Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC

De când nu mai avem relaţii de „afaceri" ne întâlnim mai rar pe calea
epistolară, dar asta nu înseamnă că mă gândesc mai puţin la prietenii devotaţi
de la Constanţa. Regret chiar că nu am ocazia să vă scriu mai des, fie
şi numai spre a-mi mărturisi, iarăşi şi iarăşi, bucuria de a ne fi cunoscut şi
marea recunoştinţă pentru ceea ce dumneata ai făcut pentru mine acolo, şi
deasemeni de a fi avut plăcerea să-l cunosc pe domnul Lăpuşan, căruia îi
păstrez o sinceră afecţiune.
Sperăm şi aşteptăm să ne mai revedem, înţeleg foarte bine că lucrul nu
este tocmai aşa de îndeplinit, mai ales că eu nu-mi mai pot permite dorinţa
de a mă deplasa la Constanţa. Totuşi cu gândul sunt mereu acolo!
Cum merge monografia despre Ioan N. Roman? 2 Îmi pare rău că în arhiva
şi literatura mea nu găsesc nici un fel de material ce-ar putea fi de folos,
căci aş fi fost foarte fericit să vă ajut în această întreprindere. În schimb am
descoperit că istoricul literar Nicolae Scurtu dispune (zice el) de o colecţie de
scrisori şi documente în legătură cu subiectul amintit, i-am propus să vă ajute
şi este de acord. Rămâne să intraţi în legătură şi să vă înţelegeţi. El poate fi
contactat la tel. 615..., mai uşor de găsit seara în jur de ora 10. Mi-ar părea
bine să aflu că v-am putut ajuta cu ceva, şi că treaba merge spre finalizare.
Călduroase omagii domnului Lăpuşan, iar doamnei Aurelia o sărutare pe
frunte din partea mea şi a soţiei mele.
Cu mult drag
Pericle Martinescu
În fiecare an de 11 februarie, aniversarea scriitorului, publicam în
„Cuget liber” un medalion, un portret, o recenzie. Şi sugeram autorităţilor
să-i acorde titlul de cetăţean de onoare al Constanţei. La rândul lui, îmi
trimitea un mic dar datat 11 februarie. În colecţia „Restituiri”, a editurii „Ulpia
Traiana”, Bucureşti, 1997, a apărut studiul Pericle Martinescu, Eminescu
văzut de gruparea literară Meşterul Manole, ediţie îngrijită de Nicolae
Scurtu. Pe foaia de gardă a scris: „Dragilor noştri prieteni Aurelia şi Ştefan
Lăpuşan, acest mic mesaj literar, în semn de caldă afecţiune, cu regretul
de a nu fi împreună la noua mea aniversare (a 86-a!). 11.02.1997. P.S.
Omagii călduroase din partea lui Luchi.
***
Dragă prietenă şi stimată doamnă Aurelia,
Bucureşti, 21 februarie 1997
M-aţi făcut, aşadar, şi „patriarh"!...
Când am citit nota din „Cuget liber” mi-a stârnit râsul, dar mi-a produs şi un
zvâcnet adânc de jenă, de remuşcare, de regrete şi auto-imputări. Uitasem,
sau nu-mi dădeam seama (de fapt ştiu foarte bine!) că sunt atât de bătrân.
Singura „consolare" – ca să zic aşa – este că nu mă aflu unicul în această
postură. Mai există încă vreo patru-cinci membri ai generaţiei mele care au
atins această vârstă şi toţi ne propunem s-o mai ducem încă 3-4 ani, ca să
2
O încercare monografică despre marele publicist aflată deocamdată în manuscris
Ex Ponto nr.2, 2008
41