Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC

Iadul oraşului
Iadul oraşului geamurile începu a le strica,
în mai mici ieduleţe, sugând luminile.
Diavoli roşcovani – automobilele – prinseră-a cabra,
chiar în pâlnia urechii explodându-şi claxoanele.
Iar colo, sub firma cu scrumbie de Kerci,
un bătrân doborât îşi căuta ochelarii, disperat,
şi izbucni în plâns, când în vârtejul serii reci,
din fugă tramvaiul găvanele spre el şi-a-ndreptat.
În gropile dintre zgârie-nori unde ardeau zăcăminte
şi fierul trenurilor baricadase poarta de jos până sus
aeroplanul urlă, prăbuşindu-se-n prăpastia unde
soarelui rănit îndelung ochiul i s-a scurs.
Şi tot atunci – boţind a felinarelor plapumă subţirea,
noaptea făcu dragoste, biată şi dezmăţată,
iar după aştrii străzilor pe undeva şontâcăia
o lună ce nu mai trebuia nimănui, schiloadă.
(1913)
Na-vă!
Într-un ceas, de-aici în colo, într-o stradelă curată
pe oameni se va prelinge greţoasă-va grăsime,
iar eu v-am deschis atâtea sipete cu versuri de mâine,
eu – al nepreţuitelor cuvinte risipitor, mână-spartă.
Iată, dumneata, bărbat ce eşti, ai în mustăţi varză – odor
din borşul nemâncat pânâ la capăt, undeva;
iată, dumneata, femeie ce eşti, pe chip ai groasă pudra,
şi priveşti ca o stridie din găoacea obiectelor.
Voi toţi pe fluturaşul inimii poetului uriaş, cât oceanele,
vă veţi înghesui, murdari, în galoşi sau fără galoşi.
Glotaşii, înhăitaţii vor sălbătici, frământându-se furioşi,
păduchele cu o mie de capete îşi va făta picioruşele.
Ex Ponto nr.2, 2008
Dar dacă astăzi eu, hun cam brutal,
în faţa voastră n-am chef să mă strâmb, – iată,
voi dori să scuip, şi-oi face-o-n mod ideal,
eu – al nepreţuitelor cuvinte risipitor, mână-spartă.
(1913)
64