Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr.2, 2008
asistenţa franco-britanică nu putea fi pusă în mişcare decât în condiţiuni
care erau iniţial irealizabile.” 25 Imediat după cedările teritoriale din iunie 1940
presa britanică a analizat implicaţiile acestora. Tilea raporta la Bucureşti că
întreaga presă britanică aplauda succesul diplomaţiei sovietice. Ziarele londoneze
consemnau că noua acţiune sovietică nu era îndreptată împotriva
Marii Britanii, ci, dimpotrivă va fi dezastruoasă pentru Germania şi Italia dacă
influenţa sovietică în Balcani creştea. Pretenţiile URSS erau recunoscute ca
drepte în ziare ca „News Chronicle”, „Times” şi „Daily Herald”. 26 Au existat
însă şi ziare care au blamat invazia sovietică. Astfel, „Manchester Guardian”
considera ocuparea Basarabiei ca fiind fără nici o scuză plauzibilă. 27 Pierderea
Basarabiei şi Bucovinei de Nord afectau grav prestigiul politic al României,
relansau pretenţiile ungare şi bulgare şi determinau guvernul Tătărescu să
adâncească şi mai mult politica de apropiere faţă de Germania.
În condiţiile când singura putere europeană neocupată de Germania nu
numai că se dezinteresa de soarta României dar vedea cu ochi buni un avans
al URSS spre Sud-estul Europei ca o contrapondere a Germaniei, la începutul
lui iulie, primul ministru Tătărescu publica lucrarea „Evacuarea Basarabiei”, în
care afirma: „Trebuie să accelerăm întregul proces de adaptare a României
la noua ordine europeană. Adaptare externă şi adaptare internă. Adaptarea
externă va trebui să ţină seama numai de prefacerile, precum şi de noile
regrupări de forţe pe care le va provoca războiul în curs. Adaptarea internă
va trebui să pregătească era marilor reforme sociale şi naţionale cerute de
năzuinţele vremurilor, în care se impune tot mai stăruitor satisfacerea integrală
a dreptăţii în toate domeniile vieţii.” 28 Practic, deşi România nu mai avea de
ales decât între Germania şi URSS, dar trebuia să încerce, în continuare, să
se ţină aproape de Marea Britanie în oricare domeniu în care această putere
mai avea interese de menţinut şi apărat.
La 2 iulie, România renunţa la garanţiile anglo-franceze. Raporturile
cu Marea Britanie intrau într-o nouă fază. Relaţiile dintre cele două ţări au
cunoscut o înrăutăţire la începutul lunii iulie, atunci când guvernul român
expulza douăzeci şi şapte de supuşi britanici sub acuzaţia de sabotaj, fapt
care atrăgea protestele reprezentanţilor acestei ţări la Bucureşti. 29 Această
înrăutăţire a relaţiilor româno-britanice era reflectată de o serie de documente
diplomatice britanice. Astfel, o minută a Foreign Office-ului din 4 iulie menţionează:
„Trebuie să privim acum România în orice fel, cu excepţia faptului
că este o ţară ocupată de germani, şi să ne acordăm politica după aceasta”.
Într-o altă minută se afirma: „Regele Carol este deja în buzunarul lui Hitler”. 30
În urma acestor evenimente Tilea a avut la Londra o serie de contacte neoficiale
cu mai mulţi oameni politici britanici. La 8 iulie el raporta centralei din
Bucureşti că după o analizare a situaţiei europene, aceştia au dovedit o mare
înţelegere pentru noua orientare în politica externă a României deşi afirmau
că această orientare nu le convine. Astfel un secretar de stat i-a comunicat
lui Tilea: „nu este vina voastră ci a lipsei de rezistenţă a armatei franceze şi
a lipsei de pregătire a armatei britanice. (...) Chiar şi Churchill a spus unui
prieten comun: n-au avut ce face în situaţia dată.” Tilea mai arăta că părerea
majorităţii persoanelor cu care discutase era că URSS a greşit cu ocuparea
Basarabiei pentru că a împins România în braţele Germaniei, dar s-au simţit
profund jigniţi de forma în care s-a renunţat la garanţie. 31
Câteva zile mai târziu, Hoare a avut o discuţie cu noul ministru de externe,
Manoilescu, în care s-a arătat iritat de modul în care s-au făcut expulzările
200