Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr.2, 2008
teritoriul lor. Sub presiunea sovietică guvernele statelor baltice au fost nevoite
să cedeze şi între 15 şi 17 iunie armata roşie a pătruns pe teritoriul acestor
state. După intrarea Italiei în război, situaţia României s-a agravat. Ministrul
britanic la Bucureşti, R. Hoare informa Londra că, acum, românii sunt conştienţi
de dificultăţile de a obţine un ajutor din partea Aliaţilor. Informaţiile venite din
Londra nu aveau darul de a linişti guvernul român. Dimăncescu transmitea
că U.R.S.S. nu a renunţat la Basarabia. Această ştire se suprapunea peste
o alta, provenită de la Moscova, potrivit căreia, în discuţiile dintre Molotov
şi Sir Stafford Cripps, ministrul sovietic exprimase interesul U.R.S.S. pentru
România. 13 Pentru planurile sovietice a fost deosebit de favorabilă declaraţia
lui Cripps care afirmase cu ocazia prezentării scrisorilor de acreditare că în
sud-estul Europei, Uniunii Sovietice îi revine un rol de conducere. 14 La 19
iunie ministrul britanic la Helsinki, Vereker, informa Foreign Office-ul că presa
finlandeză citând surse germane, scria că guvernul sovietic intenţiona să
discute chestiunea Basarabiei. 15
La 22 iunie 1940, Franţa a capitulat. A doua zi, 23 iunie 1940, Molotov îi
spunea lui Schullenburg: „Soluţionarea chestiunii Basarabiei nu mai suferă nici
o amânare. Guvernul sovietic caută, deocamdată să soluţioneze chestiunea
pe cale paşnică, dar el intenţionează să utilizeze forţa în caz că guvernul român
va respinge acordul paşnic. Revendicările sovietice se extind şi asupra
Bucovinei, în care locuieşte populaţie ucraineană.” 16
În răspunsul lui Ribbentrop transmis în dimineaţa de 25 iunie se arăta
că pretenţia guvernului sovietic asupra Bucovinei era o noutate deoarece
Bucovina a fost înainte provincie a casei de Habsburg. El avertiza că în restul
teritoriului român, Germania avea puternice interese economice. Conducerea
Reichului sfătuia Moscova, să facă totul pentru o rezolvare paşnică cu conducerea
română în problema Basarabiei. 17
Ribbentrop prevenea pe sovietici că Germania avea interes ca România
să nu devină teatru de război. De asemenea, Schullenburg i-a comunicat lui
Molotov că renunţarea la Bucovina ar favoriza rezolvarea paşnică a problemei.
La 26 iunie, Molotov a comunicat lui Schullenburg că partea sovietică a hotărât
să-şi limiteze cererile la partea de nord a Bucovinei cu oraşul Cernăuţi. La
remarca lui Schullenburg că o rezolvare a problemei s-ar găsi mai uşor dacă
s-ar înapoia tezaurul României, Molotov a refuzat motivând că România „a
exploatat destul Basarabia.” 18
Ministrul de externe român, Ion Gigurtu, îngrijorat de masivele concentrări
sovietice, a avut la 25 iunie o discuţie cu Fabricius căruia i-a declarat că
datorită stării armatei şi lipsei de avioane şi piloţi pregătiţi orice rezistenţă era
lipsită de sens. De aceea, România se pronunţa pentru tratative. Fără îndoială
că, în condiţiile în care relaţiile sovieto-germane erau foarte strânse în acel
moment declaraţia lui Gigurtu era o gafă care a pus România într-o poziţie de
inferioritate într-un moment când criza sovieto-română se apropia de apogeu.
Atât guvernul german cât şi cel italian au comunicat la Bucureşti că este „în
interesul Europei să se evite cu orice preţ un conflict armat cu URSS.” 19
În aceeaşi zi, Tilea era chemat la Foreign Office unde lordul Halifax i-a
adresat două întrebări. Prima întrebare a fost dacă există vreo schimbare în
politica externă a României. Răspunsul lui Tilea a fost că nu. „Dar, a arătat
el în continuare, evenimentele din Apus ne silesc a ţine cont de ele. Suntem
însă hotărâţi, aşa cum arată şi ultimul discurs al Majestăţii Sale Regele, să
menţinem pacea în Balcani şi să ne apărăm dacă vom fi atacaţi.” A doua
întrebare a fost dacă România a deschis negocieri politice cu URSS şi dacă
198