Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC
Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC
NISTOR BARDU Un catehism aromanesc inedit N eobositul editor de scrieri aromaneşti care este aromânul macedonean Dina Cuvata (Dimo Dimcev), de la Skopje, a scos de curând de sub tipar o nouă carte: Jean-Claude Faveryal, Catechisme valaque. Catehiz armãnescu. Аροмански катєхизис, Scopje, 2008 (Unia ti Cultură-a Armãnjilor dit Machidunii. Biblioteca Natsionalã Armãneascã „Constantin Belimace”. Colectsiea „Archimandrit Averchi”). După cum spune titlul, este o carte de învăţătură creştină în dialectul aromân, datând din 1891. Ea poate fi pusă în legătură cu un manuscris mai vechi cu aproximativ o sută de ani (sfârşitul secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea, şi anume Liturghierul aromânesc, descoperit în Albania mult mai târziu faţă de data la care a fost scris şi editat în România, în 1962, de Matilda Caragiu Marioţeanu. La fel ca şi manuscrisul Codex Dimonie, datând din aceeaşi perioadă, găsit şi tipărit la Leipzig, în 1894-1899 de romanistul Gustav Weigand, această scriere reflectă preocuparea aromânilor din Balcani de a-şi cultiva credinţa creştină strămoşească în propria limbă. În cazul de faţă însă avem a face cu o operă manuscrisă inedită, realizată de un misionar catolic în Macedonia, pe nume Jean-Claude Faveryal. Autorul, francez de origine (s-a născut în 1817, în regiunea Auvergne), preoţit în 1845, a fost trimis ca misionar catolic în Balcani (Grecia, Turcia Europeană) şi a ajuns în vilaietul Monastir. Aici a desfăşurat o intensă activitate culturală printre bulgari, aromâni şi albanezi, a deschis şcoli împreună cu Apostol Mărgărit, inspectorul general al şcolilor româneşti din Imperiul Otoman, la Berat, Korπa şi Prizren. Din 1867, când s-a stabilit la Bitolia, unde a devenit profesor de franceză şi de filosofie la Liceul Românesc din această localitate. A murit în 1893. Iubindu-i mult pe balcanicii din regiunea respectivă, Jean Claude Faveryal le-a dedicat manuale de conversaţie, catehisme, lucrări de istorie şi alte materiale, multe dintre ele rămase nepublicate. Cunoscând acest lucru, Dina Cuvata s-a gândit că, printre operele sale, trebuie să existe şi lucrări pentru aromâni, în mijlocul cărora a profesat şi pe care a sperat să-i aducă la religia catolică. După ani de căutări, în ultimul timp şi pe internet, editorul a aflat de la profesorul german Robert Elsie, specialist Ex Ponto nr.2, 2008 187
Ex Ponto nr.2, 2008 în literatura şi cultura albaneză, despre existenţa manuscrisului bilingv Catechisme valaque a l’usage des prêtres. Un manuscris inedit. Monastir, Bitola, 1891. Curând, o copie a acestui manuscris îi este trimisă la Skopje, astfel încât Dina Cuvata a putut începe munca de editare. În toată întreprinderea sa, editorul a fost ajutat de profesorul şi publicistul Goran Kostov. Intenţia a fost ca volumul să apară în 2007, când s-au împlinit 190 de ani de la naşterea lui Jean-Claude Faveryal, dar condiţii obiective au făcut ca manuscrisul să fie tipărit un an mai târziu. Ceea ce este însă demn de relevat este munca stăruitoare a lui Dina Cuvata desfăşurată pentru descoperirea şi valorificarea pentru aromânii de pretutindeni a acestei extrem de interesante scrieri a preotului francez, dedicată valahilor din Balcani. Munca de editare ştiinţifică a unui manuscris presupune multă migală şi o repartiţie judicioasă în pagină a textului original a variantei lui tipărite şi a notelor şi comentariilor lămuritoare pentru diversele aspecte privind grafia, formele de limbă, consecvenţa acestora etc. În cazul de faţă, Dina Cuvata a facsimilat manuscrisul original, oferindu-l astfel cititorilor, specialiştilor mai ales, in integrum restitutio şi permiţându-le accesul direct la sursă. Editorul, neavând în faţă originalul, ci numai o fotocopie a lui, micşorată în format A5, ca să încapă două pagini pe o pagină în format A4, a trebuit să desfăşoare o muncă asiduă de identificare a filelor şi paginilor originale pentru a le putea tipări. În total, au fost identificate 58 de file. Primele şase sunt bilingve, textul în franceză, pe faţa filei, iar textul în aromână pe verso. De la pagina 7, textul este scris numai în aromână. Soluţia aleasă de Dina Cuvata pentru editarea în sine a acestui foarte interesant manuscris se situează între o editare riguros ştiinţifică şi una de popularizare. Textul propriu-zis este precedat de o prefaţă în aromână (p.7-13 a volumului), macedoneană (p.14-21) şi franceză (p. 22-28), în care editorul ne transmite o seamă de informaţii privind descoperirea manuscrisului (o parte din acestea fiind preluate şi de noi supra), observaţii asupra grafiei întrebuinţate pentru textul aromânesc, părerile sale asupra limbii în sine folosite de autor, precum şi o biografie a lui Jean Claude Faveryal, rezumată după aceea a lui Robert Elsie, cuprinsă în lucrarea L’Histoire d’Albanie (Dukagjini Balkan Books, Peja, 2001). Catehismul este precedat, după cum am menţionat supra, de 6 pagini în limba franceză, un fel de introducere în materie, cuprinzând scurte texte de mărturisire a credinţei creştine, însoţite pe versoul filei respective de versiunea lor în aromână. Acestea poartă titluri precum Acte d’adoration, în aromână, Faptă di înclinare, Acte de foi – ar. Faptă di Credinţă, Acte d’espérance – ar. Faptă de speranţă, Pater noster – ar. Tatalàlu a nostru”, Salutation Angélique – ar. Salutaţiunea Angeréscá, etc. De la pagina 7, urmează cuprinsul catehismului propriu-zis în aromână. Editarea în sine a textului original se face, după cum am arătat supra, prin facsimilare. Sunt evidenţiate astfel formele de limbă întrebuinţate de autor (sau de traducător şi/sau copist?), grafemele folosite pentru redarea fonemelor specifice dialectului aromân, caligrafia şi, implicit, gradul de lizibilitate a textului manuscrisului. Intervenţia editorului constă în echivalarea cu litere de tipar a textului facsimilat, în partea dreaptă a paginii, şi în adăugarea în partea inferioară a paginii a propriei versiuni a aromânei în care este scris Catehismul. În tipărirea formelor manuscrise, editorul respectă în general originalul, cu variaţiile sale grafice, care redau pe / ă /, şi prin ă, notat á, prin â, dar şi 188
- Page 143 and 144: Ex Ponto nr.2, 2008 ale din istoria
- Page 145 and 146: gnomic : „E un noroc, un blestem,
- Page 147 and 148: Ex Ponto nr.2, 2008 un caz mai puţ
- Page 149 and 150: Ex Ponto nr.2, 2008 coloanele degea
- Page 151 and 152: Ex Ponto nr.2, 2008 dar cu enorm le
- Page 153 and 154: lecturi MARIAN DOPCEA Din neamul pi
- Page 155 and 156: în Miez/ de Zi mă dusei la piatr
- Page 157 and 158: Ex Ponto nr.2, 2008 care creează
- Page 159 and 160: PETRE CIOBANU Semantica poeziei P E
- Page 161 and 162: Ex Ponto nr.2, 2008 şi mare, memor
- Page 163 and 164: cronica literaturii străine VICTOR
- Page 165 and 166: pontice ŞTEFAN CUCU Ovidius la Tom
- Page 167 and 168: suferinţa, necruţătorul destin.
- Page 169 and 170: may sound surrealistic, “aestheti
- Page 171 and 172: Gopo’s aesthetics of simplicity i
- Page 173 and 174: of resistance against the system. T
- Page 175 and 176: 1 The Second Cabinet directly super
- Page 177 and 178: Ex Ponto nr.2, 2008 al actorilor,
- Page 179 and 180: Ex Ponto nr.2, 2008 Sala de spectac
- Page 181 and 182: Ex Ponto nr.2, 2008 cu o sală de s
- Page 183 and 184: muzică MARIANA POPESCU Stelian Ola
- Page 185 and 186: C. Saint - Saëns - „Samson şi D
- Page 187 and 188: Ex Ponto nr.2, 2008 180 unica produ
- Page 189 and 190: a rămas în statele balcanice, dup
- Page 191 and 192: Ex Ponto nr.2, 2008 184 - Personali
- Page 193: Vulcan (de la Constanţa, cel care
- Page 197 and 198: amestecate”. Mai mult, limba Cate
- Page 199 and 200: Ex Ponto nr.2, 2008 XIX (Catalogul
- Page 201 and 202: din România, colecţionarii fiind
- Page 203 and 204: istorie MARIAN ZIDARU Poziţia brit
- Page 205 and 206: Ex Ponto nr.2, 2008 teritoriul lor.
- Page 207 and 208: Ex Ponto nr.2, 2008 asistenţa fran
- Page 209 and 210: Ex Ponto nr.2, 2008 Germania, Itali
- Page 211 and 212: Ex Ponto nr.2, 2008 5 Platon, Chirn
- Page 213 and 214: Revista revistelor Ex Ponto nr.2, 2
NISTOR BARDU<br />
Un catehism aromanesc inedit<br />
N<br />
eobositul editor de scrieri aromaneşti care este aromânul macedonean<br />
Dina Cuvata (Dimo Dimcev), de la Skopje, a scos de curând de<br />
sub tipar o nouă carte: Jean-Claude Faveryal, Catechisme valaque. Catehiz<br />
armãnescu. Аροмански катєхизис, Scopje, <strong>2008</strong> (Unia ti Cultură-a<br />
Armãnjilor dit Machidunii. Biblioteca Natsionalã Armãneascã „Constantin<br />
Belimace”. Colectsiea „Archimandrit Averchi”).<br />
După cum spune titlul, este o carte de învăţătură creştină în dialectul<br />
aromân, datând din 1891. Ea poate fi pusă în legătură cu un manuscris<br />
mai vechi cu aproximativ o sută de ani (sfârşitul secolului al X<strong>VI</strong>II-lea –<br />
începutul secolului al XIX-lea, şi anume Liturghierul aromânesc, descoperit<br />
în Albania mult mai târziu faţă de data la care a fost scris şi editat în România,<br />
în <strong>19</strong>62, de Matilda Caragiu Marioţeanu. La fel ca şi manuscrisul<br />
Codex Dimonie, datând din aceeaşi perioadă, găsit şi tipărit la Leipzig,<br />
în 1894-1899 de romanistul Gustav Weigand, această scriere reflectă<br />
preocuparea aromânilor din Balcani de a-şi cultiva credinţa creştină strămoşească<br />
în propria limbă.<br />
În cazul de faţă însă avem a face cu o operă manuscrisă inedită, realizată<br />
de un misionar catolic în Macedonia, pe nume Jean-Claude Faveryal.<br />
Autorul, francez de origine (s-a născut în 1817, în regiunea Auvergne),<br />
preoţit în 1845, a fost trimis ca misionar catolic în Balcani (Grecia, Turcia<br />
Europeană) şi a ajuns în vilaietul Monastir. Aici a desfăşurat o intensă<br />
activitate culturală printre bulgari, aromâni şi albanezi, a deschis şcoli<br />
împreună cu Apostol Mărgărit, inspectorul general al şcolilor româneşti<br />
din Imperiul Otoman, la Berat, Korπa şi Prizren. Din 1867, când s-a stabilit<br />
la Bitolia, unde a devenit profesor de franceză şi de filosofie la Liceul<br />
Românesc din această localitate. A murit în 1893.<br />
Iubindu-i mult pe balcanicii din regiunea respectivă, Jean Claude Faveryal<br />
le-a dedicat manuale de conversaţie, catehisme, lucrări de istorie<br />
şi alte materiale, multe dintre ele rămase nepublicate. Cunoscând acest<br />
lucru, Dina Cuvata s-a gândit că, printre operele sale, trebuie să existe<br />
şi lucrări pentru aromâni, în mijlocul cărora a profesat şi pe care a sperat<br />
să-i aducă la religia catolică. După ani de căutări, în ultimul timp şi pe<br />
internet, editorul a aflat de la profesorul german Robert Elsie, specialist<br />
Ex Ponto nr.2, <strong>2008</strong><br />
187
Change language