Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC

arheologie. numismatică
GABRIEL TALMAŢCHI
Monedele oraşelor vest-pontice dobrogene
Histria, Tomis şi Callatis,
preferatele colecţiilor particulare
T
eritoriul dintre Dunãre şi Mare a fost şi rãmâne un nesecat izvor de material
monetar pentru toţi colecţionarii interesaţi în strângerea pieselor
aparţinãtoare coloniilor vest-pontice. Toate colecţiile din ţarã, fie publice,
fie private, s-au alimentat în mod constant cu monede antice, în special
pontice.
Interesul pentru zona dobrogeanã apare destul de timpuriu din punct
de vedere numismatic, multe piese monetare ajungând încã din secolul al
XVII-lea în atenţia şi posesia multor colecţionari din Europa occidentalã.
În anul 1683, într-o lucrare de numismaticã universalã, francezul André
Morell descrie monede din Tomis 1 , aşa cum în vestita colecţie a reginei
Cristina a Suediei întâlnim piese ale aceluiaşi centru colonial 2 . Jean
Vaillant, anticar al regelui francez Ludovic al XIV-lea, în deplasările sale
prin Europa a vãzut multe colecţii particulare şi publice, strângând de la
negustorii de antichitãţi un numãr impresionant de piese bãtute la Callatis,
Histria şi Tomis pentru Cabinetul Monetar Regal 3 .
La începutul secolului XVIII, dupã bãtãlia de la Poltava din anul 1711,
numismatul amator şi mare colecţionar Aubry de la Motraye a trecut, într-un
interval de trei ani (1711 şi 1714), de douã ori prin Dobrogea, oprindu-se
la Bazargic, Medgidia, Constanţa, Babadag, Isaccea, achiziţionând monede
greceşti bãtute la Tomis şi Callatis, precum şi romane republicane
şi imperiale, macedonene etc., oferind un preţ bun în epocã 4 . Acelaşi
personaj remarcã faptul cã, piesele de aur şi argint descoperite în zonã
luau drumul bijutierilor din Babadag şi Varna unde erau topite şi folosite
ca materie primã 5 . Mai târziu piesele greceşti pontice (în special cele de
Tomis) apar publicate între anii 1737-1738 la Viena de cãtre arheologul P.
Erasmus Froelich 6 , în 1742 de elveţianul I. Iacob Gessner, în 1762-1763
de marele colecţionar şi cãrturar francez Iosif Pellerin şi în sfârşit, de
abatele Joseph Hilarius Eckel în „SyllogeDoctrina numorum veterum” 7 şi
în Catalogul Imperial din Viena 8 . Mai putem enumera descrierea monedelor
provenind din monetãria tomitanã la E. Mionet 9 , şi din nou Callatis
la Millin 10 .
Prima descriere exactã, cu numeroase date de interes ne-o oferã eruditul
numismat italian Domenico Sestini, în primele trei decenii ale secolului
Ex Ponto nr.2, 2008
191