Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC
Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC
Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
prin ĕ; diftongul εá, prin é; diftongul / ¤á /, prin ó; consoana palatală / ľ /, prin ļ<br />
(litera l cu sedilă); africata / ţ /, prin π, în mijlocul cuvântului şi prin ţ, în partea<br />
finală; africata /d,<br />
/ (dz), prin d; , grupul /şt/, prin şĉ etc. Puţinele sale intervenţii<br />
în acest sens nu afectează înţelegerea. Iată un exemplu de cum apar unele<br />
dintre acestea în text:<br />
“Î.Hiļilu al Dumnidá , aravdá dicara tóte miseriile a banĕļei?<br />
R.Da, tóte, afará di láeţile πe ỳin la pĕcat” (p. 57).<br />
Intervenţia editorului în textul de mai sus constă doar în redarea prin ỳ a<br />
fricativei palatale sonore / Ð /, notată în text prin ῦ. În general, Dina Cuvata<br />
intervine acolo unde este vorba de inconsecvenţa traducătorului (copistului?),<br />
asigurând unitatea grafică necesară, ceea ce permite o lectură fluidă<br />
a textului tipărit.<br />
Aromâna în care este scris (tradus?), Catehismul lui Jean_Claude Faveryal<br />
este o variantă cu influenţe dacoromâneşti, care se practica foarte probabil<br />
la sfârşitul secolului al XIX-lea în şcolile aromâneşti din Balcani. Vorbit numai<br />
în casă sute de ani, dialectului aromân îi lipseau termenii pentru referenţi<br />
(realităţi) cu care vorbitorii nu se întâlniseră până atunci când a început să fie<br />
predat în şcoală, împreună cu limba română literară practicată la acea vreme<br />
în România. Pe de altă parte, autorul sau traducătorul(?) aromân necunoscut)<br />
care a tradus în aromână textul în franceză al autorului, era probabil puternic<br />
influenţat de varianta standard a românei din România de la sfârşitul secolului<br />
al XIX-lea.<br />
Aşa se face că Dumnidá , (Dumnidă), , formă aproape generală în aromână şi<br />
foarte frecventă şi în textul Catehismului de faţă, apare la p.9 a ca Dumnedeú, ,<br />
în titlul de capitol Dumnedeú , şi despre lucrurile sale. Prima întrebare şi primul<br />
răspuns, specifice unui catehism, apar aici în forme aproape în întregime<br />
româneşti: Î.Care este ântâia veritate πe lipséşce s’credemú. R.Existenţa al<br />
Dumnidá , fáptorulú şi principiul a tutulor lucrurilorú (p.45). Ceva mai departe,<br />
întrebarea sună: Î.∏e acâchesiţi cu sborlu Dumnidá? , R.Unú Spirit di totuna<br />
şi fârá margine, fáptorlu a πerlui şi a loclui şi Domnú mare la tóte lucrurile<br />
(ibidem). Se observă aici, ca şi în exemplul de mai sus, cum termenii din româna<br />
literară se inserează în exprimarea specific aromânească. Mulţi dintre<br />
aceştia sunt păstraţi şi în versiunea editorului: “Ã.Trã tsi simbolu sã zburashti<br />
trã bãsearicã fãr sã si zburascã trã scripturã? A.Cà Bãsearica lipseashti s-hibã<br />
interpretlu shi vigjitorlu-a scripturãljei, su-l veaglji shi su-l da la-atsãlj depositu<br />
sãmtu (p.67). În versiunea originală, simbolu este scris simbol, interpretlu –<br />
interpretul, depositlu – depositul. Aşadar, editorul a adaptat doar neologismele<br />
respective la sistemul morfologic al aromânei<br />
În ceea ce priveşte versiunea personală a editorului, oferită în partea<br />
inferioară a paginii, aceasta este introdusă din convingerea lui Dina Cuvata<br />
că aromâna din textul original trebuie îndreptată. Altfel spus, editorul nu-l lasă<br />
pe cititor să aprecieze el însuşi limba în care este scris Catehismul, ci îi propune<br />
varianta aromânească considerată de el cea corectă. Încă din prefaţă,<br />
Dina Cuvata, care este poet, prozator şi publicist în acelaşi timp şi un foarte<br />
bun cunoscător al limbii române literare (a tradus mai mulţi autori români în<br />
limba macedoneană slavă, cf. Nistor Bardu, Odiseea în variantă dialectală,<br />
Tomis, nov. 2006, p.73) îşi exprimă părerea că opera pe care o tipăreşte<br />
este scrisă “pi unã aspartă limbă valahuteascã dicãt pi limba armãnească. A,<br />
putem s-dzãtsem că easti adrat sh-pi limba-armãnească ma cu mintiti zboarã<br />
valahuteshtsã” (p.9) „într-o stricată limbă română, decât în limba armânească”.<br />
A, putem să spunem că este şi în limba armânească, dar cu cuvinte româneşti<br />
Ex Ponto nr.2, <strong>2008</strong><br />
189