Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC

Bucureşti, 21 februarie 2001
Dragă Prietenă,
Cutez să scriu cuvântul cu literă mare, deoarece dumneata m-ai onorat în
acelaşi fel în excepţionalul articol aniversar din „Cuget liber”. Zic „excepţional",
căci abundă în expresii şi calificative ce mă fac să cred că, poate, într-adevăr,
o fi ceva de numele şi opera mea literară.
Mulţumesc din toată inima pentru creditul ce mi-l acorzi şi sentimentele
ce mi le dovedeşti ca cititoare atentă şi devotată.
Totuşi, cred – nu cred, sunt convins – că ai mers prea departe atunci când
ai făcut propuneri ca să fiu, nici mai mult nici mai puţin, declarat „cetăţean de
onoare" al oraşului Constanţa.
N-am fost primar (ca Ioan. N. Roman sau I. Bănescu), nici deputat sau
măcar mare comerciant sau industriaş, ca să merit o asemenea onoare.
M-a bucurat foarte mult articolul dumitale – nu pot avea pretenţii la mai
mult.
Cu acest prilej am parcurs încă o dată ziarul „Cuget liber” şi am constatat
că sunteţi un colectiv harnic, instruit şi bine pregătit profesional, capabil să
realizeze un asemenea cotidian „provincial" ce rivalizează cu orice gazetă
din Capitală. Felicitările mele !
Iar, mai presus de toate, sunt fericit că te pot număra printre primii (ba
chiar primul confrate) ce-mi acordă atâta simpatie şi importanţă.
Sper să mai apuc vreo câţiva anişori ca să văd publicate şi celelalte manuscrise
ce-şi aşteaptă rândul. Dacă nu – treaba Prietenilor (cu P.)
Cu multă şi caldă afecţiune,
Pericle Martinescu
***
Bucureşti, iulie 2001
Dragi prieteni, Doamna şi Domnul Lăpuşan,
De mai multă vreme îmi propusesem să vă ofer un „autograf”, dar aşteptam
apariţia cărţii de la „Ex Ponto”, ca să vi-l trimit odată cu volumul respectiv.
Acest volum a întârziat (şi întârzie) să apară, astfel că autograful de pe
carte devine din ce în ce mai tardiv. Mă mulţumesc să vi-l dau sub forma unor
poezii, în manuscris şi, oarecum, inedite, în semn de simpatie şi prietenie ce
vă port.
Poeziile fac parte dintr-o „selecţie" operată cu mulţi ani în urmă, dintr-un
maldăr de versuri scrise între 1931 şi 1961, deci, vechi şi... perimate! Totuşi,
le-am strâns într-un corp pe care l-am intitulat Egografii, fără intenţia de a-l
publica, ci numai din dorinţa de a rămâne printre... postume.
La timpul meu, am publicat prin diverse reviste literare câte o poezie, însă
nu m-am considerat şi nu mi-am simţit „vâna" de poet. Am fost un amator.
Probabil numai „Chemările dragostei" m-au împins, uneori, să scriu versuri,
fără alte ambiţii.
Vă ofer acum aceste două poezii, pe care vi le închin, fiindcă e vorba
despre Dobrogea şi sunteţi doar harnici istoriografi ai Dobrogei. Şi fiindcă
mă simt obligat să mă „achit" faţă de multele şi călduroasele laude pe care
Ex Ponto nr.2, 2008
45