Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC
Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC
Mi-aş dori ca şi echiparea tehnică să fie pe măsură, astfel încât procesul de studiu al disciplinei „arta actorului” să poată căpăta, prin spectacole de bună calitate, finalizarea în condiţii cât mai apropiate de standardele pe care apartenenţa noastră la lumea civilizată ni le impun. Mă încăpăţânez să cred în viitorul artei teatrale şi cred că scenele noastre vor găzdui şi pe mai departe evenimente teatrale de seamă, valoroase şi pline de prospeţime, semnate de nume noi, ce vor înlocui cu cinste pe cele ale creatorilor de astăzi, oameni de toată lauda şi isprava. Cred în ce spunea cu înflăcărare şi sincer patriotism buna mea profesoară, distinsa şi regretata Ileana Berlogea: „Există în lume şi formule scenice mai îndrăzneţe, mai şocante decât cele de la noi din ţară, dar cele mai multe dintre ele se arată a fi efemere rămânând doar o amintire, în timp ce drumul urmat de creatorii noştri se dovedeşte unul bun, adevărat, despovărat de experimente sterile. Dintotdeauna teatrul a fost o sinteză a trudei şi fanteziei colective, a contribuţiei dramaturgului, actorului şi regizorului (aş adăuga eu şi a scenografului, artist foarte important în această echipă de creatori), celui din urmă (regizorului), revenindu-i însă nu numai sarcina de a asambla mijloacele de expresie, ci mai cu seamă de a le descoperi pe cele mai potrivite, de a da originalitate şi sens înălţător spectacolului prin pecetea irepetabilă, unică a propriei sale personalităţi” 6 . Şi, vorbind despre viitorul teatrului, nu voi uita niciodată cuvintele distinsului profesor Ovidiu Drimba:”Viitorul teatrului? Răspunsul îl dă însuşi trecutul teatrului. Cele douăzecişicinci de secole care ne despart de Eschil demonstrează convingător că teatrul a fost căutat, stimat, iubit de spectator, întotdeauna când a ştiut să-i ofere acestuia ceeace îi trebuia: adică să îi sugereze coordonate de gândire şi să-i ofere puncte ferme de echilibru moral.” Sunteţi pe cale de a vă include în elita slujitorilor Thaliei? Slujiţi-o aşa cum se cuvine, cu toată dăruirea şi fără să cereţi răsplată. Ea va veni şi vă va mângâia sufletul cu nelinişti aducătoate de patos. 1. Ileana Berlogea, Teatrul şi societatea contemporană, Editura Meridiane, Bucureşti, 1985, p.11 2. Peter Brook, The Empty Space, New York, Avon Books, 1969, p.90 3. Ileana Berlogea, op. Cit. Pp.183-184 4. Vasile Cojocaru, Covorul de purpură. De la Oreste la Oedip.- Teatrul antic în spaţiul spiritual dobrogean -, Ed. Ovidius University Press, Constanţa, 2005, pp. 123-169 5. Ovidiu Drimba, Teatrul de la origini şi până astăzi, Ed. Albatros. Bucureşti, 1973, pp.370-371 6. Ileana Berlogea, op. cit., pag. 334 Ex Ponto nr.2, 2008 175
muzică MARIANA POPESCU Stelian Olariu – la 80 de ani S Ex Ponto nr.2, 2008 telian Olariu este unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai artei corale româneşti, înscriindu-se în «generaţia de aur» a unei pleiade de dirijori şi compozitori care au impus în muzica corală noi coordonate, atât în arta interpretativă cât şi în creaţie. Stelian Olariu s-a născut la 28 noiembrie 1928, în localitatea Parţa – Timiş. Primele contacte cu muzica le-a avut în casa părintească, tatăl său, învăţătorul Gheorghe Olariu fiind un foarte bun dirijor de cor, înzestrat cu o frumoasă voce de tenor, care timp de 25 de ani a condus Corala Bărbătească din Parţa, obţinând premii la concursurile organizate de renumiţii compozitori ai Banatului: Ion Vidu, Iosif Velceanu, Filaret Barbu, Sabin Drăgoi. Transferându-se la Timişoara, Gheorghe Olariu va conduce un cor de copii, în care va cânta şi fiul său, Stelian Olariu. Gheorghe Olariu a dirijat Corul Bisericesc al Societăţii Corale „Înălţarea” – cor cu bogată tradiţie, înfiinţat în anul 1864. La vârsta de 8 ani, Stelian Olariu începe studiul viorii, în particular. În paralel cu studiile la Colegiul „Constantin Diaconovici Loga”, a frecventat Conservatorul Municipal, studiind vioara. La Colegiu, l-a avut profesor timp de 8 ani, pe renumitul compozitor şi folclorist Nicolae Ursu, cel care avea să-i îndrume paşii înspre cariera muzicală. În cadrul Colegiului, Stelian Olariu avea să desfăşoare o activitate muzicală deosebită, în calitate de corist, de violonist în orchestra şcolii şi în cadrul cvartetului de coarde realizat împreună cu colegii săi. A făcut parte şi din sextetul vocal înfiinţat de preotul Ioan Andreescu, care susţinea în cadrul slujbei, răspusurile liturgice. Stelian Olariu a urmat studii muzicale la Timişoara, la Conservatorul de Stat, înfiinţat în anul 1946, sub îndrumarea lui Sabin Drăgoi – la contrapunct, Vasile Ijac – la armonie, Nicolae Ursu – la folclor, Adelaide Iancovici şi Ion Munteanu – la vioară, Silvia Huniţa – la vioară, Liviu Rusu – la istoria muzicii, Ion Ţiculescu – la dirijat coral, Nicolae Ursu. Ca student în anul II, în 1948, va deveni dirijor al Corului Bisericesc al Societăţii Corale „Înălţarea”, preluând corala de la renumitul profesor Vadim Şumschi. 176
- Page 131 and 132: a creature divided; and the compass
- Page 133 and 134: Ex Ponto nr.2, 2008 126 What Makes
- Page 135 and 136: culture dimension is still there in
- Page 137 and 138: the musical phrases that the poem
- Page 139 and 140: Ex Ponto nr.2, 2008 neschimbat: dra
- Page 141 and 142: poezia sau moartea; sau amândouă
- Page 143 and 144: Ex Ponto nr.2, 2008 ale din istoria
- Page 145 and 146: gnomic : „E un noroc, un blestem,
- Page 147 and 148: Ex Ponto nr.2, 2008 un caz mai puţ
- Page 149 and 150: Ex Ponto nr.2, 2008 coloanele degea
- Page 151 and 152: Ex Ponto nr.2, 2008 dar cu enorm le
- Page 153 and 154: lecturi MARIAN DOPCEA Din neamul pi
- Page 155 and 156: în Miez/ de Zi mă dusei la piatr
- Page 157 and 158: Ex Ponto nr.2, 2008 care creează
- Page 159 and 160: PETRE CIOBANU Semantica poeziei P E
- Page 161 and 162: Ex Ponto nr.2, 2008 şi mare, memor
- Page 163 and 164: cronica literaturii străine VICTOR
- Page 165 and 166: pontice ŞTEFAN CUCU Ovidius la Tom
- Page 167 and 168: suferinţa, necruţătorul destin.
- Page 169 and 170: may sound surrealistic, “aestheti
- Page 171 and 172: Gopo’s aesthetics of simplicity i
- Page 173 and 174: of resistance against the system. T
- Page 175 and 176: 1 The Second Cabinet directly super
- Page 177 and 178: Ex Ponto nr.2, 2008 al actorilor,
- Page 179 and 180: Ex Ponto nr.2, 2008 Sala de spectac
- Page 181: Ex Ponto nr.2, 2008 cu o sală de s
- Page 185 and 186: C. Saint - Saëns - „Samson şi D
- Page 187 and 188: Ex Ponto nr.2, 2008 180 unica produ
- Page 189 and 190: a rămas în statele balcanice, dup
- Page 191 and 192: Ex Ponto nr.2, 2008 184 - Personali
- Page 193 and 194: Vulcan (de la Constanţa, cel care
- Page 195 and 196: Ex Ponto nr.2, 2008 în literatura
- Page 197 and 198: amestecate”. Mai mult, limba Cate
- Page 199 and 200: Ex Ponto nr.2, 2008 XIX (Catalogul
- Page 201 and 202: din România, colecţionarii fiind
- Page 203 and 204: istorie MARIAN ZIDARU Poziţia brit
- Page 205 and 206: Ex Ponto nr.2, 2008 teritoriul lor.
- Page 207 and 208: Ex Ponto nr.2, 2008 asistenţa fran
- Page 209 and 210: Ex Ponto nr.2, 2008 Germania, Itali
- Page 211 and 212: Ex Ponto nr.2, 2008 5 Platon, Chirn
- Page 213 and 214: Revista revistelor Ex Ponto nr.2, 2
muzică<br />
MARIANA POPESCU<br />
Stelian Olariu – la 80 de ani<br />
S<br />
Ex Ponto nr.2, <strong>2008</strong><br />
telian Olariu este unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai artei corale<br />
româneşti, înscriindu-se în «generaţia de aur» a unei pleiade de dirijori şi<br />
compozitori care au impus în muzica corală noi coordonate, atât în arta interpretativă<br />
cât şi în creaţie. Stelian Olariu s-a născut la 28 noiembrie <strong>19</strong>28,<br />
în localitatea Parţa – Timiş. Primele contacte cu muzica le-a avut în casa părintească,<br />
tatăl său, învăţătorul Gheorghe Olariu fiind un foarte bun dirijor de<br />
cor, înzestrat cu o frumoasă voce de tenor, care timp de 25 de ani a condus<br />
Corala Bărbătească din Parţa, obţinând premii la concursurile organizate<br />
de renumiţii compozitori ai Banatului: Ion Vidu, Iosif Velceanu, Filaret Barbu,<br />
Sabin Drăgoi.<br />
Transferându-se la Timişoara, Gheorghe Olariu va conduce un cor de<br />
copii, în care va cânta şi fiul său, Stelian Olariu. Gheorghe Olariu a dirijat<br />
Corul Bisericesc al Societăţii Corale „Înălţarea” – cor cu bogată tradiţie,<br />
înfiinţat în <strong>anul</strong> 1864.<br />
La vârsta de 8 ani, Stelian Olariu începe studiul viorii, în particular. În<br />
paralel cu studiile la Colegiul „Constantin Diaconovici Loga”, a frecventat<br />
Conservatorul Municipal, studiind vioara. La Colegiu, l-a avut profesor timp<br />
de 8 ani, pe renumitul compozitor şi folclorist Nicolae Ursu, cel care avea să-i<br />
îndrume paşii înspre cariera muzicală.<br />
În cadrul Colegiului, Stelian Olariu avea să desfăşoare o activitate muzicală<br />
deosebită, în calitate de corist, de violonist în orchestra şcolii şi în<br />
cadrul cvartetului de coarde realizat împreună cu colegii săi. A făcut parte şi<br />
din sextetul vocal înfiinţat de preotul Ioan Andreescu, care susţinea în cadrul<br />
slujbei, răspusurile liturgice.<br />
Stelian Olariu a urmat studii muzicale la Timişoara, la Conservatorul de<br />
Stat, înfiinţat în <strong>anul</strong> <strong>19</strong>46, sub îndrumarea lui Sabin Drăgoi – la contrapunct,<br />
Vasile Ijac – la armonie, Nicolae Ursu – la folclor, Adelaide Iancovici şi Ion<br />
Munteanu – la vioară, Silvia Huniţa – la vioară, Liviu Rusu – la istoria muzicii,<br />
Ion Ţiculescu – la dirijat coral, Nicolae Ursu.<br />
Ca student în <strong>anul</strong> II, în <strong>19</strong>48, va deveni dirijor al Corului Bisericesc al<br />
Societăţii Corale „Înălţarea”, preluând corala de la renumitul profesor Vadim<br />
Şumschi.<br />
176
Change language