Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC

le-a permis o lejeritate semnificativã în achiziţionarea a tot ceea ce îi interesa
de pe piaţa anticarilor. Cea mai mare parte a colecţionarilor deţineau monede
greceşti emise de cãtre Histria, Tomis şi Callatis în atelierele lor monetare,
colecţionându-le sistematic, şi au încercat studierea acestora pe cât posibil în
mod profesionist, remarcând cã, piesele monetare înseamnã şi altceva decât
metalul în sine, luând în calcul rolul lor economic, circulaţia, eventual fãcând
consideraţii privind istoria politicã şi economicã a oraşelor etc. 32 Ei încep sã
colecţioneze pe domenii, din ce în ce mai bine individualizate ca subiect şi
origine, limitându-şi activitatea şi interesul. De asemenea, fie amatori, fie specialişti
manifestau o puternicã pasiune privind cãutarea vestigiilor istorice, iar
deosebita generozitate care îi caracteriza a condus, în majoritatea cazurilor, la
donarea colecţiilor personale unor muzee sau unor instituţii publice 33 , fãcând
gesturi nobile şi servind generaţiilor urmãtoare drept material de studiu, constituindu-se
de la caz la caz, încã în principalul fond monetar existent. Aceste
„restituiri” ale colecţiilor numismatice particulare patrimoniului cultural naţional
au contribuit, la momentul respectiv, la întrunirea condiţiilor necesare creãrii
muzeelor de specialitate (amintim şi pe D. A. Sturza, M. C. Sutzu, G. Severeanu),
foştii colecţionari devenind ctitori ai ştiinţei numismatice române. Nu
trebuie uitat faptul cã, marea majoritate a muzeelor lumii şi cabinetele numismatice
aferente au avut la bazã colecţii particulare de referinţã. În acest sens,
Cabinetul Numismatic al Academiei Române a fost des beneficiarul donaţiilor
monetare (spre exemplu colecţiile M. C. Sutzu 34 , D. A. Sturdza 35 , N. Docan 36 ,
Ştefan Capşa 37 , Iosefina Stoicescu 38 , C. Orghidan 39 etc.).
Colecţia D. A Sturza, care cuprindea şi ponduri realizate în oraşele vestpontice
dobrogene, a fost donatã statului român în anul 1876, donaţia fiind
completatã pânã în 1914 cu alte monede achiziţionate 40 .
Colecţia M. C. Sutzu a fost formatã din piese numismatice şi arheologice,
în cazul celei numismatice o parte însemnatã fiind compusã din emisiuni
monetare şi ponduri ale cetãţilor vest-pontice dobrogene, Histria, Tomis şi
Callatis, despre care s-a afirmat în epocã cã este cea mai completã colecţie
de acest gen 41 . Aceastã mare colecţie a fost donatã Cabinetului Numismatic
al Academiei Române în cursul anilor 1922 şi 1923 42 , dacã nu cumva o parte
a sa este donatã încã din 1911 43 . Sunt şi indicii privind o donaţie importantã
fãcutã de colecţionar Muzeului Regional al Dobrogei, el fiind şi preşedintele
unui comitet însãrcinat cu strângerea de fonduri pentru crearea respectivului
edificiu cultural la Constanţa 44 .
Reputatul dr. George Severeanu, o mare personalitate a medicinii româneşti,
a contribuit la apariţia şi organizarea Societãţii Numismatice Române,
şi-a donat prin testament impresionanta sa colecţie de piese numismatice şi
arheologice Muzeului Municipal de Istorie din Bucureşti 45 , al cãrui director
onorific a fost în perioada 1931-1939 46 . Cu acest prilej au intrat în patrimoniu
numeroase piese numismatice vest-pontice dobrogene, printre care şi monede
aur, dintr-un total de câteva mii de piese, ca monede, vase de ceramicã,
statuete, bijuterii etc.
Printre alte colecţii bogate în monede emise în atelierele oraşelor vestpontice
dobrogene o amintim pe cea aparţinãtoare lui Wilhem Knechtel,
membru al Comitetul Societãţii Numismatice Române şi membru al redacţiei
Buletinului, cunoscut şi ca un cercetãtor pluridisciplinar (botanicã, arheologie,
numismaticã) 47 .
Odatã cu înfiinţarea Societãţii Numismatice Române, la 28 decembrie 1903
s-a reuşit coagularea unui numãr relativ mare de amatori de medalii şi monede
Ex Ponto nr.2, 2008
193