Nr. 2 (19) anul VI / aprilie-iunie 2008 - ROMDIDAC

cu ostatici, bombe fabricate clandestin, negociatori şi evident final neaşteptat.
Tot ceea ce-şi doreşte Coalhouse este respectul având ca expresie aplicarea
justă a legii, iar pentru asta împinge ofensiva sa până la ultimele consecinţe.
Demersul său violent se transformă într-o cruciadă, însă Doctorow nu este
interesat de politizarea unui discurs al emancipării oamenilor de culoare, cât
de textura specială a acestui erou modern al ragtime-ului.
Evreii sunt imigranţi săraci, înfometaţi şi fără locuinţe. Tateh, Mameh şi
Fetiţa reprezintă o familie de extracţie modestă asupra cărora se focalizează
lupa naratorului. Mameh ajunge să se vândă pentru a putea acoperi costurile
gazdei şi în consecinţă este alungată de soţul ei numit Tateh. El rămâne să
crească singur „o fetiţă cu faţa murdară”. În situatia aceasta îi găseşte Evelyn
Nesbit printre dughene, rufe atârnate, vânzători ambulanţi, iar mica familie
devine un fetiş pentru femeia din înalta societate. În acest punct se formează
un nou ghem narativ. Coincidenţa acestei întâlniri, la fel ca şi în cazul altora
(întâlnirea dintre Fetiţă şi Băieţel la vârste mici şi apoi mai mari când simt că „îi
lega o recunoaştere deplină”; întâlnirea dintre Mamă şi evreul devenit bogat;
întâlnirea Fratelui mai mic al mamei în rol de terorist inventator de arme), se
reflectă într-un spaţiu al legăturilor subterane. Pe de-o parte aceste întâlniri
contribuie la senzaţia de viaţă alertă, trăită sacadat şi plină de evenimente,
pe de altă parte ele au întregul capital de artificiu al ficţiunii. Ragtime, deşi
bazat pe o prezentare a istoriei Americii în care se amestecă oameni de toată
speţa cu poveştile lor, cu revoluţii şi terorişti, capătă un aer de poveste prin
intermediul „întâlnirilor întâmplătoare”
Naratorul, a cărui identitate nu e uşor de identificat pentru că uneori îl
auzim din vocea Băieţelului, alte ori din cea omniscientă, imprimă naraţiunii
vitezele unui film de la alegro-ul thrillerului la lentoarea meditativă a dramei
psihologice. Există de asemenea şi momente în care prestaţia unor personaje
este înregistrată sub forma unei docudrama.
Limbajul descrie mediul în care este întrebuinţat, de la jargon la argou.
America se află în plin boom industrial, tehnologic, Ford îşi scoate maşinile pe
bandă rulantă, marca maşinilor este mereu menţionată, Doctorow păstrează
spiritul, sau mai bine zis suflul care animă întregul angrenaj social, maşina
de vise, America începutului de secol unde totul este posibil şi fantast în
acelaşi timp. Fie locomotive Baldwin 4-4-0, fie un Detroit Electric, un Marmon
decapotabil sau un Ford Model T ca cel al negrului supărat, toate mărcile sunt
menţionate cu atenţia acordată unor piese rare dintr-o colecţie.
Ragtime prezintă pe lângă această extraordinară dinamică cu schimbări
în tehnologie, mecanică, industrie, tulburătoarea şi incerta perioadă de concretizare
a ideilor politice, atitudinilor faţă de străini, a drepturilor populaţiei
de culoare, a muncitorilor sau feministelor, de genul Emmei Goldman. Pentru
senzaţia persistentă că ceva nou urmează să se întâmple, pentru numărul
mare de personaje implicate şi logic corelate, pentru simpla plăcere de a
afla despre oameni şi viaţă, Ragtime trebuie citită. Iar dacă Bunica a ales
cioara potrivită este o problemă al cărui răspuns se află în roman. Restul e
improvizaţie, adică Ragmusic.
Ex Ponto nr.2, 2008
157