Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC

În anul 1949, în urma desfiinţării Conservatorului din Timişoara, va fi
repartizat pentru continuarea studiilor, la Conservatorul din Bucureşti, unde
studiază sub îndrumarea profesorilor Ion Dumitrescu – la armonie, Nicolae
Buicliu – la contrapunct, Zeno Vancea – la istoria muzicii, Tudor Ciortea – la
forme muzicale, Teodor Rogalschi şi Mircea Basarab – la orchestraţie, Ion
Vicol, D.D. Botez şi Vinicius Grefiens – la dirijat coral.
În anul 1952, Stelian Olariu devine dirijor al Corului Palatului Pionierilor
din Bucureşti, funcţionând ca titular, până în anul 1962, când a fost numit
asistent – maestru de cor la Teatrul de Operă şi Balet din Bucureşti. În paralel
cu Opera, până în anul 1967, a mai funcţionat o perioadă la Corul de Copii al
Palatului Pionierilor, având-o ca asistentă pe Eugenia Văcărescu – Necula.
Ca dirijor al Corului Palatului Pionierilor, Stelian Olariu a realizat o formaţie
de un înalt nivel artistic, pregătind concerte a cappella şi concerte vocalsimfonice
susţinute în compania Corului şi Orchestrei Filarmonicii „George
Enescu”, participând la interpretarea în primă audiţie a lucrărilor: Cântarea
pădurilor de D. Şostakovici, Carmina Burana de Carl Orff, Simfonia primăverii
de B. Britten, Ioana pe rug de A. Honegger.
Cu acest cor a făcut numeroase turnee în ţară, care au avut un rol de
stimulare a mişcării corale pentru copii, trezind atât interesul dirijorilor cât şi
dorinţa copiilor de a cânta într-un cor.
Fiind preocupat de repertoriul pentru copii, Stelian Olariu împreună cu
Elena Vicică – dirijoarea Corului de Copii Radio, a editat un volum cu lucrări
corale la o voce şi la două voci, destinat cadrelor didactice din grădiniţe şi
învăţământul primar. Volumul era precedat de un studiu introductiv care
cuprindea îndrumări privind metodologia necesară a fi abordată în repetiţiile
cu corul.
În 1958, Stelian Olariu pune bazele Corului Casei Studenţilor din Bucureşti,
corul fiind constituit din studenţi de la toate facultăţile din Bucureşti. Cu
acest cor vor fi înfăptuite performanţe, prin pregătirea vocală deosebită, prin
abordarea unui repertoriu de dificultate din muzica românească şi universală
şi prin dăruirea sinceră a tinerilor. Corul se va impune atât prin concerte, cât
şi prin participarea la competiţiile naţionale studenţeşti unde a ocupat locurile
de frunte.
În anul 1962, Stelian Olariu a fost numit asistent – maestru de cor la
Corul Operei Române din Bucureşti, la propunerea Ministerului Culturii. Stelian
Olariu a fost stimulat de colaborarea cu Gheorghe Kulibin, un dirijor cu o
experienţă deosebită în domeniul operei şi în acelaşi timp un adevărat mentor
pentru tânărul dirijor. Încă din toamna anului 1962, tânărul asistent va fi nevoit
să facă faţă tuturor cerinţelor din operă, din cauza îmbolnăvirii lui Gheorghe
Kulibin. Din anul 1963, în urma decesului lui Gheorghe Kulibin, Stelian Olariu
devine maestru de cor, fiind nevoit să depună o muncă deosebit de susţinută
pentru asimilarea întregului material coral, cu un ansamblu de 118 corişti care
trebuiau să susţină cinci spectacole pe săptămână.
La împlinirea a 45 de ani de activitate în domeniul Operei, bilanţul activităţii
sale era de-a dreptul emoţionant. Maestrul a pregătit peste 120 premiere şi
reluări a unor titluri din creaţia genului din toate perioadele muzicii universale,
„atingând o performanţă cantitativă de peste 8000 de spectacole”. 1
Dintre lucrările studiate de Stelian Olariu împreună cu corul Operei putem
aminti: Giuseppe Verdi – „Bal mascat”, Nabuco”, „Otello”; G. Puccini – Turandot;
A. Boito – „Mefistofele”; L.van Beethoven – „Fidelio”; C.M. Weber – „Freischütz”;
Al. Borodin - „Cneazul Igor ”; P.I. Ceaikovski – „Evgheni Oneghin”;
Ex Ponto nr.2, 2008
177