Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr.2, 2008
în literatura şi cultura albaneză, despre existenţa manuscrisului bilingv Catechisme
valaque a l’usage des prêtres. Un manuscris inedit. Monastir, Bitola,
1891. Curând, o copie a acestui manuscris îi este trimisă la Skopje, astfel
încât Dina Cuvata a putut începe munca de editare. În toată întreprinderea
sa, editorul a fost ajutat de profesorul şi publicistul Goran Kostov. Intenţia a
fost ca volumul să apară în 2007, când s-au împlinit 190 de ani de la naşterea
lui Jean-Claude Faveryal, dar condiţii obiective au făcut ca manuscrisul să
fie tipărit un an mai târziu. Ceea ce este însă demn de relevat este munca
stăruitoare a lui Dina Cuvata desfăşurată pentru descoperirea şi valorificarea
pentru aromânii de pretutindeni a acestei extrem de interesante scrieri a
preotului francez, dedicată valahilor din Balcani.
Munca de editare ştiinţifică a unui manuscris presupune multă migală şi
o repartiţie judicioasă în pagină a textului original a variantei lui tipărite şi a
notelor şi comentariilor lămuritoare pentru diversele aspecte privind grafia,
formele de limbă, consecvenţa acestora etc. În cazul de faţă, Dina Cuvata
a facsimilat manuscrisul original, oferindu-l astfel cititorilor, specialiştilor mai
ales, in integrum restitutio şi permiţându-le accesul direct la sursă. Editorul,
neavând în faţă originalul, ci numai o fotocopie a lui, micşorată în format A5,
ca să încapă două pagini pe o pagină în format A4, a trebuit să desfăşoare
o muncă asiduă de identificare a filelor şi paginilor originale pentru a le putea
tipări. În total, au fost identificate 58 de file. Primele şase sunt bilingve, textul
în franceză, pe faţa filei, iar textul în aromână pe verso. De la pagina 7, textul
este scris numai în aromână.
Soluţia aleasă de Dina Cuvata pentru editarea în sine a acestui foarte
interesant manuscris se situează între o editare riguros ştiinţifică şi una de
popularizare. Textul propriu-zis este precedat de o prefaţă în aromână (p.7-13
a volumului), macedoneană (p.14-21) şi franceză (p. 22-28), în care editorul
ne transmite o seamă de informaţii privind descoperirea manuscrisului (o
parte din acestea fiind preluate şi de noi supra), observaţii asupra grafiei întrebuinţate
pentru textul aromânesc, părerile sale asupra limbii în sine folosite
de autor, precum şi o biografie a lui Jean Claude Faveryal, rezumată după
aceea a lui Robert Elsie, cuprinsă în lucrarea L’Histoire d’Albanie (Dukagjini
Balkan Books, Peja, 2001).
Catehismul este precedat, după cum am menţionat supra, de 6 pagini în
limba franceză, un fel de introducere în materie, cuprinzând scurte texte de
mărturisire a credinţei creştine, însoţite pe versoul filei respective de versiunea
lor în aromână. Acestea poartă titluri precum Acte d’adoration, în aromână,
Faptă di înclinare, Acte de foi – ar. Faptă di Credinţă, Acte d’espérance – ar.
Faptă de speranţă, Pater noster – ar. Tatalàlu a nostru”, Salutation Angélique
– ar. Salutaţiunea Angeréscá, etc. De la pagina 7, urmează cuprinsul catehismului
propriu-zis în aromână.
Editarea în sine a textului original se face, după cum am arătat supra, prin
facsimilare. Sunt evidenţiate astfel formele de limbă întrebuinţate de autor
(sau de traducător şi/sau copist?), grafemele folosite pentru redarea fonemelor
specifice dialectului aromân, caligrafia şi, implicit, gradul de lizibilitate
a textului manuscrisului. Intervenţia editorului constă în echivalarea cu litere
de tipar a textului facsimilat, în partea dreaptă a paginii, şi în adăugarea în
partea inferioară a paginii a propriei versiuni a aromânei în care este scris
Catehismul.
În tipărirea formelor manuscrise, editorul respectă în general originalul,
cu variaţiile sale grafice, care redau pe / ă /, şi prin ă, notat á, prin â, dar şi
188