Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC

Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC

26.10.2014 Views

poezie SIMONA GRAZIA-DIMA Floarea e totuna cu tigrul Floarea e totuna cu tigrul, mâna mea se apleacă şi îi găseşte în aceeaşi tulpină, dinspre partea trandafirie mă învăluie parfumul, dincolo cunosc forţa. În salturile terifiate, de la floare la tigru, de la tigru la floare, învăţ o mereu tânără, elastică precizie. Intangibili, spectrali, în istorie Ajută să nu se ridice aburul iubirii, ceaţa care ne ţine pe toţi alături, în istorie. Merlin de-aş fi, nici cu suflul n-aş cuteza s-ating conturul caselor, să alterez scâncetul vreunei falii, să-ntunec zâmbetul pe faţa acestui câine de pripas. Ascult hohotul zdrenţelor în vânt, descărcarea lor generoasă, beteala de daruri. Atâtea lumini sclipesc pe crestele noroaielor şi nimeni nu le tezaurizează – lasă să fie, îngăduie şi beatitudinea nepomenită în vorbe sau cărţi – e-un văz în ceruri, un ochi gardează-ntâlnirile mute, secretele sunt citite alene de îngeri, pe folii transparente. Să mă pliez acum în petale şi să plec, să mă strecor printre falduri baroce, cu grijă, ca nu cumva să tulbur întocmiri şi rune ce se cuvin lăsate-n voia lor, în liberă flotaţie, să-şi soarbă tainul de extaz, în gelul unor mări intacte. Ex Ponto nr.2, 2008 7

Transmutaţie Urcă pe cer un soare violet, un fagure în abandon, tăiat de curenţi ai schimbării. Pare-o cetate rămasă la voia vântului, un plămân părăsit. Irumpe din el o sferă nisipoasă, vibrează un timp, deschide petale, care mai tremură câtva-n fărâme azurii, până când se resorb. Înaltul a-nghiţit soarele. Se mai păstrează doar un piept enigmatic în pulsaţie, o răsuflare când înteţită orbitor, când pogorâtă cu iubire pe chipul tău privind vrăjit de iminenţa propriei transmutaţii. Auzi deja-n caverne tropot surd. Lună plină Să nu scăpăm compasul din mâini, pe când visăm pe-acoperişuri, în brazdele belşugului untos pe care luna, iată, îl depune-n straturi, lângă noi, pe ţigle aspre, spre-a ne îndestula şi-n somn şi la trezire. Mereu cu instrumente de precizie în mâini, să nu amplificăm nimic din ce simţim, privind fără dorinţe atât: deplinătatea lunii. Regalitate Ex Ponto nr.2, 2008 8 Departe de cei care judecă, fiinţe mărunte, aproape străvezii, ascultă neîncordat adevărul scurs prin preajmă în suluri de apă, acolo unde, la un semn, sarcasticul cerber se-afundă-n bulboană, dar totuşi veghează (buclele lui încălzesc unda).

poezie<br />

SIMONA GRAZIA-DIMA<br />

Floarea e totuna cu tigrul<br />

Floarea e totuna cu tigrul,<br />

mâna mea se apleacă<br />

şi îi găseşte în aceeaşi tulpină,<br />

dinspre partea trandafirie<br />

mă învăluie parfumul,<br />

dincolo cunosc forţa.<br />

În salturile terifiate,<br />

de la floare la tigru,<br />

de la tigru la floare,<br />

învăţ o mereu tânără,<br />

elastică precizie.<br />

Intangibili, spectrali, în istorie<br />

Ajută să nu se ridice aburul iubirii,<br />

ceaţa care ne ţine pe toţi alături, în istorie.<br />

Merlin de-aş fi, nici cu suflul n-aş cuteza<br />

s-ating conturul caselor, să alterez<br />

scâncetul vreunei falii, să-ntunec<br />

zâmbetul pe faţa acestui câine de pripas.<br />

Ascult hohotul zdrenţelor în vânt,<br />

descărcarea lor generoasă, beteala<br />

de daruri. Atâtea lumini sclipesc<br />

pe crestele noroaielor şi nimeni<br />

nu le tezaurizează – lasă să fie, îngăduie<br />

şi beatitudinea nepomenită în vorbe sau cărţi –<br />

e-un văz în ceruri, un ochi gardează-ntâlnirile<br />

mute, secretele sunt citite alene de îngeri,<br />

pe folii transparente. Să mă pliez acum<br />

în petale şi să plec, să mă strecor printre<br />

falduri baroce, cu grijă, ca nu cumva să tulbur<br />

întocmiri şi rune ce se cuvin lăsate-n voia lor,<br />

în liberă flotaţie, să-şi soarbă<br />

tainul de extaz, în gelul unor mări intacte.<br />

Ex Ponto nr.2, <strong>2008</strong><br />

7

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!