Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr.2, 2008
XIX (Catalogul muzeului Hedervary, Catalogul muzeului Chaudoir, Lettere e
dissertazioni numismatiche) 11 . Exemplul sãu a fost urmat de I. Arneth, în anul
1852, pe baza monedelor prezente la Muzeul din Viena şi de contele Alexis
Uvarov în anul 1855 prin colecţiile existente în Muzeul din Odessa 12 . Între
anii 1859-1876 s-au publicat, în continuare, monede inedite emise de Tomis
(de cãtre Sabatier-1863-, Friendlander-1859-, Vaux-1869-, Gardner-1876-) 13 ,
la care se adaugã alte piese monetare obţinute prin sãpãturi arheologice
executate de o misiune francezã în fostul centru milesian (Bolssière, Baudry,
Desjardins, Engelhardt), în Dobrogea, între anii 1864-1867 14 . Nu în ultimul
rând trebuie amintitã excelenta sintezã numismaticã realizatã de cãtre Barclay
Head în anul 1887, în cadrul cãreia sunt redate câteva informaţii privind
monetãriile vest-pontice dobrogene, respectiv câteva tipuri monetare 15 .
În secolul al XIX-lea încep sã aparã preocupãrile bine individualizate
privind recoltarea monedelor antice, atât din punct de vedere public,cât şi
particular. La început aceastã colecţionare era parţialã şi chiar accidentalã,
rãmânând puţine piese în ţarã, cea mai mare parte a lor ajungând în Occident.
Studiul lor pionieresc ţinea seama de vechimea aparentã dupã patinã,
se descifrau inscripţiile, se analiza estetica tipurilor şi scumpetea metalului.
Totuşi, cea mai mare parte a colecţionarilor rãmâneau doar nişte simpli anticari,
fãrã alte veleitãţi, dar unii influenţaţi de educaţia occidentalã. Printre
colecţionarii români îi putem enumera pe Mihalache Ghica, Cezar Bolliac,
Nicolae Mavros, G. Seulescu etc.
Banul Mihalache Ghica era fratele domnitorului Alexandru D. Ghica şi
tatãl scriitoarei Elena Ghica, cunoscutã sub pseudonimul Dora d'Istria 16 ,
impresionanta sa colecţie numismaticã 17 (în care gãsim un numãr important
de monede vest-pontice dobrogene din Histria şi Tomis 18 ) donând-o statului
român în anul 1834 19 . Nicolae Mavrus, grec de origine, era o personalitate cu
o culturã deosebitã, fiind considerat un promotor al numismaticii din România,
ţinând cursuri practice pentru tinerii amatori interesaţi în cercetarea acestui
domeniu 20 . Şi-a creat în timp o colecţie numismaticã (şi cu piese greceşti
pontice 21 ) şi arheologicã recoltatã în mare parte din localitãţile aflate pe ambele
maluri ale Dunãrii 22 . La rândul lui, şi el şi-a donat statului român colecţia
personalã în anul 1862 23 . G. Seulescu era un numismat şi arheolog amator
din Moldova, care, beneficiind de o avere considerabilã, şi-a creat o colecţie
impresionantã 24 . Cezar Bolliac, considerat în epocã ca un diletant versatil din
punct de vedere numismatic şi arheologic 25 , a deţinut o colecţie reprezentativã
pentru spaţiul carpato-danubiano-pontic (cuprinzând şi monede coloniale
vest-pontice dobrogene 26 ) pe care a încercat, fãrã succes, sã o vândã prin
licitaţii, între anii 1868-1870 (vezi şi anunţurile din Trompeta Carpaţilor) 27 . O
parte a acestei colecţii (manuscrise, obiecte de marmurã, bronz, argint, fier,
lemn, diverse alte materiale) a fost donatã Muzeului Naţional de Antichitãţi,
actualul Institut de arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti 28 . Mai sunt de
amintit în seria colecţionarilor vornicii Alexandru Nenciulescu, Alexandru
Filipescu-Vulpe, dr. Ioan Rasti etc 29 .
Întoarcerea teritoriului dobrogean la România dupã rãzboiul de
independenţã din anii 1877-1878 a amplificat descoperirea şi circulaţia printre
colecţionari autohtoni şi strãini a monedelor emise de coloniile analizate 30 ,
caracterizate prin varietatea tipurilor, numãrul lor mare din punct de vedere
al cantitãţii şi frumuseţea iconograficã. Dobrogea era consideratã un tezaur
nesecat de monede şi monumente antice 31 . Toţi colecţionarii secolului XIX ca
şi cei din prima parte a secolului XX erau posesorii unor averi substanţiale ce
192