Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC

Italia, Germania, Austria! Bătălie!”
Şi-n piaţa negru conturată de gloata hilară
ţâşni prelung şuviţa de sânge, purpurie!
Cafeneaua-n băltoaca de sânge şi-a strivit chipul,
de urlet de fiară sumbru împurpurată:
„Cu sânge să otrăvim jocurile ce le râvneşte Rinul!
Cu detunetul ghiulelelor marmura Romei să fie dărâmată!”
............................................................................................
Generalii de bronz pe fasonate piedestale
se rugau: „Descătuşaţi-ne, plecăm şi noi la război!”
A rămas bun, cavaleria îşi ţăcănea sărutările-n cale.
Şi infanteria-şi dorea victorie – duşmani răpuşi de eroi.
Îngrămăditului oraş în vis i se iscă monstruos
hohotitorul bas din al tunurilor pogrom,
iar dinspre-apus cădea omătul roşu-viforos
cu mustoasele bucăţi de carne de om.
.............................................................................................
Erau timpuri de pierzanie (prima lor etapă, după care avea să vină urgia
bolşevică), când în poezia europeană reveni neobişnuit, parcă, anticul motiv
mitologic al lui Orfeu şi Euridicei: nicicând altă dată, în lume nu fuseseră
despărţite atâtea perechi de îndrăgostiţi...
* * *
S-a născut în localitatea Bagdadi din Gruzia într-o famile de dvoreni.
Tatăl său era specialist în silvicultură. Studiază la gimnaziul din Kutaisi.
După moartea tatălui, împreună cu mama şi cele două surori se stabilesc la
Moscova (1906), unde urmează clasa a 4-a într-un gimnaziu clasic, dar, din
cauza neachitării taxei de studii, în anul următor (1908) este exmatriculat.
Preocupări marxiste, arest, 11 luni de închisoare. În detenţie, scrie un caiet
cu versuri care îi este confiscat de gardieni. În 1911, se înscrie la Şcoala de
arte plastice, face cunoştinţă cu David Burliuk (care îl consideră „genialul meu
prieten”), organizatorul grupului futurist „Hileea”. Din cauza manifestărilor
publice, în 1914 ambii sunt exmatriculaţi.
Debutează în presă cu două poeme – în almanahul „O palmă dată gustului
public” (1912). Peste un an, îşi face şi debutul editorial, cu volumul Eu.
Urmează serviciul militar într-o unitate de autotransport (1915-1917). Este tot
mai evident că futurismul său impetuos are un caracter romantic.
Călătoreşte în Letonia, Franţa, Germania, mai târziu – în Statele Unite ale
Americii. Scrie impresii de călătorie, versuri, publicate în cărţi nu prea mari.
Exegeţii creaţiei sale îi aseamănă opera unei piese în 5 acte: prologul – tragedia
„Vladimir Maiakovski” (1913); primul act – poemele „Norul cu pantaloni”
(1914-1915) şi „Flautul vertebrelor” (1915); actul doi – poemele „Război şi
pace” (1915), „Omul”; actul trei – piesa „Misteriul buf” şi poemul „150 000 000”;
actul patru – poemele „Iubesc” (1922), „Despre aceasta” (1923); actul cinci –
poemul „E bine!” (1927), piesele „Ploşniţa” (1928-1929) şi „Baia” (1929-1930);
epilogul – prima şi a doua introducere la poemul „În gura mare” (1928-1930)
şi scrisoarea de dinaintea morţii (sinuciderii?) „Tuturora” (12 aprilie 1930).
Ex Ponto nr.2, 2008
61