Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC
Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC
laboratorul unde cineva proiectează noapte de noapte trupuri perfect adaptate la o viaţă independentă numai tu, trup al meu se pare că ai o mică defecţiune câteodată îmi asculţi curios gândurile şi zâmbeşti Stand by în stomacul meu funcţionează o maşinărie complexă care îmi transmite prin impulsuri electrice că iubeşte oamenii şi se va sacrifica pentru ei trupurile noastre s-au subţiat atât de mult că doar cablul ăla se mai vede numai oamenii se bucură încontinuu noi dispărem încetul cu încetul numai oamenii ăia se tot bucură Căruciorul privesc ca în copilărie pe cer dârele lungi ale avioanelor cu reacţie până dispar de tot, dar şi aşa mă simt un handicapat care se târăşte în căruciorul lui nou strălucitor pe marginea trotuarului creierul meu stimulat se încordează ca un pumn şi loveşte Cablul eu sunt la un capăt şi cineva la celălalt de când ne ştim tot tragem cu dinţii cu unghiile cu toată furia de cablul ăsta gros care ne uneşte ca o boală grea unul din noi e cu puţin în avantaj de fiecare dată ne place că suntem în părţi diferite eu trag spre mine şi celălalt, fireşte trage spre el nu obosim niciodată e un joc de care nu ne mai săturăm nici noaptea nu mai dormim de curând am renunţat la mâncare pe margine sunt o mulţime de oameni care aplaudă întruna râd ne încurajează şi dintr-odată forţa ne creşte înzecit aşa că tragem şi mai cu sârg nu mai ştim nici noi cât timp a trecut simţim că suntem aproape aproape de sfârşit cineva o să vină să mă îmbrâncească cu furie sau o să mă întoarcă invers aşa cum întorci o clepsidră apoi un copil răutăcios o să mă fluiere o să arunce cu pietre în ţeasta mea găurită apoi să vină femeile să mă ridice de pe jos să-mi aranjeze oasele cu mâinile lor moi delicate să mă îmbrace într-un costum negru să bocească aşa cum e firesc şi să se întrebe guralive cine mai e şi amărâtul ăsta de unde are căruciorul cel nou şi scump oare ce-a avut lumea cu el? şi în timp ce ele mă uită astfel cu încetul eu să privesc de sub pământ dârele albe şi lungi ale avioanelor cu reacţie Ex Ponto nr.2, 2008 23
proză DAN PERŞA Costandin * A Ex Ponto nr.2, 2008 u călătorit ziua întreagă, iar către înserat, pe când treceau prin vad Mureşul, Costandin zări, în urmă, omul său de taină, ştafetarul, ce venea în galop, cu veşti. Opri, lăsându-şi tovarăşii să piară, înghiţiţi de drumul prin codru, ce ducea spre Târgu Mureş, şi-l aşteptă şi încă o dată primi lămurire că Vodă Şărban e mort de-a binelea de trei zile, dar nimeni în ţară nu are ştire, afară numai de marele căminar Troscot, ce făcea focul în odaia domnească şi, uneori, îi îndulcea seara domului vinul cu miere. Troscot tăcuse mâlc de frică, afară numai de a înştiinţa alt om de taină al lui Brâncoveanu, pe căpitanul Gâză, care venise cu mesajul la moşia vel-logofătului. Pe un raport dintr-o singură sursă Brâncoveanu nu punea mult temei, dar cum căminarul îşi confirmase informaţia către binefăcătorul său, şi cum era un om dibaci la minte şi cu judecată ageră, marele logofăt îşi spuse că nu mai încape îndoiala unei greşeli, mai cu seamă într-o aşa cocoşată vestire, care dacă nu ar fi adevărată, ar pune în cumpănă capul băznuitorului. Încă un mesaj îi aduse curierul, venit de la imbrihorul paşei Mehmet, care anunţa prin solul său că se află în Transilvania, campat pe lângă Târgu Mureş, în drum spre Alba Iulia, unde ducea crăinicii diplomatice, şi îi vestea că la întoarcerea în Ţara Românească, îl va vizita pe vel-logofăt la moşie. Atât îi trebui lui Costandin să afle şi îndată dete poruncă să purceadă spre tabăra paşei Mehmet. Intră în bătătura campamentului cam pe când înnopta şi gărzile l-au dus, printre corturi, înfăţişându-l paşei. – Fratele meu!, strigă Brâncoveanu în limba osmanlâilor, dar cu accent ghiaur şi îşi desfăcu braţele şi îl îmbrăţişă pe Mehmet şi îl pupă pe barba amânduror obrajii. Căci paşa Mehmet nu era din bulucul neştine al pulberii de lume de pe cuprinsul prăpăsteniei pământului, ci un prinţ cu adevărat devotat toropirii fără istov a bucuriilor firii. Încât îndată ce se aşezară turceşte, cu fundul pe călcâie, paşa pocni din degete şi o liotă de cadâne năvăliră să-i desfete cu bunătăţile plăcute gurii şi cu înfăţişarea lor fără cusur. Alese toate pe sprânceană se aflau. Aveau pe şerteaţa bubuşată slobozite cosiţele, la glezne sunători şi când mişcau, de arcuite ce erau, lui Costandin îi părea că aerul e aruncat din calea lor spre el şi îl izbeşte ca o palmă pe obraji, îmbujorându-i şi ochii i-au ieşit din orbite aidoma broscoilor râioşi şi se bulbucau privind * Fragment din romanul Cărţile vieţii 24
- Page 1 and 2: aprilie - iunie 2008 Nr. 2(19) anul
- Page 3 and 4: EX PONTO text/imagine/metatext Revi
- Page 5 and 6: ●Interpretări ELVIRA ILIESCU - P
- Page 7 and 8: vor devasta cu necurmatele oglinzi
- Page 9 and 10: Transmutaţie Urcă pe cer un soare
- Page 11 and 12: în clocotul unui trecut ce nu se-n
- Page 13 and 14: ARTHUR PORUMBOIU Gnomică Construie
- Page 15 and 16: VALENTIN TALPALARU Sonet Fie-ţi so
- Page 17 and 18: STERIAN VICOL Lunganul de sânge Lu
- Page 19 and 20: asurzeau rugăciunea mamei în zori
- Page 21 and 22: Les huttes où je demeure en Toi Je
- Page 23: deloc, ca numai tu să ştii că su
- Page 27 and 28: Ex Ponto nr.2, 2008 soare-apune şi
- Page 29 and 30: darnic şi ar fi răsplătit cu o m
- Page 31 and 32: Ex Ponto nr.2, 2008 - Urlă a drago
- Page 33 and 34: Ex Ponto nr.2, 2008 oricum, ci pân
- Page 35 and 36: Ex Ponto nr.2, 2008 de mare nevoie
- Page 37 and 38: memorialistică AURELIA LĂPUŞAN U
- Page 39 and 40: tinescu, eforturile şi mai ales co
- Page 41 and 42: Dragă şi stimată prietenă, Recu
- Page 43 and 44: atingem pragul lui 2000! Aşa că s
- Page 45 and 46: Aştept de mai multe zile să fac a
- Page 47 and 48: mi le-aţi adus cu diferite prileju
- Page 49 and 50: stări de spirit CONSTANTIN NOVAC A
- Page 51 and 52: teribil bruiaj, un terci de vorbe,
- Page 53 and 54: traduceri din literatura română G
- Page 55 and 56: La soglia Da solo di sotto ai giard
- Page 57 and 58: Gli occhi muravano il buio le nubi
- Page 59 and 60: caucaziene, văzând în el o varia
- Page 61 and 62: de rău, nici până astăzi reedit
- Page 63 and 64: Celelalte lucrări ale sale se înc
- Page 65 and 66: Iadul oraşului Iadul oraşului gea
- Page 67 and 68: Pe rugul aprinselor constelaţii nu
- Page 69 and 70: Iar pe culme, unde se bocea întune
- Page 71 and 72: Iarăşi Petersburgul În urechi -
- Page 73 and 74: Eduard Andrei - Portret de fată Ed
proză<br />
DAN PERŞA<br />
Costandin *<br />
A<br />
Ex Ponto nr.2, <strong>2008</strong><br />
u călătorit ziua întreagă, iar către înserat, pe când treceau prin vad Mureşul,<br />
Costandin zări, în urmă, omul său de taină, ştafetarul, ce venea în galop, cu<br />
veşti. Opri, lăsându-şi tovarăşii să piară, înghiţiţi de drumul prin codru, ce ducea<br />
spre Târgu Mureş, şi-l aşteptă şi încă o dată primi lămurire că Vodă Şărban<br />
e mort de-a binelea de trei zile, dar nimeni în ţară nu are ştire, afară numai<br />
de marele căminar Troscot, ce făcea focul în odaia domnească şi, uneori, îi<br />
îndulcea seara domului vinul cu miere. Troscot tăcuse mâlc de frică, afară<br />
numai de a înştiinţa alt om de taină al lui Brâncoveanu, pe căpit<strong>anul</strong> Gâză,<br />
care venise cu mesajul la moşia vel-logofătului. Pe un raport dintr-o singură<br />
sursă Brâncoveanu nu punea mult temei, dar cum căminarul îşi confirmase<br />
informaţia către binefăcătorul său, şi cum era un om dibaci la minte şi cu judecată<br />
ageră, marele logofăt îşi spuse că nu mai încape îndoiala unei greşeli,<br />
mai cu seamă într-o aşa cocoşată vestire, care dacă nu ar fi adevărată, ar pune<br />
în cumpănă capul băznuitorului. Încă un mesaj îi aduse curierul, venit de la<br />
imbrihorul paşei Mehmet, care anunţa prin solul său că se află în Transilvania,<br />
campat pe lângă Târgu Mureş, în drum spre Alba Iulia, unde ducea crăinicii<br />
diplomatice, şi îi vestea că la întoarcerea în Ţara Românească, îl va vizita pe<br />
vel-logofăt la moşie. Atât îi trebui lui Costandin să afle şi îndată dete poruncă<br />
să purceadă spre tabăra paşei Mehmet. Intră în bătătura campamentului cam<br />
pe când înnopta şi gărzile l-au dus, printre corturi, înfăţişându-l paşei.<br />
– Fratele meu!, strigă Brâncoveanu în limba osmanlâilor, dar cu accent<br />
ghiaur şi îşi desfăcu braţele şi îl îmbrăţişă pe Mehmet şi îl pupă pe barba<br />
amânduror obrajii. Căci paşa Mehmet nu era din bulucul neştine al pulberii<br />
de lume de pe cuprinsul prăpăsteniei pământului, ci un prinţ cu adevărat devotat<br />
toropirii fără istov a bucuriilor firii. Încât îndată ce se aşezară turceşte,<br />
cu fundul pe călcâie, paşa pocni din degete şi o liotă de cadâne năvăliră să-i<br />
desfete cu bunătăţile plăcute gurii şi cu înfăţişarea lor fără cusur. Alese toate pe<br />
sprânceană se aflau. Aveau pe şerteaţa bubuşată slobozite cosiţele, la glezne<br />
sunători şi când mişcau, de arcuite ce erau, lui Costandin îi părea că aerul e<br />
aruncat din calea lor spre el şi îl izbeşte ca o palmă pe obraji, îmbujorându-i<br />
şi ochii i-au ieşit din orbite aidoma broscoilor râioşi şi se bulbucau privind<br />
* Fragment din rom<strong>anul</strong> Cărţile vieţii<br />
24