporani;
- cele mai frecvente motive care îi fac pe tineri să consume droguri sunt: încercarea
senzațiilor, dependența de droguri, iau exemplu de la prieteni, etc.;
- cei mai mulți dintre adolescenți procură droguri chiar de la prieteni, ceea ce ne
îngrijorează.
Practici
- adolescenții indică vârsta de 15-18 ani ca fiind perioada critică la care ei încep să
experimenteze consumul de băuturi alcoolice, droguri, tutun;
- cei mai mulți dintre tinerii care fumează sau consumă alcool au declarat că li s-a
propus deseori să consume droguri.
21

Sănătatea reproducerii și comportamentul sexual printre tineri
Aspecte încurajatoare
Cunoștințe
- există mulți tineri care au indicat corect maladiile transmisibile pe cale sexuală
(HIV/SIDA, gonoree, sifilis);
- majoritatea adolescenților cunoaște cele mai eficiente și moderne metode de
contracepție (prezervativul, pastilele anticoncepționale)
Practici
- datele arată că informarea corectă și precoce a tinerilor despre educația sexuală
întârzie începutul relațiilor sexuale dar și întreținerea relațiilor sexuale cu parteneri
multipli;
- cele mai utilizate metode anticoncepționale sunt: prezervativul, pastilele
anticoncepționale, raportul sexual întrerupt, metoda calendarului;
- există mulți tineri care aleg ca vârstă optimă pentru începerea relațiilor sexuale 19
ani și peste
Atitudini
- tinerii ar dori să afle mai multe despre educația sexuală de la părinți dar și din
surse competente: profesori de biologie, lucrători medicali, centrele de cercetare
pentru tineri;
- majoritatea tinerilor conștientizează existența problemei HIV/SIDA și consideră
că este o problemă importantă pentru toată țara;
- cei mai mulți dintre adolescenți consideră că avortul nu este o metodă bună de
control al nașterilor
Aspecte îngrijorătoare
Cunoștințe
- aproape jumătate dintre tinerii aparținând liceelor unde nu se predă opționalul de
educație pentru sănătate nu au știut să selecteze corect bolile transmisibile pe cale
sexuală.
Tot la elevii aparținând acestor licee se înregistrează un procent ridicat al tinerilor
care aleg metode false de prevenire a sarcinii nedorite.
Atitudini
- destui tineri ce aparțin liceelor cu profile: teoretic, tehnic, economic consideră că
educația sexuală ar trebui făcută în familie, în timp ce elevii liceului pedagogic
afirmă destul de des că dezbaterea unui subiect atât de delicat ar trebui să se facă
în școală de personal didactic sau medical specializat în acest domeniu;
22

- un număr destul de mare de elevi din liceele unde nu se predă educația pentru
sănătate afirmă că prezervativul nu ar fi o metodă contraceptivă agreată de ei,
deoarece micșorează plăcerea și este incomod, fără a conștientiza efectele
negative ale neutilizării acestuia în relațiile sexuale pe care le au;
- principalele motive de neutilizare a prezervativului sunt legate de lipsa de
comunicare între parteneri și de încrederea reciprocă
Practici
- chiar dacă pentru cei mai mulți dintre tinerii aparținând liceelor: teoretic, tehnic,
economic sursa solicitată în vederea informării cu privire la educația sexuală o
reprezintă părinții, în realitate majoritatea familiilor nu discută cu adolescenții lor
aspecte legate de sănătatea reproducerii și sexualității, deoarece chiar dacă
societatea a evoluat foarte mult acest subiect continuă să fie unul tabu;
- se înregistrează un procent ridicat al tinerilor care au comportamente de risc
privind reproducerea;
- comportamentul contraceptiv printre adolescenți are unele tendințe problematice
care împiedică utilizarea pe scară largă a metodelor moderne și eficiente de
contracepție.
În urma analizei și interpretării datelor obținute la chestionarele inițiale și finale aplicate
grupului de control și grupului experimental, acesta din urmă fiind inclus într-un program
complex de educație pentru sănătate, desfășurat pe parcursul unui an școlar, a fost
confirmată ipoteza conform căreia dacă se implementează un program complex de
educație pentru sănătate la elevii de liceu, există un grad mai mare de probabilitate ca
aceștia să aibă rezultate superioare în nivelul de cunoștințe și comportamente privind
stilul de viață sănătos, comparativ cu cei care participă la procesul obișnuit de instruire.
În cadrul cercetării experimentale ne-am propus să abordăm principalele componente
ale stilului de viață sănătos : igienă personală, alimentație echilibrată, consmul de
substanțe toxice, sănătatea reproducerii și sexualității.
Putem argumenta această alegere a temei prin faptul că la ora actuală asistăm la o
modificare radicală a stilului de viață al omului modern prin sedentarism, obiceiurile
alimentare nesănătoase, consum și abuz de tutun, alcool, droguri, izolarea socială, abuzul
de medicamente și suplimente alimentare din plante, cu impact dramatic asupra sănătății
și dezvoltării organismului.Deoarece a crescut foarte mult frecvența obezității infantile în
țara noastră și în acelși timp a diabetului zaharat în rândul tinerilor considerăm că este de
datoria noastră să intervenim prin orele de educație pentru sănătate aferente disciplinei
opționale sau prin derularea unor programe complexe de educație pentru sănătate pe o
23

perioadă lungă de timp în corectarea comportamentelor nesănătoase, în diminuarea
acestora dar mai ales în ajutarea tinerilor de liceu să facă alegeri sănătoase privind stilul
de viață. Așa cum se știe, educația este unul dintre cele mai puternice instrumente de
intervenție care poate fi utilizat pentru a schimba stilul de viață al adolescenților de liceu.
Obiectivul general al cercetării experimentale l-a constituit promovarea stilului de viață
sănătos prin elaborarea și implementarea unui program de educație pentru sănătate care a
fost testat pe elevii din învățământul liceal (clasa a-X-a) prin intermediul chestionarelor
aplicate la începutul și sfârșitul programului de sănătate.
Cercetarea experimentală realizată pe populația adolescentă de liceu (clasa a-X-a) a
relevat câteva dintre cele mai frecvente comportamente și obiceiuri care conturează stilul
de viață sănătos și starea de sănătate a elevilor de liceu.
Acestea se structurează pe următoarele categorii de indicatori :
Statusul ponderal
Înainte de derularea propriu-zisă a experimentului am recurs la determinarea indicelui de
masă corporală (IMC) la cei 200 de elevi incluși în cercetarea experimentală.
Ne-a interesat această investigație deoaree greutatea corporală adecvată este rezultanta
echilibrului între un aport alimentar zilnic echilibrat și activitate fizică regulată. Se știe că
persoanele supraponderale sau obeze au risc crescut de apariție a bolilor cardio-vasculare,
diabet zaharat, cancere, afecțiuni corelate cu reducerea duratei și calității vieții.
Din punct de vedere medical și deficitul ponderal are un impact negativ asupra sănătății și
dezvoltării armonioase a organismului.
Datele obținute la această determinare arată că spre deosebire de elevii grupului martor
care nu au înregistrat diferențe semnificative la măsurătorile finale, elevii din grupul
experimental și-au corectat destul de mult greutatea, astfel că rezultatele obținute după
parcurgerea programului de educație pentru sănătate arată diferențe semnificative
comparativ cu valorile obținute la începutul experimentului.
Alimentația echilibrată
Deși, în general, adolescenții cunosc efectele pozitive ale consumului de alimente
naturale, în realitate cunoștințele despre alimentație sunt dobândite într-un mod
nestructurat, aleatoriu, din surse care nu întotdeauna sunt corecte și de încredere. În cadrul
programului pe care l-am elaborat și implementat am dezbătut conceptul de nutriție care
presupune o imagine corectă și coerentă privind compoziția alimentelor și valoarea
nutrițională a acestora, precum și practicarea unei diete diversificate, în care să predomine
fructele și legumele.
24

Tot în cadrul acestui program s-a elaborat un model alimentar corect, pe care elevii să-și
poată construi un regim alimentar adecvat nevoilor și posibilităților proprii.
În urma prelucrării datelor obținute la chestionarele inițiale și finale nu sunt relevate
diferențe semnificative la acest subiect în cazul grupului de control în timp ce grupul
experimental înregistrează diferențe semnificative după parcurgerea programului de
educație pentru sănătate, concretizate prin practicarea unei alimentații sănătoase și a unei
atitudini corecte, pro-active și critice legate de alimentele pe care tinerii le consumă zi de
zi conștientizând faptul că „ești ceea ce mănânci”.
Igiena personală
Deoarece acest subiect este tratat destul de superficial sau deloc în timpul liceului, la
orele de biologie sau dirigenție, ne-am propus ca prin intermediul programului nostru de
educație pentru sănătate să-i ajutăm pe tineri să aplice corect tehnicile de periaj al dinților
dar și de spălare a mâinilor după folosirea toaletelor deoarece datele pe care le-am obținut
la chestionarele inițiale indică o discrepanță semnificativă între cunoștințe și practici.
De exemplu, chiar dacă au cunoștințe corecte despre importanța periajului dentar, igienei
initime, spălatului pe mâini, tinerii nu aplică întotdeauna cunoștințele pe care le au în
practică. Prin intermediului programului de sănătate am urmărit îmbogățirea nivelului de
cunoștințe al tinerilor referitor la igiena dentară, igiena intimă, igiena mâinilor, dar și la
promovarea practicilor corecte privind igiena personală.
Astfel, rezultatele chestionarelor finale au arătat diferențe semnificative la grupul
experimental care a beneficiat de cunoștințe și practici corecte de igienă personală
comparativ cu grupul de control, la care nu s-au semnalat diferențe semnificative.
Educația sexuală
Problematica vieții sexuale a tinerilor continuă să fie un subiect tabu, fiind astfel abordat
destul de rar în școală și mai ales în familie. Tinerii dețin informații legate de bolile cu
transmitere sexuală și metodele de contracepție din mass-media, internet, orele de
biologie, dar acestea nu sunt suficiente pentru a-i ajuta să adopte comportamente
sănătoase privind reproducerea și sexualitatea. De aceea, programul de educație pentru
sănătate pe care l-am elaborat și implementat a cuprins o serie de activități teoretice și
practice prin care tinerii au primit informații corecte și pertinente despre reproducere și
sexualitate iar prin filmele documentare despre bolile cu transmitere sexuală, studiile de
caz, jocurile de rol, portofoliile, proiectele, târgul de sănătate s-a dorit conștientizarea de
către tineri a consecințelor comportamentelor nesănătoase privind sexualitatea.
25

Rezultatele obținute la grupul experimental au scos în evidență eficacitatea programului
de sănătate, materializată prin diferențele semnificative înregistrate comparativ cu
rezultatele inițiale.
În schimb, la grupul de control nu s-au semnalat diferențe semnificative între rezultatele
inițiale și cele finale.
Consumul de tutun, alcool, droguri
Comportamentele legate de risc în perioada adolescenței pot include pe lângă
experimentarea fumatului, consumul de alcool și droguri și revolta împotriva standardelor
și regulilor impuse de către alții. De cele mai multe ori adolescenții tind să se simtă
invulnerabili la consecințele negative și problemele de sănătate.
Rezultatele cercetării arată că majoritatea tinerilor are cunoștințe și atitudini corecte în
ceea ce privește consecințele consumului de tutun, alcool, droguri.
Rezultatele obținute la grupul experimental arată diferențe semnificative după
parcurgerea programului de educație pentru sănătate întrucât elevii au beneficiat de
cunoștințe suplimentare la această temă, comparativ cu grupul de control, la care nu s-au
semnalat diferențe semnificative.
În capitolul 5 „Programul educațional pentru sănătate” descrie programul complex de
educație pentru sănătate care a fost elaborat și implementat grupului experimental (100
elevi) pe o perioadă de 36 săptămâni (un an școlar). Programul are ca scop principal
îmbunătățirea sănătății tinerilor prin corectarea obiceiurilor și comportamentelor legate de
sănătate.Programul educațional de sănătate se focusează pe ajutorarea elevilor să dezvolte
un angajament și o atitudine pozitivă față de un trai activ și sănătos pe parcursul întregii
vieți și să dezvolte capacitatea de a trăi o viață productivă, satisfăcătoare.
Așteptările aferente acestui program promovează un trai sănătos și activ, prin dezvoltarea
aptitudinilor fizice, personale și profesionale. Această abordare practică, echilibrată îi va
ajuta pe elevi să treacă cu succes dincolo de etapa liceală. Toate cursurile de educație
pentru sănătate cuprinse în acest program adresează probleme de sănătate relevante și le
oferă elevilor o mare diversitate de activități care promovează dezvoltarea aptitudinilor de
viață, a competențelor personale și mișcarea (fitness).
Capitolul 6 „Concluzii generale și contribuții personale” scoate în evidență necesitatea
introducerii disciplinei opționale de educație pentru sănătate începând din clasa I până în
clasa a XII-a, având în vedere schimbările economice, sociale, culturale din toată lumea,
care exercită o influență profundă asupra sănătății și dezvoltării copiilor și tinerilor.
Necesitatea parcurgerii conținuturilor specifice educației pentru sănătate se impune
deoarece viața individului a devenit mai complicată decât altădată.
26

Educaţia pentru sănătate poate fi considerată un proces de aplicare a unor fapte,
cunoştinţe, norme de comportament care să influenţeze favorabil atitudinile şi practicile
igienice ale individului, familiei, comunităţii. Finalitatea educaţiei pentru sănătate, în
şcoală, este culturalizarea igienico-sanitară a copiilor şi tinerilor în vederea formării unui
stil de viaţă sănătos contribuind prin perfecţionarea sănătăţii fizice, afectiv-emoţionale şi
mintal-spirituale la dezvoltarea multilaterală a personalităţii şi la integrarea socială a celor
educaţi.
De asemenea, acest capitol prezintă valoarea adăugată de către autoare la studiile și
cercetările realizate până în prezent la nivel național.
Studiul diagnostic realizat pe un eșantion de 400 elevi de liceu (clasa a-X-a) aparținând la
patru licee cu profile diferite, adică teoretic, economic, tehnic, vocațional ne-a furnizat
informații despre nevoile tinerilor de liceu în ceea ce privește stilul de viață sănătos. În
vederea satisfacerii nevoilor acestora și având în vedere faptul că adolescența este vârsta
cea mai propice pentru a interveni în orientarea tineriolor către alegerea practicilor
sănătoase care să le asigure o stare bună de sănătate și dezvoltare am procedat la
elaborarea unui program complex de educație pentru sănătate pe care ulterior l-am
experimentat pe un eșantion de 200 elevi aparținând Colegiului Național Ion Luca
Caragiale Ploiești. În conformitate cu rezultatele studiului, prezența cunoștințelor corecte
la tineri nu presupune evitarea riscurilor pentru sănătate și dezvoltare. În acest sens,
programul elaborat și-a propus să facă eforturi suplimentare pentru a-i motiva pe
adolescenți să aplice cunoștințele în practici utile.
Pentru aceasta, s-au utilizat metode interactive de predare, cu participarea unui număr cât
mai mare de tineri, orientate spre formarea abilităților de apreciere a propriei sănătăți,
cunoașterea simptomatologiei specifice anumitor boli dar și sporirea nivelului de
conștientizare al tinerilor în necesitatea adresării la specialiști.
Programul a vizat instruirea pentru formarea deprinderilor de viață care să dezvolte la
tineri capacități de negociere, de rezistență la presiunea semenilor pentru a nu se implica
în activități riscante sau violente dar și pentru a evita adoptarea unor comportamente
dăunătoare cum ar fi : fumatul, consumul de băuturi alcoolice și droguri.
Strategiile de prevenire a deprinderilor nocive (fumatul, consumul de alcool și droguri)
au fost axate pe explicarea consecințelor acestor noxe și a riscului continuu. La elaborarea
acestui program de sănătate s-a luat în considerare că promovarea mesajelor de abstinență
totală de la consumul de alcool ar putea fi ineficiente, ținând cont de tradițiile poporului
nostru de a consuma băuturi alcoolice la sărbători religioase sau oficiale, la zile de naștere
27

sau alte ocazii. De aceea, acest program și-a propus să prevină consumul abuziv de
băuturi alcoolice.
Programul de educație pentru sănătate s-a bazat pe strategii de reducere a riscului
continuu privind sănătatea reproducerii și sexualității, începând de la promovarea
abstinenței până la modalități de protecție cu un partener întâmplător. Activitățile
teoretice cuprinse în program vizează promovarea și educarea tinerilor referitor la
manifestările fiziologice ale aparatulu reproducător și simptomele unei patologii genitale.
În cadrul acestui program, cursurile de educație pentru sănătate au ajutat elevii să
dezvolte cunoștințele, aptitudinile și atitudinile necesare pentru a menține un stil de viață
sănătos și un angajament de participare pe tot parcursul vieții la activitatea fizică. Elevii
au fost încurajați să desfășoare activități fizice în afara programului școlar pentru starea
fizică, sănătatea și bucuria personală. De asemenea, elevii au avut posibilitatea de a învăța
într-o varietate de moduri: individul și în cooperare, independent și cu sprijinul
profesorilor, prin studiul exemplelor urmate de practică.
Strategiile de instruire au fost variate în funcție de așteptările și nevoile de învățare ale
elevilor. Programul promovează valori educaționale și țeluri ca : toleranță, înțelegere,
excelență și stare bună. Subiectele din cadrul cursurilor de educație pentru sănătate au fost
combinate cu subiecte din alte discipline pentru crearea unor cursuri interdisciplinare.
Pentru aplicarea programului elaborat și testat experimental am conceput un ghid
metodologic de educație pentru sănătate ce poate fi utilizat de cadrele didactice atât la
orele de dirigenție cât și în parcurgerea disciplinei opționale de educație pentru sănătate.
În acest ghid metodologic sunt prezentate o serie de aspecte pe care profesorii ar trebui să
le ia în considerare atunci când planifică lecțiile ce au ca scop comportamentele sănătoase
ale elevilor.
Aceste aspecte sunt:
- Ceea ce elevii știu și cred că le influențează comportamentele de sănătate;
- Deși cunoașterea este necesară, nu este suficientă pentru a produce schimbări
majore în comportamentul elevilor;
- Comportamentul pentru sănătate nu apare în vid, dar este influențat de percepții,
motivații, atitudini și mediul social în care au loc.
Ghidul metodologic propus și validat printr-un focus-grup urmărește să cultive sănătatea
prin prevenirea bolilor și ale riscurilor care pot afecta cele șase stări de sănătate: fizică,
mentală, emoțională, socială, etică, vocațională.
Prin aplicațiile practice propuse, elevii vor fi ajutați să înțeleagă că între cele șase stări de
sănătate există o strânsă interdependență. Orice face o persoană într-o parte a vieții ei se
28

epercutează asupra celorlalte părți. Orice decizie (cum ar fi relațiile sexuale
întâmplătoare și neprotejate sau consumul de droguri ilicite) luată de o persoană în
legătură directă cu sănătatea ei fizică va avea impact asupra celorlalte părți ale sănătății
persoanei respective.
Ghidul metodologic dorește ca prin metode și tehnici interactive să transmită elevilor
informații despre bolile și riscurile pe care le pot prezenta anumite comportamente
individuale și de grup, să le formeze anumite deprinderi și abilități, să le stimuleze
gândirea creativă și participativă.
Considerăm că acest ghid este doar un instrument de lucru flexibil iar profesorii își pot
folosi experiența și creativitatea ca să aducă permanent completări, modificări, astfel încât
activitățile teoretice și practice propuse să devină și mai atractive și accesibile elevilor pe
care îi instruiesc în domeniul educației pentru sănătate.
29

BIBLIOGRAFIE
1. Abraham, Maslow, The forther reaches if human nature,Viking Press, New York,
1976.
2. Adelman, Howard, The Not-So-Specific Learning Disability Population, California
Univ., Los Angeles.
3. Adler,A., Cunoaşterea omului, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991.
4. Albu Gabriel, În căutarea educaţiei autentice, Ed.Polirom,Bucureşti, 2002.
5. Alexiu,Leonida; Sava Vasile, Indreptar de educatie sanitara,Ed.Militară,
Bucuresti, 1958.
6. Allport,G.W., Structura şi dezvoltarea personalităţii, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1981.
7. Amos, Sue and Susan Orchard, Getting Assessment Right: Health and Physical
Education, Grade 9 & 10, Barrie, 1999.
8. Angel, S.et al., La Poudre et la fumee. Les toxicomanes: prevenir et soigner,
Editions Acropole, Paris, 1987.
9. Arbou, Elena, Educația pentru sănătate în școală, Ed.Fiat Lux, Bucuresti,1999.
10. Babbie, Earl, Practica cercetării sociale, Iaşi, Editura Polirom,2009.
11. Baric, L.,Health Promoting Schools: evaluation and auditing, Journal of the
Institute of Health Education, 29, 114–120, 1991.
12. Bonchiş,E, Studierea imaginii de sine în adolescenţă şi copilărie, Editura
Imprimeriei de Vest, Oradea, 1997.
13. Bennett-Goleman, T., Alchimie emoţională, Editura Curtea Veche, Bucureşti,
2002.
14. Bennett, P.D., Dictionary of Marketing Terms, Chicago, American Marketing
Association, 1988.
15. Berk,L., Child Development, Allyn and Bacon, Boston, 1989.
16. Brânză, Ioan, Igiena personală a elevului, Direcţia de Sănătate Publică, Iaşi.
17. Bruner,S.Jerome, Procesul educaţiei intelectuale,Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1970.
18. Bucur, Gheorghe Eugeniu, Popescu, Octavian, Educaţie pentru sănătate în şcoală,
Editura „Fiat Lux”, Bucureşti,1999.
19. Bucur, Gheorghe Eugeniu, Educația pentru sănătate la copii și tineri, 1996.
20. Bunescu,Gheorghe, Şcoala şi valorile morale, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1998.
30

21. C., Danielson and T., McGreal, Teacher evaluation to enhance professional
practice, Alexandria, Association for supervision and curriculum development,
2000.
22. Carmichael,L., Mannuel de psychologie de l’enfant , PUF, Paris, 1952.
23. Cătălin Tufănaru, Luminiţa, Barbu; Elena, Enciu, Ghid metodologic naţional,
Editura Public H.Press, 2006, Bucureşti.
24. Cerghit, I., Metode de învăţământ, ed.a VI a,Editura Polirom, Iaşi, 2006.
25. Cerghit Ioan, Sisteme de instruire alternative si complementare: structuri, stiluri
si strategii Ed. a 2-a rev-Iasi, Polirom,2008.
26. Chelcea,S., Chestionarul în investigaţia sociologică,Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1975.
27. Chelcea,S., Personalitatea şi societatea în tranziţie, Societatea Ştiinţifică şi
tehnică S.A., Bucureşti,1994.
28. Chelcea, Septimiu, Cum să redactăm o lucrare de licență, o teză de doctorat, un
articol științific în domeniul științelor socioumane, Editura Comunicare,
București, 2005.
29. Cohen –Seat, G., Thematic Film material, Health Education, no.3, London, 1962.
30. Coleman,James, Equality of Educational Opportunity, Washinton, D.C.,US
Government Printing Office, 1996.
31. CNC, MEC și colab., Ghid metodologic – ari acurriculară Matematică și științe
ale naturii, București, Editura Aramis Print, 2002.
32. Crăciun,T.,Crăciun L., Dicţionar de biologie, Ed.Albatros, Bucureşti,1989.
33. Creţu, T., Adolescenţa şi contextul său de dezvoltare, Editura Credis,Bucureşti,
2001.
34. Creţu, T., Cunoaşterea de sine, în “Dirigintele, ora de dirigenţie. Adolescenţa”,
Editura Tribuna Învăţământului, Bucureşti, 1996.
35. Cucoş,C., Pedagogie,Editura Polirom,Iaşi, 2002.
36. D.Bedworth and A.Bedworth, The profession and practice of health education,
Dubuque, IA, Wm.C.Brown, 1992.
37. Danek,K., The Open Sesame, în “Health Education”, no.4, London, 1963.
38. David, L. Morgan, Focus Groups, Annual Review of Sociology, Vol. 22,pp. 129-
152, 1996.
39. De Landsheere,G.,L’education et la formation, PUF, Paris, 1979.
40. Debesse M., Etapele educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
41. Debesse M., L’adolescence, PUF, Paris, 1979.
31

42. Deiro, Judith, Teachers do make a difference, Corwin Press, 2004.
43. D’Hainaut, Elaborarea noilor continuturi in programe de invatamant si educatie
permanenta, EDP, Bucuresti, 1981.
44. Dorobantu I., Educatia pentru sanatate in ciclul gimnazial si invatamantul liceal,
Ed.Medicala, Bucuresti,1984.
45. Dorobantu.I.,Educatia pentru sanatate: lucrare metodica, Ed.Medicala ,Bucuresti,
1985.
46. David,Teodora;Predescu,Adriana; Empatia si relatia profesor-elev,Ed.Academiei,
Bucuresti, 1987.
47. Dippo,Jeanette P., Health Class Project. Smoking Survey, J.School. Health,no.3,
Buffalo, 1968.
48. Dobrota, Sorin Spineanu; Otet, Florina; Litoiu, Nicoleta, Ghid de evaluare pentru
disciplinele socio-umane, Ed.Prognosis, Bucuresti, 2000.
49. Dottrens, Robert,Institutori ieri, educatori maine , E.D.P ,Bucuresti,1971.
50. Dumitru, G.,Sănătatea prin sport pe înţelesul tuturor,Federaţia Română Sportul
pentru toţi,Bucureşti,1997.
51. Dumitru, Ion, Ungureanu Cornel, Pedagogie si elemente de psihologia educatiei ,
Cartea Universitara , Bucuresti, 2005.
52. Dumitrescu, Marinela, Dumitrescu, Sorina, Educatia pentru sanatate mentala si
emotionala, Ed.Aramis, 2005.
53. Elvin, Lionel, The Place of Commonsense in Educational Thought, Allen &
Unwin, 1977.
54. Enachescu, Dan, Marcu, Gr., Sanatate Publica si Management Sanitar, Bucuresti,
Ed.All, 1988.
55. Erikson ,E.H.,Enfance et societe, Delachaux &Niestle, Neuchatel, 1982.
56. Eugen, Blaga, Politici sociale pentru sănătate, Ed.Omega Ideal, București, 2006.
57. European Centre for the Epidemiological Monitoring of AIDS, 1995.HIV/ AIDS
Surveillance in Europe, Ouarterly Report Mo.47.
58. Evaluation in health promotion- WHO-European series no.92, 2001.
59. Festinger,L.; H.W.Reicker, S.Schachter, When Prophecy Fails, Minneapolis,
University of Minnesota Press, 1956.
60. Fundaţia pentru Dezvoltare prin Educaţie Economică şi Parteneriat, Analiza
comunităţii, 2001.
61. Gilles Ferriol, Adolescenţii şi toxicomania,Ed.Polirom,2000,Iaşi.
62. Goleman,D., Inteligenţa emoţională, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2001.
32

63. Gollu M., Fundamentele psihologiei, vol I, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti, 2000.
64. H., Adelman, School counseling, psychological and social services, in health
Academic:A guide to coordinated school healtyh programs, eds.E.Marx,
S.Wooley and M.Northrop, New York, Teachers College Press, 1998.
65. Halperin, W. and Baker, E. L., Public Healt Surveillance. Van Nostrand Reinhold,
New York, 1992.
66. Harper, Mark, Ken O’Connor, Quality Assessment : Fitting the Pieces Together,
Toronto, July, 1998.
67. Hefco, Vasile, Fiziologia animalelor şi a omului, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1997.
68. Hollman,W.,Heltinger,T.,Sportmedizin Arbeits und Trainingrgrundlage, Stuttgart
New York, F.K.Schattmer Verlag, 1976.
69. Horakova, M., Motivation, facteur dans la formation des habitudes sanitaires et
hygieniques de la jeunesse a l’age de l’adolescens.Institut d’education sanitaire
de Pragne, 1987.
70. Howard, Taras and William Potts-Datema, Obesity and student performance at
school, Journal of School Health, vol.75, october, 2005.
71. Inhelder, B.,et.al., Învăţarea şi structurile cunoaşterii, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1977.
72. Iucu, I., Pedagogia, Editura Credis, Bucureşti, 2000.
73. Iucu,R.B.,Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Editura Polirom,Iaşi, 2001.
74. Iluţ,P., Abordarea calitativă a socioumanului.Concepte şi metode.,Editura
Polirom,Iaşi, 1997.
75. Ionescu, G.(cood.), Bejan,M.,Pavelcu, Psihologie clinică, Ed.Academiei, R.S.R,
1985.
76. Ispas, Al.T., Anatomia şi fiziologia omului cu aplicaţii practice, Ed.Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2000.
77. John, I.Saeed, Semantics, third Edition, Blackwell Publishing, Trinity College,
Dublin nov. 2008.
78. J. şi S. Bond, Sociology and health care An introduction for nurses and for health,
Edinburgh, Churchill Livingstone, 1994.
79. King, M. , Health is a sustainable state. Lancet, 336, 664-667, 1990a.
33

80. Kinne, S., Thompson, B., Chrisman, N. J. and Hanley, J. R., Community
organization to enhance the delivery of preventive health services. American
Journal of Preventive Medicine, 5, 225-229, 1989.
81. Krovetz, L.Martin, Fostering resilience :expecting all students to use their minds
and hearts well, Second edition, 2007.
82. L.J.Kolbe, Education reform and the goals of modern school health programs,
Education standard, 2002, 4-11.
83. Leoveanu, T.Ionut, Medicină generală, 2009.
84. Lerner, R.M., Hultsch, D.F., Human Development,Mc Graw Hill Brook Comp.,
New York, 1983.
85. Lewin, Kurt, Resolving social conflicts; selected papers on group dynamics,
Oxford, England: Harper, XVIII, 230 pp., 1948.
86. Linton, Ralph, The problem of universal values, Method and perspective in
anthropology, R.Spencer., ed., St.Paul, 1954.
87. Liviu, Vulcu, Tratat de sănătate publică, vol.III, Ed.Universității Lucian Blaga,
Sibiu, 2006.
88. Lupu Iustin, Ioan Zanc, A.D., Houtand, Sociologie Medicala.Teorie si aplicatii,
Ed.Polirom, Iasi, 1999.
89. M.Howard and J.McKabe, Helping teenagers postpone sexual involvment,
Fammily planning perspectives, 22, no.1, 1990.
90. M.Quackenbush, W.M.Kane and S.J.Telljohan, Teach and Reach : emotional and
mental health, Santa Cruz, CA, ETR Associates, 2004.
91. Manolescu,M., Evaluarea şcolară, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2005.
92. Marcean, Crin, Consideratii asupra infectiei HIV la adolescenti, Ed.U.M.F.Carol
Davilla, Bucuresti, 1994.
93. Marcu Aurelia si colab., Metode utilizate in monitorizarea starii de sanatate
publica, Bucuresti, Institutul de Sanatate Publica, 2002.
94. Marcu Mihai, Sanatate Publica si Management, Partea I Metode si practici, Cluj-
Napoca, Ed.Risoprint, 2000.
95. Marginean Ioan, Ana Balasu, Calitatea vietii in Romania, Ed.Expert, Bucuresti,
2005.
96. Mărginean,I.,Măsurarea în sociologie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1982.
97. MEC, CNC, Biologie, clasele X-XII în Programe școlare, seria liceu, aria
curriculară Matematică și științe ale naturii, București, 2001.
34

98. MEC, CNC, Programă școlară de biologie în Programe școlare pentru clasa a
IX-a, aria curriculară Matematică și științe ala naturii, 1999.
99. Michael, Salzman, The world of learning, Europa Publications, 2004.
100. Miller, F.Dean; Telljohann, K.Susan, Health education in the elementary school,
Wm.C.Brown Publishers, 1992.
101. Ministerul Sănătăţii, Centrul naţional pentru organizarea şi asigurarea sistemului
informaţional şi informatic în domeniul sănătăţii, Anuar de statistică sanitară,
2010,Bucureşti.
102. Ministerul Educatiei si Cercetarii, Programe scolare pentru disciplina optionala
Educatie pentru sanatate clasele I-a XII-a , aprobat cu Ordin al Ministerului,
nr.4496/200413.
103. Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Stilul de viață sănătos și
cetățenia activă în rândul elevilor din școala românească, București, 2011.
104. Ministerul Sănătăţii, Studiul Sănătăţii reproducerii, Bucureşti, 2005.
105. Mircea, Gelu Butu; Liana, Butu, Bioetica în pediatrie, Ed.Eikon, Cluj-Napoca,
2008.
106. Mitrofan, N., Aptitudinea pedagogică, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1988.
107. Momann,M.,Teoria educatiei, Ed.Polirom, Iasi.
108. Monahan, J. L. and Scheirer, M. A. ,The role of Unking agents in the diffusion of
health promotion programs, Health Education Quarterly, 15, 417-33, 1988.
109. Neacşu I., Instruie şi învăţare,Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 1999.
110. Neacşu, Ioan, Pedagogie sociala: valori, comportamente, experimente, strategii,
Ed.Universitatii, Bucuresti, 2010.
111. Neagu, Anca, Din tainele si curiozitatile corpului omenesc, vol.X. Ed. Orientului,
Iasi, 2002.
112. Newman and Wehlage, Succesful school restructuring, 2005.
113. OMS, Psychiatrie sociale et atitudes de la colectivite, dans Seris de rapports
tehniques, Geneve, 1959, nr. 177.
114. Oliver, R.A., Effective Teaching; a Guide to General Methods. J.M.Dent & sons,
Canadian Teachers Profesional Library, Toronto, 1980.
115. Oprea,A,Boroş,S.,Personalitatea în abordările psihologiei contemporane,Editura
ASCR,Cluj-Napoca, 2006.
116. P.Adam şi C.Herzlich, Sociologie de la Maladie et de la Mecedene, Edition
Nathan, Paris, 1994.
35

117. Pălășan, Toader,Standardul național de formare continuă pentru funcția didactică
de profesor în formarea continuă, Revista CNFP, nr.3, București, 2003.
118. Păun, Emil, Școala – abordare sociopedagogică, Editura Polirom, Iași, 1999.
119. Petre Penciu, Andrei Kelemen, Educatia sanitara in scoala, Ed. Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1968.
110. Piaget J., Inhelder B., De la logique de l’ enfant a la logique de l’ adolescent,
PUF, Paris, 1975.
111. Potolea, Dan; Neacsu, Ioan. Romita; B.Iucu; Panisoara, Ion-Ovidiu(coordonator)
Preagatire psihopedagogica, Ed.Polirom, Bucuresti, 2008.
112. Popescu Neveanu P., Zlate, M., Creţu Tinca, Manual de psihologie, Ed.Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1990.
113. Potolea,D., Profesorul şi strategiile conducerii învăţării, în I.Jinga,L.Vlăsceanu,
Editura Academiei, Bucureşti, 1983.
114. Potolea, Dan (coord.), Pregătirea psihopedagogică, Manual pentru definitivat și
gradul didactic II, Editura Polirom, Iași, 2008.
115. Purkey, William, A self-concept approach to teaching, Wadsworth Inc., Florence,
1996.
116. R.S.Lorin and W.saltzman, Children exposed to community violence- Following a
path for concern to research action, Psychiatry 56, no.1, 1993.
117. Radu I., Studiile dezvoltării psihice la copil şi adolescent, în I.Radu( coord.),
Introducere în psihologia contemporană,Editura Sincron,Cluj, 1991.
118. Radulescu Sorin, Sociologia sanatatii si a bolii, Ed.Nemira, Bucuresti, 2002.
119. Renchlin M., Psihologie generală, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1999.
120. Rice,F.,The Adolescent, Development relationships and Culture, Allyn and Bacon
Inc.,Boston, 1978.
121. Rifkin, S. B. ,Lessons from community participation in health programmes.
Health Policy and Planning, 1, 240-249, 1986.
122. Schiopu U., Verzea E., Psihologia vârstelor, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1982.
123. Șchiopu, U.(coord.) Dicţionar de psihologie, Bucureşti, Babel,1997.
124. Șchiopu U.,Verzea E., Adolescenţă, personalitate, limbaj, Editura Albatros,
Bucureşti, 1989.
125. Schneider, E.R, Methods and Materials of Health Education,Ed.W.B.Saunders,
Phyladelphia, 1965.
36

126. Școala Națională De Sanatate publica si management, Promovarea sanatatii si
educatiei pentru sanatate, Ed.Public H Press, Bucuresti, 2006.
127. Scwebel, David and Jodie M.Plumert, Social and Temperamental Influences on
Children’s Overestimation of Their Physical Abilities: Links to Accidental Injuries,
Journal of Experimental child psychology, 1997.
128. Şerbănescu F., Morris L. et al., Reproductive Health, 1993.Final
Report.,Bucharest and Atlanta:Institute for Mother and Child Health Care, and Centres
for Disease Control and Prevention, 1995 .
129. Seris de rapports tehniques OMS, Psychiatrie sociale et atitudes de la colectivite.,
nr. 177, Geneve, 1959.
130. Sibaeva, D.M, Perspectivele cercetărilor ştiinţifice în domeniul educaţiei sanitare
a populaţiei, Rostock, 1968.
131. Societatea Naţională de Cruce Roşie din România, Primul ajutor, manual,ediţia a
II a, 2002.
132. Societatea Naţională de Cruce Roşie din România, Concursul pentru sănătate şi
prim ajutor-Sanitarii pricepuţi, 2002.
133. Sora V., Statistica demografica si sociala, Bucuresti, 1998.
134. Stan, Emil, Pedagogia postmoderna, Institutul European, Iasi, 2004.
135. MSF, Colegiul Medicilor din România, Societatea Română de Osbtretică şi
ginecologie,Standarde şi recomandări de practică pentru efectuarea întreruperii elective
de sarcină, Bucureşti, 2003.
136. Steckler, A. and Goodman, R. M.,How to institutionalize health promotion
programs, American Journal of Health Promotion, 3, 34-4, 1989.
137. Sramkova, J., Rauchen und eimige damit verbundene psychologiche Faktoren bei
Lehrlingen und anderen judendlichen in Praga ,11-14.VII.,1968.
138. Sulea-Firu, Ion, Personalitatea profesorului roman, Biblioteca Liceului
Romanesc, Bucuresti, 1939.
139. Swift, Adam, Political Psihology,Cambridge, Polity Press, 1997.
140. Tabachiu, A, Definirea termenului psihosocial de opinie publică, Revista de
psihologie, Bucuresști, 1967.
141. Talcott, Parsons, Structure and process in modern societies, Teachers College
Record, volume 62, number 6, 1961.
142. Temertzoglou, Ted, Healthy active living – Keep fit, stay healthy, have fun,
Teacher’s manual, Thompson Educational Publishing, Inc., Toronto, 2007.
37

143. Theodore H. Tulchinsky, Elena A. Varavikova, Noua sanatate publica.
Introducere in sec. XXI, Ed.Ulysse, Chisinau, 2003.
144. Thyne, J.M., The Psychology of Learning and Techniques of Teaching,
University of London Press , London, 1965.
145. Trevor Weston, Atlas de anatomie, Editura Vox, Bucureşti,1997.
146. Tudose Florin,Marian Ana, Alfabetar de sexologie, Editura Infomedica,
Bucureşti,2002.
147. UNESCO, Les methodes d’approche en education sanitare. Sante de l’homme,
Etudes et documents d’education, no.49, Paris, 1963.
148. Ungureanu D.,Teoria Curriculumului,Timişoara,Editura Mirton,1999.
149. UNICEF, Centrul Național de Resurse pentru Tineri, Participarea copiilor și
tinerilor, Chișinau, Republica Moldova, 2003.
150. UNICEF, Guvernul R.M.,Educația pentru formarea deprinderilor de viață.
Condiții, probleme, resurse și oportunități de realizare. Raport de evaluare. Chișinău,
Republica Moldova, 2003.
151. UNICEF, Social monitoring, Florence : Innocenti Research Center, 2002.
152. Vaideanu.,G., Educatia la frontiera dintre milenii, Ed.Politehnica, Bucuresti.
153. Vasile, Moldovan, Medicina școlară, Ed.Universității Transilvania, Brașov, 2005.
154. Verzea E., Psihologia vârstelor,Editura Hyperion,Bucureşti, 1993.
155. Vlăsceanu,L.,(coord.), Structuri, strategii, performanţe în învăţământ, Bucureşti,
Editura Academiei,1989.
156. Vlăsceanu,L., Metodologia cercetării sociologice.Orientări şi probleme,Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982.
157. Vrăsmaş, Ecaterina, Ariile de stimulare.Locul si rolul in procesul instructiveducativ,
Revista invatamantului prescolar nr.3,1997.
158. Vrăsmaş Ecaterina, Cercetare actiune in stiintele educatiei, Revista RENINCO
nr2/iunie, 1996.
159. Vrăsmaş, Ecaterina, Interventia socio-educationala in sprijinul parintilor,
Ed.Aramis, Bucuresti, 2008.
160. Vrăsmaş Ecaterina, Planificarea activitatii educatorului, cap.VI, in volumul
“Ghidul educatorului”, coord.Verza,Emil, Ed.At.Metropol, Bucuresti, 1997.
161. Zamfir Cătălin, Vlăsceanu,L.,Dicţionar de sociologie, Ed.Babel, Bucureşti,1993.
162. Wiggins, G.and McTighe, Understanding by design, Alexandria, association for
supervision and curriculum development, 1998.
38

163. Worthen,R.B.,Sanders,J.,Educational Evaluation: theory and practice, Jones
Worthington, 1973.
164. Zlate,M., Eul şi personalitatea, Ed.Trei,1999.
165. WHO, An International Conference on health promotion, Ottawa Charter for
Health Promotion 1986.
166. WHO, Regional Strategy on sexual and reproductive health, Copenhaga, Senmark,
2001.
167. XXX Dicţionar pedagogic, Ed.didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1965.
168. XXX Larousse Dictionar de psihologie,Ed.Univers Enciclopedic, Bucureşti,1996.
169. XXX Manual de educaţie pentru viaţa de familie, Fundaţia Tineri pentru
Tineri,Bucureşti.
170. XXX Institutul Naţional de Statistică.
171. XXX Ministerul Muncii,Solidarităţii Sociale şi Familiei.
172. www.siguranţaalimentară.ro
173. www.opc-românia.ro
174. www.who.org.
175. www.cdc.gov.
176. www.scribd.com.
177. www.wikipedia.org.
178. http:/ portal.unesco.org/.
179. http://www.euro.who.int./_data/assets/pdf-file/0004/129532/Ottawa-Charter.pdf.
180. http://whqlibdoc.who.int./publications/2006/GPW_eng.pdf.
181.https://ec.europa.eu/health/ph_determinants/lifestyle/mental/doc./vilnius_resolution.p
df.
Conducător ştiinţific :
Prof.univ.dr. Ecaterina Vrăsmaş
Doctorand :
Marinciu (Muşat) Mariana
39