Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC

Pentru mine marea bucurie este să ştiu că am undeva (la Constanţa) nişte
prieteni buni şi dragi, cărora le datorez mult şi pe care-i iubesc din inimă.
Omagii călduroase domnului Lăpuşan.
Afectuoase sărutări de mâini,
Pericle Martinescu
***
Bucureşti, 10 mai 1997
Iubita noastră prietenă,
În cele câteva zile care s-au scurs de la întrevederea noastră am avut
timp să ne bucurăm şi să ne delectăm cu darurile oferite de dumneata. Mai
întâi am răsfoit extraordinarul volum despre Medgidia-Carasu 3 , o lucrare
(voluminoasă, densă, de excepţională valoare documentară) care constituie o
sinteză a tuturor datelor şi descoperirilor în legătură cu istoria şi existenţa Dobrogei.
O creaţie (este cu adevărat o creaţie!) ce va rămâne pentru totdeauna
la îndemâna şi în sprijinul celor ce se vor apleca, în viitor, asupra cunoaşterii
şi contemplării provinciei noastre de la marginea mării.
În paralel cu lectura cărţii, am savurat delicioşii guvizi şi excelentul vin,
ce ne-au amintit de faimoasele produse dobrogene, iar acum admirăm încă
lalelele ce ne zâmbesc cu graţie din vaza de cristal unde le-au aşezat mânuţele
dumitale darnice.
Mii de mulţumiri pentru toate acestea şi o explozie de felicitări pentru
opera dăruită. (Felicitări care i se cuvin deopotrivă colaboratorului dumitale,
domnul Lăpuşan).
Vizita de acum câteva zile ne-a făcut o imensă plăcere şi ne-a dovedit că
mai avem încă pe lume prieteni de valoare şi de nădejde. Ce alte satisfacţii
am mai putea râvni la o vârstă când am ajuns pe malurile Aheronului?
Personal, regret însă că rezultatul vizitei şi eforturilor dumitale nu-l consider
pe măsura intenţiilor puse în acţiune. Deşi mă pregătisem pentru o „convorbire"
cu microfonul la gură, am sfârşit prin a mă bâlbâi ca un terchea-berchea. Te
prevenisem că nu am aptitudini pentru „interviuri" – ceea ce s-a văzut. În plus,
dumneata m-ai asaltat cu o mulţime de întrebări bine gândite, bine construite,
la care eu puteam să dau o mie de răspunsuri, dar, fiindcă erau prea multe, nu
mai ştiam cu ce să încep, de unde să pornesc. Părţile cele mai frumoase au
rămas neexprimate. Singura speranţă este ca la „montaj" textul să fie curăţat
pe cât e cu putinţă şi să rezulte ceva măcar... acceptabil.
Din toată această tevatură ne-am ales – eu şi Lucki – cu plăcerea de a ne
fi revăzut. Măcar la un an o dată se întâmplă aşa ceva, şi e destul!
Omagiile noastre harnicului domn Lăpuşan şi afectuoase îmbrăţişări
fermecătoarei doamne Aurelia!
Cu mult drag,
Lucki şi Pericle
Bucureşti, 24 iulie 1997
Dragă şi stimată Prietenă,
3
Lăpuşan Aurelia; Lăpuşan,Ştefan, Medgidia-Carasu, Constanţa, Editura Muntenia,
1996
Ex Ponto nr.2, 2008
43